PUTEREA EXECUTIVA

PUTEREA EXECUTIVA

1. Precizari terminologice

Constitutia Romaniei, subtitlul III intitulat Autoritatile publice reglementeaza, in ordine, Parlamentul (cap. I), Presedintele Romaniei (cap. II), Guvernul (cap. III), Administratia publica (cap. V). Practic sunt numite direct autoritatile. Terminologia folosita exprima corelarea cu teoria separatiei/echilibrului puterilor in stat.

2. Structura executivului

Studierea la Dreptul constitutional a organizarii statale a puterii politice nu poate merge pana la detalii cat priveste executivul, acesta formand cu precadere obiectul de studiu al stiintelor administrative. Pentru Dreptul constitutional importanta este identificarea marilor structuri executive, care sunt in sistemul statal si desigur a raporturilor cu celelalte autoritati.

a)      Seful de stat, deseori denumit seful executivului, purtand denumirea de
monarh sau presedinte, se prezinta cu trasaturi diferite in functie de forma de
guvernamant. Seful de stat va fi explicat distinct in cadrul cursului nostru, fapt
pentru care aici nu vom merge la detalii.

b)     Guvernul este consacrat in constitutii sub denumiri diferite precum cele de Cabinet, Guvern, Consiliu de Ministri. Aceste denumiri depind de sistemul constitutional, de faptul ca executivul este format din una sau doua structuri.

Guvernul are doua componente si anume seful guvernului (acolo unde exista) si ministri si secretari de stat. Potrivit art. 102 (3) al Constitutiei Romaniei, Guvernul este alcatuit din prim-ministru, ministri si alti membri stabiliti prin lege organica.

Cat priveste seful guvernului, le se prezinta sub denumiri diferite, precum de prim-ministru, presedinte, pentru ca si guvernul are denumiri diferite.

c)        Ministerele si celelalte organe centrale ale administratiei publice executa
legile in domeniile lor de activitate. De aceea mai sunt denumite de domeniu
sau de resort. Ele se subordoneaza guvernului.

d)     Organele administratiei publice locale isi desfasoara activitatea in
unitatile administrativ teritoriale.

Ele cunosc o subordonare ierarhica (pe verticala) fata de organele executive superioare, dar si (uneori) subordonare pe orizontala fata de organele locale alese prin vot de catre cetateni.

3. Raporturile legislativ-executiv

O examinare, intr-o viziune constitutionala, a raporturilor legislativ-executiv presupune explicare succinta a implicarii legislativului in formarea si activitatea executivului, apoi a compatibilitatii functiei parlamentare si functiei executive precum si a cresterii rolului executivului (in orice caz ca tendinta).

A. Rolul legislativului in formarea executivului

Puterea legislativa are pretutindeni un rol mai important sau mai putin important in formarea executivului.

a) Desemnarea sefului executivului

Daca prin activitatea sefului executivului, sau al puterii executive, intelegem seful de stat, vom observa ca rolul parlamentului in desemnarea acestuia difera in functie de forma de guvernamant.

in republica prezidentiala, seful statului fiind ales prin vot universal si direct, rolul parlamentului este redus doar la solemnitatea depunerii juramantului si preluarii functiei. Cat priveste republica parlamentara, aici seful statului fiind ales de parlament, in mod firesc rolul legislativului se realizeaza in deplinatatea sa.

b) Desemnarea sefului de guvern si membrilor acestuia

Desigur, si in acest domeniu situatiile sunt diferentiate. Trebuie retinut ca diferentierea intre seful guvernului si membrii guvernului este evidenta pretutindeni, seful guvernului fiind figura juridica distincta in cadrul oricarui guvern (cu exceptia situatiilor in care functia este exercitata nemijlocit de catre seful de stat).

In Romania potrivit Constitutiei, seful de stat desemneaza, un candidat pentru functia de prim-ministru in urma consultarii partidului care are majoritatea absoluta in parlament ori, daca nu exista o asemenea majoritate, a partidelor reprezentate in parlament. Candidatul va cere, in termen de 10 zile de la desemnare, votul de incredere al parlamentului asupra programului si a intregii liste a Guvernului. Programul si lista guvernului se dezbat de catre Camera Deputatilor si de catre Senat in sedinta comuna. Votul de incredere se acorda cu votul majoritatii deputatilor si al senatorilor, iar pe baza sa Presedintele Romaniei numeste Guvernul. Presedintele Romaniei este acela care are dreptul sa revoce si sa numeasca, la propunerea primului ministru pe unii membrii ai Guvernului, in caz de remaniere guvernamentala sau de vacanta a postului.

Anumite explicatii privind investitura guvernului sunt de asemenea pertinente. Pentru ac un guvern sa functioneze legal si sa aiba autoritate, el are nevoie de o aprobare asupra componentei si programului sau de guvernare, de investitura. Aceasta investitura o acorda parlamentul, dreptul sau legitimandu-se pe faptul alegerii sale prin vot universal si direct. Se pune problema de a sti cand si cum se realizeaza aceasta aprobare.

B. Raporturile privind activitatea executivului

Desi ne mentinem la nivelul marilor principii constitutionale, vom observa ca un raspuns simplu in legatura cu relatiile privind activitatea legislativului si cea a executivului nu este usor de formulat. in activitatea de guvernare, legislativul si executivul au un rol hotarator. Participarea lor la actul guvernarii este complexa si nuantata incat uneori este dificil de identificat cat reprezinta in guvernare interventia legislativului si cat cea a executivului.

Interventia legislativului in activitatea executivului. Aceasta se realizeaza prin mai multe cai:

a) Puterea legislativa este cea care stabileste normele juridice (legile) pe care puterea executiva trebuie sa le aduca la indeplinire, sa le execute.

Parlamentul aproba programul executivului. Orice guvern isi formuleaza
un program de guvernare. Acest program este aprobat de parlament, aprobarea
fiind si un vot de incredere in guvern. De regula, neaprobarea programului duce
la demisia guvernului

b) Parlamentul aproba delegarea legislativa. in anumite situatii si conditii
guvernul poate fi obligat sa emita norme juridice in domenii rezervate legii.
Trebuie observat ca numai parlamentul da o asemenea delegare, stabilind cu
acest prilej domeniul si durata delegarii precum si modul in care va controla
exercitarea delegatiei de catre guvern (vezi si art. 115 din Constitutia
Romaniei).

c) Parlamentul controleaza activitatea guvernului. Este una din cele mai
importante functii ale parlamentului.

Interventia executivului in activitatea legislativului. Relatiile dintre cele doua puteri, legislativa si executiva, implica si interventii ale executivului, care se exprima indeosebi cu prilejul initiativei legislative, al promulgarii legilor si al referendumului.

a) Cu prilejul initiativei legislative. Importanta initiativei legislative in guvernare a fost explicata deja. Se constata ca, in toate sistemele
constitutionale, printre subiectele dreptului de initiativa legislativa se numara si
guvernul.

b) Cu prilejul promulgarii legilor. Promulgarea legii, etapa finala in
procesul complex de elaborare a acesteia, a apartinut si apartine de regula
executivului, prin seful acestuia. Promulgarea legii nu este o simpla semnare a
legii. Desi de regula este obligatorie, in unele sisteme constitutionale
promulgarea presupune posibilitatea pentru seful statului de a cere, in cazuri
intemeiate, reexaminarea legii de catre Parlament. Uneori seful statului are
drept de veto, putand practic bloca o lege.

c) Cu prilejul referendumului. In multe sisteme constitutionale
organizarea referendumului este in sarcina executivului si el poate privi chiar
adoptarea unor legi.

C. Compatibilitatea functiei parlamentare si functiei executive

Problema compatibilitatii intre functia parlamentara si cea ministeriala este mereu discutabila si de o reala importanta teoretica si practica. Practica constitutionala a statelor evidentiaza cel putin trei solutii distincte.

In Romania, potrivit Constitutiei, functia de membru al guvernului este compatibila cu cea de parlamentar.

D. Cresterea rolului executivului. Cauze si consecinte

Raporturile parlament-guvern trebuie explicate azi avand in vedere tendinta constanta de crestere a rolului executivului, tendinta evidenta in sistemele pluraliste de guvernamant.

Aceasta tendinta nu este intamplatoare si nici pur subiectiva. Ea isi gaseste explicatia si justificarea in rolul hotarator al partidelor politice in crearea celor mai importante institutii statale.

Daca privim executivul in complexitatea lui, vom observa ca tendinta de crestere a rolului sau este practic institutionalizata. Astfel, in unele sisteme constitutionale, seful de stat este ales prin vot universal, el primind imputernicirile sale direct de la popor (S.U.A., Franta, Romania). Aceasta legitimeaza o pozitie statala egala cu a parlamentului punand evidente semne de intrebare cat priveste o eventuala subordonare.