Persistenta saraciei si polarizarea sociala a saraciei. Mecanismele si factorii care au produs explozia saraciei si excluziunii sociale. Grupuri cu risc ridicat de saracie persistenta si excluziunii sociale severa

Persistenta saraciei si polarizarea sociala a saraciei. Mecanismele si factorii care au produs explozia saraciei si excluziunii sociale. Grupuri cu risc ridicat de saracie persistenta si excluziunii sociale severa

Unul dintre avantajele Romaniei in tranzitie l-a constituit faptul ca, cel putin in momentul primului soc, saracia era mai degraba o stare tranzitorie, rezultata din erodarea veniturilor. Marea masa a saracilor se plasau in jurul sau imediat sub pragul de saracie, inviorarea economiei putand rapid sa scoata din saracie o proportie mare dintre ei. Suplimentar, scaderea veniturilor era amortizata de o acumulare anterioara de bunuri. Un factor cu efecte masiv pozitive l-a constituit vanzarea la preturi modice a locuintelor proprietate de stat chiriasilor lor, cvasi-totalitatea populatiei devenind astfel proprietara a locuintei.

I. Saracia si degradarea capacitatilor de incluziune sociala

Deficitul de venituri nu era dublat de regula de un deficit de capacitati. Cea mai mare parte a noilor saraci aveau un nivel rezonabil de educatie, de calificare, o istorie de participare in sistemul muncii.

Criza economica prelungita este de natura a amplifica chiar si un deficit minim de venit, combinandu-l cu cel de capacitati. Dupa 12 ani de soc economic, la deficitul de venituri si la erodarea bunurilor acumulate, se adauga efectele negative cumulate, mult mai greu de absorbit, ale degradarii/ subdezvoltarii capacitatilor. Multi dintre someri au devenit someri cronici, neputand sa-si reorienteze capacitatile profesionale, pierzand progresiv contactul cu piata muncii. Nu de putine ori a rezultat un proces de dezagregare a vietii personale, a familiei, a contactelor cu viata sociala normala.

Poate cel mai grav, noua generatie a aparut cu un deficit sever de capacitati de insertie eficienta pe piata muncii: educatie scazuta si de o valoare redusa, lipsa de calificare, lipsa experientei de activitate economica sistematica. Saracirea s-a agravat prin convertirea in excluziune sociala persistenta, deficitului de consum asociindu-se deficitul de capacitati, fapt care, la randul sau, cronicizeaza saracia.

II. Polarizarea sociala

Saracirea a fost accentuata de cresterea polarizarii sociale. Dupa primul soc de saracire al tranzitiei, polarizarea sociala a crescut rapid: coeficientul Gini, masura standard a inegalitatii sociale, a crescut de la 20 la 30. Polarizarea sociala nu a avut loc numai intre diferitele segmente ale colectivitatii, ci si intre zone geografice. Colectivitati cazute economic, zone si judete care au fost afectate mai accentuat de procesul de saracire.

Mecanismele si factorii care au produs explozia saraciei si excluziunii sociale

Pentru conturarea mai clara a naturii saraciei, este nevoie de trecut in revista pe scurt mecanismele si sursele responsabile de explozia saraciei si a excluziunii sociale.

* Erodarea rapida a veniturilor salariale datorita crizei economiei, atat ca valoare, cat si ca numar. Salariul mediu real a ajuns in 2001 la 63,1% din valoarea sa in 1989, apropiindu-se de valoarea nivelului minim decent de trai al unei persoane singure locuind in urban (metodologie ICCV)

Dinamica in timp a riscului de saracie pentru diferite categorii sociale ofera tendinte sensibil diferentiate.

Schimbari de trend:

Persoanele active - salariatii, patronii si lucratorii pe cont propriu - precum si persoanele disponibilizate cunosc schimbarea de trend cea mai spectaculoasa: daca ei au saracit accentuat in perioada 1997-2000, situatia lor se imbunatateste substantial in 2001

Familiile cu un copil beneficiaza de cresteri ale veniturilor ocupationale.

Conservari de trend:

In cazul familiilor cu multi copii (3 si mai multi) standardul de viata continua sa se deterioreze accentuat in 2001. Ingrijorator este si faptul ca aceste familii se confrunta in 2001 cu o crestere si mai accentuata a riscului saraciei severe. Se produce deci o accentuare a polarizarii intre familiile cu multi copii si cei cu putini copii.

Standardul de viata al pensionarilor nu cunoaste o ameliorare in 2001. In mod special varstnicii de peste 65 de ani saracesc mai rapid (se inregistreaza o crestere ingrijoratoare a saraciei severe), probabil datorita decorelarilor pensiei intre generatii, indusa de anii trecuti.

Taranii par sa fie in continuare afectati advers de mersul economiei. Si aceasta categorie cunoaste o tendinta de adancire a polarizarii, rata saraciei severe crescand mai accentuat

Un studiu publicat de PNUD si ICCV (2001) estimeaza probabilitatea ca o persoana aflata in saracie sa ramana in aceasta stare si in anul urmator la 0,30, adica aproximativ una din trei persoane intrata in saracie era incapabila sa depaseasca aceasta stare. O prelungire a starii de saracie doi ani consecutivi dubla riscul de a ramane in saracie si al treilea an (0,70)

Perspective privind evolutia standardului de viata si a absorbtiei saraciei: 2002-2005

Tendinta globala este cea a unei cresteri economice care va duce inevitabil la imbunatatirea standardului de viata.

In al doilea rand, beneficiile cresterii economice nu sunt insa omogen distribuite: ele cresc vizibil pentru anumite categorii (patronat, salariati, mici intreprinzatori) si risca sa creasca mai putin sau chiar sa se inregistreze regrese pentru altele (pensionari, familii cu multi copii, o mare parte a agricultorilor/ populatiei rurale, someri cronici).

Exista insa cativa factori de risc pentru perspectiva imediata: replici ale "seismelor" social-economice din trecut:

Cresterea exploziva a costurilor utilitatilor publice

Printre principalele probleme/ cauze se pot enumera: eliminarea subventiilor, acumularea unor datorii generatoare de blocaj, rezistenta la restructurare, tehnologia invechita, costuri de monopol. In consecinta, la jumatatea anului 2001, 38,2% dintre gospodariile din mediul urban (fata de 21,1% din mediul rural) nu au putut acoperi in mod repetat la timp unele cheltuieli curente. Din acestea, 85,7% se refereau la intretinerea locuintei, iar alte 25,1% la plata curentului electric. (Sursa: INS)

Intreprinderi in diferite faze de privatizare/ postprivatizare, cu probleme critice de functionare (Combinatul Siderurgic Resita, Rocar Bucuresti etc)

Salariatii nu primesc salarii

Suportul social al celor afectati necesita cheltuieli masive

Zone prabusite economic, in care sunt atrase uriase fonduri de dezvoltare/ de suport social, insa acestea par a avea ca efect mai mult asigurarea supravietuirii, decat reabilitare economica si sociala

Acumularea unor situatii disperate de saracie si riscuri sociale extreme

Copii supusi riscului de fi traficati in forma unor adoptii insuficient controlate legal si social

Copii sever neglijati/ maltratati in familie, victime ale dezagregarii familiilor

Copii traind in strada

Femei si uneori chiar copii traficati in strainatate, in special in zonele cu conflicte

Acumulari de datorii la intretinere care cresc riscul pierderii locuintei

Persoane/ familii ramase fara locuinta, traind in strada, ca rezultat al unor factori multiplii:

Restitutia imobilelor necompensata de o protectie suficienta a chiriasilor

Familii tinere in cautare de locuinta

Familii destramate, violente domestice

Tineri desprinsi de familiile care nu-i pot ajuta in nici un fel si deficite mostenite de insertie social-economica. In mod special tinerii care parasesc institutiile pentru copii.

Conditii mizere de locuit

Efecte distructive ale violentei domestice

* Accentuarea polarizarii salariale, care, de cele mai multe ori, nu exprima diferente de eficienta economica propriu-zisa, reprezinta o sursa importanta a saracirii unui larg segment al salariatilor. Raportul salariului minim fata de salariul mediu s-a deteriorat de la 56.5% in 1989 la 24.2% in 2000 si 31% in 2004. In jur de 25% dintre salariati au un salariu mai mic decat 50% din cel mediu (octombrie, 1997-1999, INS).

Ca rezultat al acestor doua procese a aparut saracia salariala: familii cu unul sau chiar doi salariati care au venituri insuficiente (grafic 3.4). Rata saraciei in randul salariatilor era in 2000 de 16,9% , iar rata saraciei severe de 4,7%.

* Reducerea numarului de locuri salariale de munca. Numarul de salariati a scazut in 2000 la aproape jumatate din cel al anului 1989 (55,7%). Celelalte forme de ocupare nu au reusit sa compenseze scaderea locurilor de munca salariale. Rata de ocupare a scazut astfel in 2000 cu aproximativ 20% fata de 1989. O masa mare de veniturile salariale au fost inlocuite cu beneficii sociale mai scazute (ajutor de somaj, pensii prin pensionari timpurii) sau chiar cu nimic, dupa epuizarea perioadei de atribuire a ajutoarelor de somaj. In cazul familiilor cu someri, rata saraciei atingea valoarea de 47,2%, iar rata saraciei severe - 23,3%. Cei mai multi care nu isi gasesc un loc pe piata muncii, ingroasa economia subterana, cu toate efectele negative ale acestuia. Sectorul informal a fost intr-o continua crestere: astfel, ponderea lui s-a ridicat doar in 3 ani de la 16,6% (1995) la 20,8% (1998) (date ale INS). Salariile in sectorul informal sunt sensibil mai scazute, iar lucratorii nu au nici un fel de asigurare, fiind adesea supusi abuzurilor de tot felul.

* Veniturile celor care au recurs la activitati economice pe cont propriu au stat sub semnul incertitudinii. Insuficienta capitalului de start si mai ales instabilitatea mediului economic au facut dificil de pus in practica/ de perfectionat spiritul antreprenorial si initiativa privata, in ciuda unor deschideri legislative timpuri, astfel incat doar un segment restrans al acestora si-a putut asigura un nivel de trai satisfacator. In cazul intreprinzatorilor pe cont propriu, rata saraciei inregistra in 2000 o valoare de 43,6%, iar rata saraciei severe 21,9%. Pentru agricultori, rata saraciei era de 44,2%, iar rata saraciei severe de 19%. In fapt, marea majoritate a lucratorilor pe cont propriu se afla in agricultura. In 2000 rata de ocupare in agricultura se apropia de 40%, in timp ce contributia acestei ramuri la realizarea PIB a fost de mai putin de 15%.

Fragmentarea proprietatii pamantului, complementar cu lipsa de mijloace tehnice si a capitalului, face ca imensa majoritate a agricultorilor sa practice o agricultura de supravietuire, fara sanse de a intra intr-un ciclu de prosperitate.

Erodarea mai rapida a beneficiilor sociale decat a veniturilor salariale a dus la o crestere a polarizarii economice intre persoanele active economic si cele dependente de suportul social. Aceasta categorie a cunoscut un proces de saracire mult mai accentuat. Intre 1990 si 2000 pensia medie, ca de altfel si ajutorul de somaj, a pierdut 10 puncte procentuale fata salariul mediu. Alocatia pentru copii s-a diminuat de trei ori in raport cu anul 1990, ajungand de la 10% (1989) din salariul mediu la 3,2% (2000) Paralel numarul de beneficiari de transferuri sociale a inregistrat un trend crescator. In 1998 numarul pensionarilor, pe departe grupul cel mai larg care depind de suportul social, a depasit numarul de salariatilor, pentru ca in octombrie 2001 raportul salariati/ pensionari sa ajunga la 1:1,44. In mod special s-a agravat situatia familiilor cu multi copii, afectate de scaderi mai accentuate a tuturor veniturilor: riscul ca parintii sa fie someri sau sa aiba salarii apropiate de salariul minim este mai ridicat aici; erodarea accentuata a alocatiei pentru copii de asemenea afecteaza mai sever familiile cu multi copii

* Dezorganizarea controlului social a reprezentat, alaturi de caderea economiei si de diminuarea suportului social pentru cei in dificultate, un factor cu o contributie masiva la saracirea populatiei, desi imposibil de cuantificat.

Explozia criminalitatii a avut efecte dezastruoase asupra bunastarii colective: a afectat, adesea decisiv, echilibrul bunastarii victimelor, dar a impins in situatii de marginalitate, adesea fara cale de intors, si pe autorii crimelor si familiile lor. O pondere cu o crestere rapida a reprezentat-o diferitele forme de escrocare, ale caror victime preferate au fost cei mai saraci: de la jocurile piramidale, la escrocarea prin faliment a bancilor si fondurilor de investitii, pana la deposedarea prin inselaciune de locuinta. Reactia extrem de tarzie si sovaielnica a organismelor de stat a incurajat in fapt explozia unor asemenea forme de criminalitate.

Coruptia, care a explodat si ea in perioada tranzitiei, reprezinta un mecanism redistributiv regresiv extrem de important. Ea creste masiv polarizarea sociala: saraceste marea masa a populatiei si imbogateste un grup restrans. Coruptia exploziva a afectat direct si indirect bunastarea populatiei: costuri suplimentare pentru servicii publice, impiedicarea functionarii normale si eficace a economiei si a vietii sociale: mita si comisionul convertindu-se in costuri imense convertite in preturi ridicate, ineficienta economica, falimentarea si distrugerea unor intreprinderi. Dar si scaderea resurselor bugetare prin evaziune fiscala, dar si prin acoperirea, de la buget, a fraudarii bancilor si intreprinderilor.

* Scaderea gradului de acoperirea populatiei cu servicii sociale fundamentale.

O reforma incerta si insuficient de coerent gandita a dus la o polarizare accentuata a accesului la serviciile medicale. Un segment al populatiei beneficiaza de servicii medicale de calitate tot mai ridicata, in timp ce alte segmente nu au adesea acces nici la pachetul minim de asistenta medicala. In mod special accesul la aceste servicii este dificil la saracii neasigurati medical, la cei din zone geografice izolate cu o acoperire slaba in servicii medicale, la romi.

Degradarea culturii sanitare este un factor important al scaderii capacitatii de absorbtie a serviciilor de ingrijire medicala.

Accesul la educatie prezinta si el o polarizare accentuata. Daca participarea la formele universitare de educatie a crescut rapid in ultimii 12 ani, participarea la formele preuniversitare a scazut. Exista situatii din pacate suficient de frecvente de neinscriere in sistemul scolar, de abandon inainte de finalizarea studiilor primare si gimnaziale. Invatamantul vocational este insuficient dezvoltat si lipsit de o orientare clara.

Scaderea participarii scolare nu se datoreaza numai saraciei, un factor foarte important de altfel, dar si unei erodari a semnificatiei sociale si personale a invatamantului care nu duce la universitate.

Politica de reparatii si, in mod special, de restituire a proprietatilor, confuza si adesea cu masuri disproportionate, a generat un mediu politic tensionat, a afectat relansarea economica, a alimentat din plin coruptia si abuzul. La costurile sociale ale restructurarii economiei si ale dezorganizarii inevitabile unui proces de schimbari sociale profunde, trebuie adaugate si cele ale reparatiilor pentru nedreptatile facute de regimul socialist, din care restitutia proprietatilor a reprezentat probabil ponderea cea mai ridicata. Paradoxul moral al politicii reparatorii este ca costurile sale sunt suportate nu de cei care au cauzat nedreptatile, ci de populatia actuala si chiar de generatiile viitoare. Ceea ce este insa mai grav, in absenta unei politici de protectie a chiriasilor, restitutia locuintelor a fost responsabila de impingerea in saracie extrema a unui segment de populatie prin evacuarea fortata din locuinte, fara oferirea de alternative de locuire

Distributia in plan regional a saraciei. Criza economica din ultimii ani a afectat in mod inegal regiunile tarii. Incidenta saraciei este mai mare in zonele din estul si sudul tarii si mai mica in zona de vest. Situatia prezinta cea mai mare gravitate in regiunea de nord-est, care cuprinde nordul Moldovei (judetele Bacau, Botosani, Iasi, Neamt, Suceava si Vaslui), in care rata saraciei depaseste 40%, ceea ce inseamna peste 1,5 milioane de saraci.

Intre 1995 si 2000, toate regiunile au inregistrat cresteri ale ratei saraciei (valorile maxime apartin regiunilor Bucuresti si Vest). Situatia se modifica in intervalul 2000-2001, cand schimbarile in ratele saraciei pentru 6 regiuni prezinta valori negative, procesul de saracire continuand in regiune de Sud-Vest si Nord-Est, adica n cele mai sarace zone. In conformitate cu OG nr. 40/1999 si Legea nr. 241/2001 referitoare la retrocedarea bunurilor preluate in mod abuziv de catre stat, in anul 2004 contractele cu chiriasii (care au fost prelungite pe termen de 5 ani) devin nule, iar proprietarii vor proceda, probabil, in majoritatea cazurilor la evacuarea chiriasilor.

Costul restitutiilor, in natura sau prin compensare, va fi suportat si in viitor, de catre intreaga populatie, prin angajarea resurselor bugetului pe o perioada nedefinita, in detrimentul programelor sociale.

III. Grupuri cu risc ridicat de saracie persistenta si excluziunii sociale severa

Urmatoarele grupuri sunt in situatii de risc ridicat, trebuind sa faca obiectul unei politici concentrate de suport:

Copii aflati in una din urmatoarele situatii:

o       abandonati, in institutii, in familii de plasament sau pur si simplu in strada, cu dificultati accentuate de dezvoltare normala si de insertie in viata adulta

o       neglijati sever/ abuzati, victime ale violentei, chiar a exploatarii, in propria familie

o       traind in conditii de saracie extrema, cu deficite masive de dezvoltare normala

Familii ai caror membri se confrunta cu somaj cronic, lipsa oportunitatilor de ocupare, traind adesea in locuinte improvizate sau mizere

Familii cu multi copii care nu pot asigura un minim de viata pentru copiii lor

Femei victime ale violentei domestice; victime ale traficului de persoane si exploatarii sexuale, lipsite de accesul la o locuinta minima si la oportunitati de ocupare normala

Comunitati/ zone cazute economic, cu resurse marginale de venit din activitati economice

Populatia roma saraca

In concluzie, se poate estima ca Romania nu se confrunta cu o stare de saracie/ excluziune produsa de o evolutie in parametrii unei dinamici normale a unei societati, ci cu o explozie a saraciei si a excluziunii sociale, generata de o puternica criza cumulata a socialismului si tranzitiei, intinsa pe mai mult de un sfert de secol. Riscul fundamental nu-l reprezinta extensia saraciei, care in mare parte a ei este mai degraba nu foarte profunda, ci tendinta ei de cronicizare, prin degradare a capacitatilor si a patternurilor social-culturale de viata.

Problema la care aceasta strategie trebuie sa raspunda nu este numai aceea de a face fata unor procese mai mult sau mai putin marginale de saracire si excluziune, ci aceea de absorbtie a efectelor sociale dezastruoase ale unui regim socialist irational, urmat de o tranzitie confuza, in care nu odata importante decizii strategice s-au dovedit a fi fost eronate.