Analiza privind evolutia si stadiul aplicarii legilor proprietatii

Analiza privind evolutia si stadiul aplicarii legilor proprietatii

Consideratii de ordin general

    In contextul socio-economic actual, este important de avut in vedere, la analiza stadiului aplicarii legilor proprietatii, evolutia tehnico-juridica a acestora, etapele consumate, cauzele care au determinat incetinirea procesului de retrocedare, precum si semnificatia numarului mare de sesizari formulate de cetatenii beneficiari ai normelor speciale din domeniul proprietatii.
    Totodata, particularitatea aplicarii legilor proprietatii constituie un subiect, atat pentru practicienii dreptului, intrucat in municipiul Bucuresti din anul 1952 categoria terenurilor evidentiata agricol nu a fost schimbata, cat si pentru literatura de specialitate.

1. Evolutia tehnico-juridica

    Cel mai relevant aspect il constituie repunerea in termen a vocatiei succesorale a persoanelor care, inainte de 1989, nu aveau dreptul de a mosteni bunuri imobile, teren categoria agricol.
    Prin Legea nr. 18/1991 a fondului funciar s-a reglementat reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, persoanelor indreptatite, in suprafata de 10 ha teren agricol si 1 ha teren forestier.
    Potrivit Legii nr. 169/1997 prin care se modifica si se completeaza Legea nr. 18/1991, se stabileste ca suprafata care se reconstituie poate fi de maxim 50 ha de familie si de maxim 30 ha de teren cu vegetatie forestiera, paduri, zavoaie, tufarisuri, pasuni si fanete impadurite.
    Prin Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole si celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii nr. 18/1991 si ale Legii nr. 169/1997 nu se modifica suprafetele care pot fi retrocedate nici pentru terenul agricol nici pentru cel forestier, in schimb se precizeaza ca pot fi reconstituite terenurile care au apartinut fostelor I.A.S.-uri.
    Din 2001, legile fondului funciar au suferit modificari si completari succesive astfel, O.U.G. nr. 102/2001 extinde regimul reconstituirilor pentru persoanele juridice de drept public, pentru composesorate, obsti de mosneni si razesesti.
    Prin Legea nr. 400/2002 pentru aprobarea O.U.G. nr. 102/2001 se aduc noi modificari si completari legilor fondului funciar si expres se prevede o noua categorie de beneficiari, respectiv fostii graniceri pentru padurile graniceresti, iar pentru persoanele juridice de drept public se retrocedeaza padurile comunale care provin din padurile graniceresti.
    Tot in materia legilor proprietatii, s-a reglementat, prin Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, restituirea acestora.

    De asemenea, s-a reglementat prin:
    - Legea nr. 9/1998, acordarea de compensatii cetatenilor romani pentru bunurile trecute in proprietatea statului bulgar in urma Tratatului dintre Romania si Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940;
    - Legea nr. 290/2003, acordarea de despagubiri sau compensatii cetatenilor romani pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, retinute sau ramase in Basarabia, Bucovina de Nord si Tinutul Herta, ca urmare a starii de razboi si a aplicarii Tratatului de Pace intre Romania si Puterile Aliate si Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947;
    - Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au apartinut cultelor religioase din Romania cu modificarile si completarile ulterioare, aprobata prin modificari si completari prin Legea nr. 501/2002;
    - Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 83/1999 privind restituirea unor bunuri imobile care au apartinut comunitatilor cetatenilor apartinand minoritatilor nationale din Romania, aprobata prin modificari si completari prin Legea nr. 66/2004.
    Reglementarile mentionate au fost modificate si completate prin Legea nr. 247/2005 privind reforma in domeniile proprietatii si justitiei, precum si unele masuri adiacente.
    Este important de precizat, pentru analiza evolutiei legislatiei in materie si Legea nr. 7/1996 a cadastrului si publicitatii imobiliare precum si Legea nr. 213/1998 a proprietatii publice si regimul juridic al acesteia.
    Sigur, toata aceasta perioada de 17 ani a fost marcata de legislatie secundara prin care Guvernul, a organizat aplicarea legilor amintite.
    Comentariu
    Din punctul de vedere al reglementarii in domeniul retrocedarii proprietatii, rezulta cu certitudine ca au fost avute in vedere natura, regimul, subiectii si modalitatile juridice de reconstituire, restituire sau constituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor, insa aplicarea si interpretarea neunitara, modificarile si completarile succesive, in decursul a 17 ani, au permis atat schimbari imprevizibile ale jurisprudentei in materie, dar si pierderea efectului de echilibrare socio-economica a societatii romanesti.
    

2. Etapele consumate

    Etapa I, care poate fi perceputa si identificata in procesul de retrocedare in materia fondului funciar s-a consumat in perioada 1991-1997. Asa cum am mentionat, potrivit Legii nr. 18/1991, a fondului funciar, cetatenii puteau solicita reconstituirea terenurilor agricole pana la 10 ha si a terenurilor forestiere pana la 1 ha.
    Limita de 10 ha impusa de Legea nr. 18/1991 si faptul ca reconstituirile se faceau pornind de la situatia terenurilor detinute de CAP-uri la 1 ianuarie 1990, a defavorizat cetatenii care au detinut proprietati in suprafata mai mare de 10 ha, permitand sa se faca reconstituiri sau constituiri pe amplasamentele initiale ale acestora.
    De asemenea, pentru aceasta etapa, este important de precizat ca nu a existat notiunea de despagubiri intrucat, daca nu se putea realiza reconstituirea pe fostul amplasament, exista obligatia prin lege sa-i fie atribuit teren, prin echivalent, in unitatile administrativ-teritoriale unde era excedent.
    Caracteristica acestei etape a reprezentat-o dificultatea de organizare si functionare a Comisiilor locale de stabilire a dreptului de proprietate asupra terenurilor si a Comisiilor judetene.
    Astfel initial, mecanismul era urmatorul: se recunostea dreptul de proprietate probat de o adeverinta de proprietar care tinea loc de titlu, se emitea titlul si, ulterior, se indeplineau formalitatile tehnice, de identificare, stabilire a amplasamentului si punerea efectiva in posesie. Din aceasta cauza au rezultat foarte multe neconcordante intre circuitul scriptic si realitatea din teren ce a condus la numeroase conflicte care au fost deduse judecatii.
    Etapa a II-a, cuprinsa in perioada 1997 - 2000, a reprezentat atat o recunoastere a erorilor Legii nr. 18/1991 prin limitarea suprafetelor de teren care pot fi retrocedate dar si prin instituirea unui cadru procedural specific pentru corectarea disfunctiilor si deficientelor inregistrate in aplicarea acesteia, care s-au reglementat prin Legea nr. 169/1999.
    Etapa a III - a vizeaza perioada 2000-2005 cand, dupa intrarea in vigoare a Legii nr. 1/2000 s-au creat situatii noi, atat la nivelul reglementarii, cat si al aplicarii. Apare modalitatea de despagubire a persoanelor indreptatite la reconstituirea dreptului de proprietate pentru care punerea efectiva in posesie nu se poate realiza intrucat, amplasamentul initial nu este liber si nu exista excedent de teren pe raza unitatii administrativ-teritoriale sau la dispozitia Comisiei judetene de stabilire a dreptului de proprietate privata asupra terenurilor.
    Tot la aceasta etapa, trebuie subliniat ca s-au adus modificari si completari substantiale ale legilor fondului funciar prin OUG nr. 102/2001 aprobata prin Legea nr. 400/2002. Insa trebuie avut in vedere ca in domeniul proprietatii apar legi speciale cum ar fi O.U.G. nr. 83/1999 aprobata prin Legea nr. 66/2004, O.U.G. nr. 94/2000 aprobata prin Legea nr. 501/2002, Legea nr. 10/2001 si, nu in ultimul rand, produc efecte in sensul aplicarii Legea nr. 213/1998 si Legea nr. 7/1996.
    Etapa a IV-a actuala, al carui moment de referinta il constituie efectele Legii nr. 247/2005 se caracterizeaza prin recunoasterea la nivel legislativ a principiului restitutio-in-integrum.

3. Cauzele care au determinat incetinirea procesului de retrocedare

-    La nivelul primei etape enuntate, principala cauza a constituit-o organizarea si functionarea comisiilor locale si judetene de stabilire a dreptului de proprietate privata asupra terenurilor. Contextul social-istoric din anul 1991 se reflecta direct in componenta acestor comisii, de asemenea, crearea autoritatilor administratiei publice locale descentralizate coincide ca moment cu declansarea procesului de reconstituire, fapt pentru care, organizarea activitatilor institutionale a avut intaietate.
    - Lipsa unei jurisprudente in materia drepturilor reale a condus la solutii pronuntate de autoritatile puterii judecatoresti cu depasirea competentelor.
    - Slaba pregatire profesionala a membrilor colectivelor permanente ale comisiilor locale si judetene.
    - Raportarea la o evidenta a situatiei terenurilor detinute de CAP-uri la 1 ianuarie 1990 fara sa se aiba in vedere ca procesul colectivizarii a avut loc inainte de Legea nr. 2/1968 privind organizarea administrativa a teritoriului R.P.R., cand s-au reorganizat si desfiintat comune, orase, judete.

-    Aceeasi cauzalitate a caracterizat si etapa a II - a incetinirii aplicarii legilor proprietatii, cu amendamentul ca, acum prin procedura necontencioasa si contencioasa instituita de Legea nr.169/1997 s-au transferat litigiile care existau intre cetatenii beneficiari si autoritatile administratiei publice locale responsabile cu aplicarea, la nivelul autoritatii puterii judecatoresti intr-o forma simplificata.

-    Prin intrarea in vigoare a Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole si celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii nr. 18/1991 si ale Legii nr. 169/1997, debuteaza Etapa a III-a aplicarii legilor fondului funciar cand apare si notiunea de despagubire pentru situatiile in care cetatenilor indreptatiti sa li se reconstituie dreptul de proprietate in natura le este oferita compensarea bunului in bani.
    - Cauzele principale ale incetinirii procesului de aplicare ale legilor fondului funciar sunt rezultatul direct al aplicarii legii in timp, desele modificari ale sediului materiei in raport cu evolutia celorlalte domenii ale vietii sociale au condus la stabilirea unor raporturi juridice concrete care, au ramas fara obiect din cauza interventiilor legislative. Conflictele de legi in timp au fost create atat de puterea judecatoreasca care a creat o jurisprudenta judecand dupa norme care la data dedusa judecatii erau desuete, cat si de aplicarea si interpretarea neunitara a prevederilor legale de catre Comisiile judetene.
- Lipsa de eficienta la nivelul comisiilor judetene, se datoreaza in principal tergiversarii de catre comisiile locale a inaintarii propunerilor de validare si nu in ultimul rand de usurinta incadrarii la anexele pentru despagubiri a persoanelor indreptatite la reconstituire.
- Existenta unor mari suprafete de teren agricol si forestier aflate in proprietatea publica sau privata a statului date in administrarea Agentiei Domeniilor Statului sau la Institutele si Statiunile de Cercetare Dezvoltare, care de cele mai multe ori nu pot argumenta pastrarea administrarii sau valorificarea acestor terenuri prin raportare la veniturile aduse la bugetul de stat, consecinta directa fiind un efort financiar exorbitant la nivelul bugetului consolidat al statului pentru acordarea despagubirilor persoanelor indreptatite sa li se reconstituie dreptul de proprietate privata.
- O alta cauza care a dus la incetinirea procesului de reconstituire in materia legilor fondului funciar a constituit-o suplimentarea responsabilitatilor acelorasi autoritati ale administratiei publice locale, respectiv primarii, comisiile locale, prefectii, Comisiile judetene cu aplicarea prevederilor din: Legea nr.9/1998, acordarea de compensatii cetatenilor romani pentru bunurile trecute in proprietatea statului bulgar in urma Tratatului dintre Romania si Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940; Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989; Legea nr. 290/2003, acordarea de despagubiri sau compensatii cetatenilor romani pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, retinute sau ramase in Basarabia, Bucovina de Nord si Tinutul Herta, ca urmare a starii de razboi si a aplicarii Tratatului de Pace intre Romania si Puterile Aliate si Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947; Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au apartinut cultelor religioase din Romania cu modificarile si completarile ulterioare, aprobata prin modificari si completari prin Legea nr. 501/2002; Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 83/1999 privind restituirea unor bunuri imobile care au apartinut comunitatilor cetatenilor apartinand minoritatilor nationale din Romania, aprobata prin modificari si completari prin Legea nr. 66/2004.
      De asemenea, trebuie avut in vedere ca din anul 2001 emiterea titlurilor de proprietate a fost conditionata de existenta documentatiei cadastrale cu respectarea prevederilor Legii nr. 7/1996 a cadastrului si publicitatii imobiliare, cu modificarile ulterioare, care poate fi o cauza a incetinirii procesului de reconstituire, dar in acelasi timp a eliminat suprapunerile si a impus delimitarea riguroasa a proprietatilor.

-    In etapa actuala de aplicare a Legii nr. 247/2005 privind reforma in domeniile proprietatii si justitiei, precum si unele masuri adiacente, din experienta practica profesionala putem identifica urmatoarele cauze care conduc la incetinirea procesului de restituire a proprietatilor:

 Nu se cunosc si nu se aplica prevederile legale cu privire la aplicarea legilor fondului funciar de catre o parte a membrilor Comisiilor locale si judetene pentru reconstituirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor.

Se tergiverseaza punerea in aplicare a unor sentinte judecatoresti.

 Se manifesta lipsa de exigenta din partea unor presedinti ai Comisiilor judetene de fond funciar, in aplicarea prevederilor Legii nr. 247/2005 cu privire la reforma in domeniile proprietatii si justitiei si unele masuri adiacente, in coordonarea si controlul activitatii comisiilor locale de fond funciar.

 La comisiile locale, in procesul de reconstituire a dreptului de proprietate, sunt deficiente:

o                    de ordin tehnic, datorate: modului de stabilire a amplasamentelor, de efectuare a masuratorilor si delimitare a amplasamentelor, neridicarea titlurilor de proprietate de catre persoanele solicitante;

o                    de ordin juridic: existenta multor litigii aflate pe rolul instantelor judecatoresti.

 Exista confuzii in interpretarea legislatiei de retrocedare a proprietatii, in randul membrilor comisiilor judetene si locale, cu privire la procedura de acordare a despagubirilor datorata in principal imprumutarii procedurii prevazuta de legile fondului funciar la cea prevazuta de Legea nr.10/2001.

La nivelul municipiului Bucuresti
4. In ceea ce priveste municipiul Bucuresti este important de prezentat particularitatea si semnificatia aplicarii legilor din domeniul proprietatii, astfel:
     De la intrarea in vigoare a Legii nr.247/2005, conform datelor transmise de Subcomisiile Locale ale sectoarelor 1-6, la nivelul municipiului Bucuresti au fost depuse un numar de 2076 cereri privind retrocedarea unor terenuri agricole si forestiere, dar si un numar de 2013 cereri prin care se solicita reconstituirea dreptului de proprietate asupra unor terenuri intravilane expropriate, cerereri formulate potrivit art.36 alin.5 din Legea nr.18/1991, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare.
 
-    O prima cauza a ritmului lent de solutionare a cererilor formulate de cetateni conform prevederilor Legii nr.247/2005 a constituit-o interpretarea extinctiva a acestui act normativ, neintelegandu-se ca de fapt se modifica si se completeaza Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv  in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicata, Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au apartinut cultelor religioase din Romania, cu modificarile si completarile ulterioare, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 501/2002, Legea nr. 18/1991 a fondului funciar si Legea nr.169/1997 precum si Legea nr.1/2000.
Acest aspect a generat conflicte de competenta intre subcomisiile locale ale sectoarelor 1- 6 constituite conform legilor fondului funciar si Comisia de aplicare a Legii nr.10/2001 constituita la nivelul Primariei municipiului Bucuresti in sensul ca, din punct de vedere tehnic, nu exista o evidenta centralizata a bunurilor care urmeaza a fi reconstituite sau retrocedate, iar din punct de vedere al procedurii administrative de urmat s-au nascut confuzii cu privire la incidenta prevederilor legale.
In consecinta suprapunerile au rezultat din faptul ca atat Subcomisiile locale ale sectoarelor 1-6 pot face propuneri pe art.36 alin.5 din Legea nr.18/1991, ce se pot materializa in emiterea unor titluri de proprietate prin ordin al prefectului, cat si Primaria Municipiului Bucuresti poate recunoaste si reconstitui dreptul de proprietate notificatoriilor in baza Legii nr.10/2001 prin dispozitie a Primarului General, dar si din faptul ca sunt autoritati distincte care aplica legile de reconstituire a dreptului de proprietate, ele fiind investite expres de catre solicitanti prin cerereri respectiv notificari.
    Conflictul de competenta este atat material, cat si teritorial intrucat cele doua  autoritati pot rezolva solicitarea aplicand proceduri diferite. Suntem evident in situatia unui conflict de legi in timp si spatiu, neidentificat si solutionat pana in prezent.
    De asemenea, suprapunerea ar putea rezulta si din faptul ca atat Primarul General, cat si Prefectul ar putea reconstitui dreptul de proprietate pe alt amplasament, insa nu pentru acelasi solicitant ci pentru solicitanti diferiti, ceea ce ar duce la combaterea acestor titluri la nivelul instantelor judecatoresti.
In cazul in care nu se mai pot retroceda terenuri in compensare, ar trebui calculate despagubirile, iar cele doua legi speciale, respectiv Legile fondului funciar si Legea nr.10/2001, au proceduri separate de calculare a acestora si atunci ce procedura va urma solicitantul si cine va fi autoritatea competenta sa le rezolve cererea este o alta situatie prezenta neremediata.
In vederea diminuarii riscului de suprapunere din punct de vedere cadastral a unui titlul de proprietate cu o dispozitie emisa in baza Legii nr.10/2001, Comisia Municipiului Bucuresti pentru aplicarea Legilor fondului funciar de pe langa Institutia Prefectului Municipiului Bucuresti, prin art.53 din Hotararea nr.917/2006 a hotarat, cu unanimitate de voturi, ca Subcomisiile locale de fond funciar ale sectoarelor municipiului Bucuresti, sa depuna, obligatoriu, la propunerile de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor urmatoarele acte:
-    adresa privind situatia investitiilor aprobate, potrivit legii, emisa de Directia de Investitii din cadrul Primariei Municipiului Bucuresti;
-    adresa privind situatia urbanistica actuala a terenului, emisa de Directia de Urbanism si Amenajarea Teritoriului din cadrul Primariei Municipiului Bucuresti;
-    adresa emisa de Directia Juridica, Contencios si Legislatie din cadrul Primariei Municipiului Bucuresti, din care sa rezulte daca terenul este notificat in baza Legii nr. 10/2001 si daca au fost sau sunt litigii pe rol;
-    adresa emisa de Directia Evidenta Imobiliara si Cadastrala din cadrul Primariei Municipiului Bucuresti privind situatia juridica a terenului.
Aceste acte sunt eliberate de catre directiile de specialitate ale Primariei Municipiului Bucuresti si ajuta la stabilirea situatiei juridice a imobilului solicitat cat si a celui ce urmeaza a fi retrocedat in cazul in care vechiul amplasament se dovedeste a fi ocupat, dar si limiteaza posibilitatea reconstituirii aceluiasi drept de proprietate de catre doua institutii diferite pe numele aceluiasi solicitant sau pe numele unor solicitanti diferiti.

-    Inexistenta unui cadastru general la nivelul municipiului Bucuresti  naste, de asemenea, suprapuneri intre evidenta proprietatilor asa cum prevede  Legea nr.10/2001 si Legile fondului funciar.
Trebuie amintit faptul ca foarte multe titluri de proprietate pe raza municipiului Bucuresti au fost emise de catre comunele limitrofe, iar acestea nu vor sa prezinte planurile parcelare.
Acest lucru se datoreaza pe de o parte faptului ca la nivelul capitalei nu exista o situatie clara a imobilelor asupra carora a fost reconstituit dreptul de proprietate, fie pe cale administrativa, prin aplicarea legilor de reconstituire a dreptului de proprietate, fie pe cale judecatoreasca, ca nu exista o baza de date generala la care sa se apeleze in vederea stabilirii situatiei juridice a imobilelor solicitate, ca nu se cunoaste domeniul public si privat al municipalitatii, intrucat nu este atestat de Guvern si nu exista o hotarare a Consiliului General al Municipiului Bucuresti adoptata cu respectarea prevederilor legale aplicabile in materie, care sa stabileasca acest lucru.
    De asemenea, s-a constatat ca delimitarea sectoarelor nu mai corespunde situatiei actuale, ceea ce face ca foarte multe titluri de proprietate emise de comunele limitrofe sa fie pentru terenuri care se gasesc pe raza teritoriala a capitalei creand o mare confuzie atat pentru autoritatile administratiei publice, cat si pentru cetatean.  
    In vederea clarificarii acestei situatii am solicitat autoritatilor administratiei publice locale ale municipiului Bucuresti sa colaboreze prin specialistii de cadastru pe care ii au pentru a gasi o solutie tehnica de granituire a sectoarelor municipalitatii, solutie pe care sa o promovam conform prevederilor legale aplicabile in materie.
Mai mult chiar, am solicitat Consiliului General al Municipiului Bucuresti sa analizeze Hotararea nr.186/08.05.2008 prin care se insuseste inventarul bunurilor care alcatuiesc domeniului public al municipiului Bucuresti,  in vederea punerii acesteia in conformitate cu prevederile Hotararii de Guvern nr.548/1999 privind aprobarea Normelor tehnice pentru intocmirea inventarului bunurilor care alcatuiesc domeniul public al comunelor, oraselor, municipiilor si judetelor, iar Oficiului de Cadastru si Publicitate Imobiliara Bucuresti am dispus sa transmita catre Directia Evidenta Imobiliara si Cadastru a Primariei Municipiului Bucuresti toate planurile parcelare de care dispun, in vederea reactualizarii planurilor in diverse zone ale municipiului si pentru a nu include zonele proprietate privata a persoanelor fizice si juridice in patrimoniul Municipiului Bucuresti
Stabilirea regimului juridic a acestor terenuri este anevoioasa, deoarece la nivelul municipiului Bucuresti o mare parte din acestea au fost la nivelul anilor 1945 terenuri agricole, insa acestea au fost scoase din circuitul agricol si au fost date in administrarea fostelor Sfaturi Populare in vederea construirii de locuinte sau alte investitii ale statului. Asa cum aminteam in preambul, doar terenurile de sub constructii si-au modificat regimul, restul terenurilor din Bucuresti nefiind schimbat din 1952.
Lipsa acuta de personal de specialitate atat la nivelul comisiei municipale si a subcomisiilor existente la nivelul municipiului Bucuresti, lipsa planurilor de parcelare la nivelul subcomisiilor locale de aplicare a legilor fondului funciar, lipsa planurilor cadastrale vechi ale imobilelor revendicate sunt cateva din problemele curente care ingreuneaza aplicarea legilor de reconstituire a dreptului de proprietate la nivelul municipiului Bucuresti.

-    Institutiile si autoritatile publice care au in administrare teren al statului aflate pe raza teritoriala a municipiului Bucuresti.
    S-a solicitat subcomisiilor locale sa intocmeasca o lista a institutiilor si autoritatilor publice care administreaza teren proprietate a statului pentru ca prin intermediul Comisiei municipiului Bucuresti  de fond funciar sa li se ceara aceastora sa puna la dispozitie terenurile pe care nu le folosesc pentru a se putea aplica prevederile Legii nr.247/2005.
    De asemenea, obiectul reconstituirii dreptului de proprietate conform prevederilor legilor fondului funciar pot face si terenurile administrate de ADS, adica acele terenuri care se regasesc la statiunile de cercetare,  aflate in domeniul public al statului, dar si terenuri din domeniul privat care sunt ocupate partial de active.
    In legatura cu aceste terenuri Comisia Municipiului Bucuresti pentru aplicarea Legilor Fondului Funciar de pe langa Institutia Prefectului Bucuresti a stabilit o precedura in vederea  retrocedarii acestora.
Avand in vedere, importanta procesului de reconstituire a dreptului de proprietate si faptul ca Agentia Domeniului Statului nu a comunicat o situatie clara a terenurilor pe care le au in administrare, pentru deblocarea procesului de reconstituire a dreptului de proprietate, Comisia Municipiului Bucuresti pentru  aplicarea legilor fondului funciar de pe langa Institutia Prefectului Municipiului Bucuresti a validat in baza atributiilor sale stabilite de legile fondului funciar o serie de propuneri inaintate de catre subcomisiile locale.    
La aceasta solutie s-a ajuns si cu acceptarea reprezentantului Agentiei Domeniului Statului, care in conformitate cu prevederile art. 4 alin.1 lit.f din Hotararea Guvernului nr.890/2005, cu modificarile si completarile ulterioare, face parte din Comisia Municipiului Bucuresti pentru  aplicarea legilor fondului funciar de pe langa Institutia Prefectului Municipiului Bucuresti si care, desi a avut posibilitatea sa se opuna la validarea acestei propuneri, totusi a votat pentru validarea ei.
Solutia Comisiei Municipiului Bucuresti pentru  aplicarea legilor fondului funciar de pe langa Institutia Prefectului Municipiului Bucuresti este intarita si de faptul ca A.D.S.  trebuie sa inventarieze terenurile cu destinatie agricola si sa le predea subcomisiilor locale pe baza de protocol, fapt care pana in prezent nu s-a concretizat.

-   Alta cauza a intarzierilor procesului de aplicare a legilor proprietatii la nivelul municipiului Bucuresti s-a referit la faptul ca, termenele stabilite de Legea nr.247/2005 sunt foarte mici, intrucat Comisia pentru aplicarea Legii nr.10/2001 de pe linga Primaria Municipiului Bucuresti nu va reusi sa transmita in termen de 60 de zile toate notificarile prin care se solicita teren agricol catre subcomisiile locale fiind foarte greu sa stabilesca regimul juridic aplicabil acestor terenuri in mod individual.

Prefect

Ion TINCU