Specificitatea discursului legionar

1. Aportul intelectualilor la geneza discursului legionar

Interesul pentru fenomenul legionar este alimentat in primul rand de filolegionarismul marilor filozofi si oameni de cultura: Nae Ionescu, Mircea Eliade, Emil Cioran, Mircea Vulcanescu, Constantin Noica, Petre Tutea, Ion Barbu, Lucian Blaga. Multi si-au schimbat atitudinea dupa ororile si excesele dovedite de miscare la cucerirea puterii. Cai mai multi il invinovatesc pe Nae Ionescu pentru convertirea studentilor sai, dar sunt autori ca Grigore Traian Pop care au vazut "o solidaritate de idei, o evolutie paralela, apoi interferata, spre o ideologie, spre o doctrina de un anumit tip."[1] Chiar si in aceste conditii nu se poate face abstractie de influenta covarsitoare a profesorului Nae Ionescu.

Desi Nae Ionescu afirma ca: "Nimeni dintre teoreticienii nationalismului totalitar nu creeaza doctrina. Doctrina se creeaza prin fapta de fiecare zi a Legiunii" [2], trasaturile ideologiei legionare se regasesc in declaratiile diferitilor oameni de cultura, aportul adus de acestia la natura discursului fiind consistent.

"Chiar miscarile politice la care colaboreaza intelectualii, trebuiesc transfigurate prin participarea lor, trebuiesc "interiorizate", transformate in mistici." Incepand cu 1936 Eliade trece in tabara legionara. Activitea sa publicistica si chiar propagandistica nu poate fi negata. Pe langa acestea influenta sa fata de colegii de generatie a fost hotaratoare. Pentru Eliade revolutia legionara va fi mobilul pentru instaurarea unui crestinism perfect, pentru o lume noua, vede chiar o misiune a Romaniei in acesta noutate. Dar cum concilia violenta legionara cu ortodoxismul, mai ales ca nu era un exponent al simtului comun, ci unul dintre viitorii mari oameni de cultura, nu a destainuit niciodata.

Cu astfel de declaratii era sustinuta si justificata miscarea legionara. O seama de tineri, viitori oameni mari de cultura adera la legionarism din simt de responsabilitate pentru neamul romanesc. Multi dintre ei vor nega si condamna ulterior ratacirile tineretilor, numai ca aportul lor la amploarea fenomenului a fost esential, iar o seama de tragedii au fost cu atat mai mari cu le-au justificat ca fiind sacrificii pentru emanciparea si renasterea unei natiuni.

Nae Ionescu, din 1919 pana in 1937 conferentiar la Universitatea Bucuresti, a fost o figura centrala si catalizatorul principal in influentarea a mii de studenti care i-au frecventat cursurile. Influenta sa a fost cu atat mai mare cu cat cursurile sale de logica si metafizica erau frecventate nu numai de studentii de la Litere si Teolofgie, dar si de cei de la Stiinte, dand in cele din urma avant Asociatiei Studentilor Crestini Romani: "Apropierea lui Nae Ionescu de Miscarea Legionara a facut sa-i creasca simpatiile atat in opinia publica romaneasca, in general, cat si a studentimii in special."

Prin articolele sale din ziarul pe care l-a condus, dar mai ales prin retorica sa a fascinat mii de tineri, le-a vorbit de eroarea teoretica, i-a indrumat cum sa nu acorde credit exclusiv cartilor, constructiilor teoretice generale, dogmelor. A cultivat printre ei aventura, inclinatia catre traire, experienta; incuraja sinceritatea, autenticitatea. Inca de la inceputul anilor treizeci Nae Ionescu ducea campanii impotriva Partidului National Taranesc, sustinea regimul de lui Carol al-II-lea care tindea spre un monopol al autoritatii, apoi din 1933 a luat apararea Garzii de Fier si chiar a Ligii Apararii National-Crestine.

Profesorul ataca guvernul prin articolele sale, critica violenta autoritatilor si intoleranta acestora. Dupa asasinatele comise de legionari este arestat in cateva randuri pentru vina morala de a fi sustinut campaniilor prolegionare. Evidenta contrazice orice posibila dezmintire privind adeziunea la legionarism: "Romania Legionara va fi o forma de viata politica, economica, spirituala, alta decat cea de azi. Punctul de plecare este istoria." De condamnat este efectul unor astfel de declaratii in presa, impactul public fiind fara indoiala mare. Prin aceste publicatii sansele Legiunii cresteau inzecit. Aceste personaje din lumea intelectuala sporeau procesul de convertire printre cititori dand legitimitate miscarii, justificand-o si scuzandu-i aproape orice exces.

Un cuib al legionarismului a fost si gruparea unor tineri intelectuali participanti a asociatiei Criterion. Dezamagirea lor era cu atat mai mare cu cat, tineri fiind aspirau catre o inaltare morala, iar viata politica era in vadit contrast cu doleantele lor. Parlamentarismul insemna coruptie, demagogie, interese meschine si chiar represiune. Alternativa legionarismului devenise plauzibila pentru ca avansa ideea revolutiei morale, se prezenta ca un panaceu fata de plaga politicianismului. Un alt argument prolegionar era si inclinatia acestei grupari spre spiritualitate si ortodoxie. "A fost aici si acum, e necesar sa fie spus, o tragedie a uni generatii in deruta care s-a aruncat orbeste pe cala totalitarismului."

Unii asemeni lui Mircea Vulcanescu au ramas la statutul de simpatizanti, altii, in schimb, s-au inregimentat. O ambitie a multor intelectuali din grup era sa depaseasca stadiul de tara mica si cultura limitrofa si de import, visau la revolutii totalitare, sperau ca o sa pasim pe urmele Germaniei sau Italiei: "Caci Romania Mare, de acum inainte sfasiata pana la obsesie intre prezervarea nelinistita a identitatii sale, a specificitatii sale nationale si a integritatii sale teritoriale, si teama, nu mai putin sfasiitoare, de a se vedea aruncata la marginile anonime si subdezvoltate ale continentului, apare in cele din urma, chiar in virtutea acestei dileme inaugurale, ca o "mica natiune" tipica".

Cioran simpatiza politicile fasciste si national-socialiste, iar ulterior ajunge sa sustina Garda de Fier. Specific acestuia este disocierea intre nationalismul xenofob si traditionalism. Pentru Cioran nu este o sinonimie intre romanism si traditionalism. Considera traditia rusinoasa, neseminifaciva, patata de compromisuri, iar concluzia sa este ca, in fapt, cultura romana este inexistenta sau daca nu inexistenta atunci, asemeni lui Noica, minora.

Dupa ce obtine o bursa in Germania cade in admiratia pentru national-socialism pe care il crede posibil in viitorul apropiat si in tara sa natala. Cioran vede originalitate si revolutie etica in hitlerism, vede in acesta un salt care depaseste ca realizare secole in evolutia politica: "Admiratia pe care o trezeste in Cioran figura lui Hitler si influenta sa asupra maselor trimite, si metric si negativ, la discreditarea in care cazuse regimul parlamentar roman in anii 1920." In contrast cu acestea sistemul democratic este mediocru si ipocrit, inutil si retrograd. Admiratia dictaturii la Cioran face mai mult decat Marea Unire, decat deschiderea spre vest care ne-a eliberat de orientalism, decat orice realizare infaptuita in perioada interbelica. Spera ca legionarismul sa faca din Romania o putere dominanta in atmosfera balcanica. Contrarul nu inseamna decat esecul.

Inclinatia sa admirativa catre revolutia nationala totalitara l-a facut sa laude si sistemul bolsevic. Numai ca nihilismul si anarhismul sau l-au impiedicat sa fie membru legionar cu calitati depline. Ulterior a regretat.

Noica isi descopera afinitatea pentru Garda de Fier mai tarziu vazand in aceasta o salvare miraculoasa a spiritualitatii romanesti. Dupa ce Antonescu a ingaduit eliberarea legionarilor din penitenciare cu conditia ca acestia sa mearga pe front in linia intai, Noica a cerut sa mearga, dar sanatatea nu i-a permis. Ulterior ramane fidel miscarii si simpatizant toata viata nedezicandu-se cum au facut multi colegii de-ai sai de generatie. Se poate ca contraargumente pe masura, fata de legionarism, nu au existat: tinut la reeducare in penitenciarele comuniste, apoi confruntat cu societatea in metamorfoza comunista nu a reusit sa gaseasca o alternativa mai buna la crezul legionar.

Mihail Manoilescu ca profesiune inginer, iar din 1931 profesor universitar de economie politica la Institutul Politehnic, este apostolul corporatismului. Fusese subsecretar de stat, chiar a detinut trei portofolii ministeriale, dorea readucerea lui Carol pe tronul Romaniei, iar in 1940 devine ministru de externe in guvernul de dreapta a lui Ioan Giugurtu. Era simpatizant al fascismului mussolinian, cu care ulterior asociaza corporatismul, si nu ascunde acest lucru in revista sa Lumea Noua. Corporatismul este o negare a liberalismului economic si implicit si a liberalismului politic, prin urmare a optat, ca singura solutie, pentru partidul unic. Sistemul de eligibilitatea reprezentativ nu-i sugera incredere sau stabilitate si nici modul capitalist de evolutie a societatii: "Organizarea corporativa sindicala a natiunei prezinta imensul avantagiu, de a construi un cadru care ingaduie evolutia vietii sociale si economice spre formele cele mai inaintate, pornind totusi fara zguduire dela starea sociala prezenta."[9]

Mai sunt si alti sustinatori care, desi nu au fost inscrisi in miscare, prin pozitia lor, au legitimat legionarismul. Intelectualii au sustinut un fenomen neoidealist, irationalist si antisemit.

Nationalismul in discursul legionar

Nationalismul era un nucleu dur al discursului legionar si fascist in general. Discursul legionar va avansa un nationalism specific romanesc inspirat din traditie si istoria patriei.

Inainte de a deveni definitoriu pentru miscarea de extrema dreapta, nationalismul a fost una dintre retetele fundamentale ale culturii romane moderne. Problemele de identitate, de directie, de reusita in fata altor natiuni, de cunoastere de sine, au preocupat oamenii de cultura romani. Asadar identitatea nationala este problema centrala in lucrarile celor mai multi dintre ei. In privinta nationalismului secolului XIX Eminescu nu era singurul intelectual activ: "O cohorta de intelectuali nationalisti, poeti, politicieni si publicisti cantau acelasi refren. Campaniile lor culturale erau de fapt campanii politice"[10]

Numai ca "in mecanismul sau genetic, nationalismul nu incepe ca enunt strict teoretic, prin justificari rationale, ci ca simtire"[11] Procesul de trecere al nationalismului spre sovinism este, de asemenea, declansat de cresterea componentei afective raportata la cea rationala.

Nationalismele sunt mai multe fiind modelate de fiecare categorie sociala care le adopta. De aceea discursul legionar nu era singurul nationalist. Specificitatea la acest discurs este data de aspectele xenofobe si soviniste, de antisemitism si antimodernism. Discursul legionar a capatat audienta larga in momentul in care: " Romania apare ca o tara in disolutie generala, un popor care-si pierde identitatea nationala" . De aici succesul ideii de revolutie morala printre intelectuali. Iar aceasta revolutie trebuia sa aiba ca axa ethosul romanesc.

Etnicul este si el o manifestare a nationalismului. Efectele sale se regasesc in xenofobie si organicism. "Prima veriga a discursului etnicist o constituie postularea existentei unui pattern primordial al romanitatii " , un fel de sambure al fiintei nationale.

"Nationalismul romanesc presupune o exaltare a tipului specific etnic" In privinta etnicului diferiti autori au diferite pozitii: dupa unii originea fiintei nationale este data de rasa de sange. Aceasta perspectiva biologista este prezenta la Nicolae Rosu, Traian Herseni, Dan Botta.

Alta perspectiva este cea psihologista sustinuta de Mircea Eliade, Emil Cioran, Constantin Noica, Mircea Vulcanescu. Aceasta identifica originea fiintei nationale in cultura. Abordarea acestora este una metafizica si rezultatul este transcendenta acestei origini.

Discursul identifica etnicul cu satul, cu viata rurala, cu taranul. Asadar valorile rurale sunt cele care vorbesc despre etnic, deci implicit despre fiinta nationala: "Ca sa afirme vigurozitatea rasei si virtutile ei cardinale, omul romanesc va cauta prietenia si caldura pamantului stramosesc, apropierea de duhul tarinei si al colnicului. El se vrea taran, aplecat peste toiagul ciobanesc sau peste truda sapei si a plugului, refuzand tot ce vine din atmosfera imbacsita a orasului cosmopolit." Si fiindca "intelectualitatea romaneasca era rurala prin formatie si spirit. Cu totii iubeau taranimea, toti vedeau in ea rezervorul energiilor nationale, sursa posibilei reinnoiri a statului" , discursul Legiunii avea terenul pregatit. Paradoxal, pentru atmosfera interbelica chiar si o revolutie burgheza ar fi avut sorti de izbanda. Astfel nationalismul radical al Garzii nu era cu nimic mai abrupt fata de cel al altor partide.

Asa se explica apologia imaginii satului si succesul sau in discursul legionar. Acesta este procesul de identificare dintre romanism si taran. Si fiindca taranul este crestin se ajunge la ortodoxie si astfel originea ethosului ajunge in transcendent: "natiunile nu sunt entitati istorice, ci metafizice" Atat Nae Ionescu, Nicolae Rosu si alti cativa teoreticieni ai discursului legionar incearca in metafizica lor sa justifice acest lucru.

Matricea etnica va naste la randul ei o reconsiderare a trecutului care va insemna cultul traditiei, cultul stramosilor, al mortii: "Generatia tanara reia legatura cu generatiile trecutului, incadrandu-se in tendinta de autorealizare a neamului." In discursul legionar etnicul presupune o coprezenta a trecutului si a viitorului, adica o suspendare a curgerii temporale. Deci: "in referentialul nationalismului legionar, romanitatea apare ca un aluat biologic - cultural - metafizic, in acelasi timp, un aluat etnic primordial si pur, constituit intr-o matrice imuabila, personificata de taranime si avand drept suflet ortodoxia"

Totodata prin etnic gandim la un nivel de dezvoltare premodern, precapitalist, gandim la un specific rural opus industrializarii: "etnicul este arhaicul ca atare"[20]. Aceasta poate insemna ca in tarile occidentale specificul etnic a fost anihilat de porcescul de industrializare prin urmare aceste tari si-au pierdut specificul, si-au alterat fiinta nationala. Evident faptele ne contrazic. De aceea raman multe argumente pentru a incrimina discursul legionar. Acesta reduce in perspectiva sa societatea romaneasca la un anumit stadiu de dezvoltare. Fenomenul era alimentat si de vechile pozitii traditionaliste, samanatorism, poporanism, romanismul care respingeau importul cultural si modernismul.

3. Influenta organicismului asupra discursului legionar

Organicismul ca filozofie a istoriei este fundamental discursului extremei drepte. Este un amalgam de neoromantism, evolutionism si mecanicism.

Societatea creste si se dezvolta ca un organism dupa legile proprii, dupa legile sale naturale. Aceste legi sunt arationale, sunt dincolo de ratiune. De aceea: "Sunt norme, legi naturale de viata si norme, legi naturale de moarte. Legile vietii si legile mortii. O natiune merge la viata sau la moarte dupa cum respecta pe unele sau pe altele din aceste legi. "

Organizarea si institutiile societatii sunt tot un rezultat al firescului, al naturalului, nu sunt produsul vreunei ratiuni reformatoare. Istoria ca succesiune a evenimentelor nu este rezultatul unor tensiuni si crize sociale, adica produsul raporturilor dintre anumite grupari sociale, ci est o succesiune naturala, asemanatoare cu cea a anotimpurilor. In acest fel avem de-a face cu un prezent continuu sau cel mult cu o schimbare lenta. Fatalitatea afirmarii legionare ca una istorica este indubitabil de sursa intelectuala si este, in acelasi timp, un argument care intareste unitatea ideologica a miscarii.

In aceasta ordine de idei artificialitatea este adusa de valul modernizarii. Reformele nu sunt altceva decat o deviere de la cursul natural al evenimentelor, o rupere a succesiunii istorie. "Degradarea lumii moderne nu este numai politico-sociala si tipologica, ci insasi viziunea etica a vietii trece dela o forma superioara, a moralei dumnezeiesti, un inferioara a moralei naturale."

Astfel se explica atitudinea antimoderna si conservatorismul ideologiei legionare. Conform organicismului trebuie readusa lumina autentica a traditiei. Istoria ne-a dovedit ca un asemene discurs este unul care nu subzista realitatii, adica este invalidat tocmai de fapte.

4. Ortodoxism si misticism

Inca de la prima deschiere se observa caracterul religios al miscarii a carei nume reclama chiar o simbolistica crestin-ortodoxa. "Noi legionarii suntem crestini, credem in Mantuitorul nostru Isus Cristos, credem intr-un singur Dumnezeu atottiitorul si datatorul de viata si de moarte, un Dumnezeu care se ingrijeste de soarta noastra, un Dumnezeu cu care comunicam, cu care suntem in legatura si totusi un Dumnezeu in afara si pe deasupra intamplarilor si normelor omenesti."[23] Pertinenta analogiei cu o secta religioasa rezulta din distinctia discursului legionar fata de pozitiile oficiale al Bisericii Ortodoxe ca institutie. Afinitatea legionarismului cu miturile si superstitiile populare, ca un indice de apropiere fata de traditia poporului roman, traseaza o anumita distanta fata de ortodoxism.

Cu toate acestea imprumuturile de natura crestin-ortodoxa ale discursului legionar nu pot fi contestate. Legionarii afirmau sus si tare ca sunt chemati de Dumnezeu pentru renasterea poporului roman: "Noi sculptam un tip superior de umanitate dupa conceptiile crestine si o filozofie noua a vietii, conceputa cu un efort continuu, ca un impuls nerationat si persistent de a ne elibera de stiintele materiei, spre a servi pe Dumnezeu si Natiunea Legionara."[24]

Discursul legionar sugereaza o relatie intre om si Dumnezeu bazata pe dimensiuni militante, eroice: "Elemetul moral crestin, spiritualitatea interioara eroica si ascetica, sunt pietrele fundamentale ale operai legionare."[25] Aceasta relatie prin natura sa confera individului constiinta liberului arbitru fata de ordinea existenta, el devine factorul central prin actiune si responsabilitate fata de o intreaga generatie; el devine si se simte, unul dintre mobilele primordiale intr-o revolutie morala. Teama si retinerea fata de autoritati si in fata mortii se estompeaza in fata unei astfel de motivatii. Ortodoxia si nationalul se confundau in legionarism: "Dupa cum conceptul de arbore si menirea specifica a stejarului au preexista semintii de ghinda, tot asa, credem noi, ca in randuiala dumnezeirii exista o ursita a noastra de Neam romanesc."

5. Elemente din mitologia romaneasca traditionala

Sunt motive ale discursului legionar prezente si in traditia nationala identificate in inclinatia catre jertfa, in mitul haiducului. Exaltarea eroicului si cultul mortii sunt centrale in etica legionara: "Evul eroicului si al revolutiilor dezinteresate, cum l-ar spune un eseist francez, se ridica in zare amenintator."[27] De aici si justificarea violentei si chiar aprecierea acesteia ca o solutie necesara. Jertfa era necesara trainiciei, in mitologia poporului roman nimic durabil nu se realiza fara sacrificiu: "Dogma legionara ne spune: cantitatea de jertfa facuta determina victoria. Gloria noastra este gloria jertfei pe care o facem " . Este adevarat ca pe langa mitologia populara, jertfa in sensul suferintei este un motiv crestin si este din aceasta perspectiva, o conditie a mantuirii.

Chiar sustin ca, prin fapta, prin eroism pot declansa un proces de inviere a neamurilor. Aici este si diferenta fata de calea ortodoxa. "Razboaiele se castiga de aceea cari au stiut sa atraga din vazduh, din ceruri, fortele misterioase ale lumii nevazute si sa-si asigure concursul acestor forte. Fortele acestea misterioase sunt sufletele mortilor, sufletele stramosilor nostri.Dar mai presus de sufletele mortilor sta Dumnezeu"[29]. Aici distingem inclinatia spre superstitie care nu se inscrie neaparat in registrul crestin-ortodox, ci mai mult in traditia poporului, in cultura mistica, in folclor. Aici discursul legionar are puncte comune cu cele specifice culturii unor triburi pre-moderne.

Paradoxul este ca acest discurs castiga teren in secolul XX cand procesul de desacralizare a societatilor este considerat foarte avansat: " In ultima analiza biruintele nu depind de pregatirea materiala, de fortele materiale ale beligerantilor, ci de puterea lor de a-si asigura concursul fortelor spirituale."[30] Chiar daca in marile orase atmosfera tindea sa devina una occidentala in fapt, cultura civica a societatii romanesti interbelice era departe de a fi in pas cu vestul, era una preponderent traditionala, arhaica. In acest fel se explica succesul crescand al discursului legionar. Cel care se inrola in miscarea legionara trebuia sa cunoasca dificultatea initierii: "Drumul acesta va trece prin muntele suferintei, apoi prin padurea cu fiare salbatice si prin mlastina deznadejdii" . Irealul era cultivat din plin prin limbajul mitic.

Legionarii nu sunt meniti sa devina sfinti, ei sunt inclinati sa fie eroi ai neamului. Ei opuneau violenta si eroismul politicianismului corupt, ortodoxia mentalitatii de compromis, sinceritatea si patriotismul demagogiei capitaliste. Calea spre mantuire este eroismul, nu sfintenia care de cele mai multe ori duce un popor la extinctie care este implicit sinucidere. Ori suicidul este un pacat crestin. De aceea dragostea intre legionari presupune inclinatie spre sacrificiu, neinfricare fata de moarte. Trebuie sa existe chiar o daruire in fata mortii. Cel care stie sa o infrunte va fi mantuit.

Aceste principii nu reusesc sa stearga opozitia dintre pacea, mila crestina si violenta. Aceasta este una dintre contradictiile majore ale discursului legionar. Impacarea actiunilor violente cu etica crestina este un nonsens, iar bandele legionare o demonstrau cu fiecare ocazie: asasinatele ministrilor, a lui Iorga si Madgearu, a celor 64 de detinuti politici de la Jilava, masacrele pe strazi etc.

6. Fundamentalism legionar si terorism: justificarea violentei in discursul legionar

Apologia eroicului justifica moartea, dar nu din perspectiva crestina, revolta si sanctionarea dusmanului fiind straina ortodoxismului ca principiu. Legionarii insa isi gasesc motivatiile, in actiunile lor, in formele spiritulitatii romanesti. Dar fiindca fanatismul revolutionar imbraca haina reinvierii etice nationale aceasta implica si spiritualitate crestina: "Jertfa este astfel masura crestinatatii noastre."[32] Aici putem discuta chiar de fundamentalism: "Fanatismul tineretii revolutionare a izvorat din drama unei disperari spirituale, dintr-un sentiment nou despre existenta - adica dintr'o proprie a vietii si a lucrurilor."

Aceste contradictii erau cu atat mai vizibile cu cat erau date chiar de preoti inscrisi in miscarea legionara: "Religiosul ortodox era in fruntea crezurilor miscarii, iar multe dintre ritualurile ei utilizau practici cultice"[34] In peregrinarile lor in popor rosteau rugaciuni in public ingenunchind, declarau ca lupta lor este una sfanta care va schimba viitorul tarii.

In opozitie cu ortodoxia era si atitudinea sovina a nationalismului radical, desi in perspectiva ideologilor legionari acestea erau complementare. Nae Ionecscu descopera inclinatiile imperialiste si ale implinirii nationale: " Prin urmare cel care vrea sa-l realizeze pe Dumnezeu, nu o va face decat cucerind in afara, stranga de gat pe altul, deci natiunea este dinamica, este viata ofensiva si imperialista. Nu exista, astfel spus, cumintenie si defensiva in nationalism caci neamurile care se pun pe o astfel de tema, pozitie cad in robie."[35]

Este vizibila inclinatia paramilitara a gruparii: "Nu exista biruinta fara unitate. Si nu exista unitate fara disciplina."[36]. Extremismul, violenta actiunilor, ura fata de autoritati, ideea conspiratiei, dedicarea totala si exclusiva, respingerea compromisului, intoleranta aproprie discursul legionar de fenomenele fundamentaliste.

Desi "actiunile grupului Codreanu se inscriu mai mult in contextul actiunilor pistolarilor politici ai dreptei europene, atat de caracteristic anilor douazeci, decat in planul unor violente sistematice cu obiective clare si sustinuta de o larga baza de masa"[37],iar regimul si politicienii contestati in discurs erau cu adevarat corupti si conditiile de trai motivau critica acida, toate acestea nu justificau asasinatele si violenta.

7. Vizionarism si misionarism

Misionarismul discursului legionar decurge dintr-o anumita filozofie a istoriei evident finalista. Prin urmare natiunea romana avea o misiune de atins, iar pentru asta fiinta nationala trebuie sa devina fiinta istorica autentica, constienta de sine si de valorile ei.

Aici romanitatea isi dezvalui o dimensiune expansionista pe mai multe planuri: cultural, social, economic si chiar teritorial: "Caracterul natiunii: ofensiv si imperialist, prin excelenta, adica un organism care nu poate trai decat in expansiune, viata, dinamism."[38]Dar acest expansionism nu putea debuta decat odata cu revolutia spirituala: "romanitatea, ea, e inalienabila in firea ei. I te poti subsuma sau te poti distruge, dar nu te poti schimba"

7.1. Revolutia spirituala

Alt indice al inclinatiei catre o secta religioasa este prezenta in discursul legionar a vizionarismului. Revolutia legionara era obiectul promisiunilor acestora. Aceasta revolutie va curata tara de politicianismul corupt si demagog. Aici sinonimia cu apocalipsa crestina nu este deloc fortata. Revolutia va fi acel moment in care dusmanii vor fi pedepsiti si procesul de purificare nationala va atinge apogeul. Se va instaura statul roman legionar, iar tara va fi reconstruita dupa programul Legiunii, va prospera: "Legiunea are un program precis care se va publica la timpul potrivit"[40]. Ca orice totalitarism, promitea un viitor apropiat luminos si efervescent. Acest mare proiect al renasterii nationale sugera nocivitatea sistemului democratic, ca si cum capacitatile creative al romanilor ar fi fost date uitarii sub acest tip de regim.

Pe deasupra chiar in discursul multor legionari apare specificarea clara ca miscarea nu este atat politica, cat etica. Ca scopul sau este readucerea si actualizarea unei spiritualitati nationale potentiale: " legionarii sunt chemati de Dumnezeu ca dupa veacuri de intuneric si asuprire, sa sune trambita invierii neamului romanesc." De aceea evenimentul revolutionar se refera in primul rand la o emancipare etica, la schimbarea radicala a vechilor principii cu altele noi fara de care o evolutie autentica nu poate fi adusa in discutie: "Statul nou presupune, in primul rand ca si un lucru indispensabil, un tip nou de om. Un stat nou cu oameni cu pacate vechi, nu se poate concepe."

Practic, legionarii, doreau schimbarea morala a patriei: "Finalitatea ce si-o propune societatea legionara este perfectionarea si infrumusetarea lumii sufletului si generarea insusirilor fizice si morale ale omului roman. Cadrul de comoditate si de confort, de imbogatire exterioara si de progres tehnic ramane ca un scop laturalnic" In fapt aceasta revolutie avea doua etape: una principala a mantuirii sufletului si alta secundara care tinea de prefacerea materiala.

Din aceste motive la inceput partidele politice nu au identificat inclinatia terorista a miscarii si au incurajat-o sperand ca se vor putea folosi de ea.

7. Ideea omului nou

Alt element al misionarismului este ideea omului nou care implica un romanism exclusivist in sens biologic. Conform discursului legionar omul perfectionat de istorie trece printr-o denaturare in regimul democratic, a suferit o falsificare, o stagnare in evolutia sa etica. Fiind opuse deviatiilor teoretice ale democratiei si demagogiei capitaliste, principiile organice ale discursului legionar au pretentia de a fi simple si clare, refuzand prin aceasta un pluralism al pozitiilor. Acest om nou est omul faptei, al realizarii: "Vorbeste cand trebuie. Oratoria ta este oratoria faptei. Tu faptuieste, lasa pe altii sa vorbeasca"[44]

Omul nou va avea actualizate toate calitatile potentiale ale romanismului, defectele omului capitalist ii vor lipsi. Caracterul sau principal va fi eroismul, de aceea, se va afirma numai prin lupta si va fi constructiv prin munca. Dar acest tip de om se distinge nu prin superioritatea fizica sau intelectuala, ci prin calitatile etice, spirituale: "Legiunea vine pentru reabilitarea omului, vine pentru intemeierea unei adevarate culturi, aceea a spiritului si pentru indeplinirea uni adevarat progres, acela moralMiscarea legionara nu neaga necesitatea dezvoltarii materiale a vietii noastre, dar o conditioneaza de cresterea launtrica a omului."[45]

Codreanu visa la omul nou ca o solutie de opozitie eficienta in fata adversarului. De aici se poate conchide ca omul nou poate fi inteles si ca unul militant, ca un luptator: "Romanul de maine trebuie sa aiba gustul si deprinderea existentei severe, dure, eroice, sa aiba simtul eu-lui colectiv si al binelui national si sa mai aiba cele doua insusiri atat de zgomotos blestemate, sa fie violent si sa fie extremist" . Prin urmare in aceasta formula a eticii legionare se poate usor gasi proiectul societatii militarizate. Limbajul liderilor era bogat in termeni ca: ofensive, fronturi, transee, sange, tabere etc. "Vorbeste cand trebuie. Oratoria ta este oratoria faptei. Tu faptuieste, lasa pe altii sa vorbeasca" Aceasta transformare era urmarita chiar de la inscrierea in miscare prin procesul de reeducare aplicat noilor veniti: "tu trebuie sa devii altul. Un erou. In cuib fa-ti scoala. Cunoaste bine Legiunea."

7.3. Statul legionar

Dar omul nou nu se putea naste decat pe ruina lumii vechi, prin revolutie, prin exterminarea adversarului, mai ales fizica. De aceea viitorul stat legionar nu va fi reglementat doar prin norme legionare, ci va fi guvernat si populat cu acest tip de om nou care va impune standarde culturale superioare: "Natiune - stat - cultura, iata fundamentele pe care trebuie sa se intemeieze fenomenul romanesc." Sugereaza a fi un mit intelectual.

Astfel vechile moravuri trebuiau nimicite, spiritualitatea trebuia inoita. Invingatorii se simteau superiori si dau uitarii oricare sentiment de servilism: "Vointa de putere nietzscheniana trece, in conceptia statului totalitar, de pe plan individual pe plan national"[50]Aceasta perspectiva aminteste de Nietzsche care vorbea de omul cu vointa puternica si de etica acestuia.

Intoleranta, simtul superioritatii, vointa de putere, mandria sunt puse alaturi de cinste, demnitate, crestinism: "Vom avea un mediu sufletesc, un mediu moral in care sa se nasca si din care sa se hraneasca si sa creasca omul erou"[51]. Pepiniera omului nou erau taberele de munca. Dorinta legionarismului era ca Romania sa aiba o elita autohtona fara a fi compusa din straini si mai ales din evrei. Legiunea lupta "pentru a realiza un om nou, o elita adevarata si o tara ca soarele sfant pe cer."

8. Ontologia in discursul legionar - Principiul legionar al dragostei

Codreanu face chiar putina ontologie, sustine ca "toata istoria sociala a omenirii e plina de lupte, avand la baza cele doua mari principii care cauta sa-si faca loc unul in paguba celuilalt. Principiul autoritatii si principiul libertatii. "[53]Acestea doua sunt intr-un continuu si ireconciliabil conflict, iar toata creatia umana se sprijina pe acestea si pe conflictul dintre ele. Dar Capitanul specifica, pentru a-si inscrie discursul in schema valorilor crestine, ca ambele principii isi au sursa in principiul dragostei, acolo unde se fundamenteaza si fenomenul legionar. Poate asa se justifica trairismul, irationalul in discursul legionar: "Pentru ca Legiunea nu este numai un sistem logic, o inlantuire de argumente, ci o traire." Este mult spus un sistem logic, cel mult in logica traditionalismului. Apoi in algoritmul argumentelor tirania, nedreptatea, violenta, vararea de sange sunt opuse principiului fundamental al dragostei.

Codreanu sustine ca exista chiar o antinomie intre conflict si acest principiu: "Dragostea aplicata insemneaza pace in suflete, in societate si in lume"[55] si "acolo unde nu este dragoste nu exista vita legionara" . Evidenta este aici contradictia dintre acest principiu al dragostei si violenta propovaduita de miscare ca pacat necesar, ca solutie impotriva conspiratiei oligarhiei capitaliste.

9. Irealitate si irationalism

Atitudinea omului nou trebuia sa fie una antirationalista, sa se opuna intelectualismului care presupune moliciune, lipsa de initiativa, lasitate: "Intelectualismul sterilizeaza curajul."[57] Astfel irationalismul legionarismului a fost recunoscut si chiar sustinut de unii gazetari si filolegionari: "chemarea catre irational s'a dezvoltat odata cu verificarea facultatilor si destoiniciilor fizice, cu placerea riscului, a aventurilor, a plenitudinii de viata si a darniciei de sine." Dar nu trebuie confundat irationalismul cu neoanarhismul: irationalismul filozofic este o "cale de cunoastere si investigatie intuitiva, traire intensa, la nivelul acestei cunoasteri, revelatie" . Nu exista o analogie intre irationalism si comportamentul irational care sugereaza o incalcare a normelor morale. Irationalismul se opune legalitatii istorice, prin urmare necesitatea istorica legionara nu exista!

Asa se explica inclinatia spre traire, simtire ceea ce nu sugereaza stabilitate, ci capriciu si instabilitate. Atmosfera de irealitate, de sfant era mentinuta aproape cu orice ocazie: "Cuiburile formate din legionari mai tineri vor invata marsurile legionare si vor canta in sedinta"[60].

Irealul in viata publica romaneasca nu a fost adus pentru prima data de legionari. Acestia doar l-au accentuat si au exploatat un context pentru a accede la putere. Dificultatile statului roman fiind de natura spirituala dimensiunea mistica a discursului a fost eficienta.

In irationalismul sau legionarismul promitea o lume mai buna, superioare democratiei uzate si epuizate, plina de ambitii evreiesti si de conspiratii masonice, de capitalisti inclinati numai catre profitul material. .

Fanatism antidemocratic si antimodern

10.1. Antidemocratia

Democratia parea anacronica si epuizata ca regim in fata exemplelor de performanta date de Germania si Italia, exemple care inspirau, exaltau noile generatii: "Temeliile democratice sunt prea subrede pentru ca pe ele sa se poata cladi noua viata ce izbucneste din adancuriSe apropie deci scadenta democratiilor."[61] Regimul democratic devine un reziduu al epocii trecute, un semn de batranete: "satul bazat pe ideologia veche a revolutiei franceze se ruineaza. In lume se pune problema unui stat nou"

Statul nou de care se vorbeste in ideologia legionara este modelul statului totalitar fascist sau national-socialist. Legionarismul se afirma solidar cu noile generatii, sugereaza tineretea care va reforma spiritualitatea nationala, ii va da unitate, anuland pluritatea democratica care este un indiciu de iresponsabilitate.

Pluralitatea democratica sugera instabilitate si slabiciune: "Democratia sfarma unitatea neamului romanesc, impartindu-l in partide, invrajbindu-l si expunandu-l dezbinat in fata blocului unit al puterii iudaice, intr-un greu moment al istoriei sale."[63] Si "democratia transforma milioanele de jidani in cetateni romani." Aici negarea democratiei se sprijinea pe antisemitism.

Democratia prin pluralitate este un sistem care nu realizeaza unitatea culturala, ci favorizeaza tensiunile intre factiuni care vor sa se impuna una fata de cealalta: "Politica nationalitatilor incadrate intr-un stat, care nu este expresiunea fireasca a fiintelor lor istorice si etnice, nu poate fii decat politica democratica. Pentruca nu exista instrument mai puternic, de dizolvare a unui stat, ca democratia."

Complexitatea democratica ii oboseste si-i enerveaza, visau la fermitatea si intransigenta unui lider: "Democratia este incapabila de autoritate"[66]. Inclinatia catre autoritarism, nostalgia dupa monarhiile absolutiste, apologia vremurilor medievale ale domnitorilor romani intr-o viziune neoromantica sunt elemente organice discursului legionar. Argumentul favorabil pentru autoritate era si lipsa de unitate. Adica existenta uni autoritati autentice inlatura efectul dizolvant al pluritatii si instituia unitatea.

Repulsia fata de bani si de metodele de castig, desconsiderarea metodelor capitaliste denota neintelegere pentru normele democratice si incapabilitatea de a aprecia sistemele economice capitaliste: "democratia cere sa fie alimentata cu bani multi. Ca o consecinta fireasca ajunge in slujba marii finante internationale jidanesti care o subjuga, platind-o. "[67] Conexiunea se face intre sistemul capitalist si acordarea drepturilor evreilor, care prin fraude se imbogatesc, devenind astfel centre din umbra ale puterii democratice: "Bacsisul, mita si hotia au desfiintat sanatatea morala a natiunii romane. "

Discursul legionar tinteste modul de organizare si de propulsare al oamenilor politici criticand sistemul pentru ar fi devenit mobilul satisfacerii intereselor fiecaruia: "Omul politic de cea mai mare bunavointa devine in democratie sclavul partizanilor sai, intrucat, ori le satisface poftele personale ori acestia ii distrug gruparea"[69].

Una dintre marile acuzatii aduse sistemului democratic este aceea de coruptie:"Cand omul partidelor, politicianul, taran sau orasean, a intrat in partid, prima intrebare care si-a pus-o a fost: ce voi castiga de aici? Ce beneficiu voi trage? De aceea castiga politicienii, iar tara se darama"[70] De aici ideea ca sistemul democratic favorizeaza furtul si mutileaza moral indivizii indiferent de clasa sociala. Acuzatia de imoralitate nu este departe de adevar, dar favorizeaza discursul legionar ca fiind constructiv pentru faptul ca avanseaza ideea unei noi etici.

Elita autentica nu concureaza cu sarlatanii si demagogii pentru ca refuza sa colaboreze la metodele imorale ale acestora. De aceea castigul este intotdeauna a acelora care aduc ce este mai rau si mai nesanatos: "Deci nu numai ca democratia inlatura elita nationala, dar o inlocuieste cu ce este mai rau in mijlocul natiei."[71]. "Noua elita romaneasca si orice elita din lume trebuie sa aiba la baza principiul selectiunii sociale" prin urmare discursul legionar militeaza impotriva sistemului de vot justificand aceasta prin incapacitatea multimii de a decide in problemele politico-sociale. Asadar are o pozitie impotriva egalitatii in drepturi: "Multimea insa nu poate cunoaste nici aceste legi si nici oamenii. Iata de ce credem noi ca o elita nu poate fi aleasa de multime " .

Atitudinea impotriva votului genereaza un lant de erori care nu sunt indreptate decat prin alte erori. Astfel aceste derapaje nu se pot indrepta conform doleantelor maselor. Riscul este ca aceasta elita sa se indeparteze de mase in autoritarismul sau, ceea ce in fapt se si intampla in tiranii. Prin urmare pledeaza pentru un sistem care nu se poate autoregla. In discursul legionar democratia pune multimea incapabila de a alege lideri corupti si demagogi. Acestia guverneaza prin imoralitate si denatureaza valorile etice ale societatii.

Obsesia conspiratiilor masonice si iudaice mondiale apare paralel cu critica democratiei in discursul legionar: "Statul de import, statul de azi, ni l-au inventat interesele economice si politice ale puterilor europene"[74]. Aceasta angoasa a conspiratiei si a pericolului permanent duce la crearea unei stari de asediu, unei atmosfere de tensiune, de razboi. Prin urmare este un element menit sa justifice extremismul si excesele sale.

10. Antimodernism

Cea mai importanta problema este cea a infestarii culturale: "Se pot sinucide prin morala democratiei si a socialismului tarile apusene cari au inchis ciclul culturii lor. O tara ca a noastra, nu-si ingaduie disperarea civilizatiei, inainte de a fi realizat o cultura. Si legionarismul va da pentru cinci sute de ani o cultura proprie natiei acesteia." Aici este vizibila in articolul lui Vasile Marin problematica unei polemici de la sfarsitul secolului XIX - civilizatie versus cultura - disputa ridicata de filologii germani fata de influentele franceze. Vasile Marin leaga cultura de calitatile morale, iar civilizatia de o evolutie materiala. Prin urmare civilizatie este de provenienta occidentala, este de import, iar cultura sta la originea etica a romanismului.

Conform discursului legionar importul de cultura din occident era nociv emanciparii culturale nationale. Acest import de cultura aducea tot ce este mai rau si mai imoral. In primul rand aducea valorile democratice si capitaliste, apoi industrializare, aducea amprenta modernitatii. Aceasta era opusa etnicului, traditionalului, deci implicit emanciparii fiintei noastre nationale.

Desi "traditionalismul romantic si nationalismul au fost aduse in Romania nu din Germania, ci din Franta"[76] ca efect al Revolutiei burgheze asupra generatiei de la 1948, iar "de aici inainte folclorul national va constitui baza constiintei de sine a romanilor, iar figura taranului va servi drept temelie mitului national romanesc" , legionarismul tine cu dintii de o presupusa formula a romanismului aparand-o in fata posibilei alteritati a modernizarii.

Una din surse le discursului antimodernist sta in anumite realitati "In Romania, ca in Algeria sau Peru, patronul si muncitorul apartineau - la figurat, dar cateodata si la propriu - unor natiuni diferite, muncitorul aparand intotdeauna ca fiind cel manipulat, niciodata partas la procesul de industrializare"[78]- De aici aversiunea fata de straini si refugiul in romanism fiindca pentru ei "Modernizarea parea sa insemne colonizare" Asadar ruperea dependentelor fata de occident echivala si cu libertatea, dar , in privinta culturii, cu originalitatea.

Eliade afirma despre metafizica lui Nae Ionescu, in conditiile in care la moda erau agnosticismul si materialismul ca fiind o pozitie care dezleaga filozofia romaneasca de dependenta sa fata de Occident. Obiectiile lui Nae Ionescu sunt diverse: il invinuieste pe Descartes ca fiind responsabil pentru individualismul modern, apoi neaga latinitatea poporului roman si vreo afinitatea a acestuia cu civilizatia occidentala aducandu-l implacabil in spatiul rasaritean. Calculul sau exclude structura limbii, care este un factor fundamental pentru unitatea nationala si culturala a romanilor. Prin urmare daca specificul nostru era rasaritean si cultura noastra era implicit tot o realitate estica.

Astfel, in linia rationamentului, negarea latinitatii si implicit a legaturilor noastre cu apusul lasa loc romanismului de a se regasi in ortodoxism. Exclusivismul acesta nu recunoaste romanii catolici sau greco-catolici ca fiind parte a aceleasi natiuni. Romania trebuia sa se intoarca la traditie, la ortodoxism, la origini, la sursele sale creatoare, ceea ce sugera atat represiune cat si involutie. Practic aceasta pozitie este un protest, o negatie in fata procesului inevitabil de europenizare. Deci critica modernitatii implica atat ermetism cultural si intoleranta cat si xenofobie si antisemitism.

11. Xenofobie si antisemitism

Xenofobismul este alimentat de emotionalizarea nationalismului. Purificarea etnica este un vis xenofob. Prin urmare nu numai evreii erau priviti cu aversiune, ci strainii in general, maghiarii, slavii. "intr-o tara in care toata lumea era nationalista, nationalismul nu particularizeaza o miscare ca fiind extremista sau in mod special de dreapta."[80] Sovinismul si xenofobia compensau imaturitatea sociala si subdezvoltarea economica. Dar xenofobia legionara nu era exclusivista. Acele popoare cu regimuri fasciste erau elogiate si admirate.

Antisemitisul este un fel de avatar al rasismului, fiind mai mult decat xenofobie. La noi s-a incetatenit sub numele de antisemitism si are o varsta desul de veche.. De aceea creeaza impresia falsa ca legionarismul antisemit nu are de-a face cu rasismul. Chiar traseaza un criteriu din aceasta, afirmand ca rasismul este specific national-socialismului. Dar fiindca evreul este om si antisemitismul i se opune indubitabil drepturilor sale civile si antisemitismul este o forma de rasism. Diferenta este ca national socialismul, cum va dovedi ulterior, va exacerba initiativele rasiste si se va intrece in elaborarea unor teorii presupuse stiintifice care sa justifice fenomenul.

In fapt antisemitismul decurge din xenofobism. "Este stiut ca jidanii cand patrund intr'o tara, trebuie indata sa invete limba acelui popor, ca sa poata pune in functiune masinaria lor, comertul, pentru a suge vlaga victimei."[81] Eventualitatea promovarii unui discurs rasial coerent si bine argumentat, in care rasa romana sa fie cea superioara era o ineptie. Cativa etnicisti au incercat ideea uni dacism, dar cultura romana nu avea un teren pregatit pentru acestea. In schimb antisemitismul la fel ca xenofobia se sprijina pe componenta afectiva nu rationala.

Dar exista nu o sinonimie exclusiva intre legionarism si antisemitism. Antisemitismul facea parte din discursurile mai multor grupari politice: Partidul National Crestin care isi reducea doctrina la lozinca "Jidanii la Palestina" , inca din 1910 Partidul Nationalist Democrat a lui Cuza, chiar si partidele liberale si taranesti aveau inclinare antisemita.

Antisemitismul romanesc are o varsta destul de veche si s-a opus acordarii drepturilor cetatenesti evreilor dintotdeauna. Exemple sunt situatiile create in perioada Constitutiei de la 1866, la recunoasterea independentei in 1878. Numai Romania si Rusia se aflau in situatia de a respinge standardele moderne impuse de respectarea drepturilor omului. Constitutia din 1923 este cea care acorda drepturi politice evreilor. Apoi antisemitismul va fi cultivat de Carol al-II-lea pentru a se apropia de Germania nazista, iar in 1938 antisemitismul devine politica de stat.

Legionarii criticau faptul ca evreii acaparasera economia tarii, ca ocupau clasa de mijloc, ca dominau invatamantul universitar: "De fapt evreii au avut intotdeauna si in toate statele o atitudine ofensiva, desi infatisarea vietilor lor publice a fost aceea a unei deznadajduite aparari." Aversiunea antisemita era intretinuta de cateva gazete ale epocii: Porunca Vremii, Calendarul, Sfarma Piatra, Tara Noastra, etc.

Antisemitismul legionar avea o dimensiune fundamentalista pentru ca se sprijinea pe argumente teologice, ortodoxe: "Crestini si evrei, doua corpuri straine unul altuia, care nu pot fuziona intr-o sinteza, intre care nu poate exista pace decat prin disparitia unuia dintre ele. Iuda sufera. De ce? Pentru ca Iuda traieste in mijlocul unor popoare pe care nu poate sa nu le dusmaneasca, chiar daca ar voi altfel; pentru ca din momentul in care a refuzat sa-l recunoasca pe Hristos-Mesia, ancorandu-se si mai departe - pe drept sau pe nedrept - in calitatea lui de popor ales, el este dator fata de el insusi sa-si indeplineasca functiunea care ii revine, aceea de dizolvant al valorilor crestine."[84]

Critica si demontarea cu argumente teologice a evreului avea un avea un efect de minimalizare a umanitatii sale care era inzecit mai eficient si mai puternic decat combaterea din perspectiva drepturilor politice. Opozitia ortodoxa il dezumanizau, il aruncau in afara comunitatii. Condamnarea religioasa ii stabilea evreului un statut inferior perpetuu: "Iuda sufera pentru ca l-a nascut pe Hristos, l-a vazut si nu a crezut."[85]. Eliade isi critica profesorul pentru ca amesteca planul teologic cu cel istoric si afirma ca antisemitismul condamnat din punct de vedre al ortodoxismului crestin este un nonsens. Aceasta fiindca Nae Ionescu vorbise de imposibilitatea mantuirii evreilor care implicit insemna fragilitatea si imposibilitatea de a trece testul revolutiei legionare care presupunea mantuirea neamului romanesc.

In detrimentul argumentelor discursului legionar Biserica nu sustine imposibilitatea mantuirii evreilor. Ar fi absurd, fiindca nu se poate spune pe cine mantuieste Dumnezeu si pe cine nu. Asadar daca discursul legionar incearca sa-si sporeasca legitimitatea, in ceea ce priveste lupa impotriva evreilor, imprumutand elemente din doctrina ortodoxa, rezultatul teoretic nu este asa convingator ca efectul asupra maselor. Nae Ionescu nu putea fi antisemit dupa pozitia ortodoxa.

"Alungati din caminul si din pamantul in care s'au nascut evreii n'au luat cu ei in suflet decat numai ura de moarte, impotriva crestinilor"[86] Evrei erau sursa tuturor relelor, tuturor nemultumirilor. Fiind considerati paraziti nu puteau fi eliminati decat printr-o solutie radicala. Democratia era asociata intotdeauna cu dominatia evreilor si aceasta fiindca le acorda drepturi cetatenesti si ii tolera in ascensiunea lor catre pozitiile inalte in stat. "Toate popoarele cu cari am venit in contact si neam luptat noi, Romanii, dela navalirea barbarilor pe astazi, ne-au atacat pe linie materiala, fizica si politica, lasandu-ne intacta fiinta morala.Este pentru prima data in istoria noastra, si de aceea ne simtim dezarmati si cadem invinsi, cand romanii se intalnesc cu un neam, care nu-i ataca cu sabia, ci cu armele proprii rasei iudaice cu care izbesc si paralizeaza mai intai instinctul moral al neamurilor, imprastiind in mod sistematic toate bolile morale. ".

Pana si exemplul negativ dat de Codreanu demonstreaza, inca o data, aportul esential adus de evrei aparitiei si dezvoltarii spiritului capitalist care era in contrast vadit cu romanismul. Masoneria era formula ideala, metafora perfecta pentru conspiratiile nationale si chiar mondiale, iar ideea conspiratiei este foarte eficienta pentru justificarea oricaror excese in demersul legionar.

"Pentru Codreanu, ca si pentru alti antisemiti, influenta evreiasca reprezenta o amenintare pentru fiinta natiunii sale. El avea viziunea unui stat in stat evreiesc, foarte bine organizat, parte a unei ample organizatii mondiale deasupra si dincolo de stat, o conspiratie evreiasca indreptata spre coruperea si cucerirea tarii sale"[88]. Viziunea sa este alimentata si de importurile din exterior: democratia, structura parlamentara, liberalismul. De aici dorinta miscarii de a realiza o revolutie etica, de a aduce un nou model etic pentru om. Discursul legionar era clar in privinta evreilor: izgonirea brutala, rapida si generalizata din tara. Acest antisemitism s-a pastrat si in epoca postcomunista, in grupurile nationaliste sau foste comuniste, fara critica teologica, ci doar ca o adversitate mostenita.

"Noi, poporul roman sa nu mai putem da roadele noastre? Sa nu mai avem o cultura romana, a noastra, a neamului, a sangelui nostru care sa straluceasca in lume alaturi de roadele altor neamuri? Sa fim noi condamnati astazi a ne prezenta, in fata lumii, cu produse de esenta jidaneasca?"[89] Aservirea culturii de catre gruparile nationaliste radicale este un fapt cunoscut. Si la noi legionarismul, ca si alte miscari de extrema dreapta, a incercat in discursul sau sa confisce literatura. Politizarea literaturii si sustinerea in discurs a unor principii care condamnau cosmopolitismul, importul cultural, apoi cultivarea inclinatiei catre traditie, afirmarea romanismului exclusivist faceau parte din strategia legionara.

Cele mai puternice argumente antisemite ale discursului legionar erau construite de intelectuali, iar miscarea profita din plin de aceste avantaje mai ales ca, o mare parte a sa, era incapabila sa elaboreze o asemenea ofensiva cu mijloace metafizice. Evreii erau priviti ca un factor de entropie in ordinea statului, un sambure de anarhie, ei nefiind in stare sa-si organizeze un stat national. ".problema jidoveasca este strans legata de problema reformei Statului si de refacerea morala a societatii romanesti de astazi. Agravarea, daca nu chiar nasterea problemei jidovesti se datoreste acestor doua crize: criza organizarii de Stat, pricinuita de democratie si criza de moralitate a clasei conducatoare romanesti."

1 Propaganda legionara

11. Discursul legionar versus realitatea romaneasca

Circumstantele aderarii maselor la legionarism au fost diverse. Constitutia din 1023 era inclinata prin anumite legi sa sporeasca suprematia Partidului National Liberal. Liberalii favorizau monopolul statului, isi asumau procesul de industrializare concentrand capital. Spre exemplu nationalizarea subsolului din 1924, legea controlului intreprinderilor statului. Declansasera un proces de centralizare dirijat in fapt de o oligarhie cu un discurs democratic, de imprumut occidental. Aceasta rapacitate liberala ascundea o slabiciune: "In realitate Romania traia amurgul uni intregi era politice."[91], odata cu stingerea bratinenilor "a murit un intreg praxis politic specific secolului al-XIX-lea" . Asadar aceasta inclinatie era in realitate o lupta pentru supravietuire.

Liga Apararii National Crestine avea in spate un mecanism complex compus din avocati, cadre universitare, medici si isi castigase respectabilitatea. Desi existau sperante mare pentru guvernarea taranista aceasta a fost un esec.

Romania avea nevoie de o revolutie in planul ideilor si mai apoi de schimbari materiale. Aspectul neplacut era ca tara depindea de relatiile economice, tehnologice, culturale cu vecinii. Romania interbelica ne duce cu gandul la imaginea actuala a Americii Latine sau Asiei unde politicile de modernizare, occidentalizare ale centrului determina metamorfozele birocratiei spre o clasa sociala corupta si partial ineficienta, aparitia clasei mijlocii si ridicarea intelectualitatii locale, aversiunea fata de elementele straine, iar pe de alta parte importul modei, a manierelor occidentale, mitul conspiratiilor interne: evreii, masonii etc.

Acestea ne spun ca: "situatia Romaniei era deopotriva cu a a societatilor postcoloniale"[93] De aceea nationalistii romani erau populisti si traditionalisti opunandu-se modernizarii.

Eugen Weber afirma ca: "nationalistii romani in general si legionarii in special, departe de a fi alienati ca omologii lor occidentali, exprimau aspiratiile populare si reflectau nevoile populare."[94] Ceea ce arunca o alta lumina asupra discursului legionar. Discursul partidelor democratice era asa fantasmagoric incat frustrarile scepticilor erau pe deplin justificate. Dar nu neaparat coruptia si represiune cat incompetenta si ipocrizia partidelor guvernante au discreditat imaginea democratiei ca sistem. Esecurile in planul reformelor se tineau lant si motivau opozitia spre critica. "Tara era coapta pentru revolutie. Coapta, dar nu gata, atat timp cat armata si politia ramaneau fidele regelui."

1 Mitul lui Codreanu

Imaginea liderului era de impact. Codreanu era imbracat in costum national, pe cal alb, cu chip smerit. Curand acestea au prins nu numai la oamenii de rand ci si la intelectuali cu renume si oameni de cultura. Majoritatea legionarilor il credeau mare profet. Codreanu si carisma sa alimentau acestea. Cultul sau ajunsese la moartea sa la paroxism. Anumiti sustinatori il credeau sfant. Acesta atitudine este o cadere in irational si emotional, aspecte care nu sunt straine legionarismului.

Mitul lui Codreanu a fost favorizat si de ratacirea unei generatii in cautarea unui crez, unui sens, dar si de problemele sociale interbelice. Interventiile, apologiile si comparatiile intelectualilor consacrati sporesc mitul, alimenteaza fanatismul: " fara credinta legionara data de Capitan, care traseaza un nou stil de viata caracteristic romanesc si monumental, gandirea si indemnurile lui Eminescu ar fi ramas fara voce in desertul vietii publice romanesti din ce in ce mai pustiita de strainism si politicianism."[96] Pentru multi din aceasta categorie legionarismul parea o alternativa viabila in fata politicianismului corupt si ipocrit, iar Codreanu parea ca joaca un rol mesianic in devenirea neamului romanesc.

13. Strategia propagandistica

Strategia propagandistica era de natura populista si relationata cu aspectele etice si religioase castiga tot mai multi adepti. "Admiterea in fratie se facea la caderea noptii, intr-un loc secret, incheindu-se cu aprinderea de torte, cu cantece cu juraminte solemne si cu invocarea mortilor"[97] Codreanu a realizat o ierarhie, o retea complexa "consolidata pe relatii de devotament personal, permanent purificata prin procese aspre.." Misticismul crestin era fundamental pentru cel care dorea sa reuseasca in misiune.

Ritualurile corelate cu clandestinitatea introduceau noul venit in constiinta specialului, il motivau catre eroism si daruire pentru Legiune. Fiindca moartea legionara era privita ca o trecerea, iar eroul era lipsit de teama in fata ei a emotionat multimile. Ritualurile cu iz neoromantic, cultivarea eroismului, vizionarismul erau factori electorali puternici.

Mergeau in popor, organizau tabere de munca, cantau si rosteau rugaciuni, uneori nici nu tineau un discurs, ori daca il tineau era scurt, plin de gesturi sugestive si menit sa emotioneze. "Nu simtiti din adancuri, cum clocoteste marea renastere a poporului roman?"[99] Stiau ca oamenii din popor vor fapte, nu vorbe: "Tara asta piere din lipsa de oameni, nu din lipsa de programe.Pentru ca asa cum sunt astazi oamenii crescuti in politicianism si infectati de influenta iudaica, vor compromite cele mai stralucite programe." Organizarea taberelor de munca era in fapt o activitate propagandistica.

Discursul legionar reflecta multe din doleantele maselor satule de vorba goala, dar si mult din caracterul unei societati arhaice: inclinatia spre fapta, mistica si religiozitatea, chiar violenta

Actiunea, insemna deseori chiar violenta. "De cate ori aveau loc alegeri, zvonurile cu privire la omoruri, raniri si arestari faceau ca numarul absentilor la vot sa egaleze cateodata, sau chiar sa depaseasca, numarul celor care votau."[101]. Ceea ce ne spune ca demersurile Legiunii nu erau departe de atmosfera epocii in care actionau. "Intre anii 1924 si 1939, dintr-un calcul superficial, probabil incomplet, reiese ca au avut loc 11 asasinate si atentate comise de legionari si ca 501 legionari au fost ucisi de autoritati in diferite moduri..."

Pentru inceput Legiunea a trebuit sa-si gaseasca aderenti in zone cu populatie evreiasca redusa si in zonele unde antisemitismul eram mai aprins. Recrutarea se realiza prin propaganda era facuta in scoli, prin relatiile dintre prieteni, prin scrisori catre inaltii satelor, preoti, invatatori. Exceptia a fost facuta in Bucovina unde evreii erau in numar relativ mare. Tinerii erau entuziasmati de excursii, de tabere, de antrenamentul paramilitar care le cultiva spiritul, de aventura, de lecturile romanelor cu haiduci,de ritualurile initierii.

In momentul in care Codreanu tinea discursuri in campaniile sale prin tara cuvantarile se realizau prin convocarea taranilor in fata bisericii. "In jurul altarelor bisericii s-a aflat adunata de mii de ani, in vremuri de bejenie si restriste, intreaga suflare romaneasca de pe acest pamant, cu femei, copii si batrani, cu constiinta perfecta a ultimului refugiu posibil. Si astazi stam gata sa ne adunam - poporul roman - in jurul altarelor ca-n vremuri de mari primejdii, pentru ca ingenunchiati sa capatam binecuvantarea lui Dumnezeu"[103]Taranii deseori il asteptau cu lumanari in maini sau aruncau apa pe drumul care avea sa fie calcat de caii Legiunii in semn de bun venit.

In reteta sefului de cuib preocuparile pentru vita rurala sunt covarsitoare, de la ce s-ar putea cultiva pana la calculul posibilitatilor de cumparare a unei masini de treierat. Dovada este ca sperau sa adune capital electoral insemnat din zonele rurale. Dar trecutul eroic fantastic si dispretul fata de prezent ascunde o contradictie. Taranii traiau in trecut in conditii aspre, mizere, erau exploatati, spoliati de stapani, distantele dintre clasele sociale erau aproape de netrecut, astfel vulnerabilitatea fata de straini eram mai mare. Desi aceasta perspectiva, traditionalismul, era un oponent al progresului, era mai aproape de spiritualitatea poporului si rezultatele electorale erau remarcabile.

Legiunea avansa lozinci nationaliste, antidemocratice, anticapitaliste, anticomuniste, antiudaice. Propaganda facuta in sprijinul unei revolutii morale, unei noi etice, unui om nou era un contraargument observatiei faptului ca discursul legionar este inclinat numai spre critica fara sa aduca in schimb ceva constructiv. Si de aceea multe dinte lozincile sprijineau un neoidealism intarit de actiunile lor care dovedeau ca programul legiunii este o realitate. De aceea aderenta la Legiune a fost sporita de impresia de dinamism, de actiune pe care miscarea a dovedit-o fata de opinia publica. Miscarea profita de fiecare eveniment pentru a-si face propaganda: o adunare studenteasca, o ceremonie funebra, deschiderea unui magazin etc.

Discursul legionar include anumite mituri culturale si intelectuale, unele specifice taranului, iar altele intelighentiei. Intelectualul se inspira din atmosfera traditionala in constructia imaginii despre popor, natiune patrie. Atat taranii cat si intelectualii, au avut nevoie de a-si forma constiinta apartenentei la o comunitate in fata schimbarii aduse de modernitate, in fata mobilizarii sociale, a reformelor care-i dezavantajau, si-au format o solidaritate. "Mitul volksgemeinschaft sau comunitatea nationala a conditionat mereu, in discursul legionar, mentinerea celor doua garantii importante ale ordinii traditionale: Coroana si Biserica."[104] Simbolul coroanei tinea in principal de venerarea trecutului decat de sustinerea monarhiei in vigoare. Un al argument ar fi faptul ca traditionalismul monarhic le da mai multa legitimitate in fata parlamentarismului corupt. Regalitatea reprezinta un mit solid al legionarismului. Si fiindca aceesta exploata mai putin relatia cu institutiile religioase si mai mult substratul superstitios al poporului, Capitanul fiind si el superstitios, in miscarea s-a accentuat aceasta dimensiune. Faptul ca multi lideri legionari acordau credit unor asemenea mituri sporea puterea de convingere.

Publicatiile legionare erau in numar foarte mare. Cele mai cunoscute erau : Sfarma Piatra, Cuvantul, Buna Vestire, Porunca Vremii, Pamantul Stramosesc, Axa, Cuvantul Studentesc. Se publicau si brosuri si carti care isi gaseau publicul lor. Spre exemplu pentru gruparile intelectuale se abordau subiecte din tezele lui: A.C.Cuza, N.Paulescu, M.Eminescu, Nietzsche, Spengler etc.

Daca modernitatea este revolutia atunci fenomenul legionar este reactionar si retrograd: "Miscarea legionara n-a fost in nici un fel una a renovarii spirituale, cum a crezut pana la sfarsitul vietii Mircea Eliade, ci una antispirituala, care vizeaza asasinarea ratiunii si a spiritului uman in totalitatea lui. Atat prin ideologia cat si prin actiunea sa politica, ea a fost o miscare antimoderna si ca atare antistorica, una terorista si antiumana"[105] Desi s-a numit nationalista efectele miscarii au fost in fapt antinationale prin efortul de stagnare al procesului modernizarii si incercarea de impunere a unor perspective premoderne ca definitorii. Dar "mai importante pentru oamenii politici a fost viziunea confuza a legionarilor asupra realitatii, lipsa lor de perspectiva precum si comportarea lor in viata de toate zilele ca si cum ar fi reprezentat o legenda. Calitatile lor, care le dadeau o parte din puterea de a se purta ca niste eroi, ii impiedicau totodata sa actioneze in ultima instanta ca niste oameni rationali." Asa se poate explica si esecul lor.