POLITICA SOCIALA A UNIUNII EUROPENE

POLITICA SOCIALA A UNIUNII EUROPENE

Istoric

Distributia istorica a competentelor intre UE si statele membre s-a stabilit in cinci etape succesive: Tratatul de la Roma, Actul Unic European, Tratatul de la Maastricht, Tratatul de la Amsterdam si Tratatul de la Nisa.

Tratatul de la Roma (1957)

libera circulatie a lucratorilor, dispozitie privind remuneratia egala pentru femei si barbati, echivalenta existenta intre programnele de concediu platit si Fondul Social European, pentru finantarea unor programe de formare si reconversie pentru lucratorii concediati.

Actul Unic European (1986)

armonizarea in domeniul sanatatii si securitatii la locul de munca; aceasta nu impiedica nici un stat membru sa pastreze sau sa introduca masuri mai stricte de protejare a conditiilor de lucru compatibile cu Tratatul;

proceduri decizionale corporatiste: lansarea unui proces de negociere intre patronat si sindicate la nivel european, prin dialog social.

Cartea drepturilor sociale fundamentale ale lucratorilor, adoptata in 1989 (cu exceptia Marii Britanii), cuprinde un Program de actiune pentru punerea in aplicare a Cartei Sociale. Exemplu: standarde de munca pentru lucratorii tineri si femeile insarcinate, norme instituind contracte de munca scrise pentru toti angajatii, norme referitoare la timpul de lucru.

Tratatul privind Uniunea Europeana (din 1992) a facut un pas inainte in domeniul politicii sociale prin adoptarea Protocolului privind politica sociala; Acord privind politica sociala (11 state membre).

In 1997, noul guvern laburist britanic s-a alaturat Protocolului privind politica sociala.

Totusi, aspectele problematice ale Protocolului au ramas urmatoarele:

Excluderea explicita din domeniul actiunii comunitare a anumitor chestiuni majore de politica sociala;

Absenta delimitarii de alte domenii unde intr-adevar sindicatele si patronatele ar trebui sa negocieze;

Excluderea de facto a Parlamentului European.

Strategia Lisabona (2000)

Trei elemente sunt centrale: reforma economica, ocuparea fortei de munca si coeziune sociala.

Strategia Lisabona propune doua axe formale:

In primul rand, intentioneaza sa pregateasca tranzitia catre o economie bazata pe cunoastere in jurul unor subiecte precum societatea informationala, spatiul european de cercetare si inovare, sprijin pentru crearea si dezvoltarea firmelor (in special IMM), adancirea reformelor economice pentru realizarea pietei interne, dezvoltarea unor piete financiare eficiente si coordonarea politicilor macroeconomice.

Modelul social european constituie a doua axa formala si este impartit in patru subiecte: educatia si formarea permanenta, locuri de munca mai numeroase si mai bune, precum si o politica activa de ocupare a fortei de munca, modernizarea protectiei sociale si sprijinirea integrarii sociale.

Pentru a ghida Strategia Lisabona, Comisia a redactat Agenda Politicii Sociale (2000 - 2005).

In decembrie 2000, Consiliul European de la Nisa:

promovarea ocuparii fortei de munca, imbunatatirea conditiilor de viata si de munca, o protectie sociala adecvata, dialog intre patronat si sindicate, dezvoltarea resurselor umane si combaterea excluderii.

Domenii:

un mediu de lucru care sa protejeze sanatatea si securitatea lucratorilor;

conditiile de munca;

securitatea sociala si protectia sociala a lucratorilor;

protectia lucratorilor la rezilierea contractului de munca;

consultarea si informarea lucratorilor;

reprezentarea si apararea colectiva a intereselor lucratorilor si angajatorilor;

conditiile de angajare pentru resortisantii din tari terte cu rezidenta legala pe teritoriul Comunitatii, integrarea persoanelor excluse de pe piata fortei de munca;

egalitatea intre femei si barbati in privinta sanselor pe piata fortei de munca si tratamentul la locul de munca;

combaterea excluderii sociale;

modernizarea sistemelor de protectie sociala.

Principalii actori din domeniul mobilizarii interesului si reprezentarii la nivel european:

ETUC - Confederatia Europeana a Sindicatelor;

UNICE - Uniunea Confederatiilor Industriale si Patronale din Europa;

UEAMPE - Uniunea Europeana a Artizanatului si Intreprinderilor Mici si Mijlocii;

CEEP - Centrul European al Intreprinderilor cu Participare Publica si al Intreprinderilor de Interes Economic General.

Evolutii recente

Agenda Politicii Sociale (APS) pentru 2006 - 2010 prezinta urmatoarele doua obiective: oferirea de locuri de munca si sanse egale pentru toti si asigurarea accesului tuturor membrilor societatii la beneficiile cresterii economice si a ocuparii fortei de munca in cadrul UE.

UE ar dori sa se concentreze pe modernizarea      pietelor fortei de munca si a sistemelor de protectie sociala.

Protejandu-i pe cei mai vulnerabili membri ai societatii, APS pentru 2006 - 2010 intentioneaza totodata sa-i ajute pe oameni sa profite de oportunitatile create de concurenta internationala, progresele tehnologice si tiparele demografice in schimbare.

POLITICA DE OCUPARE A FORTEI DE MUNCA

Fondul Social European (FSE) este primul instrument redistributiv al Comunitatii.

FSE acopera cinci domenii cheie pentru sprijinirea si ameliorarea conditiilor de ocupare:

Dezvoltarea unor politici active pentru piata fortei de munca, pentru combaterea si prevenirea somajului, pentru evitarea somajului pe termen lung, pentru facilitarea reintegrarii somerilor pe termen lung si pentru sprijinirea integrarii pe piata de munca a tinerilor si persoanelor care revin pe piata de munca dupa o perioada lunga de absenta;

Promovarea unor sanse egale pentru toti in ceea ce priveste accesul pe piata fortei de munca, acordandu-se o atentie speciala persoanelor cu risc de excludere sociala;

Ameliorarea formarii profesionale, a educatiei si consilierii in contextul unei politici de formare permanenta;

Promovarea unei forte de munca bine pregatite, calificate si flexibile, a unor forme inovatoare si adaptabile de organizare a muncii si a antreprenoriatului;

Imbunatatirea accesului si participarii active a femeilor pe piata fortei de munca (perspective de cariera, accesul la noi oportunitati de angajare, pornirea unor afaceri etc.).

In Cartea Alba privind cresterea economica, competitivitatea si ocuparea fortei de munca (1993), Comisia Europeana a fixat obiectivul scaderii somajului pana la 10% pana in 2000.

Consiliul European, Essen (1994)

Investitiile in formarea profesionala;

Scaderea impozitarii fortei de munca;

Intarirea eficientei politicilor destinate pietei fortei de munca;

Imbunatatirea masurilor in favoarea tinerilor, somerilor pe termen lung, persoanelor in varsta si femeilor.

Consiliul European de la Luxemburg (noiembrie 1997) a adoptat patru linii directoare privind ocuparea:

Ameliorarea capacitatii de insertie profesionala;

Dezvoltarea spiritului antreprenorial;

Incurajarea capacitatii de adaptare a intreprinderilor si angajatilor acestora;

Intarirea politicilor sanselor egale.

Strategia Europeana de Ocupare (SEO) prevede urmatoarele patru etape:

Liniile directoare privind ocuparea sunt propuse de Comisia Europeana si adoptate de Consiliul de Ministri, acestea trebuind sa respecte liniile directoare privind politica economica;

Planurile de Actiune Nationale trebuie redactate si prezentate de fiecare stat membru;

Comisia Europeana si Consiliul prezinta un Raport Comun privind Ocuparea;

Consiliul de Ministri poate emite recomandari pentru diverse state membre.

Strategia Lisabona - obiective:

Cresterea ratei medii de ocupare a fortei de munca la 70% (in prezent este de 61%);

Cresterea numarului de femei ocupate la peste 60% (in prezent 52%);

Cresterea ratei medii de ocupare a fortei de munca pentru persoanele intre 55 si 64 de ani la 50% (in prezent 40%).

Raportul Kok a propus reducerea numarului de obiective si s-a concentrat pe capacitatea de insertie profesionala.

Pentru a obtine crestere economica si mai multe locuri de munca sunt importante trei seturi de actiuni:

Transformarea Europei intr-un loc mai atractiv pentru investitii si munca, prin extinderea si adancirea pietei interne, asigurand piete deschise si competitive in interiorul si exteriorul Europei, prin imbunatatirea reglementarilor europene si nationale, precum si prin extinderea si ameliorarea infrastructurii europene;

Cunoastere si inovare pentru crestere prin marirea si imbunatatirea investitiilor in cercetare si dezvoltare, facilitarea inovatiilor, asimilarea tehnologiei informatiilor si comunicatiilor si prin utilizarea durabila a resurselor, precum si prin contributia la o puternica baza industriala;

Crearea unor locuri de munca mai numeroase si mai bune prin atragerea mai multor oameni in campul muncii si modernizarea sistemelor de protectie sociala, marirea adaptabilitatii lucratorilor si intreprinderilor si a flexibilitatii pietelor fortei de munca, precum si marirea investitiilor in capitalul uman printr-o educatie si calificari mai bune.