Procesul integrarii economice europene - etape, tratate, institutii

Procesul integrarii economice europene - etape, tratate, institutii

1.Etapele formarii Uniunii Europene

Ideea de unitate europeana a aparut in secolul al II-lea al erei noastre sub forma comunitatii de popoare unite prin aceleasi legi, folosind aceleasi limbi de cultura si de comunicatie si prin aparare contra unui dusman comun din nord si est", vizat fiind spatiul mediteranean, Balcanii de-a lungul Dunarii.

In Evul Mediu, idei de integrare apar la Charlemagne (Carol cel Mare, 768 814), apoi mai tarziu consemnate in scrierile lui Victor Hugo, acestuia atribuindu-se expresia "statele unite ale Europei , Saint-Simon, iar in secolul XX, prim initiator al unor actiuni de realizare a Federatiei Europene a fost Anatol Leroy-Beaulieu, in anul 1900, cu ocazia Congresului Stiintelor Politice de la Paris. Ulterior se remarca Aristide Briand, ministru de externe al Frantei, in 1929, Charles de Gaulle, etc.

Ocupand o pozitie de intietate in domeniul integrarii, Uniunea Economica Belgo-Luxemburgheza (U.E.B.L) - 25 iulie 1921, pentru 50 de ani, operationalizeaza primele proiecte de integrare prin instituirea unui regim vamal uniform, liberalizare partiala a circulatiei marfurilor, sistem monetar comun. Curand, au aderat si alte tari ca Norvegia, Suedia, Danemarca, Finlanda, Olanda.

La 3 februarie 1958 la Haga s-a semnat Tratatul de infiintare a Uniunii Economice Benelux Belgia, Olanda, Luxemburg) considerata prima forma de integrare internationala in Europa, dupa cel de-al doilea razboi mondial.

Odata cu punerea in aplicare a planului Marshall, in 1947, pentru ajutarea statelor europene afectate de cel de-al doilea razboi mondial, de catre S.U.A., ia fiinta, la 16 aprilie 1947, Organizatia Europeana de Cooperare Economica (O.E.C.E.), transformata ulterior in Organizatia de Cooperare si Dezvoltare Economica (O.C.D.E.)

Pregatita economic, politic, administrativ, ca o schimbare de proportii, salt calitativ nou, de la agenti si piete locale si nationale, de la decizii individuale si nationale, la un spatiu economic, institutional, decizional, inter si supra-statal, la politici si strategii comunitare, in interior si exterior, integrarea vest-europeana are ca puncte de plecare instituirea Comunitatii Europene a Carbunelui si Otelului (C.E.C.O.), Comunitatea Europeana a Energiei Atomice (EURATOM) si Asociatia Economica a Liberului Schimb (A.E.L.S.)

C.E.C.O. a luat fiinta in 1951 la Paris, fiind functional din 1952. Membrii fondatori: Franta, Italia, Germania, Belgia, Olanda, Luxemburg. Are ca institutii de control: Adunarea Delegatilor Parlamentelor Nationale, Consiliul de Ministri, Curtea de Justitie, Inalta Autoritate. Sediul pentru Inalta Autoritate si Curtea de Justitie este la Luxemburg iar pentru Adunarea Parlamentara, la Strassbourg.

Prin Tratatul de la Paris, C.E.C.O. a propus inlaturarea obstacolelor din calea circulatiei libere a produselor de baza, carbune si otel, aplicarea unor reguli comune si loiale de concurenta, renuntarea la taxele vamale si restrictiile cantitative in interior, transferarea deciziilor suvernare a unei parti, institutiilor comunitare create, cu rol consultativ si de decizie. C.E.C.O., ca prima structura vest-europeana integrata la nivel supranational, si-a propus punerea bazelor Pietei Comune.

EURATOM a luat fiinta in 1956, cu o structura institutionala asemanatoare cu cea a C.E.C.O. S-a constituit in vederea coordonarii politicilor nucleare ale statelor membre, impulsionarii cercetarii stiintifice in domeniu, crearii bazelor si centrelor comune de cercetare, in dezvoltarea productiei de energie cu ajutorul centralelor atomoelectrice, realizarii unei piete comune pentru materialele si echipamentele nucleare.

A.E.L.S. s-a constituit in 1959-1960, avand ca fondatori: Austria, Danemarca, Marea Britanie, Norvegia, Suedia, Elvetia, Portugalia si asociati Finlanda, Islanda. A.E.L.S. a fost conceputa ca o etapa preliminara necesara in vederea crearii unei zone de comert liber la scara Europei Occidentale, a unei asociatii multilaterale care sa aiba in vedere eliminarea obstacolelor din calea schimburilor si dezvoltarea cooperarii economice stranse intre membrii O.E.C.E., inclusiv cei ai C.E.E. S-au realizat acorduri semnificative ca: nediscriminarea fiscala intre produsele nationale, prohibirea subventiilor la export, prohibirea impozitelor la export, interzicerea practicilor comerciale restrictive, a celor de dumping, a restrictiilor cantitative, consultari intre tari membre in privinta dificultatilor balantei de plati, recunoasterea reciproca de patente, etc.

Comunitatea Economica Europeana a luat fiinta la 1 ianuarie 1958, avand ca membri fondatori: Belgia, Germania, Franta, Italia, Luxemburg, Tarile de Jos (Olanda). Realizand un salt calitativ pe linia extinderii structurale si geospatiale, maturizarii conceptuale, institutionale, decizionale, obiectivele inscrise in articolul 2 al Tratatului de la Roma, care reprezinta actul de nastere al Comunitatii Economice Europene, sunt

instituirea uniunii vamale si tarifare si a politicii comerciale comune,

inlaturarea obstacolelor din calea circulatiei libere a bunurilor, serviciilor, persoanelor, capitalurilor,

controlul situatiilor care blocheaza concurenta,

coordonarea politicilor economice ale statelor membre,

apropierea legislatiilor nationale in masura necesara functionarii Pietei Comune,

instaurarea politicii comune in agricultura si transporturi,

crearea Fondului Social European si a Bancii Europene de Investitii,

asocierea tarilor si teritoriilor care in 1956 erau inca colonii ale unor state membre,

dezvoltarea armonioasa a activitatilor economice in ansamblul Comunitatii,

asigurarea expansiunii continue si echilibrate a unei stabilitati crescande, a accelerarii nivelului de viata si relatiilor intre tarile membre.

Uniunea Europeana a luat fiinta ca urmare a evolutiei procesului de integrare economica europeana. A fost statuata prin acordul de la Maastricht, incheiat intre tarile comunitare, in decembrie 1991, confintit in Tratatul Uniunii Europene, semnat la data de 7 februarie 1992, la Maastricht. Cele 12 tari semnatare au fost: Belgia, Danemarca, Germania, Grecia, Spania, Franta, Irlanda, Italia, Luxemburg, Olanda, Portugalia, Marea Britanie. Reprezentantii acreditati ai acestor tari au elaborat si semnat tratatul fondator al U.E. avand ca motivatii urmatoarele (conform textului Tratatului):

hotararea trecerii la o noua etapa in procesul de integrare europeana initiat prin crearea Comunitatilor Europene,

reamintirea importantei istorice a sfarsitului divizarii continentului european si necesitatea stabilirii unor baze solide pentru arhitectura Europei viitoare,

confirmarea atasamentului la principiile libertatii, democratiei si respectarii drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, precum si ale statului de drept,

dorinta de a intari solidaritatea intre popoarele lor, respectand istoria, cultura si traditiile acestora,

dorinta de a consolida caracterul democratic si eficacitatea functionarii institutiilor, pentru ca acestea sa-si poata indeplini mai bine, intr-un cadru institutional unic, misiunile care le sunt incredintate,

hotararea de a-si consolida economiile si de a le asigura convergenta si stabilirea unei uniuni economice si monetare care sa includa, in conformitate cu dispozitiile tratatului, o moneda unica si stabila,

hotararea de a promova progresul economic si social al popoarelor lor, in cadrul realizarii pietei interne si al intaririi coeziunii si protectiei mediului si de a pune in aplicare politici care sa asigure, in paralel, progresul in domeniul integrarii economice si in celelalte domenii,

hotararea de a institui o cetatenie comuna pentru resortisantii tarilor lor,

hotararea de a pune in aplicare o politica externa si de securitate comuna, care sa cuprinda stabilirea, in perspectiva, a unei politici de aparare comune, care ar putea conduce, la momentul potrivit, la o aparare comuna, consolidand astfel identitatea si independenta Europei, cu scopul de a promova pacea, securitatea si progresul in Europa si in lume,

reafirmarea obiectivului de a facilita libera circulatie a persoanelor, garantand totodata siguranta si securitatea popoarelor lor, prin introducerea in tratat a unor dispozitii privind justitia si afacerile interne,

hotararea de a continua procesul de creare a unei uniuni din ce in ce mai stranse intre popoarele Europei, in care deciziile sa fie luate cat mai aproape de cetateni, in conformitate cu principiul subsidiaritatii,

Conform articolului A " Inaltele Parti Contractante instituie intre ele o Uniune Europeana, denumita in continuare "Uniune". Prezentul tratat marcheaza o noua etapa in procesul de creare a unei uniuni din ce in ce mai stranse intre popoarele Europei, in care deciziile sa fie luate cat mai aproape posibil de cetateni. Uniunea se intemeiaza pe Comunitatile Europene, completate de politicile si formele de cooperare instituite de prezentul tratat. Aceasta are misiunea de a organiza, intr-un mod coerent si solidar, relatiile dintre statele membre si dintre popoarele acestora."

2.Tratatele fondatoare ale Uniunii Europene

Tratatul de la Paris privind crearea C.E.C.O. - semnat la Paris la 18 aprilie 1951 a pus bazele Comunitatii Europene a Carbunelui si Otelului, intrand in vigoare in iulie 1952. Obiectiv principal: eliminarea barierelor din calea comertului si crearea pietei comune a carbunelui si otelului din statele membre. Capitalul si forta de munca din cele doua sectoare puteau, de asemenea, circula liber intre tarile membre. Tratatul stabilea reguli privind investitiile, ajutoarele financiare, productia, preturile, aranjamente si fuziuni, transport, institutii aferente. Durata tratatului - 50 de ani, expirand in iulie 2002.

Tratatul privind crearea Comunitatii Europene a Energiei Atomice (EURATOM) - semnat la Roma la 25 martie 1957, intrand in vigoare la 1 august 1958. Obiectiv principal: crearea unei piete unice pentru materialele si echipamentele nucleare, stabilirea legislatiei nucleare comune, introducerea unui sistem comunitar pentru vanzarea materialelor fisionabile, sistem de supraveghere a folosirii energiei nucleare in scopuri pasnice, standarde comune pentru siguranta nucleara si pentru sanatatea si siguranta populatiei si lucratorilor impotriva radiatiilor. Elemente cheie: coordonarea programelor de cercetare din statele membre si un program comun in vederea dezvoltarii tehnologiei si stimularii productie nucleare in Europa.

Tratatul privind crearea C.E.E. - semnat in acelasi timp cu cel pentru crearea EURATOM, la Roma, 25 martie 1957, operational din 1 ianuarie 1958. Obiectiv principal: stabilirea unei Piete Comune intre Franta, Italia, Germania, Belgia, Olanda, Luxemburg in vederea promovarii dezvoltarii armonioase a activitatilor economice la nivelul comunitatii, expansiunea continua si echilibrata, stabilitate crescuta, ridicarea nivelului de viata al populatiei, relatii mai bune intre statele membre.

Tratatul de la Maastricht - semnat la Maastricht pe 7 februarie 1992, marcand formarea Uniunii Europene. Conform articolului B al tratatului obiectivele U.E. erau:

"ARTICOLUL B

Uniunea isi propune urmatoarele obiective:

promovarea unui progres economic si social echilibrat si durabil, in special prin crearea unui spatiu fara frontiere interne, prin intarirea coeziunii economice si sociale si prin stabilirea unei uniuni economice si monetare incluzand, in perspectiva, o moneda unica, in conformitate cu dispozitiile prezentului tratat

afirmarea identitatii sale pe scena internationala, in special prin punerea in aplicare a unei politici externe si de securitate comune, inclusiv prin stabilirea, in perspectiva, a unei politici de aparare comune, care ar putea conduce, la momentul potrivit, la o aparare comuna;

intarirea protectiei drepturilor si intereselor resortisantilor statelor membre prin instituirea unei cetatenii a Uniunii;

dezvoltarea unei cooperari stranse in domeniul justitiei si afacerilor interne

mentinerea integrala a acquis-ului comunitar si dezvoltarea acestuia cu scopul de a examina, in conformitate cu procedura stabilita in articolul N alineatul (2), in ce masura politicile si formele de cooperare instituite prin prezentul tratat ar trebui revizuite, in vederea asigurarii eficacitatii mecanismelor si institutiilor comunitare.

Obiectivele Uniunii sunt indeplinite in conformitate cu dispozitiile prezentului tratat, in conditiile si la termenele prevazute de acesta, cu respectarea principiului subsidiaritatii, asa cum este definit in articolul 3b din Tratatul de instituire a Comunitatii Europene."

Acest tratat a cuprins si modificat celelalte tratate anterioare. Constructia europeana s-a realizat pe trei piloni

Comunitatea Europeana

Justitie si afaceri interne

Politica privind securitatea externa

3. Institutiile Uniunii Europene

Sistemul institutional al Uniunii Europene se caracterizeaza prin

interdependenta dintre institutii

capacitatea limitata de a indeplini functii de guvernare colectiva data de imobilism, lipsa unei ierarhii clar definite a institutiilor in cadrul sistemului, lipsa capacitatii de a integra interesele nationale si de modificare a intereselor nationale, de la integrarea bisectoriala specifica anilor '50 - '60 la ceea ce reprezinta Uniunea Europeana in prezent.

aparitia unor forme noi de luare a deciziilor si a unor noi tipuri de aquis-uri, cum ar fi aquis-ul Schengen

nivelul diferit de percepere si intelegere a guvernarii colective.

Sistemul institutional al Uniunii Europene este format din

Institutii principale Parlamentul European, Consiliul Uniunii Europene, Consiliul European, Comisia Europeana, Curtea de Justitie.

Comisia Europeana

Comisia Europeana are sediul la Bruxelles si este delimitata in

Comisia executiva - indeplineste rolul ministerelor

Comisia administrativa - ofera servicii de sustinere a Comisiei executive.

Comisia indeplineste urmatoarele functii

administreaza si implementeaza politicile U.E

propune legislatia Consiliului si Parlamentului

urmareste aplicarea si intrarea in vigoare a legislatiei comunitare

are responsabilitati financiare legate de intocmirea anual, a proiectului de buget si este implicata in fiecare etapa a procesului bugetar

administreaza fonduri comune europene, cum ar fi PHARE

reprezinta UE in negocierile internationale

joaca rolul de mediator si conciliaza disputele din cadrul Consiliului sau dintre Consiliu si Parlament.

Comisia are 3 tipuri de competente: legislative, executive, de decizie.

Organisme cu rol consultativ Comitetul Economic si Social, Comitetul regiunilor, Comitetul monetar, Comitetul guvernatorilor bancilor centrale europene.

Institutii cu rol in finantare si coordonare a politicilor macroeconomice: Banca Europeana de Investitii, Sistemul European al Bancilor Centrale si Banca Centrala Europeana.

Alte institutii importante in luarea deciziilor la nivel comunitar sunt: Curtea Europeana de Justitie, Comitetul Economic si Social, Comitetul Regiunilor.