Societatea romaneasca: configuratia saraciei si excluziunii sociale. Dinamica ratei saraciei.Specificitatea saraciei si excluziunii sociale in Romania actuala

Societatea romaneasca: configuratia saraciei si excluziunii sociale. Dinamica ratei saraciei.Specificitatea saraciei si excluziunii sociale in Romania actuala

I. O perspectiva istorica

In secolul XIX, Romania era o tara predominant agrara, subdezvoltata in raport cu standardele europene. Ea era caracterizata mai ales printr-o saracie rurala datorata in mod special structurii proprietatii si a unui sistem de exploatatie semifeudal.

Prima jumatate a secolului XX a continuat procesul de dezvoltare moderna a Romaniei inceput pe la mijlocul secolului XIX, diminuand decalajul care o despartea de Europa occidentala. Societatea romaneasca era in continuare caracterizata prin predominarea ruralului, prezentand un nivel ridicat de saracie mai ales in aceasta zona.

Socialismul s-a axat pe un program de modernizare rapida a societatii, centrat obsesiv pe industrie si urbanizare. A fost incurajata o deplasare masiva a populatiei de la agricultura spre industrie, de la sat la oras. Proportia populatiei ocupate in industrie explodeaza in 25 de ani. Orasele cunosc o dezvoltare rapida, oferind pentru toti conditii de locuit relativ modeste, dar superioare ruralului, bazate pe un sistem de utilitati publice cvasi-industrial. Investitiile in industrie si in dezvoltare urbana au atins un punct de varf la jumatatea anilor '70. Standardul de viata al populatiei a crescut rapid pana in acel moment, mai ales la oras si in sistemul industrial, satul fiind in continuare mai degraba neglijat, dar intr-o restrangere continua. Separati brutal de pamantul lor, tinerii isi gasesc oportunitati atractive in oras si industrie. Politica de utilizare completa a fortei de munca, de control strict a diferentierii veniturilor (in 1989 salariul minim era de 66% din salariul mediu) de cuprindere masiva in sistemul scolar a intregii populatii, de suport social pentru acoperirea nevoilor de baza (ingrijire medicala, locuinta) a avut ca rezultat, pe fondul unui standard de viata in general modest, o restrangere spectaculoasa a zonelor de saracie si de excluziune sociala. Chiar si populatia de romi, caracterizata traditional printr-un nivel ridicat de marginalizare/ excluziune sociala, datorita politicii de scolarizare si de fortare a ocuparii salariale, a cunoscut un proces rapid de incluziune intr-un mod de viata modern.

De la jumatatea anilor '70, sistemul socialist intra intr-o criza economica cronica, care se accentueaza rapid dupa 1980. Investitiile industriale, proiectate irational, dupa o logica accentuat politica si mai putin economica, se dovedesc a fi slab eficiente, suportul statului fiind vital pentru mentinerea in functie a zone tot mai largi din economie. In ciuda principiilor politice ale regimului, se produce o scadere substantiala a locurilor de munca din industrie, in conditiile in care zona serviciilor ramane cronic subdezvoltata. La oras, mai ales in orasele mici si mijlocii, creste somajul mascat. Populatia de la sat este descurajata sa se mai deplaseze spre industrie si spre oras. Datorita scaderii oportunitatilor de la oras, se contureaza chiar o migratie inversa spre rural, limitata insa sever de lipsa pamantului disponibil pentru gospodariile private si a locurilor de munca. Incetinirea programului de industrializare cuplata cu criza economica generata de ineficienta globala a economiei stopeaza si inverseaza sensul procesului de absorbtie a saraciei. Se prefigureaza un nou val de saracire care loveste la inceput pe cei mai prost plasati: cei cu nivel scazut de educatie si lipsiti de calificare, provenind mai ales din segmentul de romi traditional marginalizat, tinerii din rural pe care orasul si industria nu-i mai primeste, dar si locuitorii oraselor mici care dispun de oportunitati ocupationale tot mai limitate.

II. Societatea romaneasca: configuratia saraciei si excluziunii sociale

Standardul de viata al populatiei a fost afectat de trei procese social-economice:    explozia oportunitatilor de castig si de consum, scaderea resurselor financiare pe ansamblul comunitatii, datorita caderii economiei si dezorganizarea sociala a unui segment restrans de populatie.

Prin combinare, aceste trei procese au dus la o puternica polarizare a populatiei:

Un segment restrans, dar important de populatie a beneficiat spectaculos de noile oportunitati, datorita unui acces rapid la o masa mare de resurse financiare: o imbogatire rapida.

Majoritatea populatiei traieste tensiunea exploziei oportunitatilor de consum, complementar cu o diminuare substantiala a resurselor financiare disponibile, datorita caderii globale a economiei: un proces difuz de saracire.

Un segment restrans, dar important de populatie se confrunta cu o saracie severa dublata adesea de degradare umana si sociala: lipsa resurselor elementare pentru o viata civilizata, fapt care produce o degradare greu reversibila a insasi persoanei umane.

Explozia saraciei

1989 - punctul de pornire al tranzitiei. Analiza bugetelor de familie indica o proportie de 8% a saracilor, estimare rezonabil de corecta, reprezentand insa foarte probabil o anumita subestimare.

Tranzitia a produs o adevarata explozie a saraciei, realizata in doua valuri:

* Un prim val s-a facut simtit in 1991-1993, ca urmare a erodarii masive a veniturilor. Saracia, pentru cei mai multi dintre cei afectati, nu era profunda, ei plasandu-se mai degraba in apropierea pragului de saracie.Cresterea economica din anii 1995-96 a avut ca efect o reducere importanta a saraciei.

* Un al doilea val intre 1997-1999; un indicator in acest sens este scaderea veniturilor totale reale ale gospodariilor in anul 2000 la 68,3% din nivelul 1995.

Pentru a evidentia dinamica veniturilor populatiei in perioada 1990-2005, in lipsa unor date complete pentru intreaga perioada, vom folosi un indicator partial al veniturilor populatiei: indicatorul agregat al veniturilor salariale si beneficiilor sociale (pensii, ajutor de somaj, alocatie pentru copii) - IAV. Acest indicator nu ia in calcul profiturile, veniturile din activitati pe cont propriu si din autoconsum, dar care acopera peste 75% din totalul veniturilor totale in ultimii ani. Cu aceasta rezerva, IAV ofera o aproximare a dinamicii standardului de viata pe toata perioada tranzitiei.

Populatia Romaniei a fost surprinsa de noul val de saracire tocmai intr-un moment critic al tranzitiei spre un mod modern de viata. Datorita cumularii unor multipli factori destabilizatori - desradacinarea din mediul traditional, lipsa de oportunitati de ocupare si prin aceasta lipsa de acces la multe beneficii sociale conditionate de pozitia de salariat - valul de saracire a afectat in mod accentuat unele zone ale colectivitatii, fiind insotit de un proces rapid de dezagregare sociala, manifestata prin anomie, dezorganizarea familiei, alcoolism, deresponsabilizare fata de propria familie, alienare cronica de sistemul ocupational.

Politica agresiva de fortare a natalitatii adoptata de regimul socialist in 1966 a reprezentat un soc puternic mai ales pentru segmentele sociale fragilizate de tranzitia stopata spre o societate moderna prospera. Incapabile de a-si planifica cu mijloace proprii natalitatea, in conditiile presiunii violent pronataliste, segmentele de populatie cele mai sarace, cu un grad ridicat de dezorganizare sociala, sunt victime ale unei cresteri bruste a natalitatii nedorite, fapt care amplifica enorm saracia si dezorganizarea sociala.   

III. Tranzitia: o noua explozie a saraciei si excluziunii sociale

La inceputul tranzitiei, economia romaneasca se caracteriza prin distorsiuni structurale majore, cu sectoare artificial dezvoltate, dominata de complexe industriale rigide, care au aglomerat disproportionat populatia in anumite centre economice; largi zone rurale cu infrastructura slab dezvoltata si populatie imbatranita; o populatie al carui consum a fost sacrificat de-a lungul a peste zece ani pentru a compensa criza cronicizata a economiei.

Perioada de tranzitie de dupa 1989, care ne apare din perspectiva prezentului in mod special confuza si dezarticulata, a generat un val accentuat de saracire, cu efecte amplificate de terenul social debilizat de 15 ani de criza a sistemului socialist. Factorul cel mai important a fost, cel putin in prima faza, caderea economiei datorita configuratiei ei irationale, dar si a strategiei politice de restructurare si privatizare care pe de o parte a indus un management dezastruos, impingand intreprinderile de stat spre faliment, angajand masiv suportul statului pentru mentinerea lor in functie, iar pe de alta parte incapabila a asigura o dezvoltare rapida a sectorului privat.

Se poate vorbi despre o adevarata explozie a saraciei, desfasurata in toate directiile:

* Un proces de saracire a majoritatii populatiei, produs atat prin erodarea veniturilor si prin degradarea acumularilor (in mod special a stocului locativ), dar si prin cresterea aspiratiilor de consum datorita contactului cu piata mondiala si cu societatile occidentale.

Extinderea saraciei severe: Un segment important al colectivitatii se confrunta cu o saracie severa. Persoanele din aceasta zona sunt constant victime ale reasezarii preturilor si crizelor din diferite zone ale productiei si consumului. Ele inregistreaza un deficit permanent de consum, reusind cu greu si cu sacrificii sa faca fata nevoilor zilnice; stocul de bunuri acumulate se erodeaza, deficitul sever de venituri nepermitand innoirea sau reabilitarea lui. In mod special, nevoia de reparatii a locuintei genereaza cel mai adesea situatii grave de criza. Exemplul cel mai elocvent este dificultatea cu care o mare masa a populatiei urbane se confrunta datorita cresterii rapide a costului utilitatilor publice: caldura, apa calda, apa, electricitate. Chiar si partial compensate pentru cei mai saraci, ele vor produce un stres economic considerabil, putand impinge pe multi in situatie de criza.

Zone cu risc scazut de saracie

Familiile unde capul familiei este active economic (patronii sau salariatii) prezinta ratele cele mai scazute de saracie

Familiile de pensionari prezinta o rata intermediara de saracie, dar mai redusa decat media populatiei

Familiile cu 1 copil prezinta de asemenea un risc de saracie ceva mai scazut decat media

Zone cu risc ridicat de saracie

Familiile cu multi copii (3 sau mai multi copii) reprezinta grupul care este pe departe cel mai afectat de saracie, inclusiv de saracia severa

Urmeaza cateva categorii socio-profesionale - taranii si lucratorii pe cont propriu - si somerii

Copiii si tinerii prezinta si ei, pe ansamblu, o rata de saracie mai ridicata decat media.

Probabil ca socul cel mai puternic va fi resimtit de cei cu venituri ceva mai ridicate decat nivelul de compensare, si care vor trebui in lunile de iarna sa plateasca mai mult din veniturile lor lunare pentru acoperirea acestor costuri. Riscul este fie acumularea de datorii imense, fie deconectari masive, voluntare sau fortate. Acumularea de datorii, mai ales la intretinere, arunca unele familii in situatii disperate, riscul imens fiind pierderea unicei ancore intr-o viata normala: locuinta.

Saracia extrema a cunoscut o explozie grava. Pe langa situatiile cu impact emotional enorm - copiii strazii, familii fara locuinta, traind in strada sau in preajma gropilor de gunoi sau in locuinte mizere mai degraba improvizate - un numar mare de persoane se afla in situatii critice care ii pot arunca: datorii acumulate la intretinere, cu reduceri severe ale alimentatiei, in imposibilitatea de a ingrijire medicala minimala in caz de nevoie. In aceasta categorie probabil ca se plaseaza cateva procente din populatie.

Excluziunea sociala este probabil procesul cu efecte sociale cele mai negative, datorita paralizarii capacitatilor de redresare. Saracia extrema genereaza, prin permanentizare si reproducere la nivelul tinerei generatii, excluziune sociala greu reversibila. Dar si alte procese decat saracia pot duce la excluziune: criminalitatea, atat pentru autori, cat si pentru victime, intrarea in sisteme criminale si degradante uman, copiii strazii, evolutia in colectivitati de tip inchis, bazate pe patternuri de viata mai degraba marginale prin natura lor, care blocheaza capacitatea de a fructifica oportunitatile oferite de o societate moderna. Sunt cateva grupuri cu risc ridicat de excluziune sociala: copii si tinerii ajunsi in strada, tinerii care ies din casele de copii, familiile care si-au pierdut locuinta, cu sanse minime de a mai obtine o locuinta cu conditii absolut minimale, familii dezorganizate, familii cu someri cronici, cazurile de alcoolism si dependenta de drog; in fine o parte semnificativa a populatiei de romi care cumuleaza un manunchi larg de handicapuri sociale: educatie scazuta, lipsa de calificare, o istorie de neparticipare la economia formala, numar mare de copii, lipsa de locuinta, lipsa de pamant in proprietate pentru locuitorii de la tara.

IV. Specificitatea saraciei si excluziunii sociale in Romania actuala

Saracia si excluziunea sociala in Romania nu sunt un produs marginal al unui sistem care functioneaza rezonabil de eficient, ci rezultatul esecului sistemului: mai intai criza profunda a proiectului socialist si mai apoi erorilor de strategie a tranzitiei, responsabila de caderea dezastruoasa a economiei si de deficitul de politica sociala de compensare.

O industrie dezvoltata megalomanic si irational, supusa unui proces de restructurare si privatizare care nu a reusit sa produca relansarea, ci mai degraba definitivarea dezagregarii; si care contine largi zone intrate intr-o lunga agonie, cu sanse mici de privatizare reconstructiva.

O agricultura care revine la proprietatea privata, dar cu loturi de teren fragmentat pana la absurd, lipsita de tehnologie si necapitalizata, cu demoralizarea si inhibarea incercarilor de cooperativizare. Un sat a carei activitate economica asigura mai degraba simpla supravietuire, incapabil sa produca eficient si competitiv.

Un sistem de producere a utilitatilor publice care nu a fost nici restructurat, dar nici retehnologizat, a carui criza a intrat intr-o faza exploziva dupa 12 ani de tranzitie.

O administratie publica, folosita mult timp ca instrument de promovare a modelului falimentar socialist, care isi revine cu greu de pe urma complexelor mostenite si a suspiciunilor distructive, supusa atacurilor continue ale grupurilor de interese.

O societate care se elibereaza de iluziile modelului socialist (cate mai ramasesera pana in 1989), dar prada a unor noi iluzii generate de modelul naiv al unei societati in care o economie de piata nereglementata si in fapt slab sustinuta, este solutia minune la toate problemele; care a inlocuit iluzia necredibila a unui colectivism primitiv si opresiv, cu justificarea unui individualism care nu cunoaste nici lege si nici morala. Saracia si excluziunea sociala in Romania actuala nu atinge grupuri marginale slab integrate intr-o economie bine organizata si eficienta, ci largi segmente ale colectivitatii lovite de caderea economiei. Situatia este in mod special grava la nivelul unor largi grupuri, cuprinse in procesul de modernizare in cadrul proiectului socialist, dar oprite la jumatatea drumului si impinse inapoi in dezorganizare sociala.

Nota metodologica: Estimarea ca programele sociale au fost subfinantate, nu numai in raport cu nevoile de suport social ale tranzitiei, ci chiar cu posibilitatile oferite de economie este dificil de sustinut cu argumente solide. Ea presupune posibilitatea determinarii, prin intermediul unei teorii generale, a unui punct de echilibru intre capacitatea economiei unei tari si nivelul finantarii efortului sau social. Dincolo de faptul ca o teorie de acest gen nu exista in momentul de fata, optiunea este oricum variabila in raport cu valorile comunitatii. Exista insa posibilitatea unei aproximari empirice, pe baza observarii comportamentului celorlalte tari: a tarilor europene in tranzitie, cat si a tarilor UE, in mod special a tarilor UE mai sarace.

Nivelul finantarii programelor sociale era, in ultimii ani ai regimului socialist, cel mai scazut in raport cu toate celelalte tari foste socialiste europene. Ca reactie la socul social al tranzitiei el a crescut modest, intr-un ritm net inferior cresterii din celelalte tari europene in tranzitie, decalajele relative accentuandu-se in consecinta. Cresterea in acest domeniu in tara noastra a fost dintre cele mai modeste: in 1993 cu 1 punct procentual fata de o medie de 6,6 in tarile europene in tranzitie. Primul soc al saracirii din perioada 1991-93 s-a datorat, deci partial si acestui deficit de suport social. Incepand cu 1990, si pana in 2005, efortul de finantare a politicii sociale a crescut continuu, dar intr-un ritm foarte scazut, ca rezultat mai degraba al presiunilor sociale in crestere, decat al unei vointe politice de minimizare a costurilor sociale ale tranzitiei. Cresterea usoara a efortului bugetar pentru programe sociale a fost in fapt spulberata de scaderea in termeni reali a finantarii politicilor sociale.

In prezent, din acest punct de vedere, suntem inca departe de celelalte tari europene in tranzitie si, de asemenea, de optiunile de politica sociala ale Uniunii Europene. Se poate, in concluzie, estima ca finantarea politicilor sociale in tara noastra este departe de modelul european. Pentru realizarea obiectivelor de ordin social ale tarii noastre, ca parte a procesului de integrare europeana, sunt necesare corectii substantiale in urmatorii ani