Fascismul in Germania: nazismul, Statul totalitar nazist, Sfarsitul nazismului

I. Fascismul in Germania: nazismul

a)      Hitler si nazismul;

II. Statul totalitar nazist:

a)      Centralizarea puterii;

b)      Stat si partid;

c)      Rasismul si antisemitismul hitlerist;

d)      Nazificarea Germaniei;

e)      Militarizarea economiei;

f)       Cultura nazista.

III. Sfarsitul nazismului:

a)      Infrangerea militara;

b)      Tribunalul de la Nurnberg

Asa cum fascismul italian a fost legat de Benito Mussolini, tot astfel si copia sa germana, nazismul, a fost legat de numele lui Adolf Hitler.[1]

Cand Germania a capitulat la sfarsitul primului razboi mondial, trupele germane se gaseau inca pe pamant francez si multi germani, printre care si Hitler, considerau ca aceasta capitulare nu era necesara, deoarece ea nu fusese infranta pe campul de lupta ci doar vanduta de politicienii tradatori.

Infrangerea Germaniei i-a trezit viitorului Fuhrer profunde resentimente, fapt ce l-a determinat la varsta de 30 de ani, in 1919, sa se inscrie intr-un partid minuscul de extrema dreapta din Munchen (Partidul Muncitorilor Germani ), partid care curand si-a schimbat numele in acela de Partid National-Socialist al Muncitorilor din Germania, pe scurt NAZIS (abrevierea primelor doua cuvinte din titulatura).

In doi ani, el a devenit liderul incontestabil al partidului (in germana - fuhrer). Partidul s-a intarit si s-a extins rapid sub conducerea lui Hitler. El a ales emblema crucii incarligate, simbol al reinnoirii arianului antisemit. Pentru a da impresia de disciplina si putere, nazistii au infiintat o organizatie paramilitara (Trupele Furtuna, cu camasile lor brune) pe care o foloseau in sabotarea intrunirilor partidelor comuniste si socialiste. Sperand in norocul pe care l-a avut Mussolini cu al sau Mars asupra Romei, Hitler a lansat Puciul Berariei, in noiembrie 1923, incercand sa dea o lovitura de stat in Bavaria cu speranta de a destabiliza intregul guvern german si ca nazistii vor prelua puterea. In anul 1923 numarul membrilor ajunsese la 55.000, ei provenind din toate clasele sociale. Hitler stabilise deja relatii cu militarii prin intermediul capitanului Ernst Rohm (creatorul SA in 1920; sectie de asalt), cu oamenii de afaceri si cu industriasii (prin intermediul lui Hermann Goring) care nu au ezitat sa ii finanteze partidul in lupta impotriva comunistilor. Contextul politic tensionat deoarece Franta ocupase Ruhrul iar Republica de la Weimar era contestata sub presiunea inflatiei si somajului a determinat increderea lui Hitler in reusita puciului. Dar lovitura de stat a esuat, iar Hitler a fost arestat, judecat pentru tradare si condamnat 5 ani din care a executat doar 9 luni. Tribunalul care l-a judecat pentru inalta tradare a fost sensibil la discursul sau conservator si nationalist. Procesul ii va servi drept tribuna lui Hitler, care se va face cunoscut in toata Germania. In timpul detentiei a scris prima parte a autobiografiei sale, Mein Kampf (Lupta mea). In aceasta carte, Hitler a trasat directiile prioritare ale ideologiei sale. "Germania are un destin maret, scria el, ar fi de ajuns ca poporul german (volc) sa-si unifice fortele si sa-i alunge pe dusmanii care il divizeaza si il tradeaza, mai ales comunistii si evreii". Dar poporul german nu este capabil sa faca acest lucru fara ajutorul unui singur partid, care sa il transforme intr-o forta unita si invincibila. Intreaga doctrina a liderului nazist a avut la baza o teorie pseudo-stiintifica care afirma ca oamenii dolicocefali, inalti si blonzi ce au populat spatiul germanic nu au ajuns stapanii lumii datorita faptului ca puritatea rasei alese a fost compromisa prin patrunderea elementelor alogene ce i-au denaturat si degradat caracterele, impiedicand mersul normal al istoriei.

In conceptia lui Hitler, principiul conducatorului consta in inlantuirea maselor cu fuhrerul intr-un ideal comun. Relatia pare erotica si chiar sadica in sensul original al lui Sade, dupa cum reiese din spusele lui Hitler.

Iesit din inchisoare, in decembrie 1924, Hitler s-a reintors la agitatia sa politica bazandu-se pe combinatia dintre campania politica obisnuita si practicarea fortei brute. El l-a marginalizat pe Rohm care ii ameninta puterea si pentru a-si marca ralierea la democratie a dizolvat SA, ca mai apoi sa o reconstituie (1924). A profitat de dezorganizarea NSDAP care in alegerile din mai 1924, in alianta cu Blocul Nationalist obtinuse doar 17% din voturi in Bavaria. Defilarile si loviturile violente ale SA-urilor in cartierele muncitoresti impotriva partidelor de stanga au atras noi militanti cu toate ca partidul isi pierduse sustinerile financiare. Intre anii 1926-1928, Hitler si-a structurat partidul construind o organizatie ierarhizata si o birocratie capabila sa gestioneze partidul. Astfel propaganda sa, contactele sale cu intreprinderile, organizatiile sale specializate pentru tineri (Tineretul Hitlerist), femei asociatii profesionale, au transformat partidul intr-un stat miniatural. Daca in 1928, Partidul Nazist a fost inca neinsemnat, odata cu izbucnirea marii crize economice s-a intarit rapid ajungand in 1933, sa reprezinte unul dintre cele mai mari partide din reichstag-ul german (Parlament), desi nu controla majoritatea locurilor. Revizuirea conditiilor tratatului de la Versailles a dinamizat activitatea NSDAP. Cancelarul Gustav Stresemann si guvernul sau de coalitie, care uneau partidele de dreapta si de stanga au acceptat Planul Yung, care a modificat in sens favorabil plata despagubirilor datorate Frantei. Cu toate acestea partidul lui Hitler a numit guvernul tradator de patrie si a folosit defaimarea in scopul obtinerii capitalului politic. In scurt timp Hitler a aparut omul politic cel mai nationalist din tara. Crahul bursier de pe Wall Street si marea criza economica au dus la pierderea credibilitatii sindicatelor si partidelor fapt speculat de Hitler si partidul sau. Acestia au dus o campanie impotriva marxistilor, a regimului republican, a evreilor, cu totii responsabili de criza in viziunea lor. In iulie 1930 cancelarul Heinrich Bruning a dizolvat Reichstagul pentru a obtine o noua majoritate favorabila unei politici autoritare. La noile alegeri nazistii au obtinut 18,3 % din voturi (de la 12 deputati urca la 107) ceea ce a facut din NSDAP al doilea partid din Germania. Partidele nationaliste, opuse republicii si ajutate de guvernarea prin decrete a cancelarului, au constituit frontul de la Harsburg cerand noi alegeri. Hitler obtine cetatenia germana iar la alegerile prezidentiale din aprilie 1932 obtine 13,4 milioane de voturi contra celor 19 milioane obtinute de maresalul Hindenburg. Presedintele Hidenburg l-a numit cancelar pe Franz von Papen, in mai 1932. Acesta, dorind sa reformeze institutiile si sa intareasca puterea executiva a dizolvat Reichstagul si a ridicat toate interdictiile regionale care loveau SA-urile datorita actiunilor lor violente. Negocierile cu Hitler au esuat deoarece acesta a refuzat sa intre in Guvern. Papen a servit drept intermediar intre Hidenburg si Hitler in ianuarie 1933, permitandu-i fuhrerului sa surmonteze tensiunile in sanul partidului nazist intr-un moment in care conjunctura economica mondiala s-a imbunatatit.

In ianuarie 1933, la varsta de 44 de ani Hitler a devenit cancelar al Germaniei. A depus juramantul pe Constitutia de la Weimar si si-a format echipa din conservatori (8 portofolii) si nazisti (2 portofolii). El a dovedit rapid ca era un adept mult mai hotarat al autoritarismului decat Mussolini, transformandu-si pozitia de sef al guvernului intr-o dictatura fatisa. Folosirea aparatului guvernamental pentru anihilarea oricarei opozitii a produs victime in randul adversarilor politici. Cu toate acestea, in perioada antebelica, Hitler a beneficiat de sprijinul sincer al majoritatii germanilor deoarece reusise sa reduca rata somajului si sa impulsioneze economia. La scurt timp dupa preluarea puterii s-a orientat spre crearea celui de-al Treilea Reich (imperiu) al Germaniei, care urma sa le depaseasca pe celelalte doua (Sfantul Imperiu Roman de Neam Germanic si Imperiul German pe care Bismarck l-a consolidat pana in 1871) si sa ajunga liderul cultural si politic al Europei.

Pentru a-si atinge scopul Hitler a planuit sa puna la dispozitia Germaniei, spatiul vital de care avea nevoie pentru a deveni un mare imperiu. De aceea Hitler s-a orientat spre rasarit, spre Polonia si Ucraina Sovietica ca viitor granar al Germaniei. Pamantul din rasarit trebuia sa fie cucerit iar popoarele de aici urmau sa fie inrobite deoarece erau inferioare germanilor.

Pentru ca Germania sa fie puternica Hitler a declansat eliminarea inamicilor interni, identificati in comunistii si evreii din Germania si de pretutindeni. Aceste dorinte bolnave au declansat al II-lea razboi mondial si odata cu acesta solutia finala care avea sa duca la uciderea sistematica a circa 6 milioane de evrei si a altor milioane ce apartineau popoarelor presupuse inferioare.

Chiar de la venirea sa la putere Hitler si-a folosit toate fortele legale si ilegale pentru a impune dictatura national-socialista. La 1 februarie reichstagul a fost dizolvat iar Hitler a guvernat prin decrete, limitand libertatea presei si restrangand libertatile individuale. Incendiul de la Reichstag (27 februarie 1933)[3] atribuit comunistilor a permis ministrului de interne Wilhem Frick sa justifice decretul pentru protejarea poporului si a statului. Acesta a autorizat guvernul sa exercite depline puteri, sa pedepseasca prin condamnare la moarte atingerile aduse ordinii publice, sa suprime protectia constitutionala si libertatile individuale. Hitler, in baza noii legi, si-a arogat puterile politie si dreptul de a aplica detentia provizorie de securitate, opozantilor politici pentru care s-au deschis primele lagare de concentrare.

In numele unitatii reichului, Hitler a redus la tacere landurile contestatare (Bavaria si Wurtenberg) prin demiterea guvernelor si prin suprimarea de fapt a federalismului. In ciuda terorii nazistii au obtinut doar 43,9% la noile alegeri organizate in 5 martie 1933. In schimbul semnarii uni concordat cu Vaticanul, deputatii catolici au sustinut pe cei nazisti in votarea actului de abilitare prin care Parlamentul a cedat cancelarului puteri legislative.

Inzestrat cu toate puterile Hitler si-a lichidat opozantii. Prin legea fundamentala privitoare la functia publica (7 aprilie 1933) administratia si justitia au fost epurate de functionarii evrei sau opozanti ai nazismului. Organizatiile democratice au fost eliminate, iar Partidul Comunist interzis dupa incendierea reichstagului. 1 mai devine sarbatoare a Muncii nationale, dar sindicatele au fost interzise si inlocuite de catre Frontul german al muncii la care adeziunea fiecarui muncitor era obligatorie. Odata ce presedintele Heidenburg a murit (2 august 1934) printr-un plebiscit (19 august), care a aprobat cumulul de functii (89,9% dintre electori), fuhrerul a devenit si cancelar al reichului. Nazistii au drumul deschis pentru a edifica statul totalitar, cel de-al Treilea Reich.

Statul nazist s-a constituit din numeroase institutii aflate in concurenta unele cu celelalte. Fuhrerul se afla in fruntea statului guvernand intr-un mod dictatorial. El a preferat contactul personal si legaturile de la om la om pentru a se asigura de fidelitatea colaboratorilor sai. Nu a ezitat insa sa incalce legile pe care el insusi le initia. Prin discursurile sale a fixat linii politice foarte generale, pe care apropiatii sai le-au tradus in fapt. Cu toate acestea nu s-a ocupat direct de afacerile prioritare precum politica militara, politica externa, politica antievreiasca. Doctrina rasista s-a aflat in inima dispozitivului politic pe care Hitler l-a fixat. El a impus exterminarea bolnavilor mental, redactarea legilor antisemite de la Nurnberg si a lansat solutia finala.

Organizarea terorii totalitare s-a sprijinit pe aparatele politienesti secrete dar omniprezente, disciplinate si violente. Sarcina lor principala a fost aceea de a vana inamicii obiectivi, ceea ce a echivalat cu victimizarea unor categorii de suspecti desemnati dupa criteriul discriminarii politice dar mai ales rasiale. In anul 1920 a fost creata gruparea paramilitara SA-ul in scopul constituirii serviciului de ordine al NSDAP, care avea rolul de a perturba intrunirile politice ale adversarilor. Organizatorul acestei formatiuni a fost capitanul Rhm, care a apartinut DAP-ului lui Drexler. Acesta a recrutat fostii luptatori si militari dati afara din armata, gata oricand de harta pentru a-si regasi un nou statut. Din aceasta perioada a inceput infruntarea dintre Hitler si Rhm. Primul a dorit sa supuna SA-ul deciziilor politice in timp ce cel de-al doilea a voit sa o transforme intr-o armata autonoma a partidului. In 1934 SA cuprindea deja trei milioane de oameni aflati la ordinul lui Rhm. Simtindu-se puternic seful trupelor de asalt a dorit sa inlocuiasca armata, fapt ce i-a nemultumit pe militarii de cariera si pe Hitler care considera ca puterea era amenintata. Fhrerul a transat chestiunea pe data de 30 iunie 1934, organizand Noaptea cutitelor lungi, in timpul careia conducatorii SA-ului inclusiv Rhm au fost arestati si asasinati. De castigat prin eliminarea SA-ului a avut SS-ul ce se constituise in 1922 din initiativa lui Hitler, care dorea sa aiba o garda personala ce trebuia sa-l apere in primul rand de SA. Primul nucleu al SS-ului, cunoscut sub numele "Garda pumnalului" apoi de "Trupa de soc", a participat la puciul de la braseria din Mnchen apoi a asigurat incepand cu 1926 (sub numele de SS), serviciul de ordine din timpul congreselor partidului. Heinrich Himmler le-a dezvoltat si a facut din aceste trupe elita nazista. Recrutii trebuiau sa dovedeasca faptul ca stramosii lor sunt germani incepand cu secolul al XVIII-lea si nu se puteau casatori decat cu autorizatia sefului lor. Efectivele, sever controlate, au crescut de la 300 de oameni in 1929 la 50.000 in 1933, apoi la 240.000 in 1939. Ca si SA-urile ei au terorizat opozantii, dar spre deosebire de primii au fost incorporati in unitatile de politie incepand cu anul 1933. SS va juca un rol preponderent si va cumula functii specializandu-se: SS-ul general, ai carui membrii lucrau in sectorul civil; SS-ul "Cap de mort" pentru paza lagarelor de concentrare; SS-ul politie politica de stat; Waffen SS trupe militare.

Jurandu-i credinta lui Hitler, rolul SS-ului a crescut in timpul razboiului ajungand sa controleze Gestapoul, politiile europene si informatiile militare. Responsabili pentru lagarele de concentrare si de exterminare au inchiriat industriasilor mana de lucru concentrationala si au controlat peste 150 de uzine. In 1944, 38 de divizii SS, adica in jur de 900 de oameni foarte bine echipati s-au batut pe front. Pentru Himmler, acest corp de elita nazist trebuia sa formeze embrionul viitoarei societati germane, de rasa ariana. Trupele SS au constituit un ordin ai carui membrii erau legati printr-un juramant de supunere si prin sentimentul de a apartine unei elite. Aceste trupe aduceau omagiu unui cult religios al zeilor germanici, prezentati ca divinitati violente si care se opuneau valorilor crestine de calitate, de mila, de dragoste fata de aproapele sau. Dupa atentatul esuat impotriva lui Hitler din iulie 1944, statul SS s-a confundat cu statul german.

O prioritate a statului nazist a fost aceea a centralizarii puterii. In republica de la Weimar, landurile dispuneau de mari puteri, insa von Papen a asezat Prusia sub controlul guvernului de la Berlin. Nazistii mostenind situatia au continuat procesul. Gring aflat in fruntea executivului a controlat politia, care va deveni un auxiliar al regimului. Treptat nazistii ajung sa conduca toate landurile si sa controleze politiile locale.

La 14 iulie 1933 a fost adoptata legea plebiscitelor, care a permis chemarea directa a poporului la ratificarea deciziilor. Primul plebiscit a fost organizat in noiembrie 1933 pentru a confirma retragerea Germaniei din Societatea Natiunilor si, in aceeasi zi, au fost organizate alegeri la Reichstag. 92,2% dintre votanti s-au pronuntat pentru lista fhrerului. Votul acesta a reprezentat faptul ca in Germania nu mai exista opozitie. Centralizarea puterii intrunea conditiile pentru intarirea puterii personale a fhrerului. Hitler a devenit astfel independent fata de stat si de partid, el servindu-se de acum incolo de ambele.

Centralizarea puterii i-a permis lui Hitler sa afirme in timpul congresului de la Nrnberg (7 septembrie 1934): "Nu statul ne comanda, ci noi comandam statul. Nu statul ne-a creat, ci noi suntem creatorii statului".

Cu toate acestea relatiile dintre autoritati au ramas imprecise ele modelandu-se dupa luptele pentru putere si dupa capacitatea actorilor de a se impune.

Folosind teroarea SA-ului si SS-ului pentru a se impune, Hitler a promulgat Legea privitoare la restabilirea functionariatului profesionist (aprilie 1933), care a permis limitarea revendicarilor militantilor nazisti de a intra in administratie si de a controla statul. Un rol important in cresterea puterii lui Hitler l-a avut politia secreta de stat (Gestapoul), creata de catre Gring (aprilie 1933), alcatuita in principal din politisti profesionisti care se raliasera sistemului. Din aprilie 1934 a fost condusa de catre Himmler, care era si seful SS-ului astfel ca Gestapoul a devenit politia politica a SS-ului.

Un rol important in stat l-a avut si organizatia de masa supusa regimului, NSDAP, care a fost insarcinata cu propaganda.

Daca ne raportam la cetatean putem afirma ca exista o responsabilitate a societatii civile pentru existenta regimului totalitar. Apare cetateanul complice care prezinta o intreaga gama de comportamente, de la indiferenta la colaborarea activa, si care legitimeaza puterea. Totodata in toate regimurile totalitare apare ideologia monolitica, justificarea ideologica a practicilor politice. Atat in hitlerism cat si in stalinism controlul ideilor si sentimentelor au facut obiectul preocuparilor de stat. Rosenberg si Gebbles in Germania, Jidanov in URSS au formalizat ideologia de stat care nu avea decat o singura vocatie, aceea de a controla expresiile politice si de a pretinde a fi linie directoare a tuturor legilor creatiilor si activitatilor in numele stiintei naziste sau proletare.

Ideologiile totalitare au instituit adevarul drept dogma intangibila, orice indoiala fiind imediat intepretata in termeni de blasfemie. Adevarul s-a transformat in catehisme ale noului stat. Constructiile duale au devenit baza ideologiei totalitare. In propagarea ideologiei dar si in pregatirea cadrelor un rol important l-a avut organizatia tineretului hitlerist. Aceasta a fost creata in 1926 avand scopul de a educa pe tinerii germani in spiritul national-socialist. Incepand cu 1939 inscrierea a devenit obligatorie pentru toti tinerii intre 6 si 10 ani. Acestia trebuiau sa participe la activitati fizice si sa urmeze o formare ideologica. La 10 ani tanarul hitlerist depunea juramantul pentru Hitler si stindardul de sange. Intre 14 si 18 ani tanarul primea o educatie militara, invata manuirea armelor si era gata pentru sacrificiu. Tinerele fete au fost si ele integrate in organizatii care le pregateau sa devina bune sotii si mame. In aceasta privinta nazismul se asemana cu fascismul lui Mussolini. Mai mult, tineretul administrativ a primit in administrare scolile "Adolf Hitler", care aveau destinatia de a primi viitoare elite naziste, detectate in randul tinerilor. Acesti adolescenti erau crescuti in afara familiilor (timp de 6 ani) fiind formati in spiritul ideologiei naziste, inainte de a intra la Universitate.

O alta prioritate a statului nazist a fost si controlul asupra culturii si spiritului german.

Cand nazistii au preluat puterea statul nu a dispus de mijloace administrative pentru a interveni in viata culturala. Singurul sau mijloc de influenta a fost o asociatie numita Liga de lupta pentru cultura germana (fondata in 1929) condusa de catre Adolf Bartels si incurajata de Alfred Rosenberg. Considerand ca nu este eficace Gebbels a creat Ministerul Informatiei si al Propagandei (13 martie 1933), compus din 5 sectoare: radio, presa, cinematografia, teatrul si propaganda. El a precizat ca dorea sa combata internationalismul, sa-i paralizeze pe evrei si sa faca din nationalism ideea directoare a vietii culturale.

Incepand cu scrisul si pana la tot ce constituia cultura si arta a fost cenzurat, controlat si "puse sub calcai". S-a ajuns pana acolo sa fie pusa sub controlul politienesc pana si distractia. A fost fondata Asociatia scriitorilor germani ai Reichului, reinnoita Academia germana de arte in care au intrat apropiati ai regimului. In mod simultan presa a fost subordonata, Gebbels impunand stirile ce trebuiau prezentate. In iulie 1933 a fost creata o Camera a cinematografiei iar in februarie 1934 Comisia de cenzura si control a scenariilor, muzica si finantare. Dispozitivul a fost completat prin infiintarea Camerei de cultura germana care putea refuza inregistrarea unui candidat si care controla productia si consumul cultural in dorinta combaterii elementelor daunatoare si impulsionarii vointei comune. Statul Mecenat conducea arta nazificata fiind cel care se pronunta asupra cantitatii si calitatii produsului cultural.

Pana si distractiile au fost puse sub control, Frontul german al muncii organizand vizite colective in expozitii, discutii si activitati sportive pentru 23 milioane de membri.

Gebbles a fost un scriitor ratat din Renania care a incercat sa impuna poporului german sa gandeasca intr-o maniera uniforma. Alfred Rosenberg, german din Estonia cu studii la Moscova a condus activitatea de multiplicare a scrierilor rasiste, devenind ministrul teritoriilor din est, unde si-a pus in practica teoriile sale rasiste. Un alt ajutor al lui Hitler, Albert Speer arhitect de meserie a fost initiatorul arhitecturii megalomanice, amenajand Nrbergul si concepand cancelaria Reich-ului de la Berlin.

In statul nazist cartea a fost considerata o arma iar scriitorul un soldat., drept pentru care editurile au intrat sub un total control. Douazeci de mii de carti au fost arse in Piata Operei din Berlin pe 10 mai 1933. Operatiunea a fost extinsa in toate celelalte orase. Bibliotecile au fost golite de scrierile lui Marx, Freud, Heinrich Mann iar purificarea a capatat aspectul unei ceremonii de ispasire prin foc in sunet de fanfare.

Tinta distrugerilor au constituit-o si artele plastice. In iulie 1937 s-au deschis la Mnchen doua expoziti. Una consacrata artei autentice germane, cealalta avangardistilor, denumita "arta degenerata". Operele lui George Grosz, Paul Klee, Emil Nolde, Wassily Kandinsky sunt prezentate cu legende defaimatoare precum manifestare a sufletului rasei iudaice, invazia bolsevica in arta etc. Arta expresionista a fost interzisa si circa 4850 de opere distruse.

Dupa nazisti libertatea de creatie artistica trebuia sa fie exercitata doar in sectorul circumscris necesitatilor ideologiei regimului. Astfel arta trebuia sa exalte rasa, pamantul, sangele, cultul pentru conducator, forta, cultul eroilor si al partidului, valorile taranesti. In conceptia lui Goebbels arta era o pedagogie despuiata de elitism si lizibila pentru a fi accesibila maselor. Din aceasta cauza arta abstracta va disparea. Arta germana a devenit o arta a trecutului, inspirata de arta de tendinta academica si conventionala a secolului al XIX-lea, fara pericole, pentru ca era cunoscuta si apreciata de catre cei mai multi. Cea mai apreciata era desigur, cea gandita si produsa de Hitler, prin acuarelele sale editate in albume. Era nevoie sa copiezi si sa nu aduci ceva nou, singurul criteriu estetic fiind traditia. Arhitectura greaca a devenit triumful culturii ariene asupra barbarilor si cine nu era arian nu putea produce o opera de arta.

Cultul pentru conducator a devenit o datorie pentru fiecare german. Discursul si scenografia folosita de Hitler, erau incarcate de emotie si agresivitate. Provocarile verbale, precum si defilarile, mitingurile au atins o cota neintalnita nici chiar in regimul lui Moussolini. Pana si Anul a fost ritmat de catre calendarul nazist, iar sarbatorile folosite, pentru mobilizarea multimilor.

Toate realizarile, precum Jocurile Olimpice de la Berlin din 1936 au celebrat unitatea de granit din spatele Fhrerului, triumful vointei si fortei germane, calitatea arianului.

Rasismul si antisemitismul s-au aflat in centrul gandirii naziste. Persecutia si igiena rasista precum si segregarea si excluderea au reprezentat idealuri ale regimului nazist. In imaginarul delirant al nazistilor, iudaismul a reprezentat raul absolut. Dupa parerea lui Hitler, un complet evreiesc vroia sa domine lumea distrugand civilizatiile superioare. El considera poporul evreu inferior deoarece nu avea teritoriu national si parazit pentru ca traia pe spinarea populatiilor sanatoase cu care locuia. De aceea trebuia sa se scape de el. Astfel incepand cu 1933 au fost luate masuri discriminatorii precum boicotarea magazinelor tinute de germanii evrei, arianizarea bunurilor lor, excluderea lor din functiile publice, etc. Pana aici se actiona in forma epurarilor fascismului italian. Hitler si regimul sau au mers insa mai departe, promulgand legi, construind lagare si crematorii. Astfel in septembrie 1935 cu ocazia congresului de la Nrnberg a fost data Legea pentru protejarea sangelui si a onoarei germane     care interzicea casatoria si relatiile sexuale intre evrei si nonevrei si excludea de la cetatenie orice persoana ce avea bunici evrei sau daca practica religia mozaica, sau daca era casatorita cu un evreu.

Cuvantul rasa a fost folosit in scopuri propagandistice. Cu timpul discriminarea sprijinandu-se pe practica religioasa a degenerat. Dusmanul odata identificat a fost arestat, stigmatizat cu litera J pe pasapoarte si pe buletinele de identitate speciale, cu steaua iudaica de culoare galbena pe imbracaminte si trimis dupa aceea spre lagarele de concentrare si crematoriile purificatoare. Exterminarea programata inceputa in 1939, pentru eliminarea sub-oamenilor     a creat un program diabolic, prin care bolnavii erau folositi drept cobai umani, iar evreii si tiganii supusi genocidului. S-a incercat si folosirea Eugeniei (experimentarea camerelor de gazare) impotriva populatiilor germane dar nazistii au trebuit sa dea inapoi si sa nu mai aplice aceasta igiena rasiala pentru cei care erau de aceeasi etnie.

In lagarele de la Bergen - Belsen, Buchenwald, Dachau, Dora - Nordhausen, Flossenburg, Gross - Rosen, Mauthausen - Gusen, Natzweiler - Struthof, Neuengamme, Ravensbrck, Sachsenhausen, Stutthof, Theresienstadt a fost aplicata exterminarea, fiecare detinut fiind identificat printr-un triunghi a carui culoare indica din ce categorie facea parte: politici, drept-comun, etc. Sase lagare de exterminare au fost deschise pe teritoriul polonez in anii 1941-1944, fiind concepute pentru a extermina in mod rational si eficace un numar cat mai mare de barbati si femei. La Belzec, Chelmno, Sobibor si Treblinka cei care soseau erau imediat executati in camere de gazare sau camioane de gazare. La Auschwitz-Birkenau si Lublin-Maidaneck (lagare mixte de concentrare si exterminare) a fost aplicata de asemenea solutia finala, adica uciderea la scara industriala a populatiilor considerate rase inferioare: evrei sau tigani. Atunci cand in anul 1941 Hitler a atacat URSS-ul avea deja un program al spatiului vital german. Acesta includea eliminarea iudeo-bolsevismului, exterminarea politica calculata, planificata si executata disciplinat, cazon si riguros. Hitler a controlat teritorii in care au trait evrei polonezi, evrei austrieci, evrei rusi, evrei unguri, evrei italieni etc., adica mai multe milioane de persoane pe care le-a regrupat prin deportare in regiuni conduse de catre trupele SS si in ghetouri suprapopulate (cum a fost cel din Varsovia care numara 440.000 de infometati). Cu tot secretul pastrat cu privire la genocidul practicat, "solutia finala" a fost deconspirata, ea ingrozind intreaga lume civilizata.

Exterminarea evreilor de catre Germania nazista a fost un fenomen mentionat prin denumiri diferite, in functie de tari. Germanii au folosit termenii de solutie finala sau distrugere, anglo-saxonii si evreii termenul Holocaust, iar francezii de Genocid si Catastrofa (Shoah in ebraica).

Pe teritoriul Germaniei dar mai ales a teritoriului cucerit de ei s-a constituit o rezistenta armata. Adversarii nazismului au fost insa divizati de conflicte ideologice (conservatorii, socialistii, comunistii). Partidul comunist din Germania a constituit prima tinta a nazistilor dupa incendierea Reichstagului. A urmat apoi Partidul social - democrat din Germania care a fost luat pe nepregatite si interzis. Opozitia conservatoare s-a manifestat inconsecvent si fara putere deoarece conservatorii sau aratat favorabili venirii la putere a lui Hitler. Ei s-au rezumat doar la condamnarea morala si la refuzul utilizarii fortei.

Biserica protestanta si catolica, animate de anticomunism au actionat, mai ales pe linia unei rezistente morale si intelectuale. Aceasta venea in principal din strainatate de la scriitorii aflati in exil si de la o parte a bisericii care a pastrat insa tacerea cu privire la solutia finala.

Putine la numar dar prezente au fost atentatele impotriva lui Hitler (noiembrie 1938 - noiembrie 1939, 20 iulie 1944).

Nazismul a luat sfarsit odata cu infrangerea militara. Hitler si-a petrecut ultimele luni din viata inchis intr-un bunker la Berlin sperand intr-o ruptura a aliantei intre Statele Unite si Uniunea Sovietica. Sinuciderea Fhrerului odata cu cucerirea Berlinului de catre Armata Rosie avea sa anunte capitularea neconditionata. Tribunalul de la Nrnberg avea sa condamne pe capii nazisti si odata cu acestia regimul totalitar ce s-a consumat in Germania intre anii 1933-1945. Procesele de la Nrnberg au reprezentat totodata primul efort pentru fondarea unei justitii internationale menite sa permita condamnarea crimelor impotriva umanitatii. Organizatia Natiunilor Unite a adoptat in 1948 o conventie care a permis pedepsirea crimei de genocid. Razboiul rece (1946-1989) nu a facut insa posibila aplicarea sa. Dar pe aceasta baza juridica s-a creat Tribunalul penal international, insarcinat astazi, cu urmarirea autorilor crimelor impotriva umanitatii din fosta Iugoslavie.

Intrebari de verificare:

Enumerati metodele nazificarii Germaniei?

In ce a constat politica centralizarii puterii?

Care a fost raportul intre stat si partidul nazist?

Ce a insemnat militarizarea economiei?

In ce a constat rasismul si antisemitismul hitlerist?

Care sunt trasaturile culturii naziste?

Ce a reprezentat tribunalul de la Nrnberg pentru nazism?

Termeni:

solutie finala;

stat miniatural;

rasa aleasa;

genocid;

holocaust;

cultul conducatorului;

cenzura;

Gestapo;

Trupe SS;

Trupe SA.

Bibliografie selectiva:

Arendt, Hannah, The Origins of Totalitarianism (traducere Ed, Humanitas, Bucuresti, 1944) Cleveland, New York, 1958;

Aron, Raymond, Democratie si totalitarism, Ed.All, Bucuresti, 2001;

Ball, Terence, Richard, Ideologii politice si idealul democratic, Ed. Polirom, Iasi, 2000;

Chatelet, Franois, Pisier, Evelyne, Conceptiile politice ale secolului XX, Ed. Humanitas, Bucuresti, 1994;

Lescure, Jean - Claude, Fascismul si nazismul, Institutul Reuropean, Iasi, 2002;

Popper, K.R., Societatea deschisa si dusmanii ei, Ed. Humanitas, Bucuresti, 1993.