Politica sociala a Uniunii Europene

Politica sociala a Uniunii Europene

In procesul formarii pietei muncii in plan comunitar s-au manifestat urmatoarele situatii:

Ø      In momentul semnarii Tratatului de la Roma exista si functiona in fiecare dintre statele semnatare ale acestuia o piata a muncii, parte componenta a pietei nationale a fiecarui stat dar si a pietei europene si mondiale a muncii.

Ø      Pe teritoriul unora dintre statele luate in discutie s-a format si a functionat, paralel cu piata oficiala a muncii, o piata neagra neoficiala, care a influentat in anumite limite comportamentul, functionarea si evolutia celei oficiale.

Ø      Existenta unor diferente in nivelul ofertei de forta de munca pe fiecare din aceste piete legate de evolutia demografica in Europa, dupa cel de-al doilea razboi mondial dar si modificarile in structura populatiei pe limite de varste, a cresterii ponderii femeilor in viata economica, a prelungirii duratei medii de scolarizare, etc.

Ø      Rolul jucat de guvernele statelor in procesul de formare, functionare si reglementare a pietei nationale a muncii, prin crearea unui cadru legislativ si institutional care sa asigure punerea in practica a masurilor de securitate sociala, de urmarire a gradului de ocupare a fortei de munca, a nivelului de trai al populatiei.

Ø      Rolul jucat de miscarile sindicale in functionarea si evolutia pietei muncii in fiecare dintre state: in Marea Britanie, Germania, Franta, Belgia miscarile sindicale au avut o mare putere de influenta in stabilirea salariului nominal, a celui real, al ocuparii fortei de munca, al respectarii drepturilor sociale legate de ajutorul de somaj, pensia privind incapacitatea de munca, pensia de batranete, etc.

Ø      Atractia exercitata de economiile din Europa de Vest asupra fortei de munca din Europa centrala si de Est dar si asupra celei din fostele colonii ale Marii Britanii, Frantei, Olandei.

Ø      Distributia sectoriala diferita a fortei de munca in fiecare dintre tarile membre si candidate la U.E.

Factorii care au determinat dezvoltarea si evolutia pietei muncii in UE au fost:

evolutia demografica a populatiei din Europa de Vest dupa cel de-al doilea razboi mondial. Rata medie de crestere a populatiei a fost diferita in tarile care compun UE, astfel: intre 1965 si 1980 a fost relativ scazuta in Marea Britanie 0,2%, Belgia 0,3%, mai mare in Olanda 0,9%, Spania 1,5%, Irlanda 1,2%. Incepand din 1986 a inregistrat un regres la nivelul intregii uniuni. Pentru anul 2050 se prevede o scadere a populatiei apte de munca, la nivelul UE cu 18% comparativ cu anul 2004, in timp ce numarul populatiei de peste 65 de ani va creste cu 60%.

densitatea populatiei este diferita pe regiuni, cu valori inalte in zonele puternic industrializate din Germania, Belgia, Olanda, unde venitul pe locuitor inregistreaza niveluri peste valoarea medie si scazute in Spania, Grecia, Irlanda, unde se inregistreaza cele mai mici valori ale venitului pe locuitor.

mobilitatea fortei de munca in interiorul UE. Dupa anul 1986 au aparut o serie de tendinte noi in migrarea fortei de munca, astfel

a crescut ponderea migratiilor intre tarile din Nord si Marea Britanie si Germania, scazand ponderea fluxurilor dinspre statele din sud

a crescut ponderea persoanelor cu pregatire profesionala superioara si a managerilor in totalul fortei de munca care migreaza in interiorul Comunitatii.

s-au schimbat prioritatile in privinta alegerii noului loc de munca, daca la inceput fluxurile migratorii se orientau spre industriile manufacturiere sau constructii, in prezent se indreapta spre sectorul bancar, al asigurarilor sociale, in general, sectorul serviciilor

se accentueaza deplasarea fortei de munca dinspre nord spre sud, tendinta determinata de dezvoltarea industriei turismului, a serviciilor in Italia, Spania, Portugalia, Grecia.

migratia fortei de munca din exterior spre spatiul comunitar. Acest fenomen s-a manifestat in moduri diferite dupa incheierea razboiului, insa, in prezent, tendintele manifestate sunt:

existenta unor fluxuri de forta de munca provenind din Africa si de pe coasta Marii Mediterane, spre Italia, Franta, Belgia, Olanda, Germania

dezvoltarea unor fluxuri de forta de munca provenind din Asia, spre Belgia, Olanda, Germania

existenta unor fluxuri de forta de munca provenind din estul Europei spre Germania, Olanda, Norvegia.

cresterea fluxurilor de forta de munca din unele state puternic industrializate spre cele comunitare. De exemplu, in Marea Britanie fluxuri de forta de munca provenind din SUA si Japonia.

Politica sociala europeana este formata dintr-un set de politici legate de sfera sociala si de functionarea pietei muncii iar politica sociala a UE este puternic centrata pe aspecte legate de angajarea fortei de munca si pe conditiile de munca.

Politica sociala comunitara cuprinde urmatoarele elemente

transferurile sociale, care reprezinta, in functie de statul membru, intre 15 si 25% din PIB. Doar 0,1% din PIB este acoperita din Fondul Social European

reglementarile care influenteaza functionarea pietei muncii, centrate pe sanatate si securitatea locului de munca

relatiile institutionale si de parteneriat social.

Consecintele slabei convergente sociale sunt generatoare de tensiuni si costuri sociale mari. Diferentele de salarizare, protectie sociala, conditii de munca pot conduce la fenomenul de dumping social. Acesta isi are originile in conditiile diferite care se manifesta pe piata europeana a muncii. Poate fi evitat prin apropierea acestora. Factorii care limiteaza convergenta acestor conditii sunt: presiunile bugetare, diferite de la o tara la alta, raspunsul la presiunile globalizarii, formarea si functionarea pietei unice europene, acceptarea la nivel comunitar a drepturilor sociale.

Cadrul legislativ si institutional al formarii, functionarii si evolutiei pietei muncii este dat de prevederile Tratatului de la Roma, ale Actului Unic European, ale Chartei Sociale, Tratatului de la Maastricht.

Charta Sociala elaborata la initiativa lui Jacques Delors, adoptata in 1989 de catre statele membre, mai putin Marea Britanie (care a adoptat-o ulterior) contine propuneri privind intarirea politicilor privind ocuparea fortei de munca la nivel comunitar si stabileste drepturile sociale la acelasi nivel. Acestea sunt: dreptul la munca al cetatenilor comunitari in oricare din statele membre; libertatea de a alege ocupatia si dreptul de a primi un salariu corect stabilit; dreptul de imbunatatire a conditiilor de munca si viata; dreptul la protectie sociala cu respectarea conditiilor nationale in domeniu; libertatea de asociere si de negocieri colective; dreptul la invatamant vocational; tratament egal pentru femei si barbati; dreptul de informare, consultare si participare; sanatate si siguranta in munca; protectia copilului si adolescentului; asigurarea unui standard de viata decent persoanelor varstnice; imbunatatirea integrarii profesionale si sociale a persoanelor cu handicap.

Consiliul European de la Luxemburg a elaborat un Ghid european al ocuparii fortei de munca pe baza caruia au fost stabilite principalele directii de finantare, dezvoltare si promovare a unor masuri active pe piata muncii, promovarea egalitatii sanselor, imbunatatirea educatiei si consilierii, formarea unei forte de munca inalt calificate, accesul femeilor pe piata muncii, etc. Pe baza Ghidului, Comisia Europeana a elaborat in anul 1999 o Strategie concertata cu privire la modernizarea protectiei sociale, pe patru directii principale:

Asigurarea unor venituri si conditii de munca sigure

Sustinerea sistemului de pensii

Promovarea incluziunii sociale

Sustinerea standardelor de sanatate.

In cadrul Strategiei de la Lisabona, adoptate in anul 2002, una din cele 5 directii principale de crestere a competitivitatii economiei europene, in raport cu SUA si cu Asia, in special cu China, o reprezinta factorul uman - cresterea coeziunii sociale intr-o Europa in plina extindere, cresterea gradului de ocupare a fortei de munca, a productivitatii si dezvoltarea educatiei permanente.