Despre legea civila

Obiectul Codului civil

Art.1 Dispozitiile prezentului cod reglementeaza raporturile patrimoniale si nepatrimoniale dintre persoane, ca subiecte de drept civil.

Continutul Codului civil

Art.2 Prezentul cod este alcatuit dintr-un ansamblu de reguli care constituie dreptul comun pentru toate domeniile la care se refera litera sau spiritul dispozitiilor sale.

Aplicarea generala a Codului civil

Art.3 (1) Dispozitiile prezentului cod se aplica si raporturilor dintre profesionisti, precum si raporturilor dintre acestia si orice alte subiecte de drept civil.

(2) Sunt considerati profesionisti toti cei care exploateaza o intreprindere.

(3) Constituie exploatarea unei intreprinderi exercitarea sistematica, de catre una sau mai multe persoane, a unei activitati organizate ce consta in producerea, administrarea ori instrainarea de bunuri sau in prestarea de servicii, indiferent daca are sau nu ca scop obtinerea de profit.

Aplicarea prioritara a tratatelor internationale privind drepturile omului

Art.4 - In materiile reglementate de prezentul cod, dispozitiile privind drepturile si libertatile persoanelor vor fi interpretate si aplicate in concordanta cu Constitutia, Declaratia Universala a Drepturilor Omului, cu pactele si cu celelalte tratate la care Romania este parte.

(2) Daca exista neconcordante intre pactele si tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care Romania este parte, si prezentul cod, au prioritate reglementarile internationale, cu exceptia cazului in care prezentul cod contine dispozitii mai favorabile.

Aplicarea prioritara a dreptului comunitar

Art.5 In materiile reglementate de prezentul cod, normele dreptului comunitar se aplica in mod prioritar, indiferent de calitatea sau statutul partilor.

Capitolul II

Aplicarea legii civile

Aplicarea in timp a legii civile

Art.6 Legea civila este aplicabila cat timp este in vigoare. Ea nu are putere retroactiva.

Teritorialitatea legii civile

Art.7 (1) Actele normative adoptate de autoritatile si institutiile publice centrale se aplica pe intreg teritoriul tarii, afara de cazul in care se prevede altfel.

(2) Actele normative adoptate, in conditiile legii, de autoritatile si institutiile administratiei publice locale se aplica numai in raza lor de competenta teritoriala.

Extrateritorialitatea legii civile

Art.8 In cazul raporturilor juridice cu element de extraneitate, determinarea legii civile aplicabile se face tinandu-se seama de normele de drept international privat cuprinse in Cartea VII din prezentul cod.

Capitolul III

Interpretarea si efectele legii civile

Interpretarea legii

Art.9 (1) Cel care a adoptat norma civila este competent sa faca si interpretarea ei oficiala.

(2) Norma interpretativa produce efecte numai pentru viitor.

(3) Interpretarea legii de catre instanta se face numai in scopul aplicarii ei in cazul dedus judecatii.

Uzantele si principiile generale

Art.10 In cazurile neprevazute de lege, se aplica uzantele, iar in lipsa acestora, dispozitiile legale privitoare la situatii juridice asemanatoare sau, dupa caz, principiile generale ale dreptului civil.

In materiile reglementate prin lege, uzantele produc efecte numai in masura in care sunt recunoscute ori admise in mod expres de lege.

(3) Uzantele publicate in culegeri elaborate de catre entitatile competente in domeniu se prezuma ca exista, pana la proba contrara.

(4) In sensul prezentului cod, prin uzante se intelege obiceiul locului si uzurile profesionale.

Aplicarea unor categorii de legi

Art.11 - (1) Legile care deroga de la o dispozitie generala, care restrang exercitiul unor drepturi civile sau care prevad sanctiuni civile se aplica numai in cazurile anume aratate.

(2) Nu se poate deroga prin conventii sau acte juridice unilaterale de la legile care intereseaza ordinea publica sau de la bunele moravuri.

Libera circulatie a bunurilor

Art.12 (1) Oricine poate dispune liber de bunurile sale, daca nu este oprit in mod expres de lege.

(2) Nimeni nu poate insa dispune cu titlu gratuit daca este insolvabil.

Buna-credinta

Art.13 (1) Persoanele fizice si persoanele juridice participante la raporturile juridice civile trebuie sa isi exercite drepturile si sa isi execute obligatiile cu buna-credinta, in acord cu ordinea publica si bunele moravuri.

(2) Buna-credinta se prezuma pana la proba contrara.

Abuzul de drept

Art.14 - Niciun drept nu poate fi exercitat in scopul de a vatama sau pagubi pe altul ori, dupa caz, intr-un mod excesiv si nerezonabil, contrar bunei-credinte.

Vinovatia

Art.15 (1) Daca prin lege nu se prevede altfel, persoana raspunde numai pentru faptele sale savarsite cu intentie sau din culpa.

(2) Fapta este savarsita cu intentie cand autorul prevede rezultatul faptei sale si fie urmareste producerea lui prin intermediul faptei, fie, desi nu o urmareste, accepta posibilitatea producerii acestui rezultat.

(3) Fapta este savarsita din culpa cand autorul fie prevede rezultatul faptei sale, dar nu il accepta, socotind fara temei ca nu se va produce, fie nu prevede rezultatul faptei, desi trebuia sa il prevada. Culpa este grava atunci cand autorul a actionat cu o neglijenta sau imprudenta pe care nici persoana cea mai lipsita de dibacie nu ar fi manifestat-o fata de propriile interese.

(4) Atunci cand legea conditioneaza efectele juridice ale unei fapte de savarsirea sa din culpa, conditia este indeplinita si daca fapta a fost savarsita cu intentie.

Eroarea comuna si invincibila

Art.16 ) Nimeni nu poate conferi altuia mai multe drepturi decat are el insusi.

(2) Cu toate acestea, cand cineva, impartasind o credinta comuna si invincibila, a considerat ca o persoana are un anumit drept sau o anumita calitate juridica, instanta judecatoreasca, tinand seama de imprejurari, va putea hotari ca actul incheiat in aceasta stare va produce fata de cel aflat in eroare, aceleasi efecte ca si cand ar fi valabil, afara de cazul in care desfiintarea lui nu i-ar cauza nici un prejudiciu.

(3) Eroarea comuna si invincibila nu se prezuma.

(4) Dispozitiile prezentului articol nu sunt aplicabile in materie de carte funciara si nici in alte materii in care legea reglementeaza un sistem de publicitate.

Capitolul IV

Publicitatea drepturilor, a actelor si a faptelor juridice

Obiectul publicitatii

Art.17 (1) Drepturile, actele si faptele privitoare la starea si capacitatea persoanelor, cele in legatura cu bunurile care apartin acestora, precum si orice alte raporturi juridice sunt supuse publicitatii in cazurile anume prevazute de lege.

(2) Publicitatea se realizeaza prin cartea funciara, Arhiva Electronica de Garantii Reale Mobiliare, denumita in continuare arhiva, registrul comertului, precum si prin alte forme de publicitate prevazute de lege.

Conditii de publicitate

Art.18 (1) Procedura si conditiile de publicitate se stabilesc prin lege.

(2) Indeplinirea formalitatii de publicitate poate fi ceruta de orice persoana, chiar daca este lipsita de capacitatea de exercitiu.

(3) Orice renuntare sau restrangere a dreptului de a indeplini o formalitate de publicitate, precum si orice clauza penala sau alta sanctiune stipulata pentru a impiedica exercitarea acestui drept sunt considerate nescrise.

(4) Nimeni nu poate invoca faptul ca nu a cunoscut dreptul, actul sau faptul supus publicitatii, daca formalitatea de publicitate a fost legal indeplinita.

Efectele publicitatii

Art.19 (1) Publicitatea asigura opozabilitatea dreptului, actului sau faptului supus publicitatii, stabileste rangul acestora si, daca legea prevede in mod expres, conditioneaza efectele lor juridice.

(2) Intre parti sau succesorii lor, universali ori cu titlu universal, dupa caz, drepturile, actele sau faptele juridice produc depline efecte, chiar daca nu au fost indeplinite formalitatile de publicitate, afara de cazul in care prin lege se dispune altfel.

Alte efecte ale publicitatii

Art.20 (1) Publicitatea nu valideaza dreptul, actul sau faptul supus ori admis la publicitate. Cu toate acestea, in cazurile si conditiile anume prevazute de lege, ea poate produce efecte achizitive in favoarea tertilor dobanditori de buna-credinta.

(2) Publicitatea nu intrerupe cursul prescriptiei extinctive, afara de cazul in care prin lege se dispune altfel.

Prezumtii

Art.21 (1) Daca un drept, act sau fapt a fost inscris intr-un registru public, se prezuma ca el exista, cat timp nu a fost radiat sau modificat.

(2) In cazul in care un drept, act sau fapt a fost radiat, se prezuma ca, de la data radierii, ca el nu exista.

Lipsa publicitatii. Sanctiuni

Art.22 (1) Daca formalitatea de publicitate nu a fost realizata, iar aceasta nu era prevazuta de lege cu caracter constitutiv, drepturile, actele, faptele sau alte raporturi juridice supuse publicitatii sunt inopozabile tertilor, afara de cazul in care se dovedeste ca acestia le-au cunoscut pe alta cale.

(2) Atunci cand legea prevede ca simpla cunoastere de fapt nu suplineste lipsa de publicitate, absenta acesteia poate fi invocata de orice persoana interesata, inclusiv de tertul care a cunoscut, pe alta cale, dreptul, actul, faptul sau raportul juridic supus publicitatii.

(3) In toate cazurile insa, simpla cunoastere a dreptului, actului, faptului sau raportului juridic nu suplineste lipsa de publicitate fata de alte persoane decat tertul care, in fapt, le-a cunoscut.

Concursul dintre formele de publicitate

Art.23 Daca un drept, act sau fapt este supus in acelasi timp unor formalitati de publicitate diferite, neefectuarea unei cerinte de publicitate nu este acoperita de indeplinirea alteia.

Consultarea registrelor publice

Art.24 Orice persoana, chiar fara a justifica un interes, poate, in conditiile legii, sa consulte registrele publice privitoare la un drept, act, fapt sau o anumita situatie juridica si sa obtina extrase sau copii certificate de pe acestea, cu plata taxelor legale.