LIBERTATEA DE OPINIE SI EXPRIMARE IN SISTEMUL EUROPEAN

LIBERTATEA DE OPINIE SI    EXPRIMARE IN SISTEMUL EUROPEAN

Conventia pentru protectia drepturilor omului si libertatilor fundamentale a fost semnata la Roma, la data de 4 noiembrie 1950, si a intrat in vigoare la 3 septembrie 1953. Ea a transformat, pe plan regional european, 18 principii, proclamate in 1948 prin Declaratia Universala a Drepturilor Omului, in obligatii juridice concrete.

Fiind cel mai important instrument juridic in sistemul conventional al Consiliului Europei, Conventia Europeana a Drepturilor Omului contribuie esential in dezvoltarea dreptului international.

Articolul 10 al Conventiei Europene a Drepturilor Omului se refera la libertatea de opinie si exprimare. Acest articol are o structura asemanatoare celorlalte articole, enumerand dreptul protejat in primul paragraf si temeiurile restrangerii exercitiului sau in al doilea.

Analistii au observat insa ca al doilea paragraf acorda o marja de apreciere mai larga decat celelalte articole, prevazandu-se ca exercitarea acestor libertati presupune indatoriri si obligatii, care pot fi supuse controlului statului, concretizat in "Formalitati, conditii, restrictii sau sanctiuni".

In paragraful 1 al articolului 10 se arata ca niciunei persoane nu ii este ingradit dreptul la libertatea de exprimare ce consta in libertatea de opinie si libertatea de a primi sau comunica idei ori informatii fara bariera frontierelor si fara amestecul autoritatilor publice. In ultima parte a paragrafului 1 se arata faptul ca statul poate sa supuna societatile de radiodifuziune, cinematografie sau de televiziune unui regim de autorizare.

In al doilea paragraf se precizeaza ca exercitarea libertatii presupune indatoriri si obligatii si, de aceea, poate fi supusa diferitelor tipuri de control din partea statului. Aceste masuri sunt necesare pentru "securitatea nationala, integritatea teritoriala sau siguranta publica, apararea ordinii si prevenirea infractiunilor, protectia sanatatii sau a moralei, protejarea reputatiei sau a dreptului altuia, impiedicarea divulgarii de informatii confidentiale sau garantarea autoritatii si impartialitatii puterii judecatoresti".

Libertatea de exprimare este cea mai puternica arma de aparare a drepturilor si libertatilor persoanei impotriva oricarei manifestari antidemocratice.

Dreptul la libertatea de exprimare nu este numai o piatra de temelie a democratiei, dar si o conditie prealabila pentru exercitarea numeroaselor drepturi si libertati, consacrate de Conventia Europeana. Avand in vedere importanta sa, numeroase cauze care au stabilit criteriile de interpretare ale filozofiei Conventiei au aparut pe taramul articolului 10. Articolul 10 precizeaza ca libertatea de exprimare sau mai bine-zis expresie cuprinde libertatea de opinie, precum si libertatea de a primi si comunica informatii ori idei. Comisia si Curtea Europeana au relevat faptul ca termenul exprimare inglobeaza libertatea de expresie artistica, permitand schimbul public de informatii si idei culturale, politice, sociale sau de orice alt tip.

Anumite clauze dintre cele mai importante privind articolul 10 se refera la dreptul presei si libertatea de exprimare. Rolul presei este acela de a publica informatii si idei cu privire la problemele de interes general. Rezulta de aici ca atat Comisia, cat si Curtea vor pune cu grija in balanta interesele presei de a publica informatii si pe acela al statului de a limita primirea acestor informatii de catre public.

In unele cauze se arata ca atat Consiliul, cat si Curtea situeaza adesea la un nivel inalt protectia presei in privinta articolului 10 caci, conform pozitiei lor, presa joaca un rol important intr-o societate democratica, in special pentru ca ea incurajeaza dezbaterile publice, politice sau de orice fel.

In alte cauze insa se arata cum Curtea a coborat nivelul protectiei presei atunci cand dezbaterile publice ating protectia reputatiei altuia si, indirect, insasi apararea autoritatii puterii judecatoresti.

Unele dintre problemele litigioase care se ridica in materia libertatii presei este cea in legatura cu organele de radiodifuziune. Articolul 10 ii ofera statului, in mod expres, o larga putere disciplinara in acest ultim domeniu deoarece "prezentul articol nu impiedica statele sa supuna intreprinderile de radiodifuziune, de cinematografie sau de televiziune unui regim de autorizare".

Cum aceasta fraza figureaza in cel dintai paragraf al articolului 10, statele pot, avand in vedere restrictiile din paragraful al doilea, sa nu aiba ce justifica in privinta conditiilor sau practicilor in materie de autorizare.

Comisia a apreciat, de exemplu, ca monopolul asupra radiodifuziunii era compatibil cu articolul 10, paragraful 1, chiar daca a aratat uneori ca a refuza unui individ sau unui anumit grup un timp de emisie putea ridica probleme pe terenul articolului 1.

Comisia si Curtea au examinat cauze privind problema de a sti in ce masura dreptul de radiodifuziune implica pe acela de neamestec al administratiei in receptia emisiunilor.

Conform articolului 10, paragraful 1 Comisia si Curtea au indicat cu claritate ca elementul component constand in obligatii si indatoriri este strans legat de criteriul "necesitatii intr-o societate democratica".

Curtea Europeana a Drepturilor Omului si Comisia Europeana a Drepturilor Omului si-au exprimat parerea cu privire la semnificatia termenului "exprimare" din articolul 10 si in ceea ce priveste conexiunea sa cu alte drepturi si libertati cum ar fi: libertatea cuvantului in comert, libertatea presei, regimul de autorizare a intreprinderilor de radiodifuziune, dreptul functionarilor de stat, accesul la functii, dreptul de a primi informatii, dreptul de a comunica informatii s.a.m.d..