Organizarea interna a Parlamentului

Organizarea interna a Parlamentului

Senatul si Camera Deputatilor sunt legal constituite dupa validarea a doua treimi din numarul total al mandatelor de deputat sau senator. In vederea organizarii activitatii de validare a mandatelor si pentru desfasurarea altor activitati specifice primei sedinte a legislaturii, fiecare Camera isi alege un 'birou de varsta', alcatuit din decanul de varsta al membrilor adunarii si 4 secretari desemnati din randul celor mai tineri membrii. Activitatea acestui birou vremelnic inceteaza dupa constituirea legala a Camerelor, odata cu alegerea presedintelui Camerei si a biroului ei permanent. Ulterior, pentru ca munca parlamentara sa se desfasoare in bune conditii, pentru ca procesul legislativ sa castige in eficienta si specializare se organizeaza anumite formatiuni restranse de lucru care sunt partiale si inchise, astfel realizandu-se o organizare interna a celor doua Camere. Deci, pentru a isi indeplinii obiectivele pentru care sunt investite, Camerele Parlamentului sunt organizate, atat juridic, cat si in fapt, conform propriilor regulamente, organizarea cuprinzand grupuri politice parlamentare, comitete, birouri sau comisii .

Structurile interne ale Camerelor sunt alese, numite sau formate de catre fiecare Camera, conform principiului autonomiei regulamentare, fara vreo imixtiune din partea puterii executive. Un alt principiu important al organizarii interne a Camerelor este pluralismul politic. In conditiile reintroducerii, dupa 1989 a pluripartidismului politic, in schema Parlamentul Romaniei se identifica majoritatea politica si opozitia, organizarea interna trebuind sa respecte dreptul ambelor de a lua parte adoptarea hotararilor Camerelor. Astfel, componenta comitetelor, birourilor sau comisiilor trebuie sa exprime, proportional, configuratia politica a Parlamentului.

Grupurile parlamentare.

Activitatea partidelor politice si a altor formatiuni angajate in campania electorala continua in cadrul Parlamentului prin formarea grupurilor parlamentare, alcatuite, de regula, din parlamentarii care apartin aceleiasi formatiuni, care subscriu aceluiasi program ori sunt adeptii acelorasi idei. Grupurile parlamentare asigura concentrarea diverselor tendinte politice existente in cadrul Parlamentului. Constitutia Romaniei spune doar ca ' deputatii si senatorii se pot organiza in grupuri parlamentare, potrivit regulamentului fiecarei Camere ' . Din textul constitutional rezulta ca formarea grupurilor parlamentare este facultativa, nu obligatorie. Din caracterul voluntar al constituirii grupurilor parlamentare rezulta si facultatea parlamentarilor de se inscrie sau nu intr-un anumit grup, dar avand in vedere rolul politic si regulamentar al grupurilor, parlamentarul care nu apartine nici unui grup este, de regula, marginalizat.

Sub aspectul lor politic, grupurile parlamentare reprezinta transpunerea aproximativa a partidelor politice in cadrul fiecarei Camere.Astfel, grupurile parlamentare asigura legatura dintre actiunea institutionala a Parlamentului si cea partizana a intereselor partidelor politice, partidele politice fiind resortul esential si principal al regimului parlamentar, fara partide politice neexistand nici regimul parlamentar democratic. Datorita acestui fapt, desi denumirea constitutionala este de grupuri parlamentare, acestea sunt cel mai frecvent denumite grupuri politice .

Grupurile parlamentare se organizeaza separat pentru cele doua camere, formandu-se imediat dupa ce deputatii si senatorii s-au intrunit in prima lor sedinta. Potrivit regulamentelor celor doua Camere grupurile politice se constituie din minim 10 membrii la Camera Deputatilor sau 7 membrii la Senat care au figurat la alegeri pe listele acelorasi partide sau formatiuni politice.Datorita faptului ca o persoana nu poate face parte din mai multe partide politice, nici un parlamentar nu poate face parte din mai multe grupuri parlamentare. Dupa constituire, grupul parlamentar isi alege un presedinte, care comunica respectivei Camere numarul membrilor si componenta nominala a grupului, si unul sau mai multi vicepresedinti.

Regulamentele celor doua Camere dau o importanta sporita grupurilor politice parlamentare. Astfel rolul regulamentar al grupurilor rezulta din urmatoarele atributiuni importante: grupurile fac propuneri pentru alegerea componentei biroului permanent si a comisiilor parlamentare ca si pentru alegerea presedintelui adunarii; reprezentantii grupurilor pot participa la sedintele biroului permanent si la consultarile politice organizate de acesta; grupurile pot propune amendamente si isi pot prezenta in plen punctele comune de vedere prin delegati; pot sesiza Curtea Constitutionala pentru verificarea constitutionalitatii regulamentului Camerei; liderii grupurilor parlamentare sunt consultati de Presedintele Romaniei in ipoteza in care isi propune dizolvarea Parlamentului .

Biroul permanent.

Dupa constituire legala a Camerelor sub conducerea "birourilor de varsta" se alege presedintele fiecarei Camere si apoi ceilalti membrii ai birourilor permanente. Biroul permanent este organul de lucru al Camerei. El este un organ de stat, un organ intern al Camerei, avand de indeplinit atributii prevazute in Constitutie, in celelalte legi si in regulamente. El este un organ colectiv alcatuit din presedinte, vicepresdinti (4 la fiecare Camera), secretari (4 la fiecare Camera), si chestori ( 4 la Camera Deputatilor si 2 la Senat).

Presedintele fiecarei Camere este ales, la propunerea grupurilor parlamentare, fiecare grup putand face o singura propunere, prin vot secret, cu buletine de vot, fiind declarat ales cel care a intrunit votul majoritatii deputatilor sau senatorilor. Presedintele unei Camere este si presedintele Biroului permanent al acesteia.Pentru alegerea celorlalti membrii ai Biroului permanent propunerile se fac de catre grupurile parlamentare, in cadrul numarului de locuri din Biroul permanent stabilit de catre Camera pentru fiecare grup politic, potrivit configuratiei politice a Camerei respective. Durata mandatului nu este aceeasi pentru toti membrii biroului, presedintele fiind ales pe durata mandatului Parlamentului, iar ceilalti membrii la inceputul fiecarei sesiuni, insa toti membrii pot fi revocati inainte de expirarea mandatului .

Biroul permanent este chemat sa organizeze desfasurarea muncii parlamentare, avand concomitent competente politice si administrative, atributiunile sale date de regulamentele Camerelor fiind multiple. Astfel, in exercitarea celor mai importante atributiuni Biroul permanent propune Camerei data inceperii si incheierii sesiunilor, supune aprobarii Cameri regulamentul acesteia, proiectul de buget si contul de incheiere a exercitiului bugetar, primeste si distribuie proiectele de legi, propunerile legislative si rapoartelor comisiilor parlamentare, conduce si controleaza serviciile Camerelor, intocmeste, cu consultarea presedintilor grupurilor parlamentare si a comisiilor permanente, proiectul ordinii de zi si a sedintelor adunarii si programul de lucru. Acestea sunt doar cateva din atributiunile Biroului permanent, acesta indeplinind, deasemenea, orice alte atributii prevazute de lege, de regulament sau insarcinari date de adunare. Membrii Biroului raspund de indeplinirea acestor atributiuni, ei avand, in acelasi timp si sarcini proprii, prevazute de regulamentele Camerelor .

Regulamentele Camerelor si Constitutia obliga cele doua Camere sa lucreze in sedinta comuna pentru rezolvarea anumitor probleme esentiale. Organizatoric, pentru aceste situatii nu se creeaza structuri noi, sedintele comune fiind conduse alternativ de presedintele Camerei Deputatilor si de presedintele Senatului, asistati de doi secretari, cate unul de la fiecare Camera.

Comisiile parlamentare.

Comisiile parlamentare sunt organe interne de lucru ale Camerelor Parlamentului. Ele sunt constituite dintr-un numar restrans de deputati sau senatori, potrivit configuratiei politice a fiecarei Camere, cu o structura organizatorica si unele servicii proprii, in scopul pregatirii lucrarilor ce urmeaza a fi dezbatute in plenul adunarii din insarcinarea sau cu aprobarea Camerei sau a biroului permanent. Ele nu au putere decizionala, asigurand numai pregatirea lucrarilor pentru plenul adunarii. Comisiile informeaza, raporteaza si propun, pentru a ajuta dezbaterile, dar decizia apartine exclusiv plenului adunarii. Cu toate acestea, activitatea comisiilor este importanta, intrucat prin avizele, rapoartele si propunerile pe care le prezinta prefigureaza tematica dezbaterilor din plen si ofera posibilitatea adoptarii unor optiuni pe baza unei analize prealabile.

Comisiile se organizeaza si lucreaza conform regulilor stabilite de regulamentele parlamentare. Sunt conduse de un birou format dintr-un presedinte, doi vicepresedinti si doi secretari, componenta acestuia fiind stabilita prin negocieri intre liderii grupurilor parlamentare. Biroul propune ordinea de zi a fiecarei sedinte, sarcinile fiecarui membru al comisiei si, in general, orice alte masuri pentru organizarea bunului mers al activitatii comisiei. Presedintele comisiei conduce sedintele, poate propune participarea la lucrari si a altor persoane din afara ei, are acces la lucrarile altor comisii, asigura reprezentarea comisiei in rapoartele cu Biroul Permanent si celelalte comisii. Sedintele comisiilor, la a caror lucrari participarea parlamentarilor este obligatorie, nu sunt publice. Membrii Guvernului au acces la lucrarile comisiilor, iar cand solicitarea vine din partea acestora, prezenta lor este obligatorie. Comisia hotaraste cu votul a cel putin jumatate plus unul din numarul membrilor sai, la vot participand numai membrii comisiei. Votul este, de regula, vot deschis, dar comisia poate decide si in favoarea unui vot secret. Avizele si rapoartele comisiei, prezentate de raportorul acesteia, vor cuprinde, obligatoriu, pe langa opinia majoritatii si parerea motivata a celor care au votat impotriva concluziilor adoptate. In sistemul parlamentar romanesc potrivit Constitutiei, Camerele isi pot constitui comisii permanente, comisii de ancheta sau comisii speciale, precum se pot constitui si comisii comune celor doua Camere .

Cele mai importante comisii parlamentare sunt comisiile permanente, care sunt constituite pe durata mandatului Camerelor sau a sesiunii, pe domenii de activitate. Fiecare parlamentar este obligat sa faca parte din cel putin o comisie permanenta. Calitatea de membru al comisiei permanente poate inceta la propunerea grupului parlamentar din care face parte senatorul respectiv sau prin revocarea deputatului cu votul majoritatii deputatilor din Comisie, la cererea grupului parlamentar care l-a propus sau a unei treimi din numarul membrilor Comisiei. Atributiile principale ale comisiilor permanente sunt: examinarea proiectelor si propunerilor legislative in vederea elaborarii rapoartelor sau avizelor, efectuarea de anchete parlamentare, solicitarea de rapoarte, informari si documentatii de la autoritatile a caror activitate intra in sfera lor de competenta, dezbaterea si adoptarea de hotarari cu privire la toate problemele transmise de Biroul permanent al adunarii.

Comisiile speciale se constituie, prin hotarari ale Camerei Deputatilor si ale Senatului, pentru avizarea unor proiecte de legi complexe, pentru elaborarea unor propuneri legislative sau pentru alte scopuri, indicate in hotararea de infiintare a comisiei. Ele examineaza foarte rar proiecte de legi. Comisiile de ancheta se constituie la cererea uner treimi din membrii fiecarei Camere si au un caracter temporar. Ele sunt create pentru scopul evocat de denumirea lor, pentru efectuarea unei anchete, considerata necesara de membrii Parlamentului. Comisiile de ancheta au ca scop culegerea de informatii necesare si stabilirea concluziilor corespunzatoare pentru exercitarea controlului parlamentar .

Comisiile comune ale Camerei Deputatilor si ale Senatului pot fi constituite in baza prevederilor art. 64 alin. 4 din Constitutie si a reglementarilor proprii ale celor 2 Camere pentru problemele de interes comun pentru ambele Camere. O categorie a comisiilor comune o reprezinta comisiile de mediere, constituite la propunerea presedintilor celor doua Camere, numai pentru adoptarea legilor constitutionale.