CADRUL LEGISLATIV GENERAL REFERITOR LA SECURITATEA SI SANATATEA IN MUNCA

CADRUL LEGISLATIV GENERAL REFERITOR LA SECURITATEA SI SANATATEA IN MUNCA

Principii de baza ale sistemului legislativ din domeniul protectiei muncii

a) Securitate si sanatate in munca - drept fundamental al tuturor participantilor la procesul de munca Constitutia Romaniei, afirmand dreptul la protectie sociala, face referire si la masurile de securitate si igiena a muncii.  

Pentru realizarea acestui drept, legea-cadru impune obligatii in sarcina agentilor economici si a angajatilor lor si a stabilit organele specializate ale administratiei de stat care sa urmareasca modul in care unitatile si salariatii aplica si respecta normele de securitate si sanatate in munca. Asadar activitatea de securitate si sanatate in munca nu este lasata numai la latitudinea agentilor economici, ci, fiind implementata in toate domeniile vietii economico-sociale, statul asigura si controlul indeplinirii ei.

b) Legatura indisolubila dintre dreptul la munca si securitate si sanatate in munca, Romania fiind un stat social, dreptul la munca nu numai ca este consacrat ca un drept fundamental cetatenesc, dar el se afla in stransa corelatie cu dreptul la protectie sociala al angajatilor, care include si securitate si sanatate in munca si care este garantat. in acest sens, organele administratiei de stat desemnate prin lege, au obligatia de a organiza, coordona si controla activitatea in domeniu.

c) Caracterul preventiv al protectiei muncii, prin esenta sa, securitatea si sanatatea in munca are un caracter preventiv, menirea ei fiind preintampinarea producerii accidentelor de munca si/sau a imbolnavirilor profesionale. Reglementarile legale in domeniu sunt astfel stabilite, incat sa apere viata, sanatatea si integritatea corporala a participantilor la procesul de productie. Teoretic, daca normele de securitate si sanatate in munca sunt realizate si respectate intocmai, accidentele si imbolnavirile profesionale pot fi prevenite.

In acelasi timp, diferitele forme ale raspunderii juridice pentru incalcarea normelor de securitate si sanatate in munca sunt menite sa contribuie efectiv la realizarea caracterului preventiv al protectiei muncii in acest context trebuie subliniate reglementarile referitoare la repararea pagubelor aduse celor vatamati prin accidente de munca sau imbolnaviri profesionale, care sunt de natura sa stimuleze realizarea in practica a cerintelor de securitate si sanatate in munca.

d) Abordarea prevenirii accidentelor de munca si a imbolnavirilor profesionale ca problema unica, tinand seama ca, din punct de vedere al cauzelor determinante, al spatiului de manifestare, al subiectilor susceptibili sa le suporte, ca si al masurilor si mijloacelor de combatere, fenomenele de accidentare si imbolnavire profesionala sunt identice (mai mult, in numeroase cazuri acelasi factor de risc - cauza - poate conduce, in functie de conditiile concrete, fie la accident de munca, fie la boala profesionala), legiuitorul a urmarit tratarea lor ca o problema unica. Astfel, nu au fost constituite doua sisteme de acte juridice, unul care sa reglementeze prevenirea accidentelor de munca si altul prevenirea imbolnavirilor profesionale. Dimpotriva, prin legea de baza se defineste scopul securitatii muncii ca fiind 'prevenirea accidentelor de munca' si a 'imbolnavirilor profesionale', iar masurile obligatorii care vizeaza realizarea acestei finalitati sunt instituite prin norme comune (cerintele de securitate si sanatate in munca sunt masuri care conduc atat la eliminarea accidentelor, cat si a imbolnavirilor profesionale).

CAP.1. LEGISLATIA GENERALA SI SPECIFICA A SECURITATII SI SANATATII

IN MUNCA

Art.41(2) SALARIATII AU DREPTUL LA MASURI DE PROTECTIE SOCIALA. ACESTEA PRIVESC SECURITATEA SI SANATATEA SALARIATILOR, REGIMUL DE MUNCA AL FEMEILOR SI AL TINERILOR, INSTITUIREA UNUI SALARIU MINIM BRUT PE TARA, REPAUSUL SAPTAMANAL, CONCEDIUL DE ODIHNA PLATIT, PRESTAREA MUNCII IN CONDITII DEOSEBITE SAU SPECIALE, FORMAREA PROFESIONALA, PRECUM SI ALTE SITUATII SPECIFICE, STABILITE PRIN LEGE"

Actul normativ in baza caruia se desfasoara intreaga activitate de securitate si sanatate in munca in Romania il reprezinta Legea securitatii si sanatatii in munca.

Ea indeplineste rolul de lege-cadru fundamentala pentru realizarea securitatii muncii, fiind din acest punct de vedere elementul generator pentru toate prevederile normative care au ca obiect securitate si sanatate in munca.

      Legea 319/2006 - Legea securitatii si sanatatii in munca

transpune Directiva Cadru 89/391/CEE

legea stabileste principiile generale referitoare la prevenirea riscurilor profesionale, protectia sanatatii si securitatea lucratorilor, eliminarea factorilor de risc si accidentare informarea, consultarea, participarea echilibrata potrivit legii, instruirea lucratorilor si a reprezentantilor lor, precum si directiile generale pentru implementarea acestor principii

Legea securitatii si sanatatii in munca are cel mai mare nivel de aplicare, fiind obligatorie in toata economia nationala, respectiv in toate unitatile in care se desfasoara procese de munca utilizandu-se personal angajat printr-una din formele legale.

In virtutea rolului mentionat, Legea securitatii si sanatatii in munca indeplineste o serie de functii, care asigura caracterul unitar al sistemului legislativ al protectiei muncii si al modului sau de aplicare:

- stabilirea principiilor de prevenire;

- trasarea cadrului general pentru intregul proces de legiferare in domeniul protectiei muncii;

- trasarea cadrului general pentru modul de desfasurare si organizare a activitatii de prevenire a accidentelor de munca si bolilor profesionale.

Cap.1.1. Structura Legii securitatii si sanatatii in munca asigura acoperirea tuturor problemelor de baza ale organizarii si desfasurarii activitatii practice de prevenire a riscurilor profesionale:

CAPITOLUL I : DISPOZITII GENERALE

CAPITOLUL II: DOMENII DE APLICARE

CAPITOLUL III: OBLIGATIILE ANGAJATORILOR

CAPITOLUL IV: OBLIGATIILE LUCRATORILOR

CAPITOLUL V: SUPRAVEGHEREA SANATATII

CAPITOLUL VI: COMUNICAREA, CERCETAREA,   INREGISTRAREA SI RAPORTAREA EVENIMENTELOR

CAPITOLUL VII: GRUPURI SENSIBILE LA RISC

CAPITOLUL VIII: INFRACTIUNI

CAPITOLUL IX: CONTRAVENTII

CAPITOLUL X: AUTORITATI COMPETENTE SI INSTITUTII CU ATRIBUTII IN DOMENIU

CAPITOLUL XI: DISPOZITII FINALE

In vederea armonizarii legislatiei nationale cu cea comunitara, in Legea securitatii si sanatatii in munca au fost preluate principiile si cerintele generale stabilite prin Directiva-cadru si alte directive in legatura cu urmatoarele categorii de probleme, esentiale pentru desfasurarea activitatii de securitate si sanatate in munca.

Cap.1.1.1. Definirea notiunii de securitate si sanatate in munca:

Ansamblul de activitati institutionalizate avand ca scop asigurarea celor mai bune conditii in desfasurarea procesului de munca, apararea vietii, integritatii fizice si psihice, sanatatii lucratorilor si ale altor persoane participante la procesul de munca.

Cap.1.1.2. Aria de aplicare a legislatiei:

1. se aplica in toate sectoarele de activitate, atat publice, cat si private.
2. se aplica angajatorilor, lucratorilor inclusiv studentilor, elevilor in perioada efectuarii stagiului de practica, precum si ucenicilor altor participanti la procesul de munca..

n      exceptii

cazurile in care particularitatile inerente ale anumitor activitati specifice din serviciile publice, cum ar fi fortele armate sau politia, precum si cazurile de dezastre, inundatii si pentru realizarea masurilor de protectie civila, vin in contradictie cu prezenta lege.

in toate aceste cazuri, trebuie sa se asigure securitatea si sanatatea lucratorilor, tinand seama de principiile stabilite prin prezenta lege.

Cap.1.1.3. Temeni si expresii, definitii:

a) lucrator - persoana angajata de catre un angajator, potrivit legii, inclusiv studentii, elevii in perioada efectuarii stagiului de practica, precum si ucenicii si alti participanti la procesul de munca, cu exceptia persoanelor care presteaza activitati casnice;

b) angajator - persoana fizica sau juridica ce se afla in raporturi de munca ori de serviciu cu lucratorul respectiv si care are responsabilitatea intreprinderii si/sau unitatii;

c) reprezentant al lucratorilor cu raspunderi specifice in domeniul securitatii si sanatatii lucratorilor - persoana aleasa, sa ii reprezinte pe acestia in ceea ce priveste problemele referitoare la protectia securitatii si sanatatii lucratorilor in munca;

d) eveniment - accidentul care a antrenat decesul sau vatamari ale organismului, situatia de persoana data disparuta sau accidentul de traseu ori de circulatie, in conditiile in care au fost implicate persoane angajate, incidentul periculos, precum si cazul susceptibil de boala profesionala sau legata de profesiune;

e) echipament de munca - orice masina, aparat, unealta sau instalatie folosita in munca;

f) echipament individual de protectie - orice echipament destinat a fi purtat sau manuit de un lucrator pentru a-l proteja impotriva unuia ori mai multor riscuri care ar putea sa ii puna in pericol securitatea si sanatatea la locul de munca, precum si orice supliment sau accesoriu proiectat pentru a indeplini acest obiectiv;

g) pericol grav si iminent de accidentare - situatia concreta, reala si actuala careia ii lipseste doar prilejul declansator pentru a produce un accident in orice moment;

h) incident periculos - evenimentul identificabil, cum ar fi explozia, incendiul, avaria, accidentul tehnic, emisiile majore de noxe, rezultat din disfunctionalitatea unei activitati sau a unui echipament de munca sau/si din comportamentul neadecvat al factorului uman care nu a afectat lucratorii, dar ar fi fost posibil sa aiba asemenea urmari si/sau a cauzat ori ar fi fost posibil sa produca pagube materiale;

i) servicii externe - persoane juridice sau fizice din afara intreprinderii/unitatii, abilitate sa presteze servicii de protectie si prevenire in domeniul securitatii si sanatatii in munca, conform legii;

j) accident usor - eveniment care are drept consecinta leziuni superficiale care necesita numai acordarea primelor ingrijiri medicale si a antrenat incapacitate de munca cu o durata mai mica de 3 zile;

k) boala legata de profesiune - boala cu determinare multifactoriala, la care unii factori determinanti sunt de natura profesionala.

Cap. 1.1.4. Principii generale de prevenire

a) evitarea riscurilor;

b) evaluarea riscurilor care nu pot fi evitate;

c) combaterea riscurilor la sursa;

d) adaptarea muncii la om, in special in ceea ce priveste proiectarea posturilor de munca, alegerea echipamentelor de munca, a metodelor de munca si de productie, in vederea reducerii monotoniei muncii, a muncii cu ritm predeterminat si a diminuarii efectelor acestora asupra sanatatii;

e) adaptarea la progresul tehnic;

f) inlocuirea a ceea ce este periculos cu ceea ce nu este periculos sau cu ceea ce este mai putin periculos;

g) dezvoltarea unei politici de prevenire coerente care sa cuprinda tehnologiile, organizarea muncii, conditiile de munca, relatiile sociale si influenta factorilor din mediul de munca;

h) adoptarea, in mod prioritar, a masurilor de protectie colectiva fata de masurile de protectie individuala;

i) furnizarea de instructiuni corespunzatoare lucratorilor.

Cap.1.1.5. Obligatiile angajatorilor

Obligatii cu caracter general:

sa asigure securitatea si protectia sanatatii lucratorilor

sa previna aparitia riscurilor profesionale

sa informeze si sa instruisca lucratorii

asigurarea cadrului organizatoric si a mijloacelor necesare securitatii si sanatatii in munca.

Obligatii generale de prevenire:

sa evalueze riscurile pentru securitatea si sanatatea lucratorilor

sa intocmeasca un plan de prevenire si protectie compus din masuri tehnice, sanitare, organizatorice.

sa asigure conditii pentru ca fiecare lucrator sa primeasca o instruire suficienta si adecvata in domeniul securitatii si sanatatii in munca

sa ia masurile corespunzatoare pentru ca, in zonele cu risc ridicat si specific, accesul sa fie permis numai lucratorilor care au primit si si-au insusit instructiunile adecvate.

sa ia in considerare capacitatile lucratorului in ceea ce priveste securitatea si sanatatea in munca, atunci cand ii incredinteaza sarcini;

sa asigure ca planificarea si introducerea de noi tehnologii sa faca obiectul consultarilor cu lucratorii si/sau reprezentantii acestora;

sa ia masurile necesare pentru acordarea primului ajutor, stingerea incendiilor si evacuarea lucratorilor, adaptate naturii activitatilor si marimii intreprinderii si/sau unitatii,

sa desemneze lucratorii care aplica masurile de prim ajutor, de stingere a incendiilor si de evacuare a lucratorilor;

sa ia masuri si sa furnize instructiuni pentru a da lucratorilor posibilitatea sa opreasca lucrul si/sau sa paraseasca imediat locul de munca si sa se indrepte spre o zona sigura, in caz de pericol grav si iminent;

sa tina evidenta accidentelor de munca ce au ca urmare o incapacitate de munca mai mare de 3 zile de lucru, a accidentelor usoare, a bolilor profesionale, a incidentelor periculoase, precum si a accidentelor de munca;

sa elaboreze pentru autoritatile competente si in conformitate cu reglementarile legale rapoarte privind accidentele de munca suferite de lucratorii sai;

sa stabileasca pentru lucratori, prin fisa postului, atributiile si raspunderile ce le revin in domeniul securitatii si sanatatii in munca, corespunzator functiilor exercitate;

sa asigure informarea fiecarei persoane, anterior angajarii in munca, asupra riscurilor la care aceasta este expusa la locul de munca, precum si asupra masurilor de prevenire si de protectie necesare;

sa ia masuri pentru autorizarea exercitarii meseriilor si a profesiilor prevazute de legislatia specifica;

sa angajeze numai persoane care, in urma examenului medical si, dupa caz, a testarii psihologice a aptitudinilor, corespund sarcinii de munca pe care urmeaza sa o execute si sa asigure controlul medical periodic ulterior angajarii;

sa asigure functionarea permanenta si corecta a sistemelor si dispozitivelor de protectie, a aparaturii de masura si control, precum si a instalatiilor de captare, retinere si neutralizare a substantelor nocive degajate in desfasurarea proceselor tehnologice;

sa prezinte documentele si sa dea relatiile solicitate de inspectorii de munca in timpul controlului sau al efectuarii cercetarii evenimentelor

sa asigure realizarea masurilor dispuse de inspectorii de munca cu prilejul vizitelor de control si al cercetarii evenimentelor

sa asigure supravegherea medicala a sanatatii lucratorilor;

Atunci cand in acelasi loc de munca isi desfasoara activitatea lucratori din mai multe intreprinderi si/sau unitati, angajatorii acestora au urmatoarele obligatii:

a) sa coopereze in vederea implementarii prevederilor privind securitatea, sanatatea si igiena in munca, luand in considerare natura activitatilor;

b) sa isi coordoneze actiunile in vederea protectiei lucratorilor si prevenirii riscurilor profesionale, luand in considerare natura activitatilor;

c) sa se informeze reciproc despre riscurile profesionale;

d) sa informeze lucratorii si/sau reprezentantii acestora despre riscurile profesionale.

Cap.1.1.6. Obligatiile lucratorilor:

n    fiecare lucrator trebuie sa isi desfasoare activitatea, in conformitate cu pregatirea si instruirea sa, precum si cu instructiunile primite din partea angajatorului, astfel incat sa nu expuna la pericol de accidentare sau imbolnavire profesionala atat propria persoana, cat si alte persoane care pot fi afectate de actiunile sau omisiunile sale in timpul procesului de munca.

n    in mod deosebit lucratorii au urmatoarele obligatii:

a)     sa utilizeze corect masinile, aparatura, uneltele, substantele periculoase, echipamentele de transport si alte mijloace de productie;

b)     sa utilizeze corect echipamentul individual de protectie acordat si, dupa utilizare, sa il inapoieze sau sa il puna la locul destinat pentru pastrare;

c)      sa nu procedeze la scoaterea din functiune, la modificarea, schimbarea sau inlaturarea arbitrara a dispozitivelor de securitate proprii, in special ale masinilor, aparaturii, uneltelor, instalatiilor tehnice si cladirilor, si sa utilizeze corect aceste dispozitive;

d)     sa comunice imediat angajatorului si/sau lucratorilor desemnati orice situatie de munca despre care au motive intemeiate sa o considere un pericol pentru securitatea si sanatatea lucratorilor, precum si orice deficienta a sistemelor de protectie;

e)     sa aduca la cunostinta conducatorului locului de munca si/sau angajatorului accidentele suferite de propria persoana;

f)       sa coopereze cu angajatorul si/sau cu lucratorii desemnati, atat timp cat este necesar, pentru a face posibila realizarea oricaror masuri sau cerinte dispuse de catre inspectorii de munca si inspectorii sanitari, pentru protectia sanatatii si securitatii lucratorilor;

g)     sa coopereze, atat timp cat este necesar, cu angajatorul si/sau cu lucratorii desemnati, pentru a permite angajatorului sa se asigure ca mediul de munca si conditiile de lucru sunt sigure si fara riscuri pentru securitate si sanatate, in domeniul sau de activitate;

h)     sa isi insuseasca si sa respecte prevederile legislatiei din domeniul securitatii si sanatatii in munca si masurile de aplicare a acestora;

i)        sa dea relatiile solicitate de catre inspectorii de munca si inspectorii sanitari.

Cap.1.1.7. Servicii de prevenire si protectie

n      angajatorul desemneaza unul sau mai multi lucratori pentru a se ocupa de activitatile de protectie si de activitatile de prevenire a riscurilor profesionale din intreprindere si/sau unitate, denumiti in continuare lucratori desemnati.

n      lucratorii desemnati nu trebuie sa fie prejudiciati ca urmare a activitatii lor de protectie si a celei de prevenire a riscurilor profesionale.

n      lucratorii desemnati trebuie sa dispuna de timpul necesar pentru a-si putea indeplini obligatiile ce le revin prin prezenta lege.

n      daca in intreprindere si/sau unitate nu se pot organiza activitatile de prevenire si cele de protectie din lipsa personalului competent, angajatorul trebuie sa recurga la servicii externe.

n      in cazul in care angajatorul apeleaza la serviciile externe, acestea trebuie sa fie informate de catre angajator asupra factorilor cunoscuti ca au efecte sau sunt susceptibili de a avea efecte asupra securitatii si sanatatii lucratorilor.

n      lucratorii desemnati trebuie sa aiba, in principal, atributii privind securitatea si sanatatea in munca si, cel mult, atributii complementare.

n      in toate cazurile, pentru a se ocupa de organizarea activitatilor de prevenire si a celor de protectie, tinand seama de marimea intreprinderii si/sau unitatii si/sau de riscurile la care sunt expusi lucratorii, precum si de distributia acestora in cadrul intreprinderii si/sau unitatii se impune ca:

n      lucratorii desemnati sa aiba capacitatea necesara si sa dispuna de mijloacele adecvate;

n      serviciile externe sa aiba aptitudinile necesare si sa dispuna de mijloace personale si profesionale adecvate;

n      lucratorii desemnati si serviciile externe sa fie in numar suficient.

n      prevenirea riscurilor, precum si protectia sanatatii si securitatea lucratorilor, trebuie sa fie asigurate de unul sau mai multi lucratori, de un serviciu sau de servicii distincte, din interiorul sau din exteriorul intreprinderii si/sau unitatii.

n      lucratorul / lucratorii si/sau serviciul / serviciile prevazute la alineatul de mai sus trebuie sa colaboreze intre ei ori de cate ori este necesar.

n      in cazul micro-intreprinderilor si al intreprinderilor mici, in care se desfasoara activitati fara riscuri deosebite, angajatorul isi poate asuma atributiile din domeniul securitatii si sanatatii in munca pentru realizarea masurilor prevazute de prezenta lege, daca are capacitatea necesara in domeniu

Cap.1.1.8.Informarea lucratorilor

Angajatorul trebuie sa ia masuri corespunzatoare, astfel incat lucratorii si/sau reprezentantii acestora sa primeasca toate informatiile necesare privind:

n      riscurile pentru securitate si sanatate in munca, precum si masurile si activitatile de prevenire si protectie atat la nivelul intreprinderii si/sau unitatii, in general, cat si la nivelul fiecarui post de lucru si/sau fiecarei functii;

n      masurile de prim-ajutor, de stingere a incendiilor si de evacuare a lucratorilor.

Angajatorul trebuie sa ia masuri corespunzatoare astfel incat angajatorii lucratorilor din orice intreprindere si/sau unitate exterioara, care desfasoara activitati in intreprinderea si/sau in unitatea sa, sa primeasca informatii adecvate privind aspectele la care s-a facut referire in aliniatul precedent.

Angajatorul trebuie sa ia masuri corespunzatoare pentru ca lucratorii desemnati sau reprezentantii lucratorilor, cu raspunderi specifice in domeniul securitatii si sanatatii lucratorilor sa aiba acces la:

a)     evaluarea riscurilor si la masurile de protectie

b)     evidenta si rapoartele referitoare la accidentele de munca, la bolile profesionale si la incidentele periculoase

c)      informatii privind masurile din domeniul securitatii si sanatatii in munca, precum si informatii provenind de la institutiile de control si autoritatile competente in domeniu.

CAP.1.1.9.Consultarea si participarea lucratorilor

Angajatorii consulta lucratorii si/sau reprezentantii lor si permit participarea acestora la discutarea tuturor problemelor referitoare la securitatea si sanatatea in munca. aceste activitati implica:

a) consultarea lucratorilor;

b)dreptul lucratorilor si/sau reprezentantilor lor sa faca propuneri;

c)participarea echilibrata.

Lucratorii si/sau reprezentantii lucratorilor iau parte in mod echilibrat sau sunt consultati in prealabil si in timp util de catre angajator cu privire la:

a)orice masura care ar afecta semnificativ securitatea si sanatatea in munca;

b)desemnarea lucratorilor cu atributii in activitatile de protectie si de prevenire a riscurilor profesionale in acordarea primului-ajutor, in stingerea incendiilor si evacuarea lucratorilor;

c)informatiile din domeniul securitatii si sanatatii in munca;

d)     recurgerea, dupa caz, la servicii externe;

e)     organizarea si planificarea instruirii.

Reprezentantii lucratorilor cu raspunderi specifice in domeniul securitatii si sanatatii lucratorilor au dreptul sa solicite angajatorului sa ia masuri corespunzatoare si sa prezinte propuneri in acest sens, in scopul diminuarii riscurilor pentru lucratori si/sau al eliminarii surselor de pericol.

Reprezentantii lucratorilor cu raspunderi specifice in domeniul securitatii si sanatatii lucratorilor sau lucratorii nu pot fi prejudiciati pentru aceste solicitari.

Angajatorul trebuie sa acorde reprezentantilor lucratorilor cu raspunderi specifice in domeniul securitatii si sanatatii lucratorilor un timp adecvat, fara diminuarea drepturilor salariale, si sa le furnizeze mijloacele necesare pentru a-si putea exercita drepturile si atributiile care decurg din lege.

Reprezentantii lucratorilor cu raspunderi specifice in domeniul securitatii si sanatatii lucratorilor si/sau lucratorii au dreptul sa apeleze la autoritatile competente, in cazul in care considera ca masurile adoptate si mijloacele utilizate de catre angajator nu sunt suficiente pentru asigurarea securitatii si sanatatii in munca.

Reprezentantilor lucratorilor cu raspunderi specifice in domeniul securitatii si sanatatii lucratorilor trebuie sa li se acorde posibilitatea de a-si prezenta observatiile inspectorilor de munca si inspectorilor sanitari, in timpul vizitelor de control.

In vederea realizarii informarii, consultarii si participarii lucratorilor, la nivelul angajatorului se infiinteaza, se organizeaza si functioneaza comitete de securitate si sanatate in munca.

Cap.1.1.10. Instruirea lucratorilor

n      angajatorul trebuie sa asigure conditii pentru ca fiecare lucrator sa primeasca o instruire suficienta si adecvata in domeniul securitatii si sanatatii in munca, in special sub forma de informatii si instructiuni de lucru, specifice locului de munca si postului sau:

a)     la angajare;

b)     la schimbarea locului de munca sau la transfer;

c)      la introducerea unui nou echipament de munca sau a unor modificari ale echipamentului existent;

d)     la introducerea oricarei noi tehnologii sau proceduri de lucru;

e)     la executarea unor lucrari speciale.

n      instruirea trebuie sa fie:

a)     adaptata evolutiei riscurilor sau aparitiei unor noi riscuri;

b)     periodica si ori de cate ori este necesar.

n      angajatorul se va asigura ca lucratorii din intreprinderi si/sau unitati din exterior, care desfasoara activitati in intreprinderea si/sau unitatea proprie, au primit instructiuni adecvate referitoare la riscurile legate de securitate si sanatate in munca, pe durata desfasurarii activitatilor.

n      reprezentantii lucratorilor cu raspunderi specifice in domeniul securitatii si sanatatii in munca au dreptul la instruire corespunzatoare.

n      instruirea nu poate fi realizata pe cheltuiala lucratorilor si/sau a reprezentantilor acestora si trebuie sa se realizeze in timpul programului de lucru fie in interiorul, fie in afara intreprinderii si/sau unitatii.

Cap.1.1.11. Primul ajutor, stingerea incendiilor, evacuarea lucratorilor, pericol grav si iminent

Angajatorul are urmatoarele obligatii:

a)     sa ia masurile necesare pentru acordarea primului ajutor, stingerea incendiilor si evacuarea lucratorilor, adaptate naturii activitatilor si marimii intreprinderii si/sau unitatii, tinand seama de alte persoane prezente;

b)     sa stabileasca legaturile necesare cu serviciile specializate, indeosebi in ceea ce priveste primul ajutor, serviciul medical de urgenta, salvare si pompieri.

c)      sa desemneze lucratorii care aplica masurile de prim ajutor, de stingere a incendiilor si de evacuare a lucratorilor,

d)     sa informeze, cat mai curand posibil, toti lucratorii care sunt sau pot fi expusi unui pericol grav si iminent despre riscurile implicate de acest pericol, precum si despre masurile luate ori care trebuie sa fie luate pentru protectia lor;

e)     sa ia masuri si sa furnize instructiuni pentru a da lucratorilor posibilitatea sa opreasca lucrul si/sau sa paraseasca imediat locul de munca si sa se indrepte spre o zona sigura, in caz de pericol grav si iminent;

f)       sa nu impuna lucratorilor reluarea lucrului in situatia in care inca exista un pericol grav si iminent,

g)     lucratorii care, in cazul unui pericol grav si iminent, parasesc locul de munca nu trebuie sa fie prejudiciati si trebuie sa fie protejati.

Cap.1.1.12.Comunicarea, cercetarea, inregistrarea si raportarea evenimentelor

Accidentele de munca se clasifica, in raport cu urmarile produse si cu numarul persoanelor accidentate, in:

a) accidente care produc incapacitate temporara de munca de cel putin 3 zile calendaristice;

b) accidente care produc invaliditate;

c) accidente mortale;

d) accidente colective, cand sunt accidentate cel putin 3 persoane in acelasi timp si din aceeasi cauza.

Angajatorul are obligatia sa comunice evenimentele, de indata, dupa cum urmeaza

a) inspectoratelor teritoriale de munca, toate evenimentele;

b) asiguratorului, potrivit Legii nr. 346/2002 privind asigurarea pentru accidente de munca si boli profesionale;

c) organelor de urmarire penala, dupa caz.

Cercetarea evenimentelor

a) de catre angajator, in cazul evenimentelor care au produs incapacitate temporara de munca;

b) de catre inspectoratele teritoriale de munca, in cazul evenimentelor care au produs invaliditate evidenta sau confirmata, deces, accidente colective, incidente periculoase, in cazul evenimentelor care au produs incapacitate temporara de munca lucratorilor la angajatorii persoane fizice, precum si in situatiile cu persoane date disparute;

c) de catre Inspectia Muncii, in cazul accidentelor colective, generate de unele evenimente deosebite, precum avariile sau exploziile;

d) de catre autoritatile de sanatate publica teritoriale, respectiv a municipiului Bucuresti, in cazul suspiciunilor de boala profesionala si a bolilor legate de profesiune

CAZURI PARTICULARE DE ACCIDENTE DE MUNCA

a) accidentul suferit de orice persoana, ca urmare a unei actiuni intreprinse din proprie initiativa pentru salvarea de vieti omenesti;

b) accidentul suferit de orice persoana, ca urmare a unei actiuni intreprinse din proprie initiativa pentru prevenirea ori inlaturarea unui pericol care ameninta avutul public si privat;

c) accidentul cauzat de activitati care nu au legatura cu procesul muncii, daca se produce la sediul persoanei juridice sau la adresa persoanei fizice, ori in alt loc de munca organizat de acestia, in timpul programului de munca, si nu se datoreaza culpei exclusive a accidentatului;

d) accidentul de traseu, daca deplasarea s-a facut in timpul si pe traseul normal de la domiciliul lucratorului la locul de munca organizat de angajator si invers;

e) accidentul suferit in timpul deplasarii de la sediul persoanei juridice la care este incadrata victima, ori de la orice alt loc de munca organizat de acestea, la o alta persoana juridica sau fizica, pentru indeplinirea sarcinilor de munca, pe durata normala de deplasare;

f) accidentul suferit de cei care urmeaza cursuri de calificare, recalificare sau perfectionare a pregatirii profesionale, in timpul si din cauza efectuarii activitatilor aferente stagiului de practica;

g) disparitia unei persoane, in conditiile unui accident de munca si in imprejurari care indreptatesc presupunerea decesului acesteia;

CAP.2. NORMELE DE SECURITATE SI SANATATE IN MUNCA

Normele de securitate si sanatate in munca constituie o masura legislativa de realizare a securitatii muncii; continutul lor este format din prevederi cu caracter obligatoriu, prin a caror respectare se urmareste eliminarea comportamentului accidentogen al executantului in procesul muncii. Fiecare prevedere reprezinta in sine o masura de prevenire, tehnica sau organizatorica, a producerii accidentelor de munca si imbolnavirilor profesionale.

In consecinta, rolul normelor de securitate si sanatate in munca este de a stabili acele masuri de prevenire necesare pentru anihilarea factorilor de risc de accidentare si imbolnavire profesionala dependenti de executant.

Cap.2.1. Functiile normelor de securitate si sanatate in munca pot fi descrise dupa cum urmeaza:

principalul instrument in realizarea instruirii in domeniul securitatii muncii;

unul din instrumentele in baza carora, in cazul cercetarii accidentelor de munca, se stabilesc cauzele producerii acestora si vinovatia;

- unul din instrumentele cu ajutorul carora se realizeaza controlul si autocontrolul de securitate si sanatate in munca;

- unul din principalele acte juridice in functie de care se stabilesc si se sanctioneaza abaterile in domeniul protectiei muncii;

- unul din principalele criterii in fundamentarea politicii si a programului de activitate pentru realizarea securitatii muncii la nivelul agentilor economici.

Cap.2.2. Sistemul national de norme de securitate si sanatate in munca cuprinde:

Norme Metodologice - H.G. 1425/2006.

Cerinte minime de securitate si sanatate specifice activitatilor reglementate

Cap.2.2.1. HG 1425/2006 - norme metodologice de aplicare a Legii 319/2006

Structura:

Dispozitii generale

Autorizarea functionarii din punct de vedere al securitatii si sanatatii in munca

Servicii de prevenire si protectie

Organizarea si functionarea comitetului de securitate si sanatate in munca

Instruirea lucratorilor in domeniul securitatii si sanatatii in munca

Pericol grav si iminent si zone cu risc ridicat si specific

Comunicarea si cercetarea evenimentelor, inregistrarea si evidenta accidentelor de munca si a incidentelor periculoase, semnalarea, cercetarea, declararea si raportarea bolilor profesionale

Avizarea documentatiilor cu caracter tehnic de informare si instruire in domeniul securitatii si sanatatii in munca

Anexe

I. Autorizarea

Se supun autorizarii toate entitatile care nu se autorizeaza in temeiul Legii nr. 359/2004 privind simplificarea formalitatilor la inregistrarea in registrul comertului a persoanelor fizice, asociatiilor familiale si persoanelor juridice, inregistrarea fiscala a acestora, precum si la autorizarea functionarii persoanelor juridice, cu modificarile si completarile ulterioare.

Angajatorul are obligatia sa depuna la ITM:

a)o cerere, completata in doua exemplare semnate in original de catre angajator care va fi insotita de urmatoarele acte:

b)copii de pe actele de infiintare;

c)declaratia pe propria raspundere, conform modelului din care rezulta ca pentru activitatile declarate sunt indeplinite conditiile de functionare prevazute de legislatia specifica in domeniul securitatii si sanatatii in munca.

d)opisul cu documentele depuse.

Inspectoratul Teritorial de Munca va proceda la:

a) inregistrarea cererilor de autorizare a functionarii din punct de vedere al securitatii si sanatatii in munca;

b) verificarea actelor depuse in sustinerea acestora, precum si declaratia pe propria raspundere;

c) completarea si emitere certificatului constatator.

II. Organizarea activitatilor de prevenire si protectie

a) prin asumarea de catre angajator, a atributiilor pentru realizarea masurilor prevazute de lege (unitati cu mai putin de 50 angajati)

b) prin desemnarea unuia sau mai multor lucratori pentru a se ocupa de activitatile de prevenire si protectie (unitati cu 50 -150 angajati)

c) prin infiintarea unui serviciu intern de prevenire si protectie (unitati cu mai mult de 50 angajati)

d) prin apelarea la servicii externe de prevenire si protectie.

Activitatile de prevenire si protectie desfasurate prin in cadrul intreprinderii si/sau al unitatii sunt urmatoarele:

1. Identificarea pericolelor si evaluarea riscurilor pentru fiecare componenta a sistemului de munca, respectiv executant, sarcina de munca, mijloace de munca/ echipamente de munca si mediul de munca pe locuri de munca/posturi de lucru;
2. Elaborarea si actualizarea planului de prevenire si protectie;
3. Elaborarea de instructiuni proprii pentru completarea si/sau aplicarea reglementarilor de securitate si sanatate in munca, tinand seama de particularitatile activitatilor si ale unitatii/ intreprinderii, precum si ale locurilor de munca/ posturilor de lucru;
4. Propunerea atributiilor si raspunderilor in domeniul securitatii si sanatatii in munca, ce revin lucratorilor, corespunzator functiilor exercitate, care se consemneaza in fisa postului, cu aprobarea angajatorului;

5. Verificarea cunoasterii si aplicarii de catre toti lucratorii a masurilor prevazute in planul de prevenire si protectie, precum si a atributiilor si responsabilitatilor ce le revin in domeniul securitatii si sanatatii in munca, stabilite prin fisa postului;
6. Intocmirea unui necesar de documentatii cu caracter tehnic de informare si instruire a lucratorilor in domeniul securitatii si sanatatii in munca;

7. Elaborarea tematicii pentru toate fazele de instruire, stabilirea periodicitatii adecvate, asigurarea informarii si instruirii lucratorilor si verificarea cunoasterii si aplicarii de catre lucratori a informatiilor primite;
8. Elaborarea programului de instruire-testare la nivelul intreprinderii si/sau unitatii;
9. Asigurarea intocmirii planului de actiune in caz de pericol grav si iminent, conform prevederilor art. 101-107, si asigurarea ca toti lucratorii sa fie instruiti pentru aplicarea lui;

10. Evidenta zonelor cu risc ridicat si specific prevazute la art. 101-107;
11. Stabilirea zonelor care necesita semnalizare de securitate si sanatate in munca, stabilirea tipului de semnalizare necesar si amplasarea
12. Evidenta meseriilor si a profesiilor prevazute de legislatia specifica, pentru care este necesara autorizarea exercitarii lor;
13. Evidenta posturilor de lucru care necesita examene medicale suplimentare;
14. Evidenta posturilor de lucru care, la recomandarea medicului de medicina muncii, necesita testarea aptitudinilor si/sau control psihologic periodic;
15. Monitorizarea functionarii sistemelor si dispozitivelor de protectie, a aparaturii de masura si control, precum si a instalatiilor de ventilare;

16. Verificarea starii de functionare a sistemelor de alarmare, avertizare, semnalizare de urgenta, precum si a sistemelor de siguranta;
17. Informarea angajatorului, in scris, asupra deficientelor constatate in timpul controalelor efectuate la locul de munca si propunerea de masuri de prevenire si protectie;
18. Intocmirea rapoartelor si/sau a listelor prevazute de hotararile Guvernului

19. Evidenta echipamentelor de munca si urmarirea ca verificarile periodice si, daca este cazul, incercarile periodice ale echipamentelor de munca sa fie efectuate de persoane competente, conform prevederilor legale;
20. Identificarea echipamentelor individuale de protectie necesare pentru posturile de lucru din intreprindere si intocmirea necesarului de dotare a lucratorilor cu echipament individual de protectie,

21. Urmarirea intretinerii, manipularii si depozitarii adecvate a echipamentelor individuale de protectie si a inlocuirii lor la termenele stabilite,
22. Participarea la cercetarea evenimentelor conform competentelor legale;
23. Intocmirea evidentelor conform competentelor prevazute;
24. Elaborarea rapoartelor privind accidentele de munca suferite de lucratorii din intreprindere si/sau unitate, in conformitate cu prevederile art. 12 alin. (1) lit. d) din lege;
25. Urmarirea realizarii masurilor dispuse de catre inspectorii de munca, cu prilejul vizitelor de control si al cercetarii evenimentelor;
26. Colaborarea cu lucratorii si/sau reprezentantii lucratorilor, serviciile externe de prevenire si protectie, medicul de medicina muncii, in vederea coordonarii masurilor de prevenire si protectie;
27. Colaborarea cu lucratorii desemnati/serviciile interne/serviciile externe ai/ale altor angajatori, in situatia in care mai multi angajatori isi desfasoara activitatea in acelasi loc de munca;
28. Urmarirea actualizarii planului de avertizare, a planului de protectie si prevenire si a planului de evacuare;
29. Propunerea de sanctiuni si stimulente pentru lucratori, pe criteriul indeplinirii atributiilor in domeniul securitatii si sanatatii in munca;
30. Propunerea de clauze privind securitatea si sanatatea in munca la incheierea contractelor de prestari de servicii cu alti angajatori, inclusiv la cele incheiate cu angajatori straini;
31. Intocmirea unui necesar de mijloace materiale pentru desfasurarea acestor activitati.

Cerintele minime de pregatire in domeniul securitatii si sanatatii in muncii

a) nivel de baza

- se adreseaza doar angajatorilor care isi asuma responsabilitati

- curs de 40 h in domeniul SSM

- studii in invatamantul liceal filiera teoretica in profil real sau filiera tehnologica in profil tehnic

b) nivel mediu

- se adreseaza lucratorilor desemnati sau membrilor serviciului intern de prevenire si protectie

- curs de 80 h in domeniul SSM

- studii in invatamantul postliceal in profil tehnic

c) nivel superior

- se adreseaza sefilor serviciilor interne si externe de prevenire si protectie

- studii superioare tehnice

- curs de 80 h in domeniul SSM

curs postuniversitar de evaluare a riscurilor cu o durata de cel putin 180 de ore

III. Comitetul de securitate si sanatate in munca

- organul paritar constituit in unitatile care au un numar de cel putin 50 de lucratori, in vederea participarii si consultarii periodice a lucratorilor

Componenta:

reprezentantii lucratorilor cu raspunderi specifice in domeniul securitatii si sanatatii lucratorilor

angajator sau reprezentantul sau legal si/sau reprezentantii sai in numar egal cu cel al reprezentantilor lucratorilor

medicul de medicina muncii, pe de alta parte.

Functionarea comitetului de securitate si sanatate in munca

Angajatorul are obligatia sa asigure intrunirea comitetului de securitate si sanatate in munca cel putin o data pe trimestru;

Ordinea de zi a fiecarei intruniri este transmisa membrilor comitetului de securitate si sanatate in munca, inspectoratului teritorial de munca cu cel putin 5 zile inaintea datei stabilite pentru intrunirea comitetului;

Angajatorul trebuie sa prezinte, cel putin o data pe an, comitetului de securitate si sanatate in munca un raport scris care va cuprinde situatia securitatii si sanatatii in munca din unitate;

Angajatorul trebuie sa transmita raportul prezentat, avizat de membrii comitetului de securitate si sanatate in munca, in termen de 10 zile, inspectoratului teritorial de munca.

IV. Instruirea lucratorilor in domeniul securitatii si sanatatii in munca

Are ca scop insusirea cunostintelor si formarea deprinderilor de securitate si sanatate in munca.

Instruirea lucratorilor in domeniul securitatii si sanatatii in munca la nivelul intreprinderii si/sau al unitatii se efectueaza in timpul programului de lucru.

Perioada in care se desfasoara instruirea este considerata timp de munca.

Instruirea se face dupa cum urmeaza :

a) instruirea introductiv-generala;

b) instruirea la locul de munca;

c) instruirea periodica.

Intervalul dintre doua instruiri periodice stabilit prin instructiuni proprii, in functie de conditiile locului de munca

pentru personal de executie si nu va fi mai mare de 6 luni.

pentru personalul tehnico-administrativ 12 luni.

Rezultatul instruirii lucratorilor in domeniul securitatii si sanatatii in munca se consemneaza in mod obligatoriu in fisa de instruire individuala.

Completarea fisei de instruire individuala se va face cu pix cu pasta sau cu stilou, imediat dupa verificarea instruirii.

Dupa efectuarea instruirii, fisa de instruire individuala se semneaza de catre lucratorul instruit si de catre persoanele care au efectuat si au verificat instruirea.

Fisa de instruire individuala va fi pastrata de catre conducatorul locului de munca si va fi insotita de o copie a fisei de aptitudini

Instruirea introductiv-generala

Instruirea se efectueaza de catre:

a) angajatorul care si-a asumat atributiile din domeniul securitatii si sanatatii in munca;

b) lucratorul desemnat;

c) un lucrator al serviciului intern de prevenire si protectie;

d) serviciul extern de prevenire si protectie.

Durata instruirii introductiv-generale depinde de specificul activitati si de riscurile pentru securitate si sanatate in munca. Se stabileste prin instructiuni proprii dar nu va fi mai mica de 8 ore.

Se vor expune, in principal, urmatoarele probleme:

a) legislatia de securitate si sanatate in munca;

b) consecintele posibile ale necunoasterii si nerespectarii legislatiei de securitate si sanatate in munca;

c) riscurile de accidentare si imbolnavire profesionala specifice unitatii;

d) masuri la nivelul intreprinderii si/sau unitatii privind acordarea primului ajutor, stingerea incendiilor si evacuarea lucratorilor.

Instruirea la locul de munca

Se face dupa instruirea introductiv-generala si are ca scop prezentarea riscurilor pentru securitate si sanatate in munca, precum si masurile si activitatile de prevenire si protectie la nivelul fiecarui loc de munca.

Instruirea la locul de munca se face tuturor lucratorilor inclusiv la schimbarea locului de munca in cadrul intreprinderii si/sau al unitatii.

Instruirea la locul de munca se face de catre conducatorul direct al locului de munca, care pastreaza fisa de instruire.

Durata instruirii la locul de munca depinde de riscurile pentru securitate si sanatate in munca, precum si de masurile si activitatile de prevenire si protectie la nivelul fiecarui loc de munca.

Durata instruirii la locul de munca nu va fi mai mica de 8 ore si se stabileste prin instructiuni proprii.

Instruirea la locul de munca va cuprinde:

informatii privind riscurile de accidentare si imbolnavire profesionala specifice locului de munca

prevederile instructiunilor proprii elaborate pentru locul de munca si/sau postul de lucru;

prevederi ale reglementarilor de securitate si sanatate in munca privind activitati specifice ale locului de munca

Instruirea periodica

Se face tuturor lucratorilor prevazuti si are drept scop reimprospatarea si actualizarea cunostintelor in domeniul securitatii si sanatatii in munca.

Se efectueaza de catre conducatorul locului de munca. Intervalul dintre doua instruiri periodice va fi stabilit prin instructiuni proprii, in functie de conditiile locului de munca dar nu va fi mai mare de 6 luni. Pentru personalul tehnico-administrativ intervalul dintre doua instruiri periodice va fi de cel mult 12 luni.

Instruirea periodica se face suplimentar

a) cand un lucrator a lipsit peste 30 de zile lucratoare;

b) cand au aparut modificari ale prevederilor de securitate si sanatate in munca privind activitati specifice ale locului de munca

c) la reluarea activitatii dupa accident de munca;

d) la executarea unor lucrari speciale;

e) la introducerea unui echipament de munca sau a unor modificari ale echipamentului existent;

g) la introducerea oricarei noi tehnologii sau echipamente de munca.

V. Pericol grav si iminent de accidentare

La constatarea starii de pericol grav si iminent de accidentare se vor lua imediat urmatoarele masuri de securitate:

   a) oprirea echipamentului de munca si/sau activitatii;

   b) evacuarea personalului din zona periculoasa;

   c) anuntarea serviciilor specializate;

   d) anuntarea conducatorilor ierarhici;

   e) eliminarea cauzelor care au condus la aparitia starii de pericol grav si iminent.

In vederea realizarii masurilor prevazute mai sus, in prealabil angajatorul va desemna lucratorii care trebuie sa opreasca echipamentele de munca si va asigura instruirea acestora.

In vederea realizarii masurilor precizate la lit. b), in prealabil angajatorul trebuie:

   a) sa intocmeasca planul de evacuare a lucratorilor;

   b) sa afiseze planul de evacuare la loc vizibil;

   c) sa instruiasca lucratorii in vederea aplicarii planului de evacuare si sa verifice modul in care si-au insusit cunostintele.

In vederea realizarii masurilor precizate la lit. c), in prealabil angajatorul trebuie:

   a) sa desemneze lucratorii care trebuie sa contacteze serviciile specializate si sa ii instruiasca in acest sens;

   b) sa asigure mijloacele de comunicare necesare contactarii serviciilor specializate.

In vederea realizarii masurilor precizate la lit. d), in prealabil angajatorul trebuie sa stabileasca modul operativ de anuntare la nivel ierarhic superior.

In vederea realizarii masurilor precizate la lit. e), in prealabil angajatorul trebuie:

   a) sa desemneze lucratorii care au capacitatea necesara sa elimine starea de pericol grav si iminent, sa asigure instruirea si dotarea lor cu mijloace tehnice necesare interventiei;

   b) sa stabileasca serviciile specializate care pot interveni.

Zone cu risc ridicat si specific

Evidenta zonelor cu risc ridicat si specific trebuie sa contina nominalizarea si localizarea acestor zone in cadrul intreprinderii si/sau unitatii si masurile stabilite in urma evaluarii riscurilor pentru aceste zone.

Angajatorul trebuie sa aduca la cunostinta conducatorilor locurilor de munca si lucratorilor care isi desfasoara activitatea in zonele cu risc ridicat si specific masurile stabilite in urma evaluarii riscurilor.

Actiunile pentru realizarea masurilor stabilite in urma evaluarii riscurilor pentru zonele cu risc ridicat si specific constituie o prioritate in cadrul planului de protectie si prevenire.

VI.Comunicarea si cercetarea evenimentelor, inregistrarea si evidenta
accidentelor de munca si a incidentelor periculoase, semnalarea,
cercetarea, declararea si raportarea bolilor profesionale

Comunicarea evenimentelor va cuprinde cel putin urmatoarele informatii, conform modelului prevazut in anexa nr. 13:

   a) denumirea/numele angajatorului la care s-a produs accidentul si, daca este cazul, denumirea/numele angajatorului la care este/a fost angajat accidentatul;

   b) sediul/adresa si numarul de telefon ale angajatorului;

   c) locul unde s-a produs evenimentul;

   d) data si ora la care s-a produs evenimentul/data si ora la care a decedat accidentatul;

   e) numele si prenumele victimei;

   f) datele personale ale victimei: varsta, starea civila, copii in intretinere, alte persoane in intretinere, ocupatia, vechimea in ocupatie si la locul de munca;

   g) imprejurarile care se cunosc si cauzele prezumtive;

   h) consecintele accidentului;

   i) numele si functia persoanei care comunica evenimentul;

   j) data comunicarii;

   k) unitatea sanitara cu paturi la care a fost internat accidentatul.

Cercetarea evenimentelor se va finaliza cu intocmirea unui dosar, care va cuprinde:

   a) opisul actelor aflate in dosar;

   b) procesul-verbal de cercetare;

   c) nota de constatare la fata locului, incheiata imediat dupa producerea evenimentului de catre inspectorul de munca, in cazul evenimentelor care se cerceteaza de catre inspectoratul teritorial de munca/Inspectia Muncii, conform competentelor, sau de catre lucratorul desemnat/serviciile de prevenire si protectie, in cazul evenimentelor a caror cercetare intra in competenta angajatorului, si semnata de catre angajator/reprezentantul sau legal, care va cuprinde precizari cum ar fi pozitia victimei, existenta sau inexistenta echipamentului individual de protectie, starea echipamentelor de munca, modul in care functionau dispozitivele de protectie, inchiderea fisei individuale de instructaj prin barare si semnatura, ridicarea de documente sau prelevarea de probe;

   d) schite si fotografii referitoare la eveniment;

   e) declaratiile accidentatilor, in cazul evenimentului urmat de incapacitate temporara de munca sau de invaliditate;

   f) declaratiile martorilor si ale oricaror persoane care pot contribui la elucidarea imprejurarilor si a cauzelor reale ale producerii evenimentului;

   g) copii ale actelor si documentelor necesare pentru elucidarea imprejurarilor si a cauzelor reale ale evenimentului;

   h) copii ale certificatului constatator sau oricaror alte autorizatii in baza carora angajatorul isi desfasoara activitatea;

   i) copii ale fisei de expunere la riscuri profesionale si ale fisei de aptitudine, intocmite conform legii;

   j) copii ale contractelor individuale de munca ale victimelor;

   k) copii ale fiselor de instruire individuala in domeniul securitatii si sanatatii in munca ale victimelor; in caz de deces aceste fise se vor anexa in original;

   l) concluziile raportului de constatare medico-legala, in cazul accidentului mortal;

   m) copie a hotararii judecatoresti prin care se declara decesul, in cazul persoanelor date disparute;

   n) copie a certificatelor de concediu medical, in cazul accidentului urmat de incapacitate temporara de munca;

   o) copie a deciziei de incadrare intr-un grad de invaliditate, in cazul accidentului urmat de invaliditate;

   p) actul emis de unitatea sanitara care a acordat asistenta medicala de urgenta, din care sa rezulte data, ora cand accidentatul s-a prezentat pentru consultatie si diagnosticul, in cazul accidentelor de traseu;

   q) copie a procesului-verbal de cercetare la fata locului, incheiat de serviciile politiei rutiere, in cazul accidentelor de circulatie pe drumurile publice.

Dosarul va mai cuprinde, dupa caz, orice alte acte si documente necesare pentru a determina caracterul accidentului, cum ar fi:

   a) copie a autorizatiei, in cazul in care victima desfasura o activitate care necesita autorizare;

   b) copie a diplomei, adeverintei sau certificatului de calificare a victimei;

   c) acte de expertiza tehnica, intocmite cu ocazia cercetarii evenimentului;

   d) acte doveditoare, emise de organe autorizate, din care sa se poata stabili locul, data si ora producerii evenimentului sau sa se poata justifica prezenta victimei la locul, ora si data producerii evenimentului;

   e) documente din care sa rezulte ca accidentatul indeplinea indatoriri de serviciu;

   f) corespondenta cu alte institutii/unitati in vederea obtinerii actelor solicitate;

   g) adresele de prelungire a termenelor de cercetare, in conformitate cu art. 120 alin. (2) si (4);

   h) actul medical emis de unitatea sanitara care a acordat asistenta medicala de urgenta, din care sa rezulte diagnosticul la internare si/sau externare;

   i) procesul-verbal incheiat dupa producerea evenimentului, in conditiile prevazute la art. 111;

   j) formularul pentru inregistrarea accidentului de munca, denumit in continuare FIAM, aprobat prin ordin al ministrului muncii, solidaritatii sociale si familiei.

Dosarul de cercetare a evenimentului trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:

   a) filele dosarului sa fie numerotate, semnate de inspectorul care a efectuat cercetarea sau de membrii comisiei de cercetare, numita de angajator, si stampilate cu stampila inspectoratului sau a angajatorului;

   b) numarul total de file continut de dosarul de cercetare si numarul de file pentru fiecare document anexat la dosar sa fie mentionate in opis;

   c) fiecare document, cu exceptia procesului-verbal de cercetare, sa fie identificat in dosarul de cercetare ca anexa;

   d) paginile si spatiile albe sa fie barate;

   e) schitele referitoare la eveniment, anexate la dosar, sa fie insotite de explicatii;

   f) fotografiile referitoare la eveniment sa fie clare si insotite de explicatii;

   g) formularul pentru declaratie sa fie conform modelului prevazut in anexa nr. 14;

   h) declaratiile aflate la dosar sa fie tehnoredactate, pentru a se evita eventualele confuzii datorate scrisului ilizibil, certificate ca fiind conforme cu originalul si semnate de catre inspectorul care a efectuat cercetarea sau de catre unul dintre membrii comisiei de cercetare.

Dosarul de cercetare, intocmit de comisia numita de catre angajator, se inainteaza pentru verificare si avizare la inspectoratul teritorial de munca pe raza caruia s-a produs evenimentul, in termen de 5 zile lucratoare de la finalizarea cercetarii.

Inspectoratul teritorial de munca va analiza dosarul, va aviza si va restitui dosarul in cel mult 7 zile lucratoare de la data primirii.

Dosarul va fi insotit de avizul inspectoratului teritorial de munca.

In cazul in care inspectoratul teritorial de munca constata ca cercetarea nu a fost efectuata corespunzator, poate dispune completarea dosarului si/sau refacerea procesului-verbal de cercetare, dupa caz.

Comisia de cercetare va completa dosarul si va intocmi procesul-verbal de cercetare in termen de 5 zile lucratoare de la data primirii dosarului.

Procesul-verbal de cercetare a evenimentului trebuie sa contina urmatoarele capitole:

   a) data incheierii procesului-verbal;

   b) numele persoanelor si in ce calitate efectueaza cercetarea evenimentului;

   c) perioada de timp si locul in care s-a efectuat cercetarea;

   d) obiectul cercetarii;

   e) data si ora producerii evenimentului;

   f) locul producerii evenimentului;

   g) datele de identificare a angajatorului la care s-a produs evenimentul, numele reprezentantului sau legal;

   h) datele de identificare a accidentatului/accidentatilor;

   i) descrierea detaliata a locului, echipamentului de munca, a imprejurarilor si modului in care s-a produs evenimentul;

   j) urmarile evenimentului si/sau urmarile suferite de persoanele accidentate;

   k) cauza producerii evenimentului;

   l) alte cauze care au concurat la producerea evenimentului;

   m) alte constatari facute cu ocazia cercetarii evenimentului;

   n) persoanele raspunzatoare de incalcarea reglementarilor legale, din capitolele de la lit. k), l) si m);

   o) sanctiunile contraventionale aplicate;

   p) propuneri pentru cercetare penala;

   q) caracterul accidentului;

   r) angajatorul care inregistreaza accidentul de munca sau incidentul periculos;

   s) masuri dispuse pentru prevenirea altor evenimente similare si persoanele responsabile pentru realizarea acestora;

   t) termenul de raportare la inspectoratul teritorial de munca privind realizarea masurilor prevazute la lit. s);

   u) numarul de exemplare in care s-a incheiat procesulverbal de cercetare si repartizarea acestora;

   v) numele si semnatura persoanei/persoanelor care a/au efectuat cercetarea;

   w) avizul inspectorului-sef adjunct securitate si sanatate in munca;

   x) viza inspectorului-sef/inspectorului general de stat.

La lit. b) se vor indica, de asemenea, prevederile legale potrivit carora persoanele sunt indreptatite sa efectueze cercetarea, precum si numele angajatorului si ale persoanelor care au participat din partea organelor competente la primele cercetari.

La lit. c) se vor indica, de asemenea, motivele pentru care s-a solicitat prelungirea termenului de cercetare.

La lit. e) se va indica, de asemenea, data decesului, pentru cazul in care s-a produs un eveniment si ulterior a survenit decesul victimelor implicate in acest eveniment.

La lit. g) se vor indica, de asemenea, datele de identificare ale angajatorilor la care sunt/au fost angajate victimele, numele reprezentantilor legali ai angajatorilor, numarul documentului prin care s-a certificat autorizarea de functionare din punct de vedere al securitatii si sanatatii in munca, adresa punctului de lucru.

La lit. h) se vor indica, de asemenea, urmatoarele: numele, prenumele, cetatenia, varsta, starea civila, numarul de copii minori, domiciliul, locul de munca la care este incadrat, profesia de baza, ocupatia in momentul accidentarii, vechimea in munca, in functie sau in meserie si la locul de munca, data efectuarii ultimului instructaj in domeniul securitatii si sanatatii in munca, iar pentru persoanele care, in momentul accidentarii, desfasurau o activitate pentru care este necesara autorizare, se va face referire si la aceasta.

Capitolul prevazut la lit. i) va contine urmatoarele subcapitole:

   a) descrierea detaliata a locului producerii evenimentului;

   b) descrierea detaliata a echipamentului de munca;

   c) descrierea detaliata a imprejurarilor;

   d) descrierea detaliata a modului in care s-a produs evenimentul.

In capitolele prevazute la lit. k)-m) se va face trimitere la reglementarile legale in vigoare incalcate, cu redarea integrala a textului acestora.

Denumirea capitolului prevazut la lit. o) se va schimba in 'Propuneri pentru sanctiuni administrative si disciplinare', in cazul accidentelor cercetate de catre comisia numita de angajator.

Capitolele prevazute la lit. w) si x) se vor regasi in procesul-verbal de cercetare numai pentru evenimentele cercetate de catre inspectoratul teritorial de munca sau Inspectia Muncii, conform competentelor.

In cazul accidentelor cu ITM, procesul-verbal de cercetare se va incheia cu capitolul prevazut la lit. w), care va fi numit 'Viza angajatorului'.

Inregistrarea accidentelor de munca si a incidentelor periculoase se face in baza procesului-verbal de cercetare.

Accidentul de munca produs in timpul prestarii unor servicii pe baza de contract, comanda sau alte forme legale incheiate in intreprinderea si/sau unitatea unui angajator, alta decat cea la care este incadrata victima, se inregistreaza potrivit clauzelor prevazute in acest sens in documentele incheiate.

In situatia in care documentul incheiat nu prevede clauze in acest sens, clauzele nu sunt suficient de acoperitoare pentru toate situatiile sau clauzele sunt contrare prevederilor prezentelor norme metodologice, accidentul de munca se inregistreaza de catre angajatorul raspunzator de conducerea si/sau de organizarea activitatii care a avut ca urmare producerea accidentului.

Accidentul de munca produs in timpul prestarii unor servicii pe baza de comanda, la domiciliul clientului, se inregistreaza de catre angajatorul la care este/a fost angajata victima.

Accidentul de munca suferit de o persoana aflata in indeplinirea indatoririlor de serviciu in intreprinderea si/sau unitatea altui angajator se inregistreaza de catre angajatorul raspunzator de conducerea si/sau de organizarea activitatii care a avut ca urmare producerea accidentului.

Accidentele suferite in timpul stagiului de practica profesionala de catre elevi, studenti, ucenici si someri in perioada de reconversie profesionala se inregistreaza de catre angajatorul la care se efectueaza practica/reconversia profesionala.

Accidentul de munca suferit de o persoana in cadrul activitatilor cultural-sportive, in timpul si din cauza indeplinirii acestor activitati, se inregistreaza de catre institutia sau angajatorul care a organizat actiunea respectiva.

Accidentul de munca produs ca urmare a unei actiuni intreprinse de o persoana, din proprie initiativa, pentru salvarea de vieti omenesti sau pentru prevenirea ori inlaturarea unui pericol grav si iminent ce ameninta avutul public sau privat din intreprinderea si/sau unitatea unui angajator, se inregistreaza de catre angajatorul la care s-a produs accidentul.

In cazul accidentului produs ca urmare a unei actiuni intreprinse de o persoana, din proprie initiativa, pentru salvarea de vieti omenesti sau pentru prevenirea ori inlaturarea unui pericol grav si iminent ce ameninta avutul public sau privat, produs in afara intreprinderii si/sau unitatii unui angajator si care nu are nicio legatura cu acesta, inregistrarea se face conform legii.

Accidentul de munca de traseu se inregistreaza de catre angajatorul la care este angajata victima sau, dupa caz, de angajatorul raspunzator de conducerea si/sau de organizarea activitatii care a avut ca urmare producerea accidentului, conform concluziilor cercetarii.

Accidentul de munca de circulatie se inregistreaza de catre angajatorul la care este angajata victima sau, dupa caz, de angajatorul raspunzator de conducerea si/sau de organizarea activitatii care a avut ca urmare producerea accidentului, conform concluziilor cercetarii.

Accidentul produs in afara intreprinderii si/sau unitatii, ca urmare a neluarii unor masuri de securitate de catre un alt angajator, se inregistreaza de catre angajatorul din vina caruia s-a produs accidentul.

Accidentul de munca suferit de insotitorii de incarcaturi, personalul de posta de la vagoanele C.F.R., angajati ai unor angajatori care, potrivit legii, sunt obligati sa delege insotitori pentru astfel de incarcaturi, pe mijloace de transport ce nu le apartin, se va inregistra de catre angajatorul raspunzator de organizarea activitatii care a avut ca urmare producerea accidentului sau, dupa caz, in conditiile clauzelor prevazute in documentele incheiate.

Pentru unele situatii neprevazute in prezentele reglementari, cu privire la inregistrarea accidentelor de munca, inspectoratul teritorial de munca sau Inspectia Muncii va stabili modul de inregistrare a accidentului in cauza.

Disparitia unei persoane in conditiile unui accident de munca si in imprejurari care indreptatesc presupunerea decesului acesteia se inregistreaza ca accident mortal, dupa ramanerea definitiva si irevocabila a hotararii judecatoresti, conform prevederilor legale, prin care este declarat decesul.

Data producerii accidentului de munca mortal, prevazut la alin. (1), este data inscrisa in hotararea judecatoreasca ca fiind data decesului.

Angajatorul la care a fost angajata persoana disparuta va comunica, imediat, numarul si data hotararii judecatoresti la inspectoratul teritorial de munca.

Angajatorul va tine evidenta evenimentelor in:

   a) Registrul unic de evidenta a accidentatilor in munca, conform modelului prevazut in anexa nr. 15;

   b) Registrul unic de evidenta a incidentelor periculoase, conform modelului prevazut in anexa nr. 16;

   c) Registrul unic de evidenta a accidentelor usoare, conform modelului prevazut in anexa nr. 17;

   d) Registrul unic de evidenta a accidentatilor in munca ce au ca urmare incapacitate de munca mai mare de 3 zile de lucru, conform modelului prevazut in anexa nr. 18.

In registrul prevazut la lit. d) se va tine evidenta accidentatilor in munca pentru care perioada de incapacitate temporara de munca este de minimum 4 zile de lucru, fara a lua in calcul ziua producerii accidentului.

Registrele de evidenta trebuie sa fie actualizate.

Semnalarea bolilor profesionale

Bolile profesionale, precum si suspiciunile de boli profesionale se vor semnala obligatoriu de catre toti medicii care depisteaza astfel de imbolnaviri, indiferent de specialitate si locul de munca, cu prilejul oricarei prestatii medicale: examene medicale profilactice, consultatii medicale de specialitate.

Medicul care suspecteaza o boala profesionala completeaza fisa de semnalare BP1, prevazuta in anexa nr. 19, si trimite bolnavul cu aceasta fisa la unitatea sanitara de medicina muncii, respectiv clinica de boli profesionale sau cabinetul de medicina muncii din structura spitalelor, in vederea precizarii diagnosticului de boala profesionala.

Medicul specialist de medicina muncii examineaza bolnavul, stabileste diagnosticul de profesionalitate si completeaza fisa de semnalare BP1 pe care o trimite oficial la autoritatea de sanatate publica judeteana, respectiv a municipiului Bucuresti, in termen de maximum 7 zile de la precizarea diagnosticului de profesionalitate.

Cercetarea bolii profesionale

Dupa primirea fisei de semnalare BP1, medicul specialist de medicina muncii din cadrul autoritatii de sanatate publica judetene sau a municipiului Bucuresti cerceteaza in termen de 7 zile, avand in vedere ruta profesionala, cauzele imbolnavirii profesionale.

Cercetarea se face in prezenta angajatorului sau a reprezentantului acestuia ori, dupa caz, a persoanelor fizice autorizate in cazul profesiilor liberale, conform art. 34 alin. (2) din lege.

Cercetarea are drept scop confirmarea sau infirmarea caracterului profesional al imbolnavirii respective si se finalizeaza cu redactarea si semnarea procesuluiverbal de cercetare a cazului de boala profesionala, prevazut in anexa nr. 20.

Procesul-verbal de cercetare a cazului de boala profesionala este semnat de toti cei care au luat parte la cercetare, conform competentelor, mentionandu-se in mod special cauzele imbolnavirii, responsabilitatea angajatorilor si masurile tehnice si organizatorice necesare, pentru prevenirea unor boli profesionale similare.

In situatia in care angajatorul sau reprezentantul acestuia ori, dupa caz, persoana fizica autorizata in cazul profesiilor liberale sau inspectorul de munca ori lucratorul sau asiguratorul nu sunt de acord cu concluziile stabilite in procesul-verbal de cercetare ori cu masura tehnica sau organizatorica formulata, se pot adresa, in scris, in termen de 30 de zile de la data primirii procesului-verbal de cercetare a cazului de boala profesionala, Comisiei de experti de medicina muncii acreditati de Ministerul Muncii, Solidaritatii Sociale si Familiei si de Ministerul Sanatatii Publice.

Solutiile adoptate in aceste situatii vor fi comunicate in scris celor interesati, in termen de 20 de zile de la data primirii contestatiei.

Procesul-verbal de cercetare a cazului de boala profesionala se inmaneaza angajatorului, medicului care a semnalat imbolnavirea pentru evidenta imbolnavirilor profesionale si pentru a urmari realizarea masurilor prescrise, precum si medicului de medicina muncii din autoritatea de sanatate publica judeteana sau a municipiului Bucuresti.

Pe baza confirmarii caracterului profesional al imbolnavirii, medicul de medicina muncii care a efectuat cercetarea declara cazul de imbolnavire profesionala, completand fisa de declarare a cazului de boala profesionala BP2, prevazuta in anexa nr. 21.

VII.Avizarea documentatiilor cu caracter tehnic de informare si instruire
in domeniul securitatii si sanatatii in munca

Documentatiile care se supun avizarii sunt:

   a) filme sau imagini, pe pelicula sau suport magnetic, cu subiecte din domeniul securitatii si sanatatii in munca;

   b) afise, pliante, brosuri din domeniul securitatii si sanatatii in munca;

   c) suporturi de curs destinate instruirii in domeniul securitatii si sanatatii in munca, elaborate de prestatorii de servicii;

   d) diapozitive, diafilme si altele asemenea.

Cerinte de realizare a documentatiilor

Cerintele generale pentru realizarea documentatiilor sunt:

   a) continutul sa fie in concordanta cu legislatia in domeniul securitatii si sanatatii in munca in vigoare;

   b) sa prezinte informatia intr-o forma accesibila, completa si usor de asimilat;

   c) continutul si realizarea sa fie in concordanta cu nivelul de pregatire al subiectilor carora li se adreseaza.

Cerintele specifice pentru realizarea filmelor cu subiecte din domeniul securitatii si sanatatii in munca sunt:

   a) scenariul si regia sa asigure perceperea corecta si clara a mesajului;

   b) imagine clara si sugestiva;

   c) sonor clar si sugestiv;

   d) forme de prezentare: filmare reala sau animatie;

   e) durata proiectiei: 10-20 de minute.

Cerintele specifice pentru realizarea afiselor si pliantelor din domeniul securitatii si sanatatii in munca sunt:

   a) grafica simpla, fara greseli tehnice, subliniindu-se elementele principale ale temei si eliminandu-se detaliile nesemnificative;

   b) utilizarea unor culori vii, contrastante, in concordanta cu subiectul, respectiv culori deschise pentru situatii pozitive si culori inchise pentru situatii negative;

   c) sa nu aiba text sau textul sa fie scurt, concis si vizibil, cu dimensiunea literelor aleasa astfel incat sa permita citirea textului de la o distanta de 4-5 m;

   d) subiectul sa ocupe circa 60% din suprafata afisului, iar marginile sa fie suficient de mari pentru a-l izola de fondul pe care este aplicat;

   e) marimea afisului va fi aleasa in functie de scopul urmarit si locul in care va fi expus;

   f) materialele din care sunt realizate sa fie adecvate mediilor in care vor fi utilizate, respectiv sa fie rezistente la actiunea factorilor din mediul in care sunt amplasate si/sau utilizate (umiditate, agenti chimici etc.).

Cerintele specifice pentru realizarea brosurilor din domeniul securitatii si sanatatii in munca sunt:

   a) sa prezinte informatiile clar si concis;

   b) sa se axeze pe o tema concreta;

   c) sa prezinte un interes practic cat mai larg.

Cerintele specifice pentru elaborarea suportului de curs destinat instruirii lucratorilor in domeniul securitatii si sanatatii in munca sunt:

   a) sa fie elaborat in baza unei documentari bibliografice la zi;

   b) sa utilizeze terminologia specifica securitatii si sanatatii in munca;

   c) sa fie elaborat pe o tematica orientata spre grupuri-tinta de lucratori si tipul instruirii, dezvoltata efectiv pentru inlaturarea problemelor de securitate si sanatate in munca ce rezulta din evaluarea riscurilor si adaptata evolutiei riscurilor sau aparitiei de riscuri noi;

   d) sa fie redactat clar, concis, accesibil, adaptat nivelului de pregatire al grupului-tinta caruia ii este destinat;

   e) informatiile sa fie sistematizate intr-o organizare logica a continutului, orientate spre situatii concrete de munca;

   f) sa cuprinda ilustratii, desene, scheme, pictograme si tabele explicative, daca este necesar;

   g) sa evidentieze consecintele neaplicarii si/sau nerespectarii legislatiei din domeniul securitatii si sanatatii in munca.

Cerintele specifice pentru realizarea diapozitivelor si diafilmelor sunt:

   a) pe cat posibil sa fie realizate color si sa fie clare;

   b) sa fie insotite de scheme explicative;

   c) sa fie insotite de texte redactate clar si concis, fara a da nastere la interpretari;

   d) sa fie realizate intr-o succesiune logica.

CAP.3. CERINTE MINIME DE SECURITATE SI SANATATE IN MUNCA SPECIFICE ACTIVITATILOR REGLEMENTATE

CAP.4.STANDARDELE DE SECURITATE A MUNCII

Standardele de securitate a muncii sunt acte juridice care reglementeaza aspectele de securitate si sanatate in munca vizand produsele, si anume: terminologia, principiile constructive, cerinte, metode de masurare. Respectarea prevederilor standardelor se asigura prin certificarea produselor.

Legea securitatii si sanatatii in munca stipuleaza obligativitatea respectarii standardelor, ca si, in legatura cu aceasta, a certificarii echipamentelor tehnice si de protectie.

Standardele de securitate a muncii indeplinesc in cea mai mare parte aceleasi functii ca si normele, dar legat de echipamente:

- instrument pentru stabilirea vinovatiei si a sanctiunilor corespunzatoare in cazul accidentelor de munca;

instrument al controlului si autocontrolului de securitate si sanatate in munca;

- instrument folosit in elaborarea programelor de prevenire la nivelul agentilor economici si al persoanei fizice.

In fine, se poate spune ca standardele reprezinta una din masurile de prevenire cele mai eficiente pentru eliminarea riscurilor de accidentare si imbolnavire profesionala, ele constituind un mijloc ce poate si trebuie sa fie folosit, pe de o parte, la conceperea echipamentelor tehnice, iar pe de alta, le selectionarea elementelor viitorului sistem de munca.