Precursorii liberalismului politic englez si rolul lor in crearea paradigmei clasice liberale

Precursorii liberalismului politic englez si rolul lor in crearea paradigmei clasice liberale

Tendinta de evolutie a vietii social-economice spre capitalism va determina si importante prefaceri la nivelul si in interiorul structurii sociale si de clasa engleze. Se dezvolta si se impune burghezia industriala si comerciala, care devine tot mai activa in viata economica, cat si in cea politica. Ea tinde sa-si creeze o ideologie proprie care sa-i fundamenteze interesele si aspiratiile, sa-i justifice si sa-i legitimeze actiunile politice. Se nasc, se dezvolta si sunt puse in circulatie primele idei ale liberalismului politic.

Aceasta noua gandire politica va contribui in cea mai mare masura la inchegarea doctrinei liberale pe care se va fundamenta revolutia burgheza de la 1688.

Bacon - A facut parte din cadrul marii nobilimi, era fiul lordului cancelar pastrator al sigiliului statului, el insusi detinand mai tarziu aceasta demnitate si apoi pe cea mai inlata de lord cancelar. Desi s-a pregatit in domeniul juridic si diplomatic, a fost un remarcabil filosof, creator al unei noi metode de cercetare filosofica, metoda inductiei expusa in Noul Organon (1620).

Inaltele functii detinute in stat, cunostiintele si practica politica acumulata, cultura juridica si in special filosofica de care dispunea, i-au permis lui Francis Bacon sa formuleze si sa expuna idei si conceptii politice inaintate referitoare la viata social-politica a Angliei din acea perioada. In acest sens, el a scris o lucrare care s-a bucurat de mare popularitate Eseuri de morala, economie si politica (1597).

La inceputul secolului al XVII-lea, se pare ca F. Bacon a intrat sub influenta gandirii utopice, dovada fiind un manuscris de al sau, este adevarat neterminat, Noua Atlantida (1604).

Hobbes Este considerat continuatorul teoriei filosofice a lui F. Bacon si intr-o anumita masura chiar si a celei social-politice. In domeniul filosofiei a elaborat o adevarata trilogie: Despre corp (1655), Despre om (1658) si Despre cetatean (1642).

Prin opera sa Th. Hobbes a incercat sa creeze un sistem filosofic din care sa fie exclusa teologia, scolastica feudala si gnoseologia idealista a contemporanilor sai, precum si ideile teiste despre Dumnezeu si nemurirea sufletului.

Contrar dogmei teologice feudale, care dadea statului o natura si o origine divina, Th. Hobbes a demonstrat ca acesta este un produs natural, o creatie pamanteasca, rodul vointei si al actiunii umane Statul este o creatie artificiala, umana, si nicidecum una divina.

Din pacate, Th. Hobbes a fost inconsecvent in rationamentul sau politic, dovada cea mai elocventa fiind optiunea sa pentru forma monarhica absoluta in organizarea statala in locul celei republicane.

John Milton (1600-1674). John Milton a fost un adversar deschis al monarhiei absolute, a restauratiei Stuartilor si considera ca puterea suveranului trebuie sa fie subordonata poporului, acesta fiind singurul care are dreptul si autoritatea s-a limiteze sau chiar sa-l inlatutre. John Milton a fost un sustinator al libertatii presei, a confesiunilor, a securitatii persoanei, a familiei si      a averii, a egalitatii politice si juridice a tuturor cetatenilor.

O importanta componenta a gandirii politice a lui John Locke a constituit-o puterea statala. Intreaga conceptie etatica a lui Locke este fundamentata pe teza contractualista. Statul este un contract incheiat intre oameni si institutiile sale politice.

John Locke distinge trei forme ale puterii etatice: puterea legislativa, putere considerata suprema in stat cu functia de a elabora si adopta legi; puterea executiva ce are ca obiectiv aplicarea legilor si administrarea treburilor publice, ea fiind subordonata celei dintai; puterea regala ale carei atribute nu sunt clar definite, conturate de acesta.

Curentul radical-contestatar Actiunea radical-contestatara s-a manifestat atat sub forma teoretico-ideologica, cat si sub forma practicii politice, cum a fost cazul miscarii levellerilor si mai ales a diggerilor .Cel mai de seama ideolog al levellerilor a fost John Lilburne. Ei s-au ridicat impotriva marii burghezii si a noii nobilimi, promovand ideea egalizarii sociale, economice si politice.

Egalitatea, nivelarea pe care o promovau levellerii avea in vedere gruprile burgheziei mici si mijlocii cu marea burgheziei si noua nobilime. Acest fapt va determina constituirea in cadrul levellerilor a unei grupari mult mai radicale, asa-numitii adevaratii levelleri sau diggerii (sapatorii). Diggerii au incercat sa puna in practica unele din revendicarile preconizate de levelleri cum ar fi: trecerea cu de la sine putere la cultivarea pamanturilor comunale nelucrate. Radicalizarea actiunii diggerilor a condus la paritia unui curent al comunismului utopic, reprezentat de Gerard Winstanley, care si-a expus conceptiile in Adevarata lege a libertatii sau Restaurarea adevaratului sistem de carmuire.

Ideile comunismului utopic sunt evidente in gandirea lui Winstanley. El promoveaza ideea egalitarismului comunist. Astfel, toti cei care lucreaza si produc sunt indreptatiti sa-si insuseasca rodul muncii. Statul si biserica trebuie desfiintate, intrucat ele apara si mentin proprietatea privata si inegalitatea sociala.