ROMANIA SIUL EUROPEAN

ROMANIA SI PROIECTUL EUROPEAN

Optiunea romaneasca privind viitorul model politic al Uniunii Europene trebuie fundamentata prin prisma interesului national in raport cu acest proiect al constructiei europene. Privita din aceasta perspectiva, optiunea nu poate fi numai un simplu elaborat academic, cum nu poate fi doar exercitiul de a alege pe cel mai interesant (potrivit noua) dintre scenariile care se vehiculeaza prin diferite cancelarii sau think tank-uri europene. In raport cu toate aspectele care sunt luate in calcul la proiectarea viitoarei Uniuni Europene (institutional, decizional, financiar, al politicilor sectoriale etc.), ne-am putea, de principiu, identifica interesele sectoriale. De aceea, interesul national agregat ar putea fi suma ponderata a acestor interese partiale. In acest sens, este important sa identificam interesul national in raport cu fiecare element al viitoarei constructii europene. Aceasta se poate realiza prin elaborarea unor serioase studii de impact, care sa aiba la baza metoda de analiza cost/beneficiu. Chiar si in acest caz, optiunile nu sunt deloc usoare, daca nu estimam adevaratul grad de dificultate al exercitiului de identificare a interesului national sau de aliniere la "tinte miscatoare", cum ar fi, de exemplu, politica agricola comunitara.

In actuala etapa a procesului de aderare la Uniunea Europeana este evident ca Romania nu se situeaza intre statele candidate cu primele sanse de aderare. Decalajele care ne despart de celelalte tari candidate trebuie recunoscute si abordate cu rationalitate si pragmatism. In conditiile in care aceste decalaje, speram tot mai atenuate, se vor mentine si in etapa post-aderarii, putem afirma ca o optiune viabila pentru Romania ar viza mai degraba modelul britanic, decat acelea francez sau german. Britanicii, partizani ai statu-quo-ului, resping Europei cu mai multe viteze si nu considera mecanismul cooperarilor intarite ca detinator al acelui element de suplete pe care il reclama o mai buna functionare a Europei unite. Intr-o Europa cu mai multe viteze s-ar accentua distanta dintre noile state membre, printre care va fi si Romania, si celelalte tari, putand aparea, in timp, riscul marginalizarii.

Aplicarea mecanismului cooperarii intarite, pe care britanicii nu-l resping categoric, dar fata de care manifesta anumite rezerve, permite integrarea treptata si graduala a noilor membri, dar nu implica marginalizarea acestora la nivelul procesului decizional. De asemenea, o integrare graduala, facilitata de aplicarea acestui procedeu, poate constitui un avantaj, prin atenuarea impactului efortului pe care l-ar implica participarea imediata la formele avansate de integrare europeana.

Acceptand insa argumentele perspectivei britanice privind o astfel de metoda a integrarii, nu vom nega adeziunea noastra fata de un model care promoveaza "calea de mijloc" intre conceptul federalismului si acela al inter-guvernamentalismului, respectiv Federatia de State Natiuni. Dat fiind atasamentul national, foarte pregnant in majoritatea tarilor Europei, consideram ca rolul institutiilor nationale traditionale nu va fi diminuat, iar acestea vor continua sa functioneze pe baza principiului subsidiaritatii, statul national conservandu-si, pentru multa vreme de acum inainte, ipostaza de principal actor in relatiile europene si internationale. Modelul federal, bazat pe metoda comunitara, trebuie analizat cu discernamant, pentru consolidarea a ceea ce este viabil si solid in aceasta metoda. Intr-o "Europa unita a natiunilor", in care este posibila prezervarea principiului "unitatii in diversitate", statele isi pot pastra si afirma identitatea nationala, iar Uniunea Europeana se poate manifesta ca actor economic si politic, fara a fi necesar sa evolueze catre o entitate suprastatala.

Perspectiva aderarii Romaniei este cladita in paralel cu speranta noastra ca inevitabilul transfer de suveranitate catre institutiile europene la nivelul anumitor decizii sa fie analizat realist si pragmatic, pentru a nu lasa locul insinuarii unor rezerve si temeri legate de o eventuala disolutie a identitatii nationale, ca urmare a integrarii in Uniunea Europeana. Pastrarea autonomiei deciziei politice, dobandita atat de greu dupa reinstaurarea democratiei in 1989, este un element particular al interesului nostru national si este ideal ca acesta sa nu fie afectat in relatia de parteneriat pe care o implica ipostaza de membru al Uniunii Europene.

In ceea ce priveste reforma institutiilor europene, respectiv ultimul proiect de redistribuire a locurilor in Parlamentul European si noua pondere a voturilor in Consiliu, inclinam sa credem ca un "calcul" obiectiv, raportat la criteriul demografic, ar fi trebuit sa detaseze si mai clar Romania fata de Olanda, de exemplu.

Un alt obiectiv asupra caruia merita sa ne concentram eforturile, mult mai concret, apropiat si stringent este acela al asistentei financiare nerambursabile, acordata Romaniei in procesul de pre-aderare. Trebuie apreciat, de asemenea, sprijinul Uniunii Europene in cadrul instrumentelor si programelor de pre-aderare si al transferului de expertiza, prin asistenta tehnica sau prin mecanismul "infratirilor" institutionale in domeniile deficitare ale Romaniei.

Dezideratul esential al relansarii economice, care permite eliminarea decalajelor care ne despart de celelalte state candidate, a determinat acordarea unei atentii sporite "Strategiei de dezvoltare economica pe termen mediu" in cadrul elaborarii Programului de guvernare pe perioada 2001 - 2004. Respectarea angajamentelor si politicilor acestui Program vor permite crearea conditiilor pentru:

- progresul economic intr-un ritm mediu anual de crestere a PIB de 4,5 - 6%, un deficit al bugetului consolidat de 3,5 din PIB pentru 2001 si de 3%, incepand cu 2002;

- imbunatatirea mediului de afaceri, acordandu-se o importanta sporita armonizarii legislatiei din ramurile economice cu legislatia comunitara, ca si adoptarii unor structuri organizatorice eficiente in economia de piata, perfectionarii sistemului de pregatire pentru ridicarea nivelului managerial in economie si pentru adaptarea la cerintele actuale si de perspectiva din statele membre ale Uniunii;

Cresterea investitiilor straine directe este unul dintre avantajele extinderii pentru tarile candidate. In acest sens, un obiectiv prioritar al Guvernului este asigurarea unui climat investitional si a unui cadru legislativ stabil, pentru incurajarea si atragerea investitorilor straini. Romania, ca si majoritatea economiilor din tarile Europei Centrale si de Est este deja integrata in legaturile comerciale cu Uniunea Europeana, avand, in anul 2000, exporturi catre Uniune reprezentand 63% din totalul exporturilor si importuri din Uniunea Europeana care ajung la 56,2% din totalul importurilor,iar 59,6% din totalul fluxurilor comerciale ale Romaniei sunt destinate Uniunii Europene.

Cele mai controversate doua domenii din dosarul extinderii, "inghitind" 80% din bugetul anual al Uniunii Europene, sunt agricultura (Politica Agricola Comunitara) si politica de coeziune, respectiv repartizarea fondurilor structurale pentru ajutorul regional. Particularitatile principale ale politicii agricole comunitare sunt: PAC este "o tinta in miscare" si este sectorul politic cel mai reglementat. Din punctul de vedere al Romaniei, cea mai agrara tara din zona, negocierea acestui capitol este cea mai dificila, pentru ca are implicatii economice si sociale deosebite, agricultura avand inca o contributie foarte mare la crearea PIB. Pe de alta parte, politica agricola romaneasca nu este convergenta cu PAC, pentru ca mijloacele de interventie difera. De aceea, una dintre obligatiile Romaniei este aceea de a adopta mecanismele de interventie care sa convearga catre mecanismele de interventie comunitare si, de asemenea, de a finaliza reformele de piata.

La nivel european, tendinta este aceea de redirectionare a PAC catre politica de dezvoltare rurala, pe cand politica agricola romaneasca este exclusiv agricola si nu are elemente de interventie in scopul promovarii tendintelor care se manifesta in politica de dezvoltare rurala europeana. Acesta este, asadar, un subiect de baza al viitoarelor negocieri in cadrul OMC, deoarece Uniunea Europeana intentioneaza sa puna pe masa negocierilor un subiect necomercial, respectiv aspectul multilateral al agriculturii, asa-numitul model de agricultura europeana.

In ceea ce priveste politica de coeziune si repartizarea fondurilor structurale, statele membre au ca preocupare pastrarea fondurilor pe care intentioneaza sa le directioneze catre regiunile lor defavorizate, tarile candidate solicitand, la randul lor un tratament egal o data cu intrarea lor in Uniune. O opinie recenta, fata de care Romania isi manifesta adeziunea, este aceea a regandirii conceptului de coeziune economica si sociala, prin acordarea unei noi dimensiuni principiului fondator al solidaritatii, care sa permita, intr-o Uniune extinsa, o asemenea distribuire a fondurilor care sa nu afecteze interesele vechilor membri si sa nu impiedice dezvoltarea celor noi. In acest sens, comisarul european pentru politica regionala, Michael Barnier, militeaza pentru o politica de coeziune economica si sociala mai ampla, care sa faca fata nevoilor noilor membri, fara sa defavorizeze regiunile cu un "echilibru fragil" din unele state membre.

In Romania, dezbaterea privind viitorul Uniunii Europene porneste de la premisa ca beneficiarii efortului constructiei europene sunt cetatenii si, de aceea, ei trebuie consultati si angrenati in noul curent al acestor manifestari. Informarea si comunicarea cu palierele societatii civile - cetateni, ONG-uri, mediul academic, comunitatile locale, tineretul - sunt activitati in curs de desfasurare in Romania, in contextul dezbaterii despre viitorul Europei.

Fiind conceputa ca un element al pregatirilor pentru urmatoarea Conferinta Inter-guvernamentala, implicarea tarilor candidate in aceasta dezbatere este o dovada de solidaritate din partea statelor membre, aspirantii la integrare avand posibilitatea, pentru prima data, sa-si exprime opiniile in mod oficial si sa se angreneze in procesul de reforma.