Relatia Org-MEO-B. Fundamentare teoretica

Relatia Org MEO-B. Fundamentare teoretica

Primul capitol a fost destinat identificarii dimensiunilor conceptuale ale "baronului local PSD" prin intermediul unei analize empirice. Rezultatul acestei analize empirice s-a concretizat in elaborarea conceptului teoretic de "baron local". Constructia si clarificarea conceptului B impune un pas urmator in cadrul materialului. Este vorba de constructia unui cadru teoretic necesar investigarii relatiei dintre OP si MEO si a rolului functional pe care B il detine in cadrul acestei relatii. Rolul acestui cadru teoretic ar trebui sa fie reprezentat de generarea unor instrumente conceptuale/teoretice care sa permita analiza comportamentului B asociat relatiei OP - MEO.

As dori sa pornesc constructia cadrului teoretic urmarind doi pasi: 1) definirea in cadrul teoriei organizatiilor a paradigmei care sa interpreteze si sa explice cel mai adecvat relatia OP - MEO; 2) largirea acestei paradigme in vederea cresterii puterii sale explicative, prin adaugarea unor instrumente conceptuale din alte zone disciplinare - daca este cazul.

In realizarea primului pas, definit mai sus, ma voi opri, intr-o prima faza, asupra unei scurte prezentari a principalelor perspective teoretice din teoria organizatiilor. Astfel, W. Graham Astley si Andrew H. Van de Ven ne propun, in Central Perspectives and Debates in Organizational Theory[2], o trecere in revista a principalelor scoli de gandire organizationala, folosindu-se de incrucisarea a patru criterii de ordin teoretic si pornind de la nivelurile macro si micro de analiza organizationala a asumptiilor deterministe si voluntariste (a se vedea tabelele nr.1 si 2). Mai jos poate fi consultata matricea criteriilor de ordin teoretic utilizata in constructia clasificarii scolilor de gandire organizationala.

Tabelul nr.1

Clasificarea celor doi autori isi propune sa raspunda la un set de sase intrebari cu rol esential in analiza oricarei organizatii:

Sunt organizatiile sisteme rational functionale, constranse tehnic sau sunt construite social, pe baza semnificatiilor subiective implicate de actiunea individuala?

Sunt schimbarile de la nivelul formelor organizationale explicabile prin adaptare interna sau prin selectia de mediu?

Este viata organizationala determinata de constrangeri de mediu de neinlaturat sau este creata in mod activ de alegerile manageriale fundamentate strategic?

Trebuie MEO privite ca fiind o simpla agregare de organizatii guvernate de forte economice externe sau ca o colectivitate integrata de organizatii guvernate de propriile forte sociale si politice interne?

Este comportamentul organizational definit in principal de actiuni individuale sau colective?

Sunt organizatiile instrumente tehnice neutre valoric si construite pentru atingerea unui anumit obiectiv sau sunt manifestari institutionalizate ale unor interese egoiste si ale unei structuri de putere a societatii intregi?

Un model similar de clasificare a perspectivelor teoretice este construit ulterior, in 1985, de Lawrence G. Hrebiniak si William F. Joyce[4], dar de aceasta data mult mai simplificat (a se vedea tabelul nr. 3). In acest caz, criteriul de clasificare este definit de modalitatea in care este perceputa adaptarea la mediu a organizatiei si relatia existenta intre deciziile strategice si determinismul MEO in adaptarea organizationala.

Richard W. Scott ne propune trei perspective in studiul teoriei organizatiilor : perspectivele sistemice rationala, naturala si deschisa. Aceste perspective trebuie intelese in doua sensuri. Pe de o parte acestea sunt produse care s-au dezvoltat istoric / sisteme de idei si practica care s-au dezvoltat in anumite momente si circumstante. Pe de alta parte, dincolo de interesul istoric, fiecare perspectiva are propria semnificatie si relevanta; fiecarei perspective corespunzandu-i traditii coerente de cercetare stiintifica.

Tabelul 2. Principalele scoli ale teoriei organizatiilor / perspective teoretice (W. Graham Astley si Andrew H. Van de Ven)

Tabelul nr. 3 Categorii de perspective teoretice in functie de determinismul MEO in relatia cu organizatia - (Lawrence G. Hrebiniak si William F. Joyce)

Asumptia predominanta la nivelul teoriei organizatiilor consta in definirea alegerii strategice si a determinismului de mediu drept explicatii concurente ale adaptarii organizatiei la mediu. Hrebiniak si Joyce au redefinit alegerea stategica si determinismul de mediu drept doua variabile independente care pot fi pozitionate la extemitatile unui continuum, extremitati intre care sunt distribuite, ulterior, diferitele tipuri organizationale. Problema centrala in discutia cu privire la conceptul de adaptare organizationala este legata de modul in care aceasta este determinata: adaptarea organizationala este determinata managerial sau este derivata de MEO?

Rolul acestui capitol in economia de ansamblu a materialului este semnificativ. Mi-am propus, pe de o parte sa ofer o imagine generala cu privire la diferitele scoli de gandire organizationala care integreaza ansamblul teoriilor cu privire la organizatii, existent in literatura de specialitate. Pe de alta parte, introducand pe scurt, acest cadru general, am considerat ca este utila identificarea locului in care este pozitionata abordarea teoretica pe care o folosesc (perspectiva sistemic-structurala, abordarea organizatiei ca sistem deschis, centrata pe investigarea atat a relatiei dintre organizatie si mediu, cat si a modalitatilor prin care organizatia supravietuieste in conditiile relationarii cu diversi factori din MEO). O astfel de abordare este utilizata, spre exemplu, de teoria dependentei de resurse sau de teoria contingentei.