Institutiile Uniunii Europene

Introducere

Institutiile Uniunii Europene au fost create pentru a da expresie unei apropieri din ce in ce mai reale a natiunilor europene, in cadrul unei cooperari mai stranse ca niciodata.

Pentru infaptuirea obiectivelor comunitare au fost create prin tratate fundamentale institutiile comunitare. Pe masura ce responsabilitatile Uniunii s-au largit, institutiile Ununii Europene s-au dezvoltat, devenind mai numeroase.

Sarcinile incredintate Comunitatii sunt realizate de: Parlamentul European, Consiliul de Ministri, Comisia, Curtea de Justitie, Curtea de Conturi, fiecare institutie actionand in limitele conferite.

Parlamentul European, initial un simplu organ consultativ, a devenit in timp, datorita orientarii democratice cresacande catre opiniile si doleantele popoarelor statelor membre, o institutie cu o tot mai mare importanta in cadrul sistemului institutional comunitar.

Prin Actul Unic European, Parlamentul, initial purtand titulatura de Adunare Comuna, devine un organ al cooperarii legislative. Parlamentul European este institutia compusa din reprezentantii popoarelor statelor reunite in Comunitati. Tratatul de la Maastricht a adus modificari cu privire la competentele Parlamentului European, sporind participarea sa la procesul decizional comunitar, iar tratatul de la Amsterdam adus o extindere a competentelor Parlamentului European prin aplicarea procedurii codeciziei la noi domenii, simplificand totodata aceasta procedura.

Componenta. Constituire

Membrii Parlamentului reprezinta popoarele statelor reunite in comunitati , ei nu pot sa fie mandatati de guvernele statelor lor spre a indeplini anumite instructiuni si nici nu pot sa fie tinuti de vreo obligatie de consultare.S-a afirmat ca membrii Parlamentului reprezinta nu numai propriile lor popoare , ci si alte popoare ale Comunitatii.

Initial, membrii Parlamenului European au fost desemnati de parlamentele nationale din cadrul membrilor acestora, fiind considerati delegati ai parlamentelor nationale. S-a avut in vedere faptul ca, pentru a conferi acestui organ o mai mare reprezentativitate, este necesara alegerea membrilor sai prin vot direct, universal, dupa o procedura unitara pentru toate statele membre. La 20 septembrie 1976 a fost adoptat Actul pentru alegerea reprezentantilor in Parlamentul European prin vot universal direct. Acest act contine urmatoarele prevederi: nimeni nu poate vota decat o singura data; alegerile se desfasoara la datele fixate de catre fiecare stat membru in cursul aceleiasi perioade care incepe joi dimineata si se termina duminica in aceeasi saptamana; deschiderea urnelor se face numai dupa inchiderea scrutinului in toate statele membre. In afara acestor reguli s-au stabilit si posibilitatile contestatiilor privind alegerile si cea a organizarii unui al doilea tur de scrutin.

Prin Tratatul de la Maastricht se instituie dreptul de a alege si de a fi ales pentru toate persoanele care au cetatenia Uniunii Europene.

Numarul membrilor Parlamentului European si repartizarea locurilor intre statele membre au fost modificate succesiv prin aderarea noilor membri in Uniunea Europeana. Conform hotararii luate de sefii de state si guverne reuniti la Nisa, se stipuleaza ca numarul membrilor Parlamentului European este de 732.

Actul de la 20 septembrie dispune unele incompatibilitati intre calitatea de reprezentant in Parlamentul European si alte functii ca cea de: membru al Consiliului, Comisiei, Curtii de Justitie, Curtii de Conturi, Comitetul Economic si Social sau de oficial sau functionar administrativ al unei institutii comunitare sau al unui organ de pe langa aceasta ori al grefei Curtii de Justitie.

Durata mandatului parlamentar este stabilita la 5 ani si coincide cu perioada de legislatura a Parlamentului European. Mandatul are caracter reprezentativ ceea ce inseamna ca parlamentarii actioneaza in mod individual.

Membrii Parlamentului European beneficiaza de imunitati si privilegii.Imunitatile se refera la : libera circulatie, fara restrictii de orice natura privind deplasarea la si de la locul reuniunilor parlamentare; imunitatea de jurisdictie penala privind cercetarea, retinerea sau urmarirea datorita opiniilor sau voturilor exprimate in exercitarea voturilor lor; in materie de taxe vamale parlamentarii beneficiaza de facultatile recunoscute inaltilor functionari care se afla in strainatate in misiuni oficiale temporare; pe durata sesiunilor Parlamentului European, membrii sai beneficiaza de:

pe teritoriul lor national - imunitatile recunoscute membrilor Parlamentului tarii lor;

pe teritoriul celorlalte state membre - imunitate de jurisdictie penala;

imunitatea personala pe durata mandatului. Imunitatea nu poate fi invocata insa in caz de flagrant delict si nu poate constitui un obstacol privind dreptul Parlamentului European de a ridica imunitatea unuia dintre membrii sai.

Indemnizatiile parlamentarilor europeni nu sunt stabilite prin acte normative comunitare, ci conform reglementarilor nationale.

Organizare

Organizarea si functionarea Parlamentului European este reglementata in linii generale in Regulamentul interior. Parlamentul European isi stabileste Regulamentul interior in urma acordului majoritatii membrilor care il compun.

Parlamentul European are sediul la Strasbourg, unde se tin 12 sesiuni plenare lunare, inclusiv sesiunea bugetara. Sesiunile plenare aditionale se tin la Bruxelles. Secretariatul general al Parlamentului European si serviciile acestuia se afla la Luxemburg.

In cadrul organizarii interioare a Parlamentului European se disting biroul, comisiile si grupurile parlamentare.

Presedintia si biroul

Toate activitatile Parlamentului European si ale organismelor sale se desfasoara sub conducerea Biroului Parlamentului, alcatuit dintr-un presedinte si 14 vicepresedinti. Acestia sunt desemnati de catre Parlamentul European din membrii sai, in baza majoritatii absolute a voturilor exprimate pentru o perioada de doi ani si jumatate. Fac parte din birou si cinci chestori, avand voturi consultative si fiind insarcinati cu administrarea si cu finantele care-i privesc in mod direct pe deputati. Biroul largit este format din presedinte si presedintii grupurilor politice parlamentare, la care se adauga eventual cate un membru al grupurilor. Biroul largit are atributii de organizare interna si de stabilire a relatiilor cu alte organe comunitare. De asemenea asigura functionarea politica a Parlamentului European.

Pentru pregatirea lucrarilor plenare, Parlamentul European poate sa creeze comisii parlamentare, care au un rol deosebit de important, deoarece, reunindu-se in intervalul sesiunilor, asigura continuitatea lucrarilor Parlamentului.

Comisiile parlamentare

Comisiile sunt in numar de 20:

1. Comisia de afaceri externe, securitate si de aparare;

2. Comisia pentru agricultura si dezvoltare rurala;

3. Comisia penrtu buget;

4. Comisia economica, monetara si de politica industriala;

5. Comisia de cercetare, a dezvoltarii tehnologice si de energie;

6. Comisia de relatii economice externe;

7. Comisia juridica si a drepturilor cetatenilor;

8. Comisia pentru afaceri sociale si incadrarea in munca;

9. Comisia de politica regionala;

10. Comisia pentru transport si turism;

11. Comisia mediului, pentru sanatate publica si protectia consumatorilor;

12. Comisia de cultura, tineret, edicatie si mijloace mass-media;

l3. Comisia pentru dezvoltare si cooperare;

14. Comisia pentru libertati publice si afaceri interne;

15. Comisia de control bugetar;

16. Comisia institutionala;

17. Comisia pentru pescuit;

18. Comisia regulamentara;

19.Comisia pentru drepturile femeii;

20. Comisia pentru petitii.

Membrii Comisiilor permanente sunt alesi in prima perioada a sesiunii Parlamentului nou ales si apoi, din nou, dupa o perioada de doi ani si jumatate.

Parlamentul European poate sa constituie si comisii temporare al caror mandat este de regula de maxim 12 luni. Componenta, mandatul si atributiile acestor comisii sunt stabilite prin deciziile pe baza carora sunt instituite.

Prin Tratatul asupra Uniunii Europene se arata ca la cererea unei patrimi din membrii sai, Parlamentul European poate constitui o comisie temporara de ancheta, pentru a examina acuzatiile privind savarsirea de infractiuni sau de rea administrare in aplicarea drepului comunitar, cu exceptia cazurilor cand faptele sunt cercetate de alte organe jurisdictionale.

In Regulamentul interior sunt prevazute si comisii parlamentare mixte cu parlamentele statelor asociate sau a statelor cu care au fost angajate negocieri in vederea aderarii.

Grupurile politice

Grupurile politice parlamentare reprezinta formatiunile organizatorice ale parlamentelor in functie de criteriile politice care ii separa. Grupurile se constituie printr-o declaratie facuta Presedintelui Parlamentului European care cuprinde semnatura membrilor sai, denumirea grupului si componenta biroului. Numarul minim necesar constituirii unui grup este fixat de regulament la 29, daca deputatii apartin unui singur stat membru, la 23 daca sunt din doua state membre, la 18 daca sunt din trei state membre si la 14 daca sunt din patru state membre sau mai multe. Este interzisa participarea unui parlamentar in mai multe grupuri politice.

Grupurile politice se constituie dupa convingerile politice ale acestora si nu dupa criteriul nationalitatii lor. Fiecare grup parlamentar este reprezentat de presedintele sau la Conferinta Presedintilor. In sesiunile plenare, presedintii grupurilor politice exprima pozitiile grupului lor.

Grupurile politice au multiple prerogative : beneficiaza de resurse proprii prevazute in bugetul Parlamentului; au propriul secretariat; au o participare activa in pregatirea ordinii de zi; au o contributie sustinuta la dezbateri; desfasoara activitati proprii; au administratori specializati permanenti atasati pe langa comisiile parlamentare, contribuind la pregatirea lucrarilor comisiilor. Pot fi constituite si delegatii interparlementare desemnate de catre grupurile politice, avand competenta stabilita de Parlament in scopul intretinerii relatiilor cu alte parlamente ale altor state si cu organizatii internationale.

Partidele politice la nivel european sunt importante ca factor de integrare in cadrul Uniunii. Ele contribuie la formarea unei constiinte europene si la exprimarea vointei politice a cetatenilor Uniunii.

Serviciile administrative

In privinta structurii organizatorice a serviciilor administrative ale Parlamentului, aceasta este determinata de grupurile politice. In cadrul acestei structuri se distinge un Secretariat General care conlucreaza cu Directia Informatica si cu Departamentul Juridic. In subordinea secretariatului isi desfasoara activitatea 7 directii generale.

Fiecare grup politic desemneaza pe unul dintre adminstratorii permanenti specializati, care sa participe la lucrarile fiecarei comisii parlamentare. Functionarii administrativi desfasoara activitati specializate in cadrul serviciilor administrative ale Parlamentului.

Functionarea

Functionarea Parlamentului este reglementata prin Regulamentul sau interior care este permanent reactualizat.

Legislatura Parlamentului are o perioada de 5 ani si coincide cu durata mandatului parlamentarilor. Sesiunile Parlamentului corespund unei perioade de un an, nefiind limitate in timp si putand dura in toata perioada unui an calendaristic.. Parlamentul se reuneste de plin drept in prima zi de marti a lunii ce urmeaza datei alegerilor parlamentare, sau in a doua zi de marti a lunii martie, in fiecare an. Poate sa se reuneasca in sesiune extraordinara la cererea majoritatii membrilor sai, Consiliului sau a Comisiei. Parlamentul poate decide intreruperea sesiunilor anuale cand considera necesar, inaintea fiecarei sesiuni se stabilindu-se un proiect al ordinii de zi de catre Conferinta Presedintilor pe baza recomandarilor facute de comisiile parlamentare. Proiectul definitiv al ordinii de zi se distribuie deputatilor inaintea reuniunilor parlamentare.

Regulamentul interior fixeaza regulile generale privind ordinea lucrarilor, desfasurarea sedintelor, modul de votare, interventiile privind procedura, publicitatea lucrarilor.

Parlamentul European este singura institutie comunitara care se reuneste si care delibereaza in mod public.

Spre a facilita contactele cu Comisia Europeana si cu Consiliul, comisiile paramentare se reunesc la Bruxelles de regula timp de doua saptamani pe luna, a treia saptamana fiind rezervata reuniunilor grupurilor politice, iar a patra, sesiunilor plenare de la Strasbourg. Toate reuniunile se desfasoara in cele 11 limbi oficiale ale Comunitatii, prin interpretare simultana. De asemenea, toate documentele Parlamentului sunt traduse si tiparite in cele 11 limbi oficiale.

Atributii

Rolul Parlamentului a crescut in timp, el dobandind atributii in mai multe domenii: cel bugetar, al controlului politic si in domeniul normativ.

Prin Tratatul de la Luxemburg, Parlamentului i s-a acordat posibilitatea de a propune modificari la proiectul de buget stabilit de Consiliu, precum si de a dispune in privinta cheltuielilor considerate neobligatorii. Prin Tratatul de la Bruxelles din 22 iunie 1975, Parlamentul dobandeste dreptul de a respinge in bloc bugetul, precum si dreptul de a da sau nu mana libera Comisiei cu privire la executia bugetara.

Prin Actul Unic European s-au introdus doua proceduri ce au largit sfera atributiilor Parlamentului si anume: procedura cooperarii - prin care Parlamentul participa la procesul decizional alaturi de Consiliu si procedura avizului conform cu privire la acordurile de aderare si de asociere.

Pe langa cresterea competentelor Parlamentului, in procesul decizional comunitar s-a constatat si o extindere a atributiilor de control ale acestuia prin care are posibilitatea sa participe activ la viata comunitara, intervenind direct intre cetatean si institutiile comunitare.

Conform modificarilor si completarilor succesive aduse prin tratatele comunitare , atributiile Parlamentului ar putea fi grupate in atributii normative, atributii in cadrul procedurii de desemnare a Comisiei, atributii de control si atributii in domeniul adoptarii bugetului.

Puterea normativa a Parlamentului European se exercita dupa patru proceduri legislative in functie de natura propunerii in discutie : consultarea, cooperarea, codecizia, avizul conform.

Consultarea reprezinta modalitatea cea mai redusa de interventie a Parlamentului in cadrul procesului decizional. Conform acestei proceduri, Consiliul poate sa adopte un act, pe baza propunerii Comisiei, dupa consultarea Parlamentului. Aceasta procedura presupune o singura lectura din partea Parlamentului si emiterea unui aviz consultativ. Neconsultarea Parlamentului in cazurile prevazute de tratate atrage nulitatea actului adoptat cu incalcarea acestor dispozitii. Consultarea obligatorie este prevazuta in cateva domenii ale activitatii comunitare: politica agricola comuna, libera miscare a bunurilor, politica transporturilor, mediul inconjurator, coeziunea economica si sociala, programul de cercetare si dezvoltare tehnologica, programul de inlaturare a restrictiilor privind libertatea de stabilire, anumite masuri financiare, orice amendament privind taxele vamale.

Consultarea facultativa se refera la acele masuri legislative adoptate de Comisie in baza atributiilor legislative conferite de Consiliu. Proiectele acestor propuneri pot fi prezentate Parlamentului spre consultare fara ca neindeplinirea acestei formalitati sa atraga - ca in cazul consultarii obligatorii - nulitatea masurii adoptate.

Procedura consultarii presupune conlucrarea mai multor organe comunitare.

Cooperarea este o procedura care permite Parlamentului sa imbunatateasca legislatia folosind amendamentele si presupune doua lecturi de catre Parlament si Consiliu a textului ce urmeaza sa fie adoptat. Ea se aplica ori de cate ori tratatul face referire la aceasta. Acesta procedura a fost introdusa prin Actul Unic European, ea creste rolul Parlamentului European si il implica in procesul de luare a deciziilor.

Codecizia a fost introdusa prin Tratatul de la Maastricht. Prin intermediul acestei proceduri, Parlamentul European devine asociat Consiliului in adoptarea actelor juridice comunitare, in domenii diverse: piata interna, libera circulatie a fortei de munca, cercetarea, retelele transeuropene, cultura, sanatate. Procedura de codecizie este lunga si complexa, are la baza trei lecturi realizate prin trei trimiteri si retrimiteri ale textului intre Consiliu si Parlament.

Avizul conform reprezinta o modalitate de aprobare a unei propuneri a Consiliului de catre Parlament, care se pronunta cu majoritate absoluta a membrilor ce il compun. Aceasta procedura a fost introdusa prin Actul Unic European referitor la cererile de aderare de noi state europene sau la incheierea acordurilor de asociere cu state terte.

Prin Tratatul de la Maastricht procedura avizului conform se extinde la noi domenii :

reglementarea dreptului de sejur si de circulatie pentru cetatenii Uniunii;

elaborarea unei proceduri electorale uniforme pentru alegerea Parlamentului European;

modificarea statutului Sistemului European al Bancilor Centrale si incredintarea unor sarcini specifice Bancii Centrale Europene in domeniul controlului preventiv ;

organizarea si definirea obiectivelor fondurilor structurale si crearea Fondului de coeziune;

admiterea de noi state in cadrul Uniunii Europene;

acorduri ce creaza un cadru institutional organizand proceduri de cooperare;

acorduri cu implicatii bugetare importante;

acorduri prin care se modifica un act adoptat conform procedurii codeciziei.

Procedura avizului conform cuprinde mai multe faze fiind asemanatoare procedurii consultarii. La solicitarea unui aviz de catre presedintele Consiliului catre presedintele Parlamentului, se intocmeste un raport de catre comisia parlamentara competenta care va fi supus votului Parlamentului in sesiune plenara. Avizul conform se emite de Parlament cu votul majoritatii absolute a membrilor ce il compun.

In cazul votului negativ al Parlamentului, Consiliul reexamineaza proiectul de acord, acesta fiind din nou inaintat presedintelui Parlamentului si procedura poate fi reluata. In cazul in care Parlamentul nu emite avizul conform sau este negativ, Consiliul nu poate adpta textul respectiv.

Absenta interventiei Parlamentului

La nivel comunitar sunt domenii de competenta legislativa a Consiliului in care acesta poate legifera - in baza unei proceduri de vot diferite - fara a fi necesara interventia Parlamentului. Aceste domenii sunt :

a.       domeniul comercial comun, domeniul transporturilor maritime si aeriene, domeniul liberei circulatii a capitalurilor, modificarea autonoma a tarifului vamal comun, actiuni urgente in materia de vize - in care Consiliul decide cu majoritate calificata;

b.      domeniul culturii, acordurile internationale - in care Consiliul decide in unanimitate.

Atributii privind desemnarea si cenzurarea Comisiei

Parlamentul trebuie sa fie consultat de catre guvernele statelor membre, inainte ca acestea sa desemneze de comun acord presedintele Comisiei. Nu este suficienta simpla consultare a Parlamentului pentru desemnarea acestuia, ci se impune conditia aprobarii acestei desemnari de catre Parlament. Dupa desemnarea lor, presedintele si ceilalti membri ai Comisiei sunt supusi, impreuna, unui vot de aprobare al Parlamentului European. Numai dupa aprobarea Parlamentului European, presedintele si ceilalti membrii ai Comisiei sunt numiti de guvernele statelor membre. Parlamentul European poate decide demisia Consiliului in bloc, prin adoptarea unei motiuni de cenzura. Daca motiunea de cenzura este adoptata cu o majoritate de doua treimi din voturile exprimate care reprezinta majoritatea membrilor Parlamentului European, membrii Comisiei trebuie sa demisioneze in bloc. Ei continua sa gestioneze afacerile curente pana in momentul inlocuirii lor. Motiunea de cenzura se poate aplica Comisiei, la initiativa unui grup politic parlamentar sau a unui grup format din o zecime din membrii Parlamentului. Pentru adoptarea motiunii sunt necesare doua treimi din voturile exprimate din majoritatea simpla a membrilor Parlamentului.

Posibilitatea introducerii motiunii de cenzura de catre Parlamentul European releva responsabilitatea politica a Comisiei fata de acest organ cu larga reprezentativitate democratica.

Atributii privind adoptarea bugetului

Adoptarea bugetului Comunitatilor Europene este rezultatul unei proceduri de codecizie intre Consiliu si Parlament. Puterile Parlamentului sunt diferit exercitate in privinta adoptarii bugetului, in functie de caracterul obligatoriu sau neobligatoriu al cheltuielilor, cu o pondere mai ridicata pe cele neobligatorii.

Cheltuielile obligatorii sunt: Fondul Agricol European de Garantii, Fondul European de Dezvoltare, angajamentele externe ale Uniunii.

Cheltuielile neobligatorii reprezinta: cheltuieli de personal, chirii, Fondul Regional de Dezvoltare, Fondul Social European, mediu, transport, cercetare, energie, informatie, inovare.

Parlamentul European poate sa propuna modificari privind cheltuielile obligatorii, asupra carora decide Consiliul. Are dreptul de a acorda sau refuza descarcarea Comisiei de executia bugetara.

In domeniul controlului politic Parlamenrul a detinut atributii traditionale. Acestea atributii sunt de informare, care constau in examinarea diferitelor documente adoptate de celelalte institutii comunitare precum si in posibilitatea de a adresa acestora intrebari scrise sau orale, sau de sanctiune - votarea unei motiuni de cenzura impotriva Comisiei.

Atributii de control

Tratatul de la Maastricht a adus o extindere si o intarire a atributiilor de control ale Parlamentului adaugand noi tehnici de control la dispozitia acestuia. De asemenea au fost prevazute noi atributii de control ale Parlamentului: dreptul de ancheta, dreptul de a primi petitii de la cetatenii Uniunii, dreptul de a numi un mediator.

Pe langa sporirea atributiilor de control ale Parlamentului s-a inregistrat si o extindere a atributiilor traditionale de informare. In acest sens este prevazuta obligatia de principiu pentru toate celelalte institutii comunitare de inainta rapoarte anuale Parlamentului European cu privire la stadiul progreselor inregistrate in domeniul politicii comunitare.

Prin extinderea atributiilor de informare se realizeaza instaurarea unur noi relatii interinstitutionale, traducand in practica principiile ce stau la baza sistemului institutional comunitar si in special principiile echilibrului institutional si al cooperarii loiale intre institutii.

Parlamentul European si-a extins controlul si asupra Consiliului European privind dreptul la informare. Conform Tratatului de la Maastricht, Consiliul European trebuie se prezinte Parlamentului un raport dupa fiecare din reuniunile sale, precum si un raport anual scris privind progresele realizate de Uniune. Presedintele Consiliului si presedintele Comisiei au obligatia de a prezenta rapoarte Parlamentului European asupra rezultatelor supravegherii multilaterale, instaurata in cadrul noii politici economice. Comisiei ii revine sarcina sa prezinte anual un raport Parlamentului si Consiliului cu privire la activitatile desfasurate in domeniul cercetarii si dezvoltarii tehnologice.

Interpelarile constituie un mijloc traditional de control parlamentar. Regulamentul interior al Parlamentului stabileste trei categorii de interpelari: scrise, orale fara dezbareri, orale cu dezbateri.

Interpelarile scrise pot fi facute de membrii Parlamentului si se adreseaza Comisiei sau, dupa caz Consiliului, cu privire la oricare din aspectele ce privesc Uniunea Europeana si statele membre. Interpelarile deputatilor sunt trimise Secretariatului general al Comisiei care le repartizeaza departamentelor implicate. Raspunsul se comunica in scris.

Interpelarile orale fara dezbateri pot fi facute de deputati catre Comisie sau, dupa caz, Consiliu. Interpelarile sunt prezentate mai intai presedintelui Parlamentului care le va supune aprobarii Biroului largit, iar acesta va decide asupra formei lor de adresare comunicandu-le deputatului, Consiliului sau Comisiei. Fiecare sesiune parlamentara are cel mult o jumatate de zi acordata interpelarilor. Dialogul trebuie sa fie rapid : intrebarile sa fie scurte si precise, institutiile vizate urmand sa dea raspunsuri succinte.

Interpelarile orale cu dezbateri provin de la comisiile parlamentare, grupurile politice sau de la grupuri de cate cel putin cinci deputati. Acestea se inainteaza presedintelui Parlamentului, se analizeaza de catre Biroul largit, dupa care se adreseza institutiei vizate. Reprezentantul institutiei vizate va raspunde interpelarilor.

Pe parcursul dezvoltarii constructiei comunitare, un accent deosebit s-a pus pe promovarea si respectarea drepturilor omului, pe dezvoltarea tehnicilor si mijloacelor de garantare a acestor drepturi in baza instrumentelor juridice internationale generale si a celor europene in special.

Prin Tratatul de la Maastricht sunt recunoscute doua noi drepturi cetatenilor Uniunii, acestea fiind dreptul la petitionare si dreptul de a se adresa unui mediator. Orice cetatean al Uniunii, ca si orice persoana fizica sau morala avand resedinta sau sediul statuar intr-un stat membru, are dreptul de a prezenta cu titlu individual sau in asociatie cu alti cetateni sau persoane, o petitie Parlamentului European asupra unui subiect tinand de domeniile de activitate ale Comunitatii si care il sau o privesc in mod direct. Sfera beneficiarilor acestui drept s-a largit, astfel ca dreptul de petitionare este recunoscut nu numai pentru cetatenii Uniunii, ci si pentru alte persoane fizice care nu au cetatenia Uniunii si chiar pentru persoane juridice cu sediul statuar intr-un stat membru. De asemenea, se stabileste conditia ca obiectul petitiei sa fie legat de domeniile de activitate ale Comunitatii si sa il priveasca in mod direct pe autorul petitiei.

Institutia mediatorului reprezinta o inovatie adusa prin Tratatul de la Maastricht. Orice cetatean al Uniunii poate sa se adreseze mediatorului. Parlamentul European numeste un mediator abilitat sa primeasca plangerile ce emana de la orice cetatean al Uniunii sau orice persoana fizica sau morala cu resedinta sau sediul statuar intr-un stat membru si relative la cazuri de proasta administrare in actiunea institutiilor sau organelor comunitare, cu exceptia Curtii de Justitie si a Tribunalului de prima instanta in exercitiul functiilor lor jurisdictionale. In cazul in care mediatorul a constatat un caz de proasta administrare, sesizeaza institutia respectiva, care dispune de un termen de trei luni pentru a lua masuri. Mediatorul va intocmi un raport pe care il va inainta Parlamentului si institutiei vizate, fiind informat si autorul plangerii de rezultatul anchetei efectuate. Mediatorul prezinta anual un raport Parlamentului privind rezultatul anchetelor efectuate.

Numirea mediatorului se face dupa fiecare alegere a Parlamentului European pe o perioada corespunzatoare legislaturii acestuia, mandatul sau putand fi reinnoit. Mediatorul poate fi declarat demisionar de catre Curtea de Justitie, la cererea Parlamentului, daca nu mai indeplineste conditiile necesare exercitarii functiilor sale sau daca se afla in culpa grava. El isi exercita atributiile in deplina independenta. In indeplinirea indatoririlor sale, el nu solicita si nici nu accepta instructiuni de la nici un organism. Pe durata exercitarii functiilor lui, mediatorul nu poate exercita nici o alta activitate profesionala, remunerata sau nu.

Statutul si conditiile generale de exercitare a functiilor mediatorului sunt fixate de Parlament dupa obtinerea avizului Comisiei si cu aprobarea Consiliului statuand cu majoritate calificata.

O alta posibilitate de a pune in valoare atributiile de control ale Parlamentului, o reprezinta instituirea unei Comisii de ancheta. Comisia cerceteaza cazuri individuale, strict determinate, privind acuzatiile de infractiune si proasta administrare a aplicarii dreptului comunitar, existenta ei luand sfarsit prin depunerea raportului sau cu concluziile asupra anchetei efectuate. Aceste acuzatii pot fi formulate de orice cetatean al Uniunii, de persoana fizice sau de persoane juridice, de institutiile comunitare sau de statele membre.

Obiectul afirmatiilor il pot constitui atat fapte penale care nu se afla pe rolul altei jurisdictii, sau alte fapte care reclama o proasta administrare a dreptului comunitar.

Modalitatile de exercitare a dreptului de ancheta sunt stabilite de comun acord intre Parlmentul European, Consiliu si Comisie.

Parlamentul European este expresia manifestata prin alegeri directe a vointei politice a popoarelor Uniunii Europene. Este cel mai mare Parlament multinational din lume.El ii reprezinta pe cei peste 400 de milioane de cetateni ai Uniunii Europene, iar obiectivele sale principale sunt identice cu ale oricarui parlament, de a adopta legile cele mai bune posibil si de a controla si monitoriza utilizarea puterii executive.

Parlamentul se defineste el insusi drept gardianul intereselor europene si aparatorul drepturilor cetatenilor.

BIBLIOGRAFIE

Augustin Fuerea: "Institutiile Uniunii Europene"

Nicoleta Diaconu: "Institutiile Uniunii Europene"

Octavian Manolache: "Drept Comunitar"

Viorel Marcu: "Drept Institutional Comunitar"