FRONTIERELE, SUPRAVEGHEREA SI CONTROLUL FRONTIERELOR

FRONTIERELE, SUPRAVEGHEREA SI CONTROLUL FRONTIERELOR

A. Modelul integrat al securizarii frontierei (un mecanism de filtre/nivele diferite)

Un model unic al frontierei reprezinta un instrument important al securitatii interne si in special al prevenirii imigratiei ilegale. Acest lucru inseamna cu alti termeni, ca un set de masuri complementare trebuiesc implementate in nivele diferite. Astfel pot fi identificate patru nivele:

(a)   Activitatile din tari terte, in special in tarile de origine si tranzit, inclusiv culegerea de informatii de catre ofiterii de legatura precum si rolul important al consulatelor in ceea ce priveste emiterea vizelor.

(b)  Cooperarea internationala in ceea ce priveste frontiera.

(c)   Masuri la frontiera externa: managementul frontierei (controlul si supravegherea frontierei)

(d)  Activitatile viitoare in interiorul teritoriului Statelor Schengen si intre Statele Schengen.

Coerenta dintre aceste masuri precum si modul lor de aplicare de catre Statele Schengen reprezinta cheia succesului pentru modelul frontierei generale.

CELE PATRU NIVELE

1. Activitatile din tarile terte, in tarile de origine si cele de tranzit

Prima masura din punct de vedere al timpului si locului, este parerea ofiterilor de legatura si expertilor in documente din tertele tari de origine sau de tranzit referitor la riscurile generate de imigratia ilegala (art. 47 (4) din Conventia din 1990 care implementeaza Acordul Schengen (denumit mai departe "Conventia Schengen") si SCH/Com - ex (98) 59 rev). Oficialii care isi desfasoara activitatea in afara statelor Schengen in cadrul oficiilor consulare si transportatorii vor fi pregatiti de specialisti pentru a fi in masura sa descopere falsurile in documente inainte de inceperea calatoriei.

In procesul emiterii vizelor si transportului de pasageri aerian sau maritim, descoperirea documentelor false si falsificate prezinta o mare importanta in vederea prevenirii intrarilor neutorizate pe teritoriul Statelor Schengen. Pregatirea oferita de specialisti in documente prezinta o contributie vitala in procesul descoperirii falsurilor de catre oficialii care lucreaza in cadrul consulatelor Statelor Schengen si de catre transportatori.

(b) In al doilea rand, o inspectie amanuntita a documentelor de aplicare prezentate va trebui realizata de reprezentantele consulare ale Statelor Membre in procesul de emitere a vizelor (vezi art. 15 si 17 din Conventia Schengen si prevederile Instructiunilor Comune Consulare de emitere a vizelor). Aceasta include inspectarea documentelor si crearea de baze de date de intrebari conform art. 96 din Conventia Schengen. Consulatele vor trebui sa garanteze ca informatiile confidentiale si documentele in alb sunt protejate si stocate corespunzator.

Implementarea sistematica a regulilor EC/Schengen referitoare la vize va permite eradicarea fenomenului migratiei ilegale de la radacina. Importanta cooperarii intensive consulare va trebui accentuata in acest context.

(c) De asemenea, transportatorii sunt obligati conform legislatiei nationale in baza art. 26 (1)(b) din Conventia Schengen sa adopte masurile necesare pentru a se asigura ca persoanele de alte nationalitati transportate pe calea aerului, pe apa sau pe uscat, (vezi art. 26 (3) din Conventia Schengen) au documentele de calatorie necesare pentru intrarea pe teritoriul Statelor Schengen. Daca persoanele de alte nationalitati sunt transportate intr-un Stat Schengen fara a avea documentele necesare, transportatorii vor suporta sanctiuni si vor fi obligati in principiu sa duca inapoi acei pasageri. Personalul transportatorilor va trebui pregatit. Acest articol al Conventiei Schengen a fost completat de catre Directiva 2001/51/EC din 28 iunie 2001 - L 187, 10.7.2001, p. 45.

2. Cooperarea bilaterala si internationala de frontiera

(a) Cooperarea internationala in domeniul securizarii frontierelor poate fi impartita in multilaterala, bilaterala si cooperare locala. Referitor la aceasta, acordurile cu tarile vecine referitoare la cooperarea in domeniul managementului frontierei reprezinta un instrument eficient pentru cresterea securitatii frontierelor. Acest lucru poate fi realizat prin stabilirea mecanismelor corespunzatoare de lucru cum ar fi schimbul de informatii, stabilirea de canale corespunzatoare de comunicare, puncte locale de contact, proceduri in caz de urgenta, mod de actiune obiectiv in cazul incidentelor etc.

Structurile regionale de cooperare de la frontiera externa vor trebui stabilite si in zonele maritime. Aceste initiative vor unifica toate statele din zona respectiva.

(b) Referitor la cooperarea cu statele adiacente, este considerata ca necesara furnizarea de asistenta activa de catre statele de tranzit asigurandu-se ca frontierele lor sunt securizate si luand masurile necesare la distanta de frontiera, cum ar fi practica repatrierii - daca nu este nici un drept de admitere si nu sunt impedimente fondate pe pe baze umanitare sau pe dreptul international. (ex. Conventia de la Geneva referitor la Statutul Refugiatilor, Conventia Europeana asupra Drepturilor Omului).

3. Masuri la frontierele externe

Centrul strategiei generale a frontierei il reprezinta managementul functional al frontierei care este format din controlul si supravegherea frontierei bazata pe analiza riscului. Articolul 6 din Conventia Schengen stabileste clar cadrul de implementare al Manualului Comun, cele doua acte fiind complementare. Elementele esentiale ale managementului frontierei sunt: (1) toate persoanele care trec frontierele externe sa fie verificate sistematic si (2) supravegherea efectiva a frontierei se realizeaza intre punctele de control.

In aceasta privinta trebuie adoptate masurile necesare pentru asigurarea securitatii internationale si prevenirea imigratiei ilegale.

Legislatia clara bazata pe cererile EC/Schengen in domeniul managementului frontierei este necesara (de exemplu: legea frontierei, legea protectiei informatiilor). Referitor la infrastructura, este necesara asigurarea de structuri corespunzatoare in vederea desfasurarii controlului si supravegherii frontierei. Persoanele oficiale care au aceste sarcini trebuie sa fie profesionisti si sa aiba pregatire de specialitate. De asemenea sunt necesare resurse umane adecvate. Cererile specifice depind de o serie de factori (pozitia geografica, volumul de trafic la frontiera, etc.). In plus, este necesara adoptarea unui concept clar al pregatirii referitoare la indemanarea practica, cunoasterea legislatiei, limbi straine, etc.

Echipamentul trebuie sa corespunda situatie de la frontiera. Coordonarea interna functionala este necesara la toate nivelele (autoritatile care sunt competente pentru diferite sarcini, eliminarea "gaurilor negre" de competenta). Schimbul de informatii intre autoritatile competente (politie de frontiera, organe vamale, politie, autoritati judecatoresti, procuratura) este esential, incluzand si un mecanism de rezolvare a posibilelor dispute dintre autoritati, referitoare la competenta. In plus, trebuie sa se tina seama si de problemele operative (de exemplu folosirea echipamentelor de comunicatie compatibile).

Cooperarea bilaterala/internationala stabilita trebuie aplicata cit mai repede (exemple: schimbul de informatii, controale comune, situatii de readmisie). Cererile specifice pentru cele trei tipuri de frontiera (aeriana, pe apa, pe uscat) trebuie indeplinite (de exemplu: separarea traficului de pasageri pe criteriul destinatiei, in interiorul spatiului Schengen si in afara spatiului Schengen, trebuie realizata prin intermediul mijloacelor fizice sau, pentru aeroporturile mai mici, prin monitorizarea sistematica si insotirea pasagerilor).

4. Activitatile urmatoare in interiorul teritoriului Statelor Schengen

(a)             Masurile pentru prevenirea imigratiei ilegale si a infractionalitatii transfrontaliere trebuie continuate in interiorul spatiului Statelor Schengen prin imbunatatirea actiunilor de cautare, controlului si supravegherii bazate pe informatii si in concordanta cu legea nationala, acolo unde este posibil in baza acordurilor de cooperare politieneasca conform articolului 39(4) si (5) din Conventia Schengen. Avand in vedere faptul ca problemele referitoare la migratie si infractionalitate nu sunt supuse restrictiilor geografice, rutele internationale de trafic trebuie sa devina pe viitor principalele zone de activitate pentru fortele de politie nationale in concordanta cu legea proprie. In orice caz, acolo unde politica adoptata si securitatea nationala cer acest lucru, un Stat Schengen poate, dupa consultarea si a celorlalte State Schengen, sa adopte pentru o perioada de timp limitata efectuarea controlului corespunzator si la frontierele interne.

(b)            Ultima etapa in succesiunea temporala si geografica este repatrierea in concordanta cu legea nationala a cetatenilor unei a treia tari care au patruns in spatiul Schengen fara autorizare, daca nu au drept de sedere si daca nu exista piedici in virtutea bazelor umanitare obligatorii sau legii internationale (ex. Conventia de la Geneva asupra Refugiatilor, Conventia Europeana a Drepturilor Omului).