UNIUNEA EUROPEANA - Ziua Europei - 9 mai - Consiliul Uniunii Europene

UNIUNEA EUROPEANA

Simbolurile Uniunii Europene sunt: drapelul, imnul, deviza, moneda unica euro si Ziua Europei, 9 mai.

Steagul

Steagul, cu cele 12 stele, asezate in cerc, pe un fond albastru, inseamna unitatea si identitatea popoarelor Europei. Cercul reprezinta solidaritatea si armonia, iar stelele, in numar de 12, reprezinta perfectiunea (si nu numarul statelor membre UE cum s-ar putea crede).

Istoria steagului incepe in 1955. Intai, el a fost folosit de Consiliul Europei, organizatie internationala aparatoare a drepturilor omului si valorilor culturale europene. In anul 1985, statele membre UE l-au adoptat ca steag al Comunitatilor Europene (CEE), incepand cu 1986 el este utilizat de catre toate institutiile Uniunii Europene.

Imnul

Tot Consiliul Europei a fost cel care a decis, in 1972, ca "Oda bucuriei" (ultima parte a Simfoniei a IX-a de Beethoven) sa devina imnul sau, iar in 1985, Statele Membre UE l-au adoptat, si ele, ca imn oficial al Uniunii Europene.

Uniunea Europeana nu a urmarit, prin aceasta decizie, sa inlocuiasca imnurile nationale ale Statelor Membre. Alegerea acestei melodii ca imn subliniaza aspiratia spre valorile comune, unitatea in diversitate si idealurile de libertate, pace si solidaritate care stau la baza Uniunii Europene.

'Unita in diversitate'

'Unita in diversitate' este deviza Uniunii Europene. A fost folosita pentru prima data in 2000 (cu aproximatie) si a fost pentru prima data mentionata oficial in Tratatul de instituire a unei Constitutii pentru Europa, incheiat in 2004. Articolul I - 8 enumera simbolurile UE. Semnificatia devizei este ca, prin Uniunea Europeana, europenii isi unesc eforturile pentru a lucra impreuna pentru mentinerea pacii si pentru prosperitate, si ca numeroasele culturi, traditii si limbi diferite care coexista in Europa sunt un atu pentru continentul nostru

Moneda unica - euro

La originea conceptului de moneda unica se afla tratatele care stau la baza Uniunii Europene. Tratatul de la Roma (1957) declara ca piata comuna este unul dintre obiectivele Comunitatii Europene ce va contribui la o "uniune mai stransa intre popoarele Europei". Tratatul Uniunii Europene (1992 - Maastricht) introduce Uniunea Economica si Monetara si pune bazele monedei unice. Iar in decembrie 1995, Consiliul European de la Madrid decide ca moneda unica sa poarte numele de "euro".

Incepand cu 1 ianuarie 2002, Euro a intrat propriu-zis in circulatie si in buzunarele cetatenilor europeni. In acel moment, doar 12 din cele 15 state membre au adoptat-o, ulterior li s-a alaturat Grecia. Euro a devenit un simbol al Uniunii Europene. Monedele si bancnotele nationale ale statelor din Zona Euro au fost scoase din circulatie pe 28 februarie 2002.

Ziua Europei - 9 mai

Ziua de 9 mai 1950 a reprezentat primul pas catre crearea a ceea ce este astazi Uniunea Europeana.

In acea zi, la Paris, Ministrul de Externe al Frantei, Robert Schuman, a citit presei internationale o declaratie prin care chema Franta, Germania si celelalte popoare ale Europei sa isi uneasca productiile de otel si carbune, ca "prima fundatie concreta a unei federatii europene".

Propunerea lui avea ca scop crearea unei comunitati in cadrul careia membrii sa isi puna sub control comun productia de otel si carbune - ca baza a puterii lor militare -, in scopul evitarii izbucnirii unui nou razboi. Tarile carora li se adresa in primul rand aceasta provocare - Franta si Germania - fusesera in razboi timp de aproape 100 de ani, iar cel de-al doilea razboi mondial aproape ca le distrusese.

In 1985, cand proiectul constructiei europene era deja clar conturat, cele zece state membre care formau la acea data Comunitatea Europeana, au hotarat ca ziua de 9 mai sa devina Ziua Europei.

Istoria Uniunii Europene

Istoria Uniunii Europene, asa cum rezulta din Raportul general asupra activitatilor Uniunii Europene, se bazeaza pe cronologia celor mai importante realizari ale Uniunii si institutiilor sale. De la declaratia lui Robert Schuman, din anul 1950, pana la primele valuri de aderare din anii '70 si '80, de la instituirea Pietei Unice in 1993 pana la lansarea monedei euro in 1 ianuarie 1999 si deschiderea negocierilor de aderare cu tarile Europei Centrale si de Est.

Scurt istoric

1950, 9 mai: Robert Schuman, ministrul de externe al Frantei, inspirat de Jean Monnet, propune planul ce va sta la baza Comunitatii Europene a Carbunelui si Otelului sau CECO ('Declaratia Schuman');
- 1951, 18 aprilie: Este semnat Tratatul de la Paris pentru constituirea CECO, de catre Belgia, Franta, Germania, Italia, Luxemburg si Olanda.
- 1953, 10 februarie: Piata comuna a carbunelui si otelului devine functionala. Cele sase state fondatoare inlatura barierele vamale si restrictiile cantitative cu privire la materiile prime mentionate.
- 1954, 30 august: Proiectul de tratat pentru crearea unei Comunitati politice europene esueaza, odata cu respingerea de catre Parlamentul Frantei, in august 1954, a tratatului asupra Comunitatii Europene a Apararii.
- 1957, 25 martie: Sunt semnate tratatele care instituie Comunitatea Europeana a Energiei Atomice (EURATOM) si Comunitatea Economica Europeana (CEE) de catre cele sase tari - Belgia, Franta, Germania, Italia, Luxemburg si Olanda. Tratatele de infiintare sunt cunoscute sub numele de Tratatele de la Roma si au intrat in vigoare la 1 ianuarie 1958.
- 1967, 1 iulie: Intra in vigoare Tratatul de constituire a unui singur Consiliu si a unei singure Comisii a Comunitatilor Europene.
- 1981, 1 ianuarie: Grecia adera la Comunitatile Europene.
- 1986, 1 ianuarie: Portugalia si Spania adera la Comunitatile Europene.
- 1987, 1 iulie: Intra in vigoare Actul Unic European (AUE), care adauga cooperarea politica celei economice.
- 1993, 1 noiembrie: Intra in vigoare Tratatul privind Uniunea Europeana. Comunitatile Europene (CECO, EURATOM si CEE), impreuna cu Politica externa si de securitate comuna si Justitia si afacerile interne reprezinta cei trei piloni ai UE.
- 1995, 1 ianuarie: Austria, Finlanda si Suedia devin membre ale Uniunii Europene.
- 1997, 16 iulie: Este adoptata 'Agenda 2000 - pentru o Europa mai puternica si mai extinsa', care trateaza reforma institutionala a UE, prezinta viziunea asupra extinderii Uniunii si opiniile Comisiei cu privire la cererile de aderare la UE ale celor zece tari central europene.
- 1999, 1 ianuarie: Lansarea monedei unice europene in 11 state europene care au indeplinit criteriile de convergenta (Franta, Germania, Olanda, Belgia, Luxemburg, Austria, Italia, Spania, Portugalia, Finlanda, Irlanda);
- 1999, 1 mai: intra in vigoare Tratatul de la Amsterdam;
- 2001, 2 ianuarie: Grecia devine cel de al 12-lea membru al zonei euro.
- 2001, 26 februarie: semnarea Tratatului de la Nisa;
- 2001, 14-15 decembrie: Consiliul European de la Laeken, Belgia decide sa convoace o Conventie privind viitorul UE, prezidata de Valry Giscard d'Estaing;
- 2002, 1 ianuarie: monedele si bancnotele euro intra in circulatie in cele 12 state participante la zona euro: Austria, Belgia, Finlanda, Franta, Germania, Grecia, Irlanda, Italia, Luxemburg, Olanda, Portugalia si Spania;
- 2002, 28 februarie: perioada circulatiei monetare duale ia sfarsit si euro devine singura moneda a celor 12 state participante la zona euro. Are loc, la Bruxelles, sesiunea inaugurala a Conventiei privind Viitorul Europei.
- 2004, 1 mai: Ziua Extinderii. 10 tari adera la Uniunea Europeana (Cipru, Estonia, Letonia, Lituania, Malta, Polonia, Cehia, Slovacia, Slovenia si Ungaria)
- 2005, 25 aprilie: Semnarea Tratatului de Aderare la Uniunea Europeana intre Bulgaria, Romania si cele 25 de State Membre 
- 2005, 29 mai: Franta respinge prin referendum ratificarea Tratatului Constitutional.
- 2005, 1 iunie: Olanda respinge prin referendum ratificarea Tratatului Constitutional.
- 2005, 3 octombrie: Uniunea Europeana decide deschiderea negocierilor de aderare cu Turcia si Croatia
- 2005, 21 octombrie: Comisia Europeana recomanda deschiderea negocierilor asupra unui Acord de Stabilizare si Asociere cu Bosnia- Hertegovina
- 2005, 25 octombrie: Este semnat, la Atena, primul tratat mutilateral din sud - estul Europei Tratatul privind Comunitatea Energiei.
- 2006, 1 februarie, Comisia Europeana lanseaza Cartea alba 'Dezbatere despre Europa - implicarea cetatenilor', ca fundament pentru o politica de comunicare a UE.
- 2007, 1 ianuarie: Romania si Bulgaria devin state membre ale Uniunii Europene. Slovenia adera la Zona Euro

Uniunea Europeana este rezultatul unui proces de cooperare si integrare care a inceput in anul 1951, intre sase tari europene (Belgia, Germania, Franta, Italia, Luxemburg si Olanda). Dupa cincizeci de ani si cinci valuri de aderare (1973: Danemarca, Irlanda si Regatul Unit; 1981: Grecia; 1986: Spania si Portugalia; 1995: Austria, Finlanda si Suedia; 2004: Cipru, Estonia, Letonia, Lituania, Malta, Polonia, Cehia, Slovacia, Slovenia si Ungaria; 2007: Bulgaria si Romania), Uniunea Europeana are astazi 27 de state membre.  In prezent (februarie 2007), trei state au statutul de stat candidat: Croatia, Fosta Republica Iugoslava a Macedoniei si Turcia.

Principalele obiective sunt: - promovarea progresului economic si social

- sa afirme identitatea Uniunii Europene pe scena internationala

- sa instituie cetatenia europeana

- sa dezvolte o zona de libertate, securitate si justitie
- sa existe si sa se consolideze in baza dreptului comunitar

Misiunea Uniunii Europene este de a organiza relatiile dintre statele membre si intre popoarele acestora, intr-o maniera coerenta, avand drept suport solidaritatea.

INSTITUTII

Parlamentul European

Parlamentul European reprezinta, in viziunea Tratatului de la Roma, din 1957, 'popoarele statelor reunite in cadrul Uniunii Europene'.

Primele alegeri directe pentru Parlamentul European au avut loc in iunie 1979. Numarul de mandate este repartizat pe tari, in functie de marimea acestora.

Incepand cu 2007, 492 milioane de alegatori din cele 27 de state membre ale Uniunii Europene isi aleg cei 785 de reprezentanti in Parlamentul European.

- Legitimat prin vot universal direct si ales pentru un mandat de 5 ani, Parlamentul European si-a sporit continuu influenta si puterea prin intermediul unei serii de tratate. Acestea, in mod special Tratatul de la Maastricht din 1992 si Tratatul de la Amsterdam din 1997, au condus la transformarea Parlamentului European dintr-un organism pur consultativ intr-un parlament cu puteri legislative similare celor exercitate de parlamentele nationale.
Parlamentul European este singura institutie comunitara ale carei sedinte si deliberari sunt publice. Dezbaterile, avizele si rezolutiile acestuia sunt publicate in Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Consiliul Uniunii Europene

In baza Tratatului de constituire a Comunitatii Europene, Consiliul are urmatoarele responsabilitati:
- este organismul legislativ al Comunitatii; in rezolvarea unei game largi de probleme comunitare isi exercita aceasta putere legislativa impreuna cu Parlamentul European;
- coordoneaza politica economica generala a Statelor Membre;
- incheie, in numele Comunitatii, acordurile internationale dintre aceasta si unul sau mai multe state sau organizatii internationale;
- impreuna cu Parlamentul European formeaza autoritatea bugetara care adopta bugetul Comunitatii.

In baza Tratatului privind Uniunea Europeana
- adopta deciziile necesare pentru definirea si punerea in practica a politicii externe si de securitate comuna, pe baza orientarilor generale trasate de Consiliul European;
- coordoneaza activitatile statelor membre si adopta masurile necesare cu privire la cooperarea politieneasca si juridica in materie penala.
Presedintia Consiliului este asigurata, prin rotatie, de fiecare dintre Statele Membre, pe durata unui mandat de sase luni.

Consiliul este asistat de catre un Secretariat General, care pregateste si asigura buna functionare a lucrarilor Consiliului la toate nivelurile.
Dl. Javier Solana este Secretarul General al Consiliului Uniunii Europene / Inalt Reprezentant pentru Politica Externa si de Securitate Comuna (PESC).

Presedintia

Rolul principal al Consiliului European este definit de Articolul 4 al dispozitiilor comune din Tratatul Uniunii Europene: 'Consiliul European da Uniunii impulsurile necesare dezvoltarii sale si ii defineste orientarile politice generale'.

Spre deosebire de Parlamentul European, Consiliu, Comisie, Curtea de Justitie si Curtea de Conturi, Consiliul European nu este, din punct de vedere juridic, o institutie a Comunitatii Europene. Cu toate acestea, el joaca un rol esential in toate domeniile de activitate ale Uniunii Europene, fie dand un impuls Uniunii sau definind orientarile politice generale, fie coordonand, arbitrand sau oferind solutii in probleme dificile.

Consiliul European reuneste sefii de state sau guverne ai celor 27 state membre ale Uniunii Europene si Presedintele Comisiei Europene. Nu trebuie confundat cu Consiliul Europei (care este un organism international) sau cu Consiliul Uniunii Europene (care este format din ministri ai celor douazeci si cinci state membre).

Lucrarile Consiliului European sunt gazduite de statul membru care asigura presedintia Consiliului si participa la viata politica si evolutia Uniunii Europene prin intalniri organizate cel putin de doua ori pe an (de obicei in lunile iunie si decembrie). Aceste lucrari se constituie intr-un eveniment important: prezenta intr-un oras european a celor douazeci si cinci reprezentanti investiti cu legitimitate democratica incontestabila, insotiti de alti ministri si colaboratori apropiati, constituie - de aproape douazeci si cinci de ani - un eveniment politic asteptat cu mare interes.

Din 2002 si in conformitate cu Tratatul de la Nisa, cel putin un Consiliu European per Presedintei se tine in Bruxelles. Dupa extinderea Uniunii se asteapta ca toate intalnirile Consiliului European sa aiba loc la Bruxelles.

Comisia Europeana

Comisia indeplineste trei functii de baza:
1. Dreptul de initiativa: rolul sau de initiator al politicilor comunitare este unic.
In plus, Comisia functioneaza ca organ executiv al Uniunii Europene, veghind la respectarea Tratatelor incheiate. Ea reprezinta interesul comun si in mare masura, semnifica personalitatea Uniunii. Principala sa preocupare este aceea de a apara interesele cetatenilor Europei.
Membrii Comisiei sunt alesi din tarile UE, insa fiecare dintre ei depune un juramant de independenta.

2. O alta functie a Comisiei este aceea de a veghea la respectarea tratatelor UE, astfel incat legislatia UE sa fie corect aplicata de catre Statele Membre, iar toti cetatenii si participantii la Piata Unica sa poata beneficia de conditiile unitare asigurate.

3. Cea de-a treia functie a Comisiei este aceea de organ executiv al Uniunii, avind responsabilitatea implementarii si coordonarii politicilor. Una dintre atributiile sale executive consta in gestionarea bugetului anual al Uniunii si a Fondurilor Structurale, al caror principal scop este de a elimina decalajele economice dintre zonele mai bogate si cele mai sarace ale Uniunii.

Reprezentanta Comisiei Europene in Romania

Reprezentanta Comisiei Europene in Romania are sediul la Bucuresti si, incepand cu 1 ianuarie 2007, inlocuieste Delegatia Comisiei Europene, infiintata in Romania in 1993.

Misiunea principala a Reprezentantei Comisiei Europene in Romania este de a asigura cel mai eficient flux de informatii intre Comisia Europeana si Romania. Aceasta se realizeaza printr-o ampla politica de informare despre politicile Uniunii, activitatile Comisiei si campaniile sale cat si despre actiunile dedicate societatii civile. Beneficiarii acestor actiuni sunt atat cetatenii, cat si presa, reprezentantii autoritatilor centrale si locale, institutele de cercetare, grupurile de tip think tank si institutiile neguvernamentale.

Reprezentanta este un punct de contact unde se receptioneaza opiniile cetatenilor. Din acest punct de vedere, Reprezentanta este vocea, ochii si urechile Comisiei Europene in Romania. Acest lucru este cu atat mai important in contextul actualei dezbateri privind viitorul Uniunii Europene, ratificarii Tratatului Constitutional, provocarilor legate de extinderea UE sau al necesitatii de a indeplini mai bine obiectivele Strategiei de la Lisabona.

Reprezentanta Comisiei Europene in Romania are trei departamente:

Departamentul Presa se ocupa de promovarea politicilor, activitatilor si deciziilor Comisiei in mass-media romanesti, oferind in egala masura informatii relevante jurnalistilor. Departamentul Presa organizeaza reuniuni si conferinte de presa pentru jurnalisti, cu participarea oficialilor de rang inalt din Comisie. Departamentul asigura o buna acoperire in mass-media a vizitelor Comisarilor europeni in Romania si ofera asistenta in organizarea de vizite de studiu ale jurnalistilor romani in celelalte state membre UE. Responsabilitatea acestui departament include si administrarea anunturilor de licitatii pentru programele privind mass-media.

Departamentul Politic redacteaza analize si rapoarte asupra situatiei politice, economice si sociale, precum si materiale periodice cu privire la modul de redare in mass-media din Romania a activitatilor Comisiei. Departamentul raspunde intrebarilor punctuale ale oficialilor Comisiei Europene asupra implementarii politicilor UE in Romania. Un element important al activitatii acestui departament este mentinerea unor contacte extinse cu reprezentantii mediului politic si economic romanesc precum si cu societatea civila.

Departamentul Comunicare este responsabil pentru campaniile de informare ale Comisiei in Romania. In acelasi timp, acesta mentine contacte extinse cu societatea civila. In sfera sa de activitate se inscrie si gestionarea a trei retele de informare: Europa Direct, Centrele Europene de Documentare si Team Europe. In demersul de informare a cetatenilor romani, Reprezentanta este asistata de o ampla Retea a Multiplicatorilor de Informare Europeana, formata din organizatii non-guvernamentale locale si nationale, administratia publica locala, centre de documentare, biblioteci si universitati din toata tara.

Reprezentanta Comisiei Europene va avea in structura sa o echipa de tranzitie Phare, pentru o perioada de maximum 18 luni dupa aderare.

Comisia Europeana are Reprezentante in toate Statele Membre ale Uniunii Europene.

Reprezentantele fac parte din Directia Generala Comunicare care ofera sprijin intregii Comisii.

Oficiul European de Lupta Contra Fraudei (OLAF)

Institutiile Comunitare si statele membre ale Uniunii acorda o mare importanta protejarii intereselor financiare si economice ale Comunitatilor, precum si luptei impotriva crimei organizate transfrontaliere, a fraudei si a oricaror alte activitati ilegale care ar putea afecta bugetul comunitar.
Raspunderea Comisiei in acest domeniu este strans legata de misiunea sa de implementare a bugetului ( Articolul 274 al Tratatului CE). Acest lucru a fost confirmat de Articolul 280 al Tratatului CE.

Pentru a consolida mijloacele de prevenire a fraudei, Comisia a creat Oficiul European de Lupta Contra Fraudei (OLAF), in cadrul propriei structuri, prin Decizia CE, CECO 1999/352 din 28 aprilie 1999. Oficiul a primit sarcina de a conduce anchetele in cazuri de frauda si i s-a conferit un statut special de organism independent.
Oficiul si-a inceput activitatea la 1 iunie 1999, in ziua intrarii in vigoare a Regulamentului (CE) N 1073/1999 al Parlamentului European si al Consiliului, precum si a Regulamentului Consiliului (Euratom) N 1074/1999 din 25 mai 1999, privitor la anchetele derulate de OLAF. Oficiul a preluat operatiunile 'Grupului de Actiune pentru Coordonarea Prevenirii Fraudei' (UCLAF), creat in 1988 in cadrul Secretariatului General al Comisiei.
Desi are un statut de organism independent in desfasurarea anchetelor, OLAF face parte si din structura organizatorica a Comisiei Europene, fiind subordonat Comisarului responsabil cu bugetul comunitar.

OLAF indeplineste sarcinile de investigare conferite Comisiei prin legislatia comunitara si prin acordurile in vigoare incheiate cu tarile terte, in vederea promovarii luptei contra fraudei, a coruptiei si a oricaror alte activitati ilegale care aduc atingere intereselor financiare ale Comunitatii Europene.

    EuropeAid Oficiul de Cooperare

EuropeAid - Oficiul de Cooperare este un serviciu al Comisiei Europene, infiintat la 1 ianuarie 2001 ca parte a eforturilor Comisiei de a reforma activitatea de gestiune a ajutorului financiar extern.

Misiunea EuropeAid - Oficiul de Cooperare este sa puna in practica instrumente de asistenta externa ale Comisiei Europene finantate din bugetul Comunitatii Europene si Fondul European de Dezvoltare.

Oficiul este responsabil pentru toate etapele din circuitul proiectului (identificarea si evaluarea proiectelor si programelor, pregatirea deciziilor financiare, implementare si monitorizare, evaluarea proiectelor si programelor), care asigura atingerea obiectivelor programelor stabilite de Directoratul General pentru Relatii Externe si de cel pentru Dezvoltare si aprobate de Comisie.

Este de asemenea implicat in initiativele de imbunatatire a sistemelor de programare si continutul lor, pentru a stabili politica de evaluare a programelor si pentru a dezvolta mecanismele de reactie la evaluarea rezultatelor.

EuropeAid Oficiul de Cooperare

EuropeAid - Oficiul de Cooperare este un serviciu al Comisiei Europene, infiintat la 1 ianuarie 2001 ca parte a eforturilor Comisiei de a reforma activitatea de gestiune a ajutorului financiar extern.

Misiunea EuropeAid - Oficiul de Cooperare este sa puna in practica instrumente de asistenta externa ale Comisiei Europene finantate din bugetul Comunitatii Europene si Fondul European de Dezvoltare.

Oficiul este responsabil pentru toate etapele din circuitul proiectului (identificarea si evaluarea proiectelor si programelor, pregatirea deciziilor financiare, implementare si monitorizare, evaluarea proiectelor si programelor), care asigura atingerea obiectivelor programelor stabilite de Directoratul General pentru Relatii Externe si de cel pentru Dezvoltare si aprobate de Comisie.

Este de asemenea implicat in initiativele de imbunatatire a sistemelor de programare si continutul lor, pentru a stabili politica de evaluare a programelor si pentru a dezvolta mecanismele de reactie la evaluarea rezultatelor.

Curtea de Justitie a Comunitatilor Europene

Ca orice sistem de drept veritabil, si cel al Comunitatii presupune existenta unor garantii jurisdictionale ce trebuie sa intre in functiune in situatia contestarii sau punerii in aplicare a legislatiei Comunitare.

Curtea de Justitie, ca institutie jurisdictionala a Comunitatii, reprezinta coloana vertebrala a acestui sistem de garantii. Judecatorii trebuie sa asigure uniformitatea interpretarii si aplicarii dreptului comunitar in fiecare Stat Membru, mentinerea sa ca sistem comunitar si aplicarea sa in mod identic tuturor celor care i se supun in toate imprejurarile.

Pentru indeplinirea acestui rol, Curtea de Justitie are competenta de solutionare a litigiilor in care se constituie ca parti state membre, institutii comunitare, intreprinderi sau persoane fizice.

Mai mult de 8600 de cauze au fost aduse curtii din anul 1952, de cand a fost infiintata. In anul 1978 se solutionau deja 200 de cazuri noi pe an, iar in 1985 au fost pe rol peste 400 de cauze.

Curtea de Justitie joaca un rol esential in cadrul sistemului institutional stabilit prin Tratate. In mod deosebit, Curtea are rolul de a mentine echilibrul intre prerogativele institutiilor comunitare pe de o parte si intre prerogativele conferite Comunitatii si cele pastrate de statele membre pe de alta parte. In exercitarea atributiilor sale de revizuire, Curtea este deseori chemata sa hotarasca in probleme de natura constitutionala sau de importanta economica majora.

Membrii Curtii de Justitie

Curtea de Justitie numara 27 judecatori si 8 avocati generali. Judecatorii si avocatii generali sunt numiti de guvernele statelor membre de comun acord, pentru un mandat de sase ani, cu posibilitatea de reinnoire. Ei sunt alesi din randul juristilor de o incontestabila independenta si competenta profesionala.

Judecatorii il aleg din randul lor pe Presedintele Curtii pentru un mandat de trei ani ce poate fi reinnoit.

Presedintele conduce lucrarile Curtii si prezideaza audierile si dezbaterile.
Avocatii generali acorda asistenta Curtii in indeplinirea atributiilor sale, prezentand in sedinte deschise, in conditii de completa impartialitate si independenta, avize referitoare la spetele deduse curtii. Atributiile lor nu trebuie confundate cu cele ale unui procuror sau ale unui asemenea alte oficialitati - fiind vorba in acest caz de rolul Comisiei de a veghea asupra intereselor Comunitatii.

Tribunalul de Prima Instanta

Tribunalul de Prima Instanta a fost infiintat in 1989 cu scopul de a consolida garantiile judiciare acordate persoanelor fizice prin instaurarea unui al doilea nivel al autoritatii judiciare, permitand astfel Curtii de Justitie sa se concentreze asupra atributiei sale de baza, interpretarea uniforma a legislatiei Comunitare.

TPI nu este o noua institutie, ci mai degraba o componenta al Curtii de Justitie. Cu toate acestea, este un organism autonom, separat de Curtea de Justitie din punct de vedere organizatoric. TPI are propriul grefier si reguli de procedura.

Membrii Tribunalului de Prima Instanta
Tribunalul de Prima Instanta este compus din 25 judecatori, numiti prin acord comun de catre guvernele statelor membre, pentru un mandat de sase ani, cu posibilitatea de reinnoire. Membrii Tribunalului de Prima Instanta aleg din randul lor un Presedinte.
Tribunalul de Prima Instanta nu are in componenta sa avocati generali. Atributiile acestora sunt indeplinite, intr-un numar limitat de cazuri, de catre unul dintre judecatori.

Curtea Europeana de Conturi  

Potrivit Tratatului instituind Comunitatea Europeana, Curtea Europeana de Conturi are ca principala atributie verificarea conturilor si a executiei bugetului Uniunii Europene, cu dublul scop de a imbunatati gestionarea resurselor financiare si informarea cetatenilor Europei cu privire la utilizarea fondurilor publice de catre autoritatile cu responsabilitati de gestiune.

Atributii:
Curtea Europeana de Conturi este formata din 25 membri provenind din cele 25 State Membre si numiti pentru un mandat de 6 ani. Membrii Curtii de Conturi sunt independenti si au experienta in domeniul auditarii finantelor publice. Membrii Curtii isi aleg Presedintele pentru un mandat de 3 ani. La Curtea de Conturi isi desfasoara activitatea 550 de profesionisti de inalta clasa din cele 25 tari ale Uniunii Europene, dintre care circa 250 sunt auditori.

Independenta activitatii
Independenta Curtii Europene de Conturi in raport cu alte institutii Comunitare si cu Statele Membre garanteaza obiectivitatea activitatii sale de audit. Curtea de conturi are deplina libertate in ceea ce priveste organizarea si planificarea activitatii sale de audit si publicarea rapoartelor.

'Constiinta financiara' a Uniunii
Curtea de Conturi verifica daca incasarile si cheltuielile UE s-au efectuat legal si corect. Se pune un accent deosebit pe corectitudinea gestionarii financiare, verificandu-se daca - si in ce masura - au fost atinse obiectivele propuse in materie de gestiune, precum si costurile aferente. Curtea Europeana de Conturi garanteaza astfel cetatenilor europeni ca bugetul UE a fost gestionat si executat corect si in modul cel mai eficient posibil.

Mediatorul European 

Mediatorul European (sau Ombudsman)investigheaza plangerile privind functionarea defectoasa a institutiilor si a organismelor din cadrul Comunitatii Europene.

Mediatorul nu se ocupa de plangerile care privesc administratia nationala, regionala sau locala din Statele Membre.

Cei care pot depune plangeri sunt cetatenii Statelor Membre sau care traiesc intr-un Stat Membru, firmele, asociatiile sau alte organisme inregistrate oficial in Uniunea Europeana.

Controlorul European pentru Protectia Datelor

In ansamblu, controlorul european si adjunctul acestuia au raspunderea ca drepturile si libertarile fundamentale ale persoanelor fizice, in special dreptul la viata privata, sa fie respectate de catre institutiile si organismele comunitare in procesul de prelucrare a datelor cu caracter personal. Cei doi au misiunea de a supraveghea si de a asigura aplicarea prevederilor regulamentului corespunzator si a oricarui act comunitar care contine prevederi referitoare la protectia drepturilor si a libertatilor fundamentale ale persoanelor fizice cu referire la prelucrarea datelor cu caracter personal de catre o institutie sau de catre un organism comunitar. Controlorului europen si adjunctului acestuia le revine de asemenea sarcina de a consilia institutiile si organismele comunitare si subiectii luati in evidenta cu privire la toate aspectele referitoare la prelucrarea datelor cu caracter personal. In acest scop, controlorul va duce la indeplinire indatoririle prevazute in articolul 46 si va exercita prerogativele conferite prin articolul 47.

Prelucarea datelor se refera la activitati cum ar fi colectarea de date, inregistrarea, organizarea si stocarea de informatii, consultarea acestora din baza de date, transmiterea sau facilitarea accesului pentru alte persoane, precum si blocarea, stergerea sau distrugerea datelor.

CEPD lucreaza cu ofiteri pentru protectia datelor in fiecare institutie si organism al Uniunii Europene pentru a asigura implementarea regulilor referitoare la protectia datelor cu caracter personal.

Integrarea Romaniei in Uniunea Europeana

Romania a fost prima tara din Europa centrala si de est care a avut relatii oficiale cu Comunitatea Europeana. In , o intelegere a inclus Romania in Sistem Generalizat de Preferinte al Comunitatii iar un acord asupra produselor industriale a fost semnat in .

Relatiile diplomatice ale Romaniei cu Uniunea Europeana dateaza din 1990, urmand ca in sa fie semnat un Acord de Comert si Cooperare. Acordul european a intrat in functiune in februarie . Prevederile comerciale au fost puse in aplicare incepand din printr-un 'Acord Interimar'. Romania a trimis solicitarea de a deveni membru pe 22 iunie . In iulie 1997, Comisia si-a publicat 'Opinia asupra solicitarii Romaniei de a deveni membra a Uniunii Europene'. In anul urmator, a fost intocmit un 'Raport privind progresele Romaniei in procesul de aderare la Uniunea Europeana'. In urmatorul raport, publicat in octombrie 1999, Comisia a recomandat inceperea negocierilor de aderare cu Romania (cu conditia imbunatatirii situatiei copiilor institutionalizati si pregatirea unei strategii economice pe termen mediu). Dupa decizia Consiliului European de la Helsinki din decembrie , negocierile de aderare cu Romania au inceput la 15 februarie .

Obiectivul Romaniei este de a obtine statutul de membru cu drepturi depline in . La summit-ul de la Thessaloniki (Salonic) din 2004 s-a declarat ca Uniunea Europeana sprijina acest obiectiv.

In Raportul de tara din 2003, intocmit de baroana Emma Nicholson, parlamentara europeana in grupul popularilor crestin-democrati, se mentioneaza ca 'Finalizarea negocierilor de aderare la sfarsitul lui 2004 si integrarea in 2007 sunt imposibile daca Romania nu rezolva doua probleme structurale endemice: eradicarea coruptiei si punerea in aplicare a reformei'. Recomandarile destinate autoritatilor romane privesc: masurile anticoruptie, independenta si functionarea sistemului judiciar, libertatea presei, stoparea abuzurilor politiei.

Amendamentul 19 al aceluiasi raport a dat cele mai multe emotii la Bucuresti, deoarece in acesta se propunea initial suspendarea negocierilor cu Romania. 'Parlamentul European cere Comisiei o analiza detaliata si o monitorizare permanenta a problemelor mentionate in raport si raportarea acestora catre parlament. Prin urmare, recomanda Comisiei si Consiliului sa reorienteze strategia de aderare a Romaniei, pentru a indruma aceasta tara catre un stat de drept. () Cere Comisiei sa stabileasca de urgenta un plan pentru o monitorizare mai buna si mai eficienta a implementarii acelei parti a legislatiei europene deja adoptate de Romania, in special in ceea ce priveste justitia si afacerile interne', se arata in amendament.

Dupa dezbaterea din Parlamentul European, raportului i s-a dat castig de cauza, insa s-au realizat cateva schimbari care au moderat tonul acestuia. Romania a reactionat imediat prin realizarea unui plan de actiune pentru anii dinaintea aderarii. Pana la sfarsitul anului si pe parcursul anului 2004, Uniunea Europeana a dat semnale bune in privinta Romaniei iar la summit-ul de la Bruxelles din 2004, primul al uniunii largite, Romania a primit asigurari ca face parte din primul val al extinderii alaturi de Bulgaria si celelalte 10 state care au aderat la 1 mai la Uniune si ca Uniunea Europeana are in vedere integrarea acesteia la 1 ianuarie 2007, conform planului.

Romania a incheiat negocierile de aderare in cadrul summitului UE de iarna de la Bruxelles din 17 decembrie 2004. Tratatul de aderare a Romaniei si Bulgariei la Uniunea Europeana a fost semnat pe 25 aprilie la Abatia Neumnster din Luxemburg, iar cele doua tari au aderat la 1 ianuarie .

TRINCU DANIELA

CLS A 11-A D