| CATEGORII DOCUMENTE |
| Administratie | Drept |
Titlul I - Dispozitii generale
Capitolul I - Domeniul de aplicare si principii generale ale cooperarii judiciare internationale in materie penala
Art. 1 - Domeniul de aplicare
Prezenta lege se aplica urmatoarelor forme de cooperare judiciara
internationala in materie penala:
a) extradarea;
b) predarea in baza unui mandat european de arestare;
c) transferul de proceduri in materie penala;
d) recunoasterea si executarea hotararilor in materie penala;
e) transferarea persoanelor condamnate;
f) comisiile rogatorii;
g) infatisarea martorilor, expertilor si a persoanelor urmarite;
h) notificarea actelor de procedura care se intocmesc ori se depun intr-un
proces penal;
i) cazierul judiciar.
Art. 2 - Definirea unor termeni si expresii
In sensul prezentei legi, termenii si expresiile urmatoare se definesc astfel:
a) cerere de asistenta judiciara internationala in materie penala - cererea
prin care se solicita cooperarea intr-o cauza penala, in una din formele
prevazute la art. 1;
b) stat solicitant - statul care formuleaza cererea de asistenta judiciara
internationala;
c) stat solicitat - statul caruia ii este adresata cererea de asistenta
judiciara internationala;
d) autoritate centrala - acea autoritate astfel desemnata de statul solicitant
sau de statul solicitat, in scopul transmiterii cererilor de asistenta
judiciara internationala;
e) autoritate judiciara - instantele judecatoresti si parchetele de pe langa
acestea, stabilite potrivit legii romane, precum si autoritatile care au
aceasta calitate in statul solicitant, conform declaratiilor acestuia din urma
la instrumentele internationale aplicabile;
f) persoana urmarita - persoana care formeaza obiectul unui ordin sau mandat de
urmarire internationala;
g) persoana extradabila - persoana care formeaza obiectul unei proceduri de
extradare;
h) extradat sau persoana extradata - persoana a carei extradare a fost
aprobata;
i) condamnare - orice pedeapsa sau masura de siguranta, pronuntata de catre o
instanta de judecata, ca urmare a savarsirii unei infractiuni;
j) masura de siguranta - orice masura privativa de libertate care a fost
dispusa pentru completarea sau inlocuirea unei pedepse printr-o hotarare
penala;
k) hotarare - o hotarare judecatoreasca prin care se pronunta o condamnare;
l) stat de condamnare - statul in care a fost condamnata persoana care poate fi
transferata sau care deja a fost transferata;
m) stat de executare - statul catre care condamnatul poate fi transferat sau a
fost deja transferat in vederea executarii condamnarii sale;
n) resortisant al unui stat de condamnare sau de executare, in cazul Romaniei,
este cetateanul roman;
o) in sensul titlului
p) in sensul titlului
Art. 3 - Limitele cooperarii judiciare
Aplicarea prezentei legi este subordonata protectiei intereselor de
suveranitate, securitate, ordine publica si a altor interese ale Romaniei,
definite prin Constitutie.
Art. 4 - Preeminenta dreptului international
(1) Prezenta lege se aplica in baza si pentru executarea normelor interesand
cooperarea judiciara in materie penala, cuprinse in instrumentele juridice
internationale la care
(2) Cooperarea cu un tribunal penal international sau o organizatie
internationala publica, in conformitate cu dispozitiile in materie ale unor
instrumente internationale speciale, cum sunt statutele tribunalelor penale
internationale, se examineaza printr-o procedura legala distincta, prevederile
prezentei legi putand fi aplicate in mod corespunzator, in completare, daca
este necesar.
Art. 5 - Curtoazia internationala si reciprocitatea
(1) In lipsa unei conventii internationale, cooperarea judiciara se poate
efectua in virtutea curtoaziei internationale, la cererea transmisa pe cale
diplomatica de catre statul solicitant si cu asigurarea scrisa a reciprocitatii
data de autoritatea competenta a acelui stat.
(2) In cazul prevazut la alineatul precedent, prezenta lege constituie dreptul
comun in materie pentru autoritatile judiciare romane.
(3) Lipsa reciprocitatii nu impiedica sa se dea curs unei cereri de asistenta
judiciara internationala in materie penala, daca aceasta:
a) se dovedeste necesara datorita naturii faptei sau nevoii de a lupta
impotriva anumitor forme grave ale criminalitatii;
b) poate contribui la imbunatatirea situatiei inculpatului ori condamnatului
sau la reintegrarea sa sociala;
c) poate servi la clarificarea situatiei judiciare a unui cetatean roman.
Art. 6 - Asigurarea de reciprocitate
In cazul in care statul roman solicita asistenta judiciara in baza curtoaziei internationale,
asigurarea reciprocitatii va fi data de catre ministrul justitiei, pentru
fiecare caz, ori de cate ori va fi necesar, la cererea motivata a autoritatii
judiciare romane competente.
Art. 7 - Dreptul aplicabil
Cererile de asistenta judiciara adresate autoritatilor romane se indeplinesc
potrivit dreptului procesual intern roman, daca prin prezenta lege nu se
prevede altfel.
Art. 8 - Motive obligatorii de refuz al cooperarii judiciare
(1) Cooperarea judiciara va fi refuzata daca:
a) procedura penala din statul solicitant nu indeplineste sau nu respecta
conditiile Conventiei europene pentru apararea drepturilor omului si a
libertatilor fundamentale, incheiata la Roma la 4 noiembrie 1950, sau ale
oricarui alt instrument international pertinent in domeniu, ratificat de
Romania;
b) exista motive serioase sa se creada ca asistenta judiciara este solicitata
in scopul urmaririi sau pedepsirii unei persoane pe motive de rasa, religie,
sex, nationalitate, limba, opinii politice sau ideologice sau de apartenenta la
un anumit grup social;
c) situatia persoanei risca sa se agraveze din unul din motivele enuntate la
alineatul precedent;
d) cererea este formulata intr-o cauza aflata pe rolul unor tribunale
extraordinare, altele decat cele constituite prin instrumentele internationale
pertinente, sau in vederea executarii unei pedepse aplicate de un asemenea
tribunal;
e) se refera la o infractiune de natura politica sau la o infractiune conexa
unei infractiuni politice;
f) se refera la o infractiune militara care nu constituie infractiune de drept
comun.
(2) Nu sunt considerate infractiuni de natura politica:
a) atentatul la viata unui sef de stat sau a unui membru al familiei sale;
b) crimele impotriva umanitatii prevazute de Conventia pentru prevenirea si
reprimarea crimei de genocid, adoptata la 9 decembrie 1948 de Adunarea Generala
a Natiunilor Unite;
c) infractiunile prevazute la art. 50 din Conventia de la Geneva din 1949
pentru imbunatatirea soartei ranitilor si bolnavilor din fortele armate in campanie,
la art. 51 din Conventia de la Geneva din 1949 pentru imbunatatirea soartei
ranitilor, bolnavilor si naufragiatilor fortelor armate maritime, la art. 129
din Conventia de la Geneva din 1949 cu privire la tratamentul prizonierilor de
razboi si la art. 147 din Conventia de la Geneva din 1949 cu privire la
protectia persoanelor civile in timp de razboi;
d) orice violari similare ale legilor razboiului, care nu sunt prevazute de
dispozitiile din conventiile de la Geneva prevazute la lit. c);
e) infractiunile prevazute la art. 1 al Conventiei europene pentru reprimarea
terorismului, adoptata la Strasbourg la 27 ianuarie 1997, si in alte
instrumente internationale pertinente;
f) actiunile prevazute in Conventia impotriva torturii si a altor pedepse sau
tratamente crude, inumane sau degradante, adoptata la 17 decembrie 1984 de
Adunarea Generala a Natiunilor Unite;
g) orice alta infractiune al carei caracter politic a fost eliminat de
tratatele, conventiile sau acordurile internationale la care Romania este
parte.
Art. 9 - Motive optionale de refuz al cooperarii judiciare
(1) Cooperarea judiciara poate fi refuzata atunci cand fapta care motiveaza
cererea face obiectul unei proceduri in curs sau atunci cand aceasta fapta
trebuie sau poate face de asemenea obiectul unei urmariri ce tine de competenta
autoritatilor judiciare romane.
(2) Cooperarea judiciara poate fi de asemenea refuzata atunci cand, tinand cont
de imprejurarile faptei, acceptarea cererii poate antrena consecinte grave
pentru persoana vizata, din cauza varstei sale, a starii sale de sanatate sau a
oricarui alt motiv cu caracter personal.
Art. 10 - Non bis in idem
(1) Cooperarea judiciara internationala nu este admisibila daca in Romania sau
in orice alt stat s-a desfasurat un proces penal pentru aceeasi fapta si daca:
a) printr-o hotarare definitiva s-a dispus achitarea sau incetarea procesului
penal;
b) pedeapsa aplicata in cauza, printr-o hotarare definitiva de condamnare, a
fost executata sau a format obiectul unei gratieri sau amnistii, in totalitatea
ei ori asupra partii neexecutate.
(2) Dispozitiile alin. (1) nu se aplica daca asistenta este solicitata in
scopul revizuirii hotararii definitive, pentru unul din motivele care justifica
promovarea uneia din caile extraordinare de atac prevazute de Codul de
procedura penala al Romaniei.
Art. 11 - Regula specialitatii
(1) Persoana care, ca urmare a unei cereri de extradare sau a unei alte cereri
de asistenta judiciara in materie penala, se infatiseaza in Romania, este
predata sau transferata in Romania, nu poate fi nici urmarita, nici judecata,
nici detinuta, nici supusa vreunei masuri de restrangere a libertatii pentru o
alta fapta anterioara predarii sau transferarii decat cea care a motivat
cererea de asistenta formulata de autoritatile romane competente, in afara de
cazurile cand:
a) statul care a predat-o consimte; autoritatile competente romane vor prezenta
in acest scop o cerere, insotita de actele in sprijinul acesteia si de un
proces-verbal judiciar in care se consemneaza declaratiile persoanei in cauza;
b) avand posibilitatea sa o faca, persoana predata sau transferata nu a
parasit, in termen de 45 de zile de la liberarea sa definitiva, teritoriul
statului roman, ori daca s-a inapoiat dupa ce l-a parasit;
c) persoana care beneficiaza de regula specialitatii renunta la acest
beneficiu; aceasta renuntare trebuie sa rezulte din declaratia data in fata
judecatorului, care trebuie sa se asigure ca persoana a exprimat-o voluntar si
pe deplin constienta de consecintele actiunii sale, asistata de un aparator
ales sau numit din oficiu.
(2) Declaratiile prevazute la literele a) si c) ale alin. (1) se iau in camera
de consiliu a sectiei penale a Curtii de apel in a carei circumscriptie se afla
locul de detinere a persoanei sau autoritatea judiciara pe rolul careia se afla
cauza.
(3) Statul solicitant va putea lua totusi masurile necesare in vederea, pe de o
parte, a unei eventuale trimiteri a persoanei de pe teritoriul sau, iar pe de
alta parte, a intreruperii prescriptiei potrivit legislatiei sale, inclusiv
recurgerea la o procedura in lipsa.
(4) Cand calificarea data faptei incriminate va fi modificata in cursul
procedurii, persoana predata sau transferata nu va fi urmarita sau judecata
decat in masura in care elementele constitutive ale infractiunii recalificate
ar ingadui extradarea sau acordarea unei alte forme de asistenta judiciara in
materie penala.
Art. 12 - Confidentialitatea
Statul roman are obligatia de a asigura, pe cat posibil, la cererea statului
solicitant, confidentialitatea cererilor de asistenta judiciara internationala
si a actelor anexate acestora. In cazul in care conditia pastrarii
confidentialitatii nu ar putea fi asigurata, statul roman va instiinta statul
strain, care va decide.
Capitolul II - Dispozitii generale privind procedura de cooperare judiciara internationala in materie penala
Art. 13 - Autoritatile centrale romane
Cererile de asistenta judiciara internationala in materie penala vor fi
transmise prin intermediul urmatoarelor autoritati centrale:
a) Ministerul Justitiei, daca au ca obiect extradarea si transferarea
persoanelor condamnate sau daca se refera la activitatea de judecata ori la
faza executarii hotararilor penale;
b) Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, daca se refera la
activitati din faza de cercetare si urmarire penala;
c) Ministerul Administratiei si Internelor, daca se refera la cazierul
judiciar.
Art. 14 - Transmiterea directa a cererilor de asistenta judiciara
(1) Cererile de asistenta judiciara internationala, cu exceptia cererilor de
extradare si de transferare a persoanelor condamnate, pot fi transmise direct
de autoritatile judiciare solicitante autoritatilor judiciare solicitate in
cazul in care instrumentul juridic international aplicabil in relatia intre
statul solicitant si statul solicitat reglementeaza acest mod de transmitere.
(2) In afara cazurilor prevazute la alin. (1), cererile de asistenta judiciara
internationala, cu exceptia cererilor de extradare si de transferare a
persoanelor condamnate, pot fi transmise direct de autoritatile judiciare
solicitante autoritatilor judiciare solicitate in caz de urgenta, insa o copie
a acestora va fi transmisa simultan la Ministerul Justitiei sau la Parchetul de
pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, dupa caz.
(3) Procedura prevazuta la alin. (1) si (2) va fi urmata si pentru transmiterea
raspunsului la cererile urgente de asistenta judiciara.
(4) In cazul prevazut la alin. (1) si (2) transmiterile directe se vor putea
efectua prin intermediul Organizatiei Internationale a Politiei Criminale
(Interpol).
Art. 15 - Alte modalitati de transmitere a cererilor
(1) Pentru transmiterea cererilor in baza acordului intre statul solicitant si
statul solicitat, pot fi folosite si mijloacele electronice adecvate, in
special faxul, atunci cand sunt disponibile, daca autenticitatea si
confidentialitatea cererii, precum si credibilitatea datelor transmise sunt
garantate.
(2) Dispozitiile alineatului precedent nu impiedica recurgerea la caile urgente
prevazute la art. 14.
Art. 16 - Competenta interna in domeniul cooperarii judiciare internationale in
materie penala
Competenta autoritatilor romane pentru a formula o cerere de asistenta
judiciara internationala in materie penala sau a executa o asemenea cerere adresata
Romaniei este stabilita de dispozitiile titlurilor urmatoare ale prezentei
legi, precum si de alte acte normative pertinente.
Art. 17 - Limbile utilizate
(1) Cererile de asistenta judiciara internationala in materie penala adresate
Romaniei si actele anexe trebuie insotite de o traducere in limba romana sau in
una din limbile engleza ori franceza.
(2) Cererile de asistenta judiciara internationala in materie penala formulate
de autoritatile romane si actele anexe vor fi insotite de traduceri in una din
limbile prevazute in instrumentul juridic aplicabil in relatia cu statul
solicitat. Traducerea cererilor si a actelor anexe se realizeaza de autoritatea
judiciara solicitanta.
(3) Raspunsul la cererile de asistenta judiciara internationala in materie
penala adresate Romaniei va fi redactat in limba romana, traducerea acestuia in
limba oficiala a statului solicitant sau in una din limbile engleza ori
franceza fiind facultativa, cu exceptia cazului in care prin instrumentul
juridic international aplicabil se dispune altfel.
Art. 18 - Computarea arestarii
(1) Durata arestului efectuat in strainatate in indeplinirea unei cereri de
asistenta judiciara internationala in materie penala formulate de autoritatile
romane in temeiul prezentei legi este luata in calcul in cadrul procedurii
penale romane si se computa din durata pedepsei aplicate de instantele romane.
(2) Autoritatile romane solicitate sunt obligate sa comunice autoritatilor
competente ale statului solicitant informatiile necesare computarii duratei
arestului executat in
Art. 19 - Continutul general al cererii de asistenta judiciara si actele
anexate acesteia
(1) Cererea de asistenta judiciara trebuie sa indice:
a) denumirea autoritatii judiciare emitente si denumirea autoritatii judiciare
solicitate;
b) obiectul si motivele cererii;
c) calificarea juridica a faptelor;
d) datele de identificare ale invinuitului, inculpatului sau condamnatului, ale
persoanei care face obiectul cererii de extradare sau de transferare ori ale
martorului sau expertului, dupa caz.
(2) La cererea de asistenta judiciara se anexeaza acte in sprijinul acesteia,
in functie de natura si obiectul cererii, astfel cum sunt prevazute in
titlurile urmatoare.
(3) Actele anexate cererii de asistenta judiciara trebuie certificate de
autoritatea judiciara emitenta, fiind scutite de orice alte formalitati de
supralegalizare.
Art. 20 - Cheltuieli
(1) Cheltuielile ocazionate de indeplinirea unei cereri de asistenta judiciara
in materie penala sunt suportate, de regula, de statul solicitat.
(2) Cu toate acestea, sunt in sarcina statului sau a autoritatii judiciare
solicitante:
a) indemnizatiile si remuneratiile martorilor si expertilor, precum si
cheltuielile de calatorie si de sedere;
b) cheltuielile ocazionate de remiterea obiectelor;
c) cheltuielile ocazionate de transferul persoanelor pe teritoriul statului
solicitant sau la sediul unei autoritati judiciare;
d) cheltuielile ocazionate de tranzitul unei persoane de pe teritoriul unui
stat strain sau de la sediul unei autoritati judiciare catre un stat tert;
e) cheltuielile ocazionate de recurgerea la o videoconferinta pentru
indeplinirea unei cereri de asistenta judiciara;
f) alte cheltuieli considerate drept extraordinare de statul solicitat in
functie de mijloacele umane si tehnologice utilizate pentru indeplinirea
cererii.
(3) Ca urmare a unui acord intre autoritatile romane solicitate si autoritatile
straine solicitante, se poate deroga, in cazuri exceptionale, de la
dispozitiile alin. (2).
Art. 21 - Remiterea de obiecte si de valori
(1) In cazul in care cererea de asistenta are ca obiect sau implica remiterea
de obiecte sau de alte valori, acestea pot fi predate atunci cand nu sunt
indispensabile dovedirii unei fapte penale a carei urmarire si judecata tine de
competenta autoritatilor judiciare romane.
(2) Remiterea obiectelor si a altor valori poate fi amanata sau efectuata sub
conditia restituirii.
(3) Dispozitiile alin. (1) si (2) nu aduc atingere drepturilor tertilor de
buna-credinta si drepturilor statului roman atunci cand aceste obiecte si
valori pot reveni acestuia.
(4) Obiectele si valorile nu vor fi predate decat in temeiul unei hotarari
definitive pronuntate in acest sens de autoritatea judiciara competenta.
(5) In cazul cererilor de extradare, predarea obiectelor si valorilor prevazute
la alin. (1) se poate efectua chiar daca nu se acorda extradarea, in special
din cauza fugii sau decesului persoanei extradabile.
Titlul II - Extradarea
Capitolul I - Extradarea din
Sectiunea 1 - Conditii pentru extradare
Art. 22 - Persoane supuse extradarii
Pot fi extradate din Romania, in conditiile prezentei legi, la cererea unui
stat strain, persoanele care sunt urmarite penal sau sunt trimise in judecata
pentru savarsirea unei infractiuni, ori sunt cautate in vederea executarii unei
pedepse sau a unei masuri de siguranta in statul respectiv.
Art. 23 - Persoane exceptate de la extradare
(1) Nu pot fi extradati din
a) cetatenii romani, daca nu sunt intrunite conditiile prevazute la art. 24;
b) persoanele carora li s-a acordat dreptul de azil in Romania;
c) persoanele straine care se bucura in Romania de imunitate de jurisdictie, in
conditiile si in limitele stabilite prin conventii sau prin alte intelegeri
internationale;
d) persoanele straine citate din strainatate in vederea audierii ca parti,
martori sau experti in fata unei autoritati judiciare romane solicitante, in
limitele imunitatilor conferite prin conventie internationala.
(2) Calitatea de cetatean roman sau de refugiat politic in
(3) Extradarea oricarei alte persoane straine poate fi refuzata sau amanata,
daca predarea acesteia este susceptibila sa aiba consecinte de o gravitate
deosebita pentru ea, in special din cauza varstei sau a starii sale de
sanatate. In caz de refuz al extradarii, prevederile art. 25 alin. (1) se
aplica in mod corespunzator, iar in caz de amanare a extradarii, prescriptia
raspunderii penale sau a executarii pedepsei se suspenda.
Art. 24 - Extradarea cetatenilor romani
Cetatenii romani pot fi extradati din Romania in baza conventiilor
internationale la care aceasta este parte si pe baza de reciprocitate, numai
daca este indeplinita cel putin una din urmatoarele conditii:
a) in vederea efectuarii urmaririi penale si a judecatii, daca statul
solicitant da asigurari considerate ca suficiente ca, in cazul condamnarii la o
pedeapsa privativa de libertate printr-o hotarare judecatoreasca definitiva,
persoana extradata va fi transferata in vederea executarii pedepsei in Romania;
b) persoana extradabila domiciliaza pe teritoriul statului solicitant la data
formularii cererii de extradare;
c) persoana extradabila are si cetatenia statului solicitant;
d) persoana extradabila a comis fapta pe teritoriul sau impotriva unui cetatean
al unui stat membru al Uniunii Europene, daca statul solicitant este membru al
Uniunii Europene.
Art. 25 - Transferul procedurii penale in cazurile de refuz al extradarii
(1) Refuzul extradarii propriului cetatean ori a refugiatului politic obliga
statul roman ca la cererea statului solicitant sa supuna cauza autoritatilor
sale judiciare competente, astfel incat sa se poata exercita urmarirea penala
si judecata, daca este cazul. In acest scop statul solicitant ar urma sa
transmita gratuit Ministerului Justitiei din
(2) In cazul in care
Art. 26 - Dubla incriminare
(1) Extradarea poate fi admisa numai daca fapta pentru care este invinuita sau
a fost condamnata persoana a carei extradare se solicita este prevazuta ca infractiune
atat de legea statului solicitant, cat si de legea romana.
(2) Prin derogare de la dispozitiile alin. (1), extradarea poate fi acordata si
daca fapta respectiva nu este prevazuta de legea romana, daca pentru aceasta
fapta este exclusa cerinta dublei incriminari printr-o conventie internationala
la care
(3) Diferentele existente intre calificarea juridica si denumirea data
aceleiasi infractiuni de legile celor doua state nu prezinta relevanta, daca
prin conventie internationala sau, in lipsa acesteia, prin declaratie de
reciprocitate nu se prevede altfel.
Art. 27 - Infractiuni fiscale
(1) In materie de taxe si impozite, de vama si de schimb valutar, extradarea va
fi acordata potrivit dispozitiilor intelegerii internationale aplicabile,
pentru fapte carora le corespund, conform legii statului roman, infractiuni de
aceeasi natura.
(2) Extradarea nu poate fi refuzata pentru motivul ca legea romana nu impune
acelasi tip de taxe sau de impozite ori nu cuprinde acelasi tip de reglementare
in materie de taxe si impozite, de vama sau de schimb valutar ca legislatia
statului solicitant.
Art. 28 - Gravitatea pedepsei
Extradarea este acordata de Romania, in vederea urmaririi penale sau a
judecatii, numai pentru fapte a caror savarsire atrage, potrivit legislatiei
statului solicitant si legislatiei romane, o pedeapsa privativa de libertate
mai mare de 2 ani, iar in vederea executarii unei sanctiuni penale, numai daca
aceasta este mai mare de un an.
Art. 29 - Pedeapsa capitala
Daca fapta pentru care se cere extradarea este pedepsita cu moartea de catre
legea statului solicitant, extradarea nu va putea fi acordata decat cu conditia
ca statul respectiv sa dea asigurari considerate ca indestulatoare de catre
statul roman ca pedeapsa capitala nu se va executa, urmand sa fie comutata.
Art. 30 - Pedeapsa cu suspendarea executarii
Persoana condamnata la o pedeapsa privativa de libertate cu suspendarea
conditionata a executarii poate fi extradata in caz de suspendare partiala,
daca fractiunea de pedeapsa ramasa de executat raspunde exigentelor de
gravitate prevazute la art. 28 si nu exista alte impedimente legale la
extradare.
Art. 31 - Infractiunile comise intr-un stat tert
In cazul infractiunilor comise pe teritoriul unui alt stat decat statul
solicitant, extradarea poate fi acordata atunci cand legea romana confera
competenta de urmarire si judecata autoritatilor judiciare romane pentru
infractiuni de acelasi fel, savarsite in afara teritoriului statului roman, sau
atunci cand statul solicitant face dovada ca statul tert pe teritoriul caruia
s-a savarsit infractiunea nu va cere extradarea pentru fapta respectiva.
Art. 32 - Lipsa plangerii prealabile
Extradarea nu se acorda in cazul in care, potrivit atat legislatiei romane, cat
si legislatiei statului solicitant, actiunea penala poate fi angajata numai la
plangerea prealabila a persoanei vatamate, iar aceasta persoana se opune
extradarii.
Art. 33 - Dreptul la aparare
Romania nu va acorda extradarea in cazurile in care persoana extradabila ar fi
judecata in statul solicitant de un tribunal care nu asigura garantiile
fundamentale de procedura si de protectie a drepturilor la aparare sau de un
tribunal national instituit anume pentru cazul respectiv, ori daca extradarea
este ceruta in vederea executarii unei pedepse pronuntate de acel tribunal.
Art. 34 - Judecarea in lipsa
(1) In cazul in care se solicita extradarea unei persoane in vederea executarii
unei pedepse pronuntate printr-o hotarare data in lipsa impotriva sa, statul
roman poate refuza extradarea in acest scop, daca apreciaza ca procedura de
judecata a nesocotit dreptul la aparare recunoscut oricarei persoane invinuite
de savarsirea unei infractiuni. Totusi, extradarea se va acorda daca statul
solicitant da asigurari apreciate ca suficiente pentru a garanta persoanei a
carei extradare este ceruta dreptul la o noua procedura de judecata care sa ii
salvgardeze drepturile la aparare. Hotararea de extradare indreptateste statul
solicitant fie sa treaca la o noua judecata in cauza, in prezenta
condamnatului, daca acesta nu se impotriveste, fie sa il urmareasca pe
extradat, in caz contrar.
(2) Cand statul roman comunica persoanei a carei extradare este ceruta
hotararea data in lipsa impotriva sa, statul solicitant nu va considera aceasta
comunicare ca o notificare care atrage efecte fata de procedura penala in acest
stat.
Art. 35 - Prescriptia
(1) Extradarea nu se acorda in cazul in care prescriptia raspunderii penale sau
prescriptia executarii pedepsei este implinita fie potrivit legislatiei romane,
fie potrivit legislatiei statului solicitant.
(2) Depunerea cererii de extradare intrerupe prescriptia neimplinita anterior.
Art. 36 - Amnistia
Extradarea nu se admite pentru o infractiune pentru care a intervenit amnistia
in
Art. 37 - Gratierea
Actul de gratiere adoptat de statul solicitant face inoperanta cererea de
extradare, chiar daca celelalte conditii ale extradarii sunt indeplinite.
Sectiunea 2 - Procedura extradarii din
Art. 38 - Cererea de extradare si actele anexe
(1) Cererea de extradare, formulata in scris de autoritatea competenta a
statului solicitant, se adreseaza Ministerului Justitiei. Daca cererea se
adreseaza pe cale diplomatica, ea se transmite neintarziat Ministerului
Justitiei. O alta cale va putea fi convenita prin intelegere directa intre
statul solicitant si statul roman solicitat.
(2) In sprijinul cererii se vor prezenta:
a) in functie de faza procesului penal, originalele sau copiile autentice ale
hotararii de condamnare definitive, cu mentiunea ramanerii definitive,
deciziilor pronuntate ca urmare a exercitarii cailor legale de atac, mandatului
de executare a pedepsei inchisorii, respectiv originalele sau copiile autentice
ale mandatului de arestare preventiva, rechizitorului sau ale altor acte avand
putere egala. Autentificarea copiilor acestor acte se face gratuit de instanta
sau parchetul competent, dupa caz;
b) o expunere a faptelor pentru care se cere extradarea. Data si locul
savarsirii lor, calificarea lor juridica si referirile la dispozitiile legale
care le sunt aplicabile se vor indica in modul cel mai exact posibil;
c) o copie a dispozitiilor legale aplicabile sau, daca aceasta nu este cu
putinta, o declaratie asupra dreptului aplicabil, precum si semnalmentele cele
mai precise ale persoanei extradabile si orice alte informatii de natura sa
determine identitatea si nationalitatea acesteia;
d) date privind durata pedepsei neexecutate, in cazul cererii de extradare a
unei persoane condamnate care a executat numai o parte din pedeapsa.
Art. 39 - Examenul de regularitate internationala
(1) Directia de specialitate a Ministerului Justitiei va face de urgenta un
examen de regularitate internationala al cererii de extradare, spre a constata
indeosebi daca:
a) intre Romania si statul solicitant exista norme conventionale ori o
intelegere privind declaratia de reciprocitate pentru extradare;
b) exista vreun alt impediment dirimant in angajarea procedurii, cum ar fi
existenta unuia din cazurile de refuz al asistentei judiciare prevazute la art.
3 sau neidentificarea pe teritoriul Romaniei ori decesul persoanei extradabile;
c) cererea si actele privitoare la extradare in vederea judecatii sau pentru
executarea pedepsei sunt insotite de traduceri, conform prevederilor art. 17.
(2) In cazul neindeplinirii conditiei prevazute la alin. (1) lit. a), precum si
in cazul prevazut la lit. b) a alin. (1), Ministerul Justitiei restituie cererea
si actele anexe, explicand motivele. In situatia in care cererea de extradare
si documentele anexe nu sunt insotite de traduceri in limba romana, urmeaza ca
parchetul competent sa ia masuri pentru efectuarea unei traduceri cat mai
urgente.
Art. 40 - Concursul de cereri
(1) Daca extradarea este ceruta de mai multe state fie pentru aceeasi fapta,
fie pentru fapte diferite, statul roman hotaraste, tinand seama de toate
imprejurarile si, in mod deosebit, de gravitatea si de locul savarsirii
infractiunilor, de datele depunerii cererilor respective, de nationalitatea
persoanei reclamate, de existenta reciprocitatii de extradare in raport cu
statul roman si de posibilitatea unei extradari ulterioare catre alt stat
solicitant.
(2) Despre existenta concursului de cereri, Ministerul Justitiei va instiinta
de urgenta autoritatile competente ale statelor solicitante.
Art. 41 - Procedura de extradare din
(1) Extradarea din
(2) Procedura de extradare pasiva are un caracter urgent si se desfasoara si in
timpul vacantei judecatoresti.
(3) Procedura de extradare pasiva cuprinde o etapa administrativa si una
judiciara.
(4) Etapa administrativa se refera, in esenta, la indeplinirea de catre
Ministerul Justitiei, prin compartimentul de specialitate, a urmatoarelor
activitati:
a) primirea cererii de extradare;
b) examinarea cererii de extradare si a actelor anexate acesteia din punctul de
vedere al regularitatii internationale, in conditiile prevazute la art. 39;
c) transmiterea cererii de extradare si a actelor anexate acesteia procurorului
general competent, in conditiile prevazute la art. 42;
d) restituirea motivata a cererii de extradare si a actelor anexate acesteia,
in cazurile prevazute la art. 39 alin. (1) lit. a) si b);
e) punerea in executare, in colaborare cu Ministerul Administratiei si
Internelor, a hotararii definitive prin care s-a dispus extradarea;
f) comunicarea catre autoritatea centrala a statului solicitant a solutiei de
respingere a cererii de extradare sau a cererii de arestare preventiva in
vederea extradarii, pronuntata de autoritatea judiciara competenta.
(5) Etapa judiciara este cuprinsa intre momentul primirii cererii de extradare
sau a cererii de arestare provizorie in vederea extradarii de catre procurorul
general competent si momentul ramanerii definitive a hotararii judecatoresti
asupra cererii de extradare.
Art. 42 - Sesizarea procurorului competent
Cu exceptia cazurilor de restituire prevazute la art. 39 alin. (2), cererea de
extradare si actele anexe se transmit de Ministerul Justitiei, in cel mult 48
de ore, procurorului general al parchetului de pe langa curtea de apel in a
carei circumscriptie domiciliaza ori a fost semnalata prezenta persoanei
extradabile sau, in cazul cand nu se cunoaste locul unde se afla persoana,
procurorului general al Parchetului de pe langa Curtea de Apel Bucuresti.
Art. 43 - Reprezentarea statului solicitant
(1) Autoritatilor judiciare ale statului solicitant li se poate permite, la
cerere, sa asiste la etapa judiciara a procedurii de extradare din
(2) Atunci cand cererea prevazuta la alin. (1) nu insoteste cererea de
extradare, ea este adresata curtii de apel competente, prin intermediul autoritatii
centrale.
(3) Cererea este examinata de presedintele sectiei penale a curtii de apel
competente, care se pronunta in camera de consiliu.
Art. 44 - Procedura judiciara si reguli speciale de competenta
(1) Procedura judiciara de extradare este de competenta curtii de apel in raza
teritoriala a careia domiciliaza sau a fost identificata persoana extradabila
si a parchetului de pe langa aceasta.
(2) Cererea de extradare se solutioneaza de sectia penala a curtii de apel
competente, in complet format din doi judecatori.
(3) Hotararea pronuntata asupra cererii de extradare este supusa recursului, in
conditiile prevazute la art. 54 alin. (8) si art. 55.
(4) Normele de procedura penala privind urmarirea, judecata si punerea in
executare sunt aplicabile si in procedura de extradare, in masura in care prin
prezenta lege nu se dispune altfel.
Art. 45 - Arestarea provizorie si sesizarea instantei
(1) Procurorul general competent sau procurorul desemnat de acesta procedeaza,
in 48 de ore de la primirea cererii de extradare si a actelor anexe, la
identificarea persoanei extradabile, careia ii inmaneaza mandatul de arestare,
precum si celelalte acte transmise de autoritatile statului solicitant.
(2) Dupa identificare, procurorul general competent sesizeaza de indata curtea
de apel competenta, pentru a aprecia asupra luarii masurii arestarii provizorii
in vederea extradarii a persoanei extradabile si continuarea procedurii
judiciare de solutionare a cererii de extradare.
(3) Arestarea provizorie in vederea extradarii se dispune si este prelungita de
acelasi complet investit cu solutionarea cererii de extradare, printr-o
incheiere data in camera de consiliu si care nu poate fi atacata cu recurs
decat impreuna cu hotararea pronuntata asupra cererii de extradare.
(4) Persoana extradabila cu privire la care s-a luat masura arestarii
provizorii va fi depusa in arestul politiei.
(5) In cursul solutionarii cauzei, instanta, din oficiu, va reexamina la
fiecare 30 de zile necesitatea mentinerii masurii arestarii provizorii, putand
dispune, dupa caz, prelungirea acesteia ori inlocuirea cu masura obligarii de a
nu parasi tara sau localitatea.
(6) Fiecare prelungire acordata potrivit alin. (5) nu va putea depasi 30 de
zile. Durata totala a masurii arestarii provizorii nu va putea depasi 180 de
zile.
(7) In caz de admitere a cererii de extradare, arestarea provizorie in vederea
extradarii se prelungeste, la fiecare 30 de zile, pana la predarea
extradatului, sub rezerva respectarii termenelor prevazute la alin. (5) si (6).
Arestarea provizorie inceteaza de drept daca persoana extradata nu este
preluata de autoritatile competente ale statului solicitant, in termen de 30 de
zile de la data convenita pentru predare, potrivit dispozitiilor art. 59 alin.
(6).
(8) Cu exceptia cazului prevazut la art. 59 alin. (6), instanta, din oficiu, la
sesizarea procurorului competent sau la cererea persoanei extradabile, poate
dispune incetarea starii de arest in vederea extradarii daca persoana extradata
nu va fi preluata de autoritatile competente ale statului solicitant, in termen
de 15 zile de la data convenita pentru predare.
(9) In cazul in care impotriva persoanei extradabile autoritatile judiciare
romane competente au emis un mandat de arestare preventiva sau un mandat de
executare a pedepsei inchisorii, pentru fapte savarsite pe teritoriul Romaniei,
mandatul de arestare provizorie in vederea extradarii devine efectiv de la data
la care persoana in cauza nu se mai afla sub puterea mandatului de arestare
preventiva sau de executare a pedepsei inchisorii.
Art. 46 - Arestarea provizorie in caz de urgenta
(1) In caz de urgenta, autoritatile competente ale statului solicitant pot cere
arestarea provizorie a persoanei urmarite, chiar inainte de formularea si
transmiterea cererii formale de extradare.
(2) Cererea de arestare provizorie in vederea extradarii trebuie sa indice
existenta unui mandat de arestare preventiva sau a unui mandat de executare a
unei pedepse aplicate printr-o hotarare judecatoreasca definitiva impotriva
persoanei urmarite, o expunere sumara a faptelor, care trebuie sa precizeze
data si locul unde au fost comise si sa mentioneze dispozitiile legale
aplicabile, precum si datele disponibile asupra identitatii, cetateniei si
localizarii acestei persoane.
(3) Pentru transmiterea cererii de arestare provizorie in vederea extradarii se
pot aplica atat dispozitiile art. 38 alin. (1), cat si dispozitiile art. 14
alin. (4) si art. 15.
(4) Nu se poate da curs unei cereri de arestare provizorie in vederea
extradarii decat atunci cand nu exista nici o indoiala asupra competentei
autoritatii solicitante si cererea contine elementele prevazute la alin. (2).
(5) Dispozitiile art. 45 se aplica in mod corespunzator.
(6) Instanta, din oficiu, la sesizarea procurorului competent sau la cererea
persoanei extradabile, poate dispune incetarea starii de arest provizoriu daca,
in termen de 18 zile de la luarea masurii, statul roman nu a fost sesizat prin
cererea de extradare, insotita de documentele prevazute la art. 38. Arestarea
provizorie inceteaza de drept dupa trecerea unui termen de 40 de zile, daca in
acest interval de timp nu se primesc cererea de extradare si inscrisurile
necesare.
(7) Punerea in libertate provizorie nu exclude o noua arestare provizorie in
vederea extradarii si nici extradarea, daca cererea de extradare este primita
ulterior.
Art. 47 - Retinerea in vederea extradarii
Procurorul general competent sau procurorul desemnat de acesta poate dispune,
prin ordonanta motivata, retinerea pentru cel mult 24 de ore, in conditiile
prevazute de Codul de procedura penala, a unei persoane urmarite prin
Organizatia Internationala a Politiei Criminale (Interpol), a carei arestare
provizorie in vederea extradarii este ceruta de autoritatile competente ale
statului solicitant.
Art. 48 - Procedura la curtea de apel
(1) La primul termen, instanta procedeaza la luarea unei declaratii persoanei
extradabile, care va fi asistata gratuit de un interpret si de un aparator din
oficiu, daca nu exista un avocat ales. Prezenta procurorului este obligatorie.
Procedura este publica, daca persoana extradabila sau procurorul nu se opune,
orala si contradictorie.
(2) Persoana extradabila sau procurorul de sedinta poate cere instantei un
termen suplimentar de inca 8 zile, pentru motive suficient justificate.
Parchetul este obligat sa contribuie la procurarea datelor si actelor necesare
pentru a se stabili daca sunt indeplinite conditiile extradarii si sa dispuna
ridicarea si depunerea la instanta a obiectelor la care se refera art. 21.
(3) Dupa interogatoriu, persoana extradabila poate sa opteze fie pentru
extradarea voluntara, fie pentru continuarea procedurii, in caz de opunere la
extradare.
Art. 49 - Extradarea voluntara
(1) Persoana extradabila are dreptul sa declare in fata instantei ca renunta la
beneficiile pe care i le poate conferi legea de a se apara impotriva cererii de
extradare si ca isi da consimtamantul sa fie extradata si predata autoritatilor
competente ale statului solicitant. Declaratia sa este consemnata intr-un
proces-verbal, semnat de presedintele completului de judecata, grefier,
persoana extradabila, avocatul ei si de interpret. Dupa ce instanta constata ca
persoana extradabila este pe deplin constienta de consecintele optiunii sale,
instanta, luand si concluziile procurorului, examineaza daca nu exista vreun
impediment care exclude extradarea. Daca se constata ca extradarea voluntara
este admisibila, instanta ia act despre aceasta prin sentinta si dispune
totodata asupra masurii preventive necesare sa fie luata pana la predarea
persoanei extradabile. Sentinta este definitiva, se redacteaza in 24 de ore si
se transmite de indata, in copie legalizata, Ministerului Justitiei, pentru a
proceda conform legii.
(2) In conditiile prevazute la alin. (1), persoana extradabila poate declara ca
renunta la aplicarea regulii specialitatii, prevazuta la art. 11.
Art. 50 - Extradarea simplificata
In cazul prevazut la art. 49, prezentarea unei cereri formale de extradare si a
actelor prevazute la art. 38 alin. (2) nu mai este necesara daca se prevede
astfel prin conventia internationala aplicabila in relatia cu statul solicitant
sau in cazul in care legislatia acelui stat permite o asemenea procedura
simplificata de extradare si aceasta a fost aplicata unor cereri de extradare
formulate de Romania.
Art. 51 - Opozitia la extradare a persoanei extradabile
(1) Daca persoana extradabila se opune la cererea de extradare, ea isi va putea
formula apararile oral si in scris; totodata va putea propune probe.
(2) In urma audierii persoanei extradabile, dosarul cauzei este pus la
dispozitia aparatorului acesteia pentru a putea prezenta, in scris si in termen
de 8 zile, opozitia motivata la cererea de extradare si a indica mijloacele de
proba admise de legea romana, numarul de martori fiind limitat la doi.
(3) Opozitia nu poate fi intemeiata decat pe faptul ca persoana arestata nu
este persoana urmarita sau ca nu sunt indeplinite conditiile pentru extradare.
(4) O data prezentata opozitia sau expirat termenul de prezentare a acesteia,
procurorul poate solicita un termen de 8 zile pentru a raspunde opozitiei sau a
administra probe, in conditiile prevazute la alin. (2).
Art. 52 - Administrarea probelor
Mijloacele de proba incuviintate de instanta vor fi administrate in termen de
maximum 15 zile, in prezenta persoanei extradabile, asistata de aparator si,
daca este nevoie, de interpret, precum si a procurorului.
Art. 53 - Informatii suplimentare
(1) Daca informatiile comunicate de statul solicitant se dovedesc insuficiente
pentru a permite statului roman sa pronunte o hotarare in aplicarea prezentei
legi, instanta competenta va solicita complinirea informatiilor necesare. In
acest scop, va fixa un termen de 2 luni.
(2) Transmiterea solicitarii privind informatiile suplimentare, precum si a
raspunsului se realizeaza pe una din caile prevazute la art. 38.
Art. 54 - Solutionarea cauzei
(1) Dupa examinarea cererii de extradare, a materialului probator si a
concluziilor prezentate de partea extradabila si de procuror, curtea de apel
poate:
a) sa dispuna, in cazul concursului de cereri prevazut la art. 40, conexarea
dosarelor, chiar daca se refera la fapte diferite sau sunt inregistrate la
curti de apel diferite, competenta teritoriala apartinand curtii de apel cea
dintai sesizata;
b) sa dispuna, in cazul necesitatii de a primi informatii suplimentare de la
statul solicitant potrivit art. 53, amanarea solutionarii cererii de extradare
pentru un termen de 2 luni, cu posibilitatea reiterarii cererii, si acordarea
unui ultim termen de inca 2 luni;
c) sa constate, prin sentinta, daca sunt sau nu sunt intrunite conditiile
extradarii.
(2) Curtea de apel nu este competenta sa se pronunte asupra temeiniciei
urmaririi sau condamnarii pentru care autoritatea straina cere extradarea, nici
asupra oportunitatii extradarii.
(3) In cazul in care curtea de apel constata ca sunt indeplinite conditiile de
extradare, hotaraste admiterea cererii de extradare, dispunand totodata
mentinerea starii de arest provizoriu in vederea extradarii, pana la predarea
persoanei extradate, conform art. 59.
(4) Hotararea prin care s-a dispus extradarea se motiveaza in termen de 5 zile
de la data pronuntarii.
(5) In cazul extradarilor temporare sau sub conditie, instanta va mentiona in
dispozitivul sentintei conditiile prevazute in acele articole.
(6) In cazul admiterii cererii de extradare, daca se remit si obiecte conform
art. 21, se va face mentiune despre acestea in cuprinsul sentintei, anexandu-se
eventual un inventar.
(7) Daca instanta constata ca nu sunt indeplinite conditiile pentru extradare,
respinge cererea si dispune punerea in libertate a persoanei extradabile.
Hotararea se motiveaza in 24 de ore si este transmisa procurorului general al
parchetului de pe langa curtea de apel, care o remite, de indata,
compartimentului de specialitate al Ministerului Justitiei.
(8) Hotararea asupra extradarii poate fi atacata cu recurs de procurorul
general competent si de persoana extradabila, in termen de 5 zile de la
pronuntare, la Sectia penala a Inaltei Curti de Casatie si Justitie. Recursul
declarat impotriva hotararii prin care s-a respins cererea de extradare este
suspensiv de executare. Recursul declarat impotriva hotararii prin care s-a
dispus extradarea este suspensiv de executare, cu exceptia dispozitiilor
referitoare la starea de arest provizoriu in vederea predarii.
Art. 55 - Judecarea recursului si comunicarea hotararii
(1) Dupa motivarea sentintei curtii de apel, dosarul cauzei se inainteaza, de
indata, Sectiei penale a Inaltei Curti de Casatie si Justitie.
(2) Presedintele Sectiei penale a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, primind
dosarul, fixeaza termen de judecata independent de inscrierea pe rol a altor
cauze, cu prioritate.
(3) Judecarea recursului se face intr-un termen de cel mult 10 zile, de un
complet format din 3 judecatori.
(4) In scopul solutionarii recursului, presedintele completului poate desemna
pe unul din judecatori sau pe un magistrat asistent sa faca un raport scris.
(5) Dosarul cauzei se restituie curtii de apel in cel mult trei zile de la
solutionarea recursului.
(6) Hotararea definitiva asupra extradarii se comunica procurorului general de
pe langa curtea de apel care a judecat cauza in prima instanta, care o remite,
de indata, ministrului justitiei/compartimentului de specialitate din
Ministerul Justitiei.
Art. 56 - Analogie
Dispozitiile art. 54 alin. (8) si art. 55 se aplica in mod corespunzator si in
cazurile in care instanta se pronunta cu privire la amanarea extradarii,
admiterea sub conditie a extradarii, consimtamantul extinderii obiectului
extradarii si reextradarea catre un stat tert.
Art. 57 - Fuga extradatului
Extradatul care, dupa ce a fost predat statului solicitant, fuge inainte de
solutionarea cauzei sau de executarea pedepsei pentru care a fost acordata
extradarea si care se intoarce sau este identificat pe teritoriul Romaniei va
fi din nou arestat si predat, in baza unui mandat emis de autoritatea judiciara
competenta a statului solicitant, cu exceptia cazului in care acesta a incalcat
conditiile in care extradarea a fost acordata.
Sectiunea 3 - Efectele extradarii din
Art. 58 - Predarea extradatului
(1) Este considerat baza legala necesara si suficienta pentru predarea
extradatului un extras al hotararii judecatoresti ramase definitive, prin care
se dispune extradarea.
(2) Ministerul Justitiei informeaza de indata Ministerul Administratiei si
Internelor, care stabileste locul si data predarii si asigura predarea sub
escorta a persoanei extradate.
(3) Data predarii este fixata in termen de 15 zile incepand de la data la care
hotararea de extradare a devenit definitiva.
Art. 59 - Termene pentru predarea extradatului
(1) Ministerul Justitiei va face cunoscuta de urgenta autoritatii competente a
statului solicitant solutia adoptata asupra extradarii, comunicandu-i totodata
un extras de pe hotararea definitiva.
(2) Orice solutie de respingere totala sau partiala va fi motivata.
(3) In caz de acordare a extradarii, statul solicitant va fi informat despre
locul si data predarii, precum si asupra duratei arestului in vederea
extradarii, executat de persoana extradabila.
(4) Locul predarii va fi, de regula, un punct de frontiera al statului roman.
Ministerul Administratiei si Internelor al Romaniei va asigura predarea,
comunicand apoi despre aceasta Ministerului Justitiei. Persoana extradata este
predata si preluata sub escorta.
(5) Sub rezerva cazului prevazut la alin. (6), daca persoana extradabila nu va
fi preluata la data stabilita, ea va putea fi pusa in libertate la expirarea
unui termen de 15 zile, socotit de la aceasta data; acest termen nu va putea fi
prelungit decat cel mult cu inca 15 zile.
(6) In caz de forta majora care impiedica predarea sau primirea persoanei
supuse extradarii, statul interesat va informa despre aceasta celalalt stat.
Ambele state se vor pune de acord asupra unei noi date de predare, dispozitiile
alin. (4) fiind aplicabile.
Art. 60 - Predarea amanata
(1) Existenta unui proces penal in fata autoritatilor judiciare romane
impotriva persoanei extradabile sau faptul ca persoana extradabila se afla in
executarea unei pedepse privative de libertate nu impiedica extradarea.
(2) In cazurile prevazute la alin. (1), predarea extradatului poate fi amanata.
In caz de amanare, extradarea poate deveni efectiva numai dupa ce procesul
penal a luat sfarsit, iar in caz de condamnare la o pedeapsa privativa de
libertate, numai dupa ce aceasta a fost executata sau considerata ca executata.
(3) Predarea extradatului poate fi amanata si atunci cand se constata, pe baza
unei expertize medicale, ca acesta sufera de o boala care i-ar putea pune viata
in pericol.
(4) In cazul amanarii predarii persoanei a carei extradare a fost aprobata,
instanta emite un mandat de arestare provizorie in vederea extradarii. In cazul
in care persoana extradata se afla, la momentul admiterii cererii de extradare,
sub puterea unui mandat de arestare preventiva sau de executare a pedepsei
inchisorii emis de autoritatile judiciare romane, mandatul de arestare
provizorie in vederea extradarii intra in vigoare de la data incetarii motivelor
care au justificat amanarea.
Art. 61 - Predarea temporara sau sub conditie
(1) In cazul prevazut la alin. (1) al art. 60, persoana extradata poate fi
predata temporar, in cazul in care statul solicitant face dovada ca amanarea
predarii ar provoca un prejudiciu grav, cum ar fi implinirea prescriptiei, cu
conditia ca aceasta predare sa nu dauneze desfasurarii procesului penal in curs
in Romania si ca statul solicitant sa dea asigurari ca, o data indeplinite
actele procesuale pentru care a fost acordata extradarea, va retrimite
extradatul.
(2) La cererea statului solicitant, transmisa pe una din caile prevazute de
prezenta lege, predarea temporara se aproba prin incheiere data in camera de
consiliu, de catre presedintele sectiei penale a curtii de apel care a judecat,
in prima instanta, cererea de extradare.
(3) In vederea solutionarii cererii, instanta va analiza indeplinirea
criteriilor prevazute la alin. (1), solicitand si avizul autoritatii judiciare
pe rolul careia se afla cauza ori, dupa caz, al instantei de executare.
(4) Daca persoana predata temporar se afla in executarea unei pedepse sau a
unei masuri de siguranta, executarea acesteia se considera suspendata de la
data cand persoana a fost predata autoritatilor competente ale statului
solicitant si pana la data cand este retrimisa autoritatilor romane.
Art. 62 - Tranzitul
(1) Tranzitul pe teritoriul Romaniei al unui extradat care nu este cetatean
roman poate fi acordat cu conditia ca motive de ordine publica sa nu se opuna
si sa fie vorba despre o infractiune care permite extradarea, conform legii
romane.
(2) Daca persoana extradata are cetatenia romana, tranzitul nu este acordat
decat in situatiile in care se poate aproba extradarea cetatenilor romani.
(3) Tranzitul este acordat la cererea statului interesat, formulata si
transmisa pe calea prevazuta la art. 38 alin. (1), la care se anexeaza cel
putin mandatul de arestare preventiva sau mandatul de executare a pedepsei
inchisorii care a justificat acordarea extradarii.
(4) Cererea de tranzit se transmite de indata Curtii de Apel Bucuresti, care,
in aceeasi zi, in complet format din doi judecatori ai Sectiei Penale, se
pronunta asupra acesteia prin incheiere data in camera de consiliu.
(5) Incheierea este definitiva si se comunica imediat Ministerului Justitiei,
care informeaza de indata statul solicitant si Ministerul Administratiei si
Internelor.
(6) In cazul tranzitului aerian, atunci cand nu este prevazuta o aterizare pe
teritoriul statului roman, este suficienta o notificare transmisa de
autoritatea competenta a statului solicitant Ministerului Justitiei al
Romaniei. In caz de aterizare fortata, aceasta notificare va produce efectele
cererii de arestare provizorie in vederea extradarii, iar statul solicitant va
adresa de indata o cerere formala de tranzit. Dispozitiile alin. (3) se aplica
in mod corespunzator.
(7) Extradatul in tranzit ramane in stare de arestare provizorie pe perioada
sederii sale pe teritoriul roman.
Art. 63 - Reextradarea catre un stat tert
(1) In afara cazului prevazut la art. 11 alin. (1) lit. b), consimtamantul
statului roman este necesar pentru a ingadui statului solicitant sa predea unui
alt stat persoana care i-a fost predata si care ar fi cautata de catre statul
tert pentru infractiuni anterioare predarii. Statul roman va putea cere
prezentarea actelor prevazute la art. 38 alin. (2).
(2) Dispozitiile art. 54 si art. 55 se aplica in mod corespunzator.
Capitolul II - Solicitarea extradarii de catre
Sectiunea 1 - Conditii pentru solicitarea extradarii
Art. 64 - Obligatia de a solicita extradarea
Extradarea unei persoane impotriva careia autoritatile judiciare romane
competente au emis un mandat de arestare preventiva sau un mandat de executare
a pedepsei inchisorii ori careia i s-a aplicat o masura de siguranta va fi
solicitata statului strain pe teritoriul careia aceasta a fost localizata in
toate cazurile in care sunt intrunite conditiile prevazute de prezenta lege.
Art. 65 - Cadrul juridic
(1) Dispozitiile sectiunii 1 a cap. I din prezentul titlu se aplica in mod
corespunzator in cazul in care
(2) In afara conditiei privind gravitatea pedepsei prevazute la art. 28, o
conditie suplimentara pentru ca Romania sa poata solicita extradarea unei
persoane, in vederea efectuarii urmaririi penale, este ca impotriva acelei
persoane sa fie pusa in miscare actiunea penala, in conditiile prevazute in
Codul de procedura penala.
Sectiunea 2 - Procedura de solicitare a extradarii
Art. 66 - Competenta
Competenta de a formula cererile de extradare in numele statului roman revine
presedintelui sectiei penale a curtii de apel in circumscriptia careia se afla
instanta care a emis mandatul de executare a pedepsei inchisorii sau mandatul
de arestare preventiva ori a aplicat masura de siguranta.
Art. 67 - Procedura
(1) Biroul National Interpol are obligatia de a informa instanta de executare
sau instanta emitenta a mandatului de arestare preventiva de indata ce persoana
care face obiectul mandatului a fost localizata. Informarea va fi transmisa
direct, cu o copie la Ministerul Justitiei.
(2) De indata ce este informata despre localizarea pe teritoriul unui stat
strain a unei persoane date in urmarire internationala, instanta de executare
sau instanta care a emis mandatul de arestare preventiva apreciaza, printr-o
incheiere motivata, asupra indeplinirii conditiilor prevazute in prezenta lege
pentru a se solicita extradarea.
(3) Instanta se pronunta prin incheiere, data in camera de consiliu, de un
singur judecator, fara citarea partilor, cu participarea procurorului.
(4) Incheierea cuprinzand propunerea de a se solicita extradarea este
definitiva si se comunica, in cel mult 48 de ore, curtii de apel competente sa
solicite extradarea, insotita de actele prevazute la art. 38 alin. (2).
(5) Incheierea prin care instanta a hotarat ca nu sunt indeplinite conditiile
legale pentru a se solicita extradarea se comunica, in termenul prevazut la
alin. (4), si Ministerului Justitiei.
(6) Impotriva incheierii prevazute la alin. (4) poate declara recurs
procurorul, din oficiu, in termen de 3 zile de la pronuntare, sau la cererea
ministrului justitiei, in termen de 3 zile de la comunicarea incheierii
Ministerului Justitiei.
(7) In termen de 72 de ore de la primirea incheierii prevazute la alin. (3)
sau, dupa caz, a incheierii instantei de recurs prin care s-a hotarat
solicitarea extradarii, presedintele sectiei penale a curtii de apel competente
formuleaza cererea de extradare si o transmite, insotita de actele prevazute la
art. 38 alin. (2) si de traduceri certificate in limba statului solicitat sau
in limbile engleza sau franceza, directiei de specialitate din Ministerul
Justitiei, care examineaza indeplinirea conditiilor de regularitate
internationala pentru a se solicita extradarea. Dispozitiile art. 39 se aplica
in mod corespunzator.
(8) In functie de concluziile examenului de regularitate internationala,
directia de specialitate din Ministerul Justitiei asigura transmiterea cererii
de extradare catre autoritatea competenta a statului solicitat, pe una din
caile prevazute la art. 38 alin. (1), dupa caz, sau intocmeste un act prin care
propune motivat ministrului justitiei sa nu se transmita cererea de extradare.
(9) Atunci cand se constata ca nu sunt intrunite conditiile de regularitate internationala
pentru a se transmite cererea de extradare, ministrul justitiei emite un ordin
care poate fi atacat cu recurs la Sectia Penala a Inaltei Curti de Casatie si
Justitie, de catre procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte
de Casatie si Justitie, in termen de 5 zile de la comunicare.
(10) Procedura prevazuta in acest articol are caracter confidential, pana in
momentul in care statul solicitat este investit cu cererea de extradare.
Art. 68 - Cererea de arestare provizorie in vederea extradarii
(1) In caz de urgenta si daca sunt indeplinite conditiile prevazute de prezenta
lege pentru a se solicita extradarea, autoritatile romane pot solicita, inainte
de formularea unei cereri formale de extradare, arestarea provizorie in vederea
extradarii a persoanelor date in urmarire internationala in baza unui mandat de
arestare preventiva sau de executare a pedepsei inchisorii emis de autoritatea
judiciara competenta.
(2) Cererea de arestare provizorie in vederea extradarii este formulata de
autoritatea judiciara emitenta a mandatului de arestare preventiva sau de
executare a pedepsei inchisorii si se transmite Biroului National Interpol din
cadrul Inspectoratului General al Politiei Romane, care are obligatia de a o
difuza pe canalele Organizatiei Internationale a Politiei Criminale (Interpol).
Cererea de arestare provizorie in vederea extradarii poate fi transmisa si prin
intermediul Ministerului Justitiei.
(3) Autoritatile romane au obligatia de a retrage cererea de arestare
provizorie in vederea extradarii, in cazul in care persoana extradabila nu se
mai afla sub puterea mandatului de arestare preventiva sau de executare a
pedepsei.
Art. 69 - Rejudecarea extradatului
Prin cererea de extradare, statul roman va da asigurari, in conditiile art. 34
alin. (1), privind rejudecarea cauzei in prezenta persoanei extradate.
Art. 70 - Solicitarea reextradarii catre
Dispozitiile art. 63 sunt aplicabile in mod corespunzator in cazul in care
Sectiunea 3 - Efectele extradarii in
Art. 71 - Preluarea extradatului
Dispozitiile referitoare la predarea-preluarea persoanei extradate prevazute la
art. 58 si 59 se aplica in mod corespunzator in cazul persoanelor extradate din
strainatate in
Art. 72 - Primirea extradatului
(1) Persoana extradata, adusa in Romania, va fi, de urgenta, predata
administratiei penitenciare sau autoritatii judiciare competente, dupa caz.
(2) Daca extradatul a fost condamnat in lipsa, el va fi rejudecat, la cerere,
cu respectarea drepturilor prevazute la art. 34 alin. (1).
Art. 73 - Comunicarea solutiei
Ministerul Justitiei informeaza autoritatea judiciara romana competenta despre
modul de solutionare a cererii de extradare de catre statul solicitat si, dupa
caz, despre durata arestarii provizorii in vederea extradarii, pentru a fi
computata potrivit dispozitiilor art. 18.
Capitolul
Art. 74 - Cheltuieli
(1) Cheltuielile privind procedura de extradare efectuate pe teritoriul
Romaniei se suporta de statul roman, prin bugetele autoritatilor si
institutiilor implicate, in functie de atributiile conferite fiecareia dintre
acestea prin prezenta lege.
(2) Cheltuielile de tranzit se suporta de statul solicitant.
Art. 75 - Frauda la extradare
Predarea unei persoane prin expulzare, readmisie, reconducere la frontiera sau
alta masura de acelasi fel este interzisa ori de cate ori ascunde vointa de a
se eluda regulile de extradare.
Art. 76 - Extradarea aparenta
(1) Cand cererea de predare este formulata in baza unor acte internationale
speciale, cum sunt statutele tribunalelor penale internationale, remiterea
pentru urmarire si judecata a persoanelor invinuite de savarsirea unor crime
grave se examineaza printr-o procedura legala distincta.
(2) De asemenea, incepand cu data la care Romania va fi membra a Uniunii
Europene, dispozitiile prezentului titlu nu se vor mai aplica in raporturile cu
celelalte state membre ale acesteia, fiind inlocuite cu dispozitiile titlului
Titlul
Capitolul I - Dispozitii generale
Art. 77 - Definitia mandatului european de arestare
Mandatul european de arestare este o hotarare judecatoreasca emisa de instanta
competenta a unui stat membru al Uniunii Europene in vederea arestarii si
predarii de catre un alt stat membru a persoanei solicitate, in vederea efectuarii
urmaririi penale sau in scopul executarii unei pedepse sau a unei masuri de
siguranta privative de libertate.
Art. 78 - Autoritatile romane competente
(1) In
(2) Autoritatile judiciare romane de executare sunt curtile de apel.
(3) Autoritatea centrala romana este Ministerul Justitiei.
Art. 79 - Continutul mandatului european de arestare
(1) Mandatul european de arestare va contine urmatoarele informatii:
a) identitatea si cetatenia persoanei solicitate;
b) denumirea, adresa, numerele de telefon si fax, precum si adresa de e-mail
ale autoritatii judiciare emitente;
c) indicarea existentei unei hotarari judecatoresti definitive, a unui mandat
de arestare preventiva sau a oricarei alte hotarari judecatoresti executorii
avand acelasi efect, care se incadreaza in dispozitiile art. 81 si art. 85 din
prezenta lege;
d) natura si incadrarea juridica a infractiunii, tinandu-se seama mai ales de
prevederile art. 85;
e) o descriere a circumstantelor in care a fost comisa infractiunea, inclusiv
momentul, locul, gradul de implicare a persoanei solicitate;
f) pedeapsa pronuntata, daca hotararea a ramas definitiva, sau pedeapsa
prevazuta de legea statului emitent pentru infractiunea savarsita;
g) daca este posibil, alte consecinte ale infractiunii.
(2) Mandatul european de arestare este intocmit conform modelului din anexa
care face parte integranta din prezenta lege.
(3) Mandatul european de arestare transmis autoritatii competente a unui alt
stat membru trebuie tradus in limba oficiala sau in limbile oficiale ale
statului de executare sau in una ori mai multe alte limbi oficiale ale
Institutiilor Comunitatilor Europene, pe care acest stat le accepta, conform
declaratiei depuse la Secretariatul General al Consiliului Uniunii Europene.
(4) Mandatul european de arestare transmis spre executare autoritatilor romane
trebuie tradus in limba romana sau in una din limbile engleza si franceza.
Art. 80 - Cheltuieli
Cheltuielile ocazionate pe teritoriul statului roman de executarea unui mandat
european de arestare revin Romaniei. Celelalte cheltuieli raman in sarcina
statului emitent.
Capitolul II - Emiterea unui mandat european de arestare
Art. 81 - Obiectul mandatului european de arestare
(1) Autoritatile judiciare romane pot emite un mandat european de arestare in
urmatoarele conditii:
a) in vederea efectuarii urmaririi penale sau a judecatii, daca fapta este
pedepsita de legea penala romana cu o pedeapsa privativa de libertate mai mare
de 1 an;
b) in vederea executarii pedepsei, daca pedeapsa aplicata este mai mare de 4
luni, ori in vederea executarii unei masuri de siguranta;
c) in vederea executarii unei masuri de siguranta privative de libertate mai
mare de 4 luni.
(2) Autoritatile judiciare romane emitente pot solicita autoritatilor judiciare
de executare sa remita bunurile care constituie mijloace materiale de proba.
Art. 82 - Transmiterea mandatului european de arestare
(1) In cazul in care se cunoaste locul unde se afla persoana solicitata,
autoritatea judiciara romana emitenta poate transmite direct autoritatii
judiciare de executare mandatul european de arestare.
(2) In cazul in care nu se cunoaste locul unde se afla persoana solicitata,
autoritatea judiciara romana emitenta poate fie sa decida introducerea
descrierii persoanei in cauza in Sistemul de Informatii Schengen, fie sa
transmita mandatul european de arestare prin Interpol.
Art. 83 - Procedura de transmitere
(1) Autoritatile judiciare romane pot transmite mandatul european de arestare
prin orice mijloc de transmitere sigur, care lasa o urma scrisa, cu conditia ca
autoritatea judiciara de executare sa poata verifica autenticitatea acestuia.
Daca nu este posibila utilizarea SIS, transmiterea se poate face prin Interpol.
De asemenea, mandatul european de arestare poate fi transmis si prin sistemul
de telecomunicatii al Retelei Judiciare Europene.
(2) Daca autoritatea judiciara emitenta nu cunoaste autoritatea judiciara de
executare, se va efectua cercetarea necesara, inclusiv prin punctele de contact
ale Retelei Judiciare Europene, pentru a obtine informatiile necesare de la
Statul Membru de executare.
(3) Orice dificultate care ar interveni in legatura cu transmiterea unui mandat
european de arestare se va solutiona direct intre autoritatea judiciara
emitenta si autoritatea judiciara de executare.
(4) Ulterior transmiterii mandatului european de arestare, autoritatea
judiciara romana emitenta poate transmite orice informatii suplimentare
necesare pentru executarea mandatului.
(5) Autoritatile judiciare emitente romane vor transmite o copie a mandatului
european de arestare Ministerului Justitiei.
Art. 84 - Predarea temporara
(1) Atunci cand s-a emis un mandat european in situatia prevazuta la art. 81 alin.
(1) lit. a), autoritatea judiciara emitenta romana va putea solicita
autoritatii judiciare de executare, inainte ca aceasta sa se fi pronuntat
asupra predarii definitive, predarea temporara in Romania a persoanei urmarite,
in vederea ascultarii sale, sau va putea solicita sa fie autorizata luarea
declaratiei acestei persoane pe teritoriul statului de executare a mandatului.
(2) Daca autoritatea judiciara de executare, dupa ce a aprobat predarea
persoanei urmarite, dispune suspendarea predarii pana la terminarea unui proces
in curs sau pana la executarea pedepsei aplicate in statul de executare a
mandatului pentru o fapta diferita de cea care face obiectul mandatului
european, autoritatea judiciara romana emitenta va putea solicita predarea
temporara a persoanei in vederea ascultarii sale sau a judecatii.
Capitolul
Art. 85 - Fapte care dau loc la predare
(1) In cazul in care mandatul european de arestare a fost emis pentru una din
infractiunile enumerate mai jos, indiferent de denumirea lor in statul emitent,
si care este sanctionata in statul emitent cu inchisoarea sau cu o masura de
siguranta privativa de libertate pe o perioada de minimum 3 ani, predarea se va
acorda chiar daca nu este indeplinita conditia dublei incriminari:
1. apartenenta la un grup infractional organizat;
2. terorismul;
3. infractiunile privind traficul de persoane si infractiuni in legatura cu
traficul de persoane;
4. traficul de migranti;
5. exploatarea sexuala a copiilor si pornografia infantila;
6. infractiunile privind traficul de droguri sau precursori;
7. infractiunile privitoare la nerespectarea regimului armelor si munitiilor,
materiilor explozive, materialelor nucleare si al altor materii radioactive;
8. infractiunile de coruptie, infractiunile asimilate infractiunilor de
coruptie, infractiunile in legatura directa cu infractiunile de coruptie si
infractiunile impotriva intereselor financiare ale Comunitatilor Europene;
9. spalarea banilor;
10. falsificarea de moneda si alte valori, falsificarea de valori straine,
inclusiv falsificarea monedei euro;
11. infractiunile savarsite prin intermediul retelelor si sistemelor
informatice sau de comunicatii;
12. infractiunile impotriva mediului inconjurator, inclusiv traficul ilegal al
speciilor animale protejate si al speciilor si varietatilor vegetale protejate;
13. ajutorul la intrarea si sederea in situatii ilegale;
14. omuciderea voluntara, vatamarea corporala grava;
15. traficul de tesuturi sau organe umane;
16. lipsirea de libertate in mod ilegal, arestarea nelegala si cercetarea
abuziva;
17. rasismul si xenofobia;
18. talharia si pirateria;
19. traficul ilegal de bunuri culturale, inclusiv antichitatile si operele de
arta;
20. inselaciunea;
21. deturnarea de fonduri;
22. infractiunile contra proprietatii intelectuale;
23. inselaciunea cu privire la calitatea marfurilor;
24. falsul material in inscrisuri oficiale, falsul intelectual si uzul de fals;
25. traficul ilegal de substante hormonale si alti factori de crestere;
26. traficul de vehicule furate;
27. violul;
28. sclavia;
29. distrugerea si distrugerea calificata, savarsita prin incendiere, explozie
sau prin orice alt asemenea mijloc si daca rezulta pericol public;
30. infractiunile pentru care competenta de judecata apartine Curtii Penale
Internationale;
31. sechestrarea de aeronave si vapoare;
32. sabotajul.
(2) Pentru alte fapte decat cele prevazute la alin. (1), predarea poate fi
subordonata conditiei ca faptele care motiveaza emiterea mandatului european sa
constituie infractiune potrivit legii romane, independent de elementele
constitutive sau de incadrarea juridica a acesteia.
Art. 86 - Proceduri prealabile
(1) Atunci cand o autoritate judiciara romana primeste un mandat european de arestare,
dar nu este competenta sa il solutioneze, transmite mandatul autoritatii
judiciare de executare competente si informeaza despre acesta autoritatea
judiciara emitenta.
(2) Autoritatea judiciara de executare romana verifica in prealabil daca mandatul
european de arestare este insotit de traduceri, potrivit art. 79 alin. (4). In
cazul in care mandatul nu este tradus, autoritatea judiciara de executare
romana poate comunica acest lucru autoritatii judiciare emitente, cu scopul de
a remite traducerea in cel mai scurt timp posibil, sau poate dispune efectuarea
traducerii, daca este posibil. Procedura se va suspenda pana la primirea
traducerii.
(3) Autoritatile judiciare de executare romane comunica Ministerului Justitiei,
in cel mai scurt timp, faptul receptarii tuturor mandatelor europene de
arestare care le sunt trimise spre executare.
Art. 87 - Conditii speciale
(1) Executarea unui mandat european de arestare de catre autoritatile judiciare
de executare romane poate fi supusa urmatoarelor conditii:
a) in cazul in care mandatul de arestare european a fost emis in scopul
executarii unei pedepse aplicate printr-o hotarare pronuntata in lipsa sau daca
persoana in cauza nu a fost legal citata cu privire la data si locul sedintei
de judecata care a condus la hotararea pronuntata in lipsa, autoritatea
judiciara emitenta va da o asigurare considerata suficienta care sa garanteze
persoanei care face obiectul mandatului de arestare european ca va avea
posibilitatea sa obtina rejudecarea cauzei in statul membru emitent, in
prezenta sa;
b) in cazul in care infractiunea in baza careia s-a emis mandatul de arestare
european este sanctionata cu pedeapsa detentiunii pe viata sau cu o masura de
siguranta privativa de libertate pe viata, dispozitiile legale ale statului
membru emitent trebuie sa prevada posibilitatea revizuirii pedepsei sau a
masurii de siguranta aplicate ori liberarea conditionata, dupa executarea a cel
putin 20 de ani din pedeapsa sau masura de siguranta aplicata, ori aplicarea
unor masuri de clementa.
(2) Fara a aduce atingere dispozitiilor alin. (1), cetatenii romani sunt
predati in baza unui mandat european de arestare emis in vederea efectuarii
urmaririi penale sau a judecatii cu conditia ca, in cazul in care se va
pronunta o pedeapsa privativa de libertate, persoana predata sa fie transferata
in Romania pentru executarea pedepsei.
Art. 88 - Motive de refuz al executarii
(1) Autoritatea judiciara romana de executare refuza executarea mandatului
european de arestare in urmatoarele cazuri:
a) cand, din informatiile de care dispune, reiese ca persoana urmarita a fost
judecata definitiv pentru aceleasi fapte de catre un stat membru, altul decat
statul emitent, cu conditia ca, in cazul condamnarii, sanctiunea sa fi fost
executata ori sa fie in acel moment in curs de executare sau executarea sa fie
prescrisa, pedeapsa sa fi fost gratiata ori infractiunea sa fi fost amnistiata
sau sa fi intervenit o alta cauza care impiedica executarea, potrivit legii
statului de condamnare;
b) cand infractiunea pe care se bazeaza mandatul european de arestare este
acoperita de amnistie in Romania, daca autoritatile romane au, potrivit legii
romane, competenta de a urmari acea infractiune;
c) cand persoana care este supusa mandatului european de arestare nu raspunde
penal, datorita varstei sale, pentru faptele pe care se bazeaza mandatul de
arestare in conformitate cu legea romana.
(2) Autoritatea judiciara romana de executare poate refuza executarea
mandatului european de arestare in urmatoarele cazuri:
a) in situatia prevazuta la art. 85 alin. (2) din prezenta lege; in mod
exceptional, in materie de taxe si impozite, de vama si de schimb valutar,
executarea mandatului european nu va putea fi refuzata pentru motivul ca
legislatia romana nu impune acelasi tip de taxe sau de impozite sau nu contine
acelasi tip de reglementari in materie de taxe si impozite, de vama si de
schimb valutar ca legislatia statului membru emitent;
b) cand persoana care face obiectul mandatului european de arestare este supusa
unei proceduri penale in Romania pentru aceeasi fapta care a motivat mandatul
european de arestare;
c) cand impotriva persoanei care face obiectul mandatului european s-a
pronuntat in alt stat membru al Uniunii Europene o hotarare definitiva pentru
aceleasi fapte;
d) cand persoana care face obiectul mandatului european a fost judecata
definitiv pentru aceleasi fapte intr-un alt stat tert care nu este membru al
Uniunii Europene, cu conditia ca, in caz de condamnare, sanctiunea sa fi fost
executata sau sa fie in acel moment in curs de executare sau executarea sa fie
prescrisa, ori infractiunea sa fi fost amnistiata sau pedeapsa sa fi fost
gratiata potrivit legii statului de condamnare;
e) cand mandatul european de arestare se refera la infractiuni care, potrivit
legii romane, sunt comise pe teritoriul Romaniei;
f) cand mandatul european cuprinde infractiuni care au fost comise in afara
teritoriului statului emitent si legea romana nu permite urmarirea acestor
fapte atunci cand s-au comis in afara teritoriului roman;
g) cand, conform legislatiei romane, raspunderea pentru infractiunea pe care se
intemeiaza mandatul european de arestare ori executarea pedepsei aplicate s-au
prescris, daca faptele ar fi fost de competenta autoritatilor romane;
h) cand autoritatea judiciara romana competenta a decis fie sa nu urmareasca,
fie sa inceteze urmarirea persoanei solicitate pentru infractiunea pe care se
bazeaza mandatul de arestare european.
Art. 89 - Arestarea si punerea la dispozitia autoritatii judiciare
(1) Arestarea unei persoane in baza unui mandat european de arestare se executa
in conditiile si cu respectarea garantiilor prevazute de Codul de procedura
penala.
(2) In termen de cel mult 24 de ore de la arestare, persoana urmarita va fi
trimisa in fata judecatorului sectiei penale a curtii de apel competente.
(3) Judecatorul informeaza persoana urmarita asupra existentei mandatului
european de arestare, asupra continutului acestuia, asupra posibilitatii de a
consimti la predarea catre statul emitent, precum si cu privire la drepturile
sale procesuale.
(4) Persoana arestata este depusa in arestul politiei.
(5) Arestarea persoanei se comunica autoritatii judiciare emitente de catre
autoritatea judiciara de executare.
Art. 90 - Ascultarea persoanei arestate
(1) Ascultarea persoanei arestate se face de un complet format din doi
judecatori ai sectiei penale a curtii de apel competente, in termen de maximum
48 de ore de la arestare, cu participarea procurorului, a aparatorului
persoanei arestate si, daca este cazul, a unui interpret, in conformitate cu
dispozitiile Codului de procedura penala.
(2) Persoana arestata va fi intrebata, in primul rand, asupra consimtamantului
irevocabil la predare.
(3) Daca persoana arestata consimte la predarea sa, se intocmeste un
proces-verbal care va fi semnat de catre persoana arestata, membrii completului
de judecata, reprezentantul Ministerului Public si grefier si in care se
consemneaza, daca este cazul, si renuntarea la drepturile conferite de regula
specialitatii.
(4) In toate cazurile, instanta va lua toate masurile necesare pentru a se
asigura ca persoana arestata si-a dat consimtamantul la predare in mod liber si
in deplina cunostinta asupra consecintelor juridice ale acestuia, in special
asupra caracterului irevocabil. In acelasi fel se va proceda referitor la
renuntarea la regula specialitatii.
(5) Daca persoana arestata nu consimte la predare, instanta procedeaza la
ascultarea acesteia asupra existentei cauzelor de refuz sau de conditionare a
predarii.
(6) Instanta poate fixa, in conditiile prezentei legi, un termen pentru
administrarea probelor propuse de persoana arestata si de procuror cu privire
la cauzele de refuz sau de conditionare a predarii.
(7) In toate cazurile, reprezentantul Ministerului Public va pune concluzii.
Art. 91 - Informatii suplimentare
(1) Cand mandatul european transmis nu contine informatiile prevazute la art.
79 alin. (1), autoritatea judiciara de executare va solicita autoritatii
judiciare emitente informatiile omise. De asemenea, va putea solicita orice
informatii suplimentare privind motivele de refuz sau de conditionare a
executarii mandatului.
(2) In acest scop, autoritatea judiciara de executare fixeaza un termen in care
sa fie transmise informatiile suplimentare, tinand cont de termenele maxime
prevazute la art. 95 din prezenta lege.
Art. 92 - Predarea temporara sau interogatoriul persoanei urmarite
(1) In situatiile prevazute la art. 81 alin. (1) lit. a), daca autoritatea
judiciara emitenta o solicita, se va putea aproba predarea temporara a
persoanei urmarite in statul emitent al mandatului sau se va proceda la luarea
unei declaratii acestei persoane.
(2) In cazul in care s-a acordat predarea temporara a persoanei detinute,
aceasta se va efectua in conditiile si pe durata stabilite de comun acord cu
autoritatea judiciara emitenta. In toate cazurile, persoana urmarita va trebui
sa se intoarca in Romania pentru a participa la desfasurarea procedurii de
predare in baza mandatului european de arestare.
(3) In cazul in care nu se acorda predarea temporara sau aceasta nu este
solicitata, autoritatea judiciara de executare romana procedeaza la luarea unei
declaratii persoanei urmarite, dupa caz, cu participarea persoanei desemnate de
autoritatea judiciara emitenta, in conformitate cu legea statului emitent.
Ascultarea persoanei urmarite se face potrivit prevederilor Codului de
procedura penala roman si in conditiile stabilite potrivit intelegerii dintre
autoritatile judiciare vizate. In toate cazurile se vor respecta drepturile
procesuale ale persoanei urmarite.
Art. 93 - Masuri
(1) In cursul procedurii, autoritatea judiciara de executare, ascultand si
concluziile procurorului, va dispune fie arestarea provizorie, fie punerea in
libertate a persoanei urmarite, in acest din urma caz luand toate masurile
necesare pentru a evita fuga persoanei urmarite.
(2) Autoritatea judiciara de executare va decide tinand cont de circumstantele
cazului si de necesitatea asigurarii executarii mandatului european de
arestare.
(3) In orice moment al procedurii si tinand seama de circumstantele cauzei,
autoritatea judiciara de executare, pe baza concluziilor procurorului, va putea
dispune incetarea starii de arest provizoriu, luand masurile necesare pentru a
evita fuga persoanei urmarite.
(4) Impotriva hotararii pronuntate potrivit dispozitiilor prezentului articol,
pot declara recurs in fata Sectiei penale a Inaltei Curti de Casatie si
Justitie procurorul si persoana urmarita.
Art. 94 - Hotararea asupra predarii
(1) Daca persoana urmarita a consimtit sa fie predata statului emitent si
Ministerul Public nu invedereaza existenta unor motive de conditionare a
predarii, autoritatea judiciara de executare va dispune predarea acesteia catre
statul emitent.
(2) Cat timp autoritatea judiciara de executare nu a pronuntat o hotarare
definitiva cu privire la mandatul european de arestare, aceasta va asigura
conditiile materiale necesare pentru ca predarea efectiva a persoanei sa fie
posibila dupa luarea acestei hotarari.
(3) Autoritatea judiciara de executare va comunica de indata autoritatii
judiciare emitente decizia definitiva referitoare la mandatul european de
arestare.
(4) Orice refuz al executarii unui mandat european de arestare va fi motivat.
Art. 95 - Termene
(1) Mandatul european de arestare se solutioneaza si se executa in regim de
urgenta.
(2) Daca persoana urmarita consimte la predare, hotararea se pronunta in termen
de 10 zile de la termenul de judecata la care presoana urmarita si-a exprimat
consimtamantul la predare si este definitiva si executorie.
(3) In cazul in care persoana urmarita nu consimte la predare, hotararea se
pronunta in termen de 60 de zile de la arestare.
(4) Cand, pentru motive justificate, nu se poate pronunta o hotarare in
termenele prevazute la alineatele precedente, instanta poate amana pronuntarea
pentru 30 de zile, comunicand autoritatii judiciare emitente aceasta
imprejurare, precum si motivele amanarii si mentinand masurile necesare in
vederea predarii.
(5) Cand, din motive exceptionale, nu pot fi respectate termenele prevazute in
prezentul articol, autoritatea judiciara de executare romana va informa
Eurojust, precizand motivele intarzierii.
Art. 96 - Predarea persoanei urmarite
(1) Predarea se realizeaza de catre politie, dupa o informare prealabila a
autoritatii desemnate in acest scop de catre autoritatea judiciara emitenta
asupra locului si datei fixate, in termen de 10 zile de la pronuntarea
hotararii judecatoresti de predare.
(2) Daca, din motive independente de vointa unuia dintre statele emitente sau
de executare, predarea nu se poate efectua in acest termen, autoritatile
judiciare implicate vor intra imediat in contact pentru a fixa o noua data de
predare. In acest caz, predarea va avea loc in termen de 10 zile de la noua
data convenita.
(3) In mod exceptional, predarea poate fi amanata temporar, pentru motive
umanitare serioase, cum ar fi existenta unor temeiuri suficiente pentru a se
crede ca predarea va periclita, in mod evident, viata sau sanatatea persoanei
solicitate. Executarea mandatului european de arestare va avea loc imediat ce
aceste motive inceteaza sa existe. In acest sens, autoritatea judiciara
executoare va informa de indata autoritatea judiciara emitenta si impreuna vor
conveni o noua data de predare. In acest caz, predarea va avea loc in termen de
10 zile de la noua data astfel convenita.
(4) In cazul in care sunt depasite termenele maxime pentru predare, fara ca
persoana in cauza sa fie primita de catre statul emitent, se va proceda la
punerea in libertate a persoanei urmarite, fara ca acest fapt sa constituie un
motiv de refuz al executarii unui viitor mandat european de arestare, bazat pe
aceleasi fapte.
(5) In toate cazurile, in momentul predarii, autoritatea judiciara de executare
romana va aduce la cunostinta autoritatii judiciare emitente durata privarii de
libertate pe care a suferit-o persoana la care se refera mandatul european de
arestare, cu scopul de a fi dedusa din pedeapsa sau din masura de siguranta
care se va aplica.
Art. 97 - Predarea amanata sau conditionata
(1) Cand persoana urmarita este urmarita penal sau judecata de autoritatile
judiciare romane pentru o fapta diferita de cea care motiveaza mandatul
european de arestare, autoritatea judiciara de executare romana, chiar daca s-a
dispus executarea mandatului, va putea amana predarea pana la terminarea
judecatii sau pana la executarea pedepsei.
(2) In situatia prevazuta la alin. (1), daca autoritatea judiciara emitenta o
solicita, autoritatea judiciara de executare romana poate dispune predarea
temporara a persoanei urmarite, in conditiile stabilite printr-un acord
incheiat in scris cu autoritatea judiciara emitenta.
Art. 98 - Remiterea de obiecte
(1) La cererea autoritatii judiciare emitente sau din oficiu, autoritatea
judiciara de executare romana va dispune remiterea, in conformitate cu legea
romana, a obiectelor care constituie mijloace materiale de proba sau au fost
dobandite de persoana solicitata ca urmare a savarsirii infractiunii care sta
la baza emiterii mandatului european de arestare, fara a aduce atingere
drepturilor pe care statul roman sau tertii le pot avea asupra acestora.
Obiectele se restituie la terminarea procesului penal.
(2) Obiectele prevazute la alin. (1) se remit chiar si atunci cand mandatul
european de arestare nu se poate executa din cauza decesului sau evadarii
persoanei urmarite.
(3) In cazul in care bunurile sunt supuse confiscarii in Romania, autoritatea
judiciara de executare va putea refuza remiterea acestora sau va putea sa o
efectueze temporar, daca acest lucru este necesar bunei desfasurari a
procesului penal aflat pe rolul autoritatilor judiciare romane.
Art. 99 - Concursul de cereri
(1) In cazul in care doua sau mai multe state membre au emis un mandat european
de arestare in legatura cu aceeasi persoana, autoritatea judiciara de executare
romana va decide asupra prioritatii de executare, tinand seama de toate
circumstantele si, in special, de locul savarsirii si gravitatea infractiunii,
de data emiterii mandatelor, precum si de imprejurarea ca mandatul a fost emis
in vederea urmaririi penale, a judecatii sau in vederea executarii unei pedepse
sau a unei masuri de siguranta. Autoritatea judiciara de executare romana va
putea solicita, daca este cazul, avizul Eurojust cu privire la aceasta
hotarare.
(2) In cazul concurentei intre un mandat european de arestare si o cerere de
extradare prezentata de catre un stat tert, autoritatea judiciara de executare
romana va decide luand in considerare toate circumstantele si in special cele
prevazute la alin. (1) si cele prevazute in conventia de extradare aplicabila
in relatia cu statul tert. In cazul in care va da prioritate cererii de
extradare, se vor aplica dispozitiile titlului II.
(3) In cazul in care decide sa se acorde intaietate cererii de extradare,
autoritatea judiciara de executare romana va aduce acest lucru la cunostinta
autoritatii emitente a mandatului european de arestare.
(4) Dispozitiile prezentului articol nu aduc atingere obligatiilor derivate din
calitatea de parte la Statutul Curtii Penale Internationale.
Capitolul IV - Alte dispozitii
Art. 100 - Regula specialitatii
(1) Consimtamantul sau autorizarea pentru judecarea sau executarea unei pedepse
sau masuri de siguranta, pentru orice infractiune comisa inainte de predarea
unei persoane, alta decat cea care a motivat aceasta predare statului roman, se
prezuma cu conditia ca statul autoritatii judiciare de executare sa fi informat
Secretariatul General al Consiliului Uniunii Europene despre dispozitia sa
favorabila in aceasta privinta, cu exceptia cazului special in care autoritatea
judiciara de executare declara contrariul in hotararea sa de predare.
(2) Daca s-a formulat declaratia prevazuta la alin. (1), persoana predata
autoritatilor romane nu va putea fi judecata sau privata de libertate pentru o
alta infractiune comisa inainte de predarea sa, cu exceptia cazului in care
statul de executare a mandatului autorizeaza acest lucru. In acest scop,
autoritatea judiciara emitenta romana va prezenta autoritatii judiciare de
executare o cerere de autorizare, insotita de informatiile prevazute la art. 79
alin. (1).
(3) In situatia in care Romania este statul de executare, statul emitent va
trebui sa solicite autorizarea la care se refera alin. (2), iar autoritatea
judiciara romana de executare va decide, in termen de cel mult 30 de zile de la
primirea cererii, daca infractiunea care motiveaza cererea a fost motivul
predarii in conformitate cu dispozitiile prezentei legi, si fara a aduce
atingere garantiilor la care se refera art. 89.
(4) Dispozitiile alineatelor anterioare nu se aplica atunci cand intervine una
dintre urmatoarele circumstante:
a) cand persoana urmarita a renuntat in mod expres in fata autoritatii
judiciare de executare la regula specialitatii, inaintea predarii;
b) cand persoana urmarita a renuntat, dupa predare, sa recurga la regula
specialitatii in legatura cu anumite infractiuni anterioare predarii sale.
Declaratia de renuntare la regula specialitatii se da in fata autoritatii
judiciare competente a statului membru emitent, intocmindu-se un proces-verbal
conform dreptului intern al acestuia. Persoana urmarita are dreptul de a fi
asistata de un avocat. Renuntarea la regula specialitatii trebuie sa fie
voluntara si in deplina cunostinta de cauza asupra consecintelor acesteia;
c) cand, avand posibilitatea sa paraseasca teritoriul statului membru caruia
i-a fost predata, persoana in cauza nu a facut acest lucru in termen de 45 de
zile de la punerea sa definitiva in libertate sau s-a intors pe acest teritoriu
dupa ce l-a parasit;
d) cand infractiunea nu este sanctionata cu o pedeapsa privativa de libertate;
e) cand la terminarea procesului penal nu se aplica o pedeapsa privativa de
libertate sau o masura de siguranta.
Art. 101 - Tranzitul
(1) Tranzitul pe teritoriul Romaniei al unei persoane, in vederea executarii
unui mandat european de arestare, se acorda la cererea statului emitent, care
trebuie sa prezinte urmatoarele date:
a) existenta unui mandat european de arestare;
b) identitatea si cetatenia persoanei care face obiectul mandatului european;
c) incadrarea juridica a faptei;
d) descrierea imprejurarilor in care infractiunea a fost savarsita, inclusiv
data si locul.
(2) Cererea si informatiile prevazute la alin. (1) nu trebuie prezentate in
cazul tranzitului aerian fara escala, cu exceptia cazului in care s-ar produce
o aterizare fortata.
(3) Cererea si informatiile privind tranzitul se transmit Ministerului
Justitiei, care le inainteaza, de indata, Curtii de Apel Bucuresti.
(4) Curtea de Apel Bucuresti, in complet format din 2judecatori ai Sectiei
penale, se pronunta cu privire la cererea de tranzit, in ziua primirii
acesteia, prin incheiere data in camera de consiliu.
(5) Incheierea este definitiva si se comunica imediat Ministerului Justitiei,
care informeaza de indata statul emitent.
(6) In cazul in care persoana ce face obiectul mandatului european are
cetatenia romana, tranzitul nu este acordat decat daca este indeplinita
conditia prevazuta la art. 87 alin. (2).
Art. 102 - Predarea ulterioara
(1) Consimtamantul la predarea de catre statul roman a unei persoane catre alt
stat membru, in baza unui mandat european de arestare emis pentru o infractiune
comisa inaintea predarii sale, se presupune ca a fost dat de toate acele state
de executare care au informat Secretariatul General asupra dispozitiei favorabile
in aceasta privinta, mai putin in cazul special in care autoritatea judiciara
de executare declara contrariul in hotararea de predare.
(2) Consimtamantul autoritatii judiciare de executare din alt stat nu este
necesar la predarea de catre statul roman a unei persoane care i-a fost predata
in executarea unui mandat european pentru o infractiune comisa inaintea
predarii sale, in urmatoarele cazuri:
a) daca persoana urmarita, avand ocazia sa paraseasca teritoriul statului
caruia i-a fost predata, nu a facut acest lucru in termen de 45 de zile de la
punerea sa definitiva in libertate sau s-a intors pe acest teritoriu dupa ce
l-a parasit;
b) daca persoana urmarita a consimtit sa fie predata unui stat membru, altul
decat statul de executare, in baza unui mandat de arestare european.
Consimtamantul se exprima in fata autoritatii judiciare competente a statului
membru emitent si se consemneaza intr-un proces-verbal intocmit conform
dreptului intern al acestuia. Persoana urmarita are dreptul de a fi asistata de
un avocat. Consimtamantul trebuie exprimat in mod liber si in deplina
cunostinta de cauza asupra consecintelor sale;
c) daca persoana urmarita renunta la regula specialitatii, in conformitate cu
dispozitiile art. 100 alin. (4) lit. a)-c).
(3) In situatiile nereglementate in alin. (2), este necesara aprobarea
autoritatii judiciare de executare, care se va solicita in conformitate cu
dispozitiile art. 77, anexand cererii informatiile prevazute la art. 79 alin.
(1) si insotite de o traducere.
(4) Cand Romania nu a formulat declaratia la care se refera alin. (1),
consimtamantul statului roman la predarea unei persoane de catre statul emitent
unui stat tert, in baza unui mandat european de arestare emis pentru o
infractiune anterioara predarii sale de catre statul roman, se exprima pe baza
cererii de autorizare formulate de catre statul emitent. Cererea se aproba de
catre autoritatea romana de executare in termen de cel mult 30 de zile de la
primirea acesteia, daca infractiunea care motiveaza cererea constituie motiv de
predare in conformitate cu dispozitiile prezentei legi, si fara a aduce
atingere garantiilor la care se refera art. 89.
Art. 103 - Predarea ulterioara unei extradari
(1) In cazul in care persoana urmarita a fost extradata in Romania dintr-un
stat tert de care aceasta a fost protejata prin dispozitiile acordului in baza
caruia a fost extradata, referitoare la regula specialitatii, autoritatea
judiciara romana de executare va solicita autorizarea statului care a
extradat-o pentru a putea fi predata statului emitent. Termenele prevazute la
art. 95 vor incepe sa curga de la data la care regula specialitatii inceteaza
sa se aplice.
(2) In timp ce solutioneaza cererea de autorizare, autoritatea judiciara romana
de executare va continua sa asigure conditiile materiale necesare pentru o
predare efectiva.
Art. 104 - Extradarea ulterioara
(1) Extradarea unei persoane care a fost predata in Romania in baza unui mandat
european de arestare, solicitata ulterior de catre un stat care nu este membru
al Uniunii Europene, nu se poate acorda fara consimtamantul autoritatii
judiciare de executare care a aprobat predarea.
(2) In cazul in care autoritatile judiciare romane au acordat predarea unei
persoane unui alt stat membru al Uniunii Europene, in baza unui mandat european
de arestare, iar autoritatile judiciare emitente solicita consimtamantul de a
extrada persoana urmarita catre un tert stat care nu este membru al Uniunii
Europene, consimtamantul va fi acordat in conformitate cu instrumentele
bilaterale sau multilaterale la care Romania este parte, luandu-se in
considerare cererea de extradare.
Art. 105 - Imunitati si privilegii
(1) Cand persoana la care se refera mandatul european de arestare se bucura de
imunitate in Romania, autoritatea judiciara de executare va solicita fara
intarziere autoritatii competente ridicarea acestui privilegiu.
(2) Daca ridicarea imunitatii este de competenta unui alt stat sau a unei
organizatii internationale, cererea va fi formulata de autoritatea judiciara
care a emis mandatul european de arestare. Autoritatea judiciara de executare
va comunica aceasta imprejurare autoritatii judiciare emitente.
(3) In timpul in care cererea de retragere a imunitatii la care se refera alin.
(2) este in curs de solutionare, autoritatea judiciara de executare ia masurile
pe care le considera necesare pentru a garanta predarea efectiva cand persoana
a incetat sa se mai bucure de privilegiul imunitatii.
(4) Termenele prevazute la art. 95 incep sa curga de la data cand autoritatea
judiciara de executare a fost informata despre ridicarea sau retragerea
imunitatii.
(5) Cand persoana la care se refera mandatul european de arestare a ajuns in
Romania, ca urmare a extradarii dintr-un stat tert care nu este membru al
Uniunii Europene, iar predarea este limitata la infractiunea pentru care s-a
acordat, termenele prevazute la alineatul precedent incep sa curga din momentul
in care autoritatile statului care a extradat persoana urmarita isi dau acordul
ca regula specialitatii sa ramana fara efect, iar persoana poate fi predata
statului emitent al mandatului european. Pana la luarea deciziei, autoritatea
judiciara de executare va lua masurile necesare pentru a se efectua predarea,
daca este cazul.
Art. 106 - Relatia cu alte instrumente juridice
Conditiile, cerintele si procedura de emitere si de executare a mandatului
european de arestare sunt cele stabilite in prezenta lege, cu exceptia celor
prevazute in conventiile bilaterale sau multilaterale la care Romania este
parte, in care se simplifica sau se faciliteaza procedura de predare, in
conformitate cu dispozitiile paragrafului 2 al art. 31 al Deciziei-cadru nr.
2002/584/JAI a Consiliului Uniunii Europene din 13 iunie 2002 privind mandatul
european de arestare si procedurile de predare intre statele membre.
Art. 107 - Transmiterea mandatului european prin intermediul Retelei Judiciare
Europene
Transmiterea mandatului european de arestare se va putea efectua prin
intermediul sistemului de telecomunicatii protejat de Reteaua Judiciara
Europeana, reglementat prin Decizia nr. 2002/187/JAI din 28 februarie 2002, in
momentul in care acesta va fi operativ.
Art. 108 - Dispozitii tranzitorii
s
(1) Dispozitiile din prezentul titlu se aplica mandatelor europene de arestare
si predare care se emit ulterior intrarii sale in vigoare, chiar atunci cand se
refera la fapte anterioare acestei date.
(2) Procedurile de extradare in curs in momentul intrarii in vigoare a
prezentului titlu vor continua sa se solutioneze potrivit titlului II.
Titlul IV - Transferul de proceduri in materie penala
Capitolul I - Cererea de transfer al procedurii penale
Art. 109 - Dispozitii generale
Exercitarea unei proceduri penale sau continuarea unei proceduri initiate de
autoritatile judiciare romane competente, pentru o fapta care constituie
infractiune conform legii romane, pot fi transferate unui stat strain care
declara ca le preia, in conditiile prevazute in prezentul titlu.
Art. 110 - Conditii speciale
(1) Autoritatile judiciare romane pot solicita transferul exercitarii urmaririi
penale sau al judecatii sau continuarea acestora intr-un stat strain daca, in
afara conditiilor generale prevazute de prezenta lege, sunt indeplinite
cumulativ urmatoarele conditii speciale:
a) fapta constituie infractiune, potrivit legii romane si legii statului
solicitat;
b) fapta este sanctionata de lege cu o pedeapsa privativa de libertate mai mare
de 2 ani;
c) transferul procedurii penale serveste intereselor unei bune administrari a
justitiei sau favorizeaza reintegrarea sociala in caz de condamnare.
(2) Daca sunt indeplinite conditiile prevazute la alin. (1), transferul
procedurii penale poate avea loc si in urmatoarele cazuri:
a) inculpatul se afla in executarea unei pedepse pe teritoriul statului
solicitat, pentru o infractiune mai grava decat cea comisa in Romania;
b) inculpatul are domiciliul pe teritoriul statului solicitat si, in temeiul
legii acestui stat, extradarea este refuzata sau ar fi refuzata in cazul
formularii unei cereri.
(3) Transferul procedurii penale poate fi solicitat si atunci cand autoritatile
judiciare romane considera ca prezenta inculpatului la judecata nu poate fi
asigurata si acest lucru este posibil in statul strain.
Art. 111 - Procedura de transfer
(1) Transferul procedurii penale se solicita de instanta romana competenta sa
solutioneze cauza in prima instanta.
(2) Cererea de transfer al procedurii penale este formulata in baza unei
incheieri prin care instanta dispune, motivat, transferul.
(3) Instanta poate dispune transferul procedurii la cererea motivata a
Ministerului Public sau a inculpatului ori din oficiu.
(4) Daca inculpatul se afla in strainatate, acesta poate sa ceara, personal sau
prin reprezentant legal ori prin avocat, transferul procedurii penale, direct
sau prin intermediul autoritatilor statului strain ori al oficiilor consulare
romane, care o transmit autoritatii centrale.
(5) Incheierea prevazuta la alin. (2) poate fi atacata cu recurs in termen de 5
zile de la pronuntare sau de la comunicare, dupa caz.
(6) Incheierea prin care se dispune transferul procedurii, ramasa definitiva,
suspenda termenul de prescriptie a raspunderii penale, precum si continuarea
procedurii penale incepute, sub rezerva actelor si demersurilor cu caracter
urgent.
(7) Cererea este transmisa Ministerului Justitiei, insotita de copii autentice
ale tuturor actelor de procedura intocmite in cauza.
Art. 112 - Transmiterea cererii
Ministerul Justitiei asigura transmiterea cererii de transfer a procedurii
penale pe una din caile prevazute de prezenta lege.
Art. 113 - Efectele transferului
(1) Dupa ce transferul procedurii penale a fost aprobat de statul solicitat,
nici o alta procedura pentru aceeasi fapta nu mai poate fi inceputa de
autoritatile judiciare romane.
(2) Suspendarea cursului prescriptiei raspunderii penale se mentine pana la
solutionarea cauzei de catre autoritatile competente ale statului solicitat.
(3) Statul roman redobandeste dreptul de a incepe sau, dupa caz, de a relua
urmarirea penala pentru acea fapta daca:
a) statul solicitat il informeaza ca nu poate finaliza urmarirea penala ce i-a
fost transferata;
b) ulterior, ia cunostinta de existenta unui motiv care, potrivit dispozitiilor
prezentei legi, ar impiedica cererea de transfer al procedurii penale.
(4) In caz de condamnare, hotararea pronuntata in procedura initiata sau
continuata in statul solicitat, ramasa definitiva, se inscrie in cazierul
judiciar si produce aceleasi efecte ca si cand ar fi fost pronuntata de o
instanta romana.
Capitolul II - Preluarea urmaririi sau a procedurii penale
Art. 114 - Cererea de preluare a procedurii penale
(1) Orice cerere de preluare a procedurii penale adresata de un stat strain
parchetelor sau instantelor romane se inainteaza, dupa caz, Ministerului
Justitiei sau Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie.
(2) Cererea de preluare a urmaririi penale se solutioneaza de parchetul de pe
langa curtea de apel in circumscriptia careia domiciliaza sau a fost
identificata persoana urmarita. Cererea de preluare a judecatii se solutioneaza
de sectia penala a curtii de apel in circumscriptia careia domiciliaza sau a
fost identificata persoana urmarita.
(3) Procurorul general competent sau procurorul desemnat de acesta dispune
asupra urmarii date cererii in conformitate cu dispozitiile Codului de
procedura penala.
(4) Cererea de preluare a judecatii se transmite de Ministerul Justitiei
parchetului de pe langa curtea de apel competenta sa o solutioneze. Procurorul
general competent sesizeaza curtea de apel cu propunerea de admitere sau
respingere a cererii.
(5) O data investita cu o cerere de preluare a judecatii, curtea de apel
competenta dispune prin incheiere motivata asupra admisibilitatii cererii.
Incheierea este supusa recursului, in termen de 5 zile de la pronuntare.
(6) In cazul in care cererea a fost considerata admisibila, judecata continua
potrivit dispozitiilor Codului de procedura penala.
(7) Statul roman va face cunoscut statului solicitant, prin intermediul uneia
dintre autoritatile prevazute la alin. (1), dupa caz, modul de solutionare a
cererii de transfer al procedurii penale si va transmite autoritatii straine
competente o copie a hotararii definitive pronuntate in cauza.
Titlul V - Recunoasterea si executarea hotararilor penale
Capitolul I - Recunoasterea si executarea hotararilor penale straine
Art. 115 - Dispozitii generale
(1) Hotararile penale straine ramase definitive pot fi executate in Romania in
conditiile prevazute de prezentul titlu.
(2) In vederea executarii pe teritoriul Romaniei a unei hotarari penale straine,
autoritatile competente ale statului de condamnare formuleaza o cerere de
recunoastere si executare.
Art. 116 - Conditii speciale de admisibilitate
(1) Cererea de recunoastere si executare este admisibila atunci cand sunt
indeplinite, pe langa conditiile generale stabilite de prezenta lege,
urmatoarele conditii speciale:
a) condamnarea este pronuntata pentru o fapta penala de competenta instantelor
statului solicitat;
b) in cazul in care condamnarea a fost pronuntata in absenta condamnatului, acesta
a avut posibilitatea legala de a recurge la o noua procedura de judecata sau de
a exercita o cale de atac impotriva hotararii;
c) hotararea de condamnare nu contine dispozitii contrare principiilor
fundamentale de ordine publica ale statului roman;
d) fapta nu face obiectul urmaririi penale in Romania;
e) fapta constituie infractiune, potrivit legii penale romane;
f) condamnatul este cetatean roman, strain sau apatrid cu domiciliul in
Romania;
g) executarea hotararii in Romania poate servi la favorizarea reintegrarii
sociale a condamnatului sau la repararea pagubei provocate de infractiune;
h) durata pedepselor sau a masurilor de siguranta aplicate prin hotarare este
mai mare de un an;
i) condamnatul isi da consimtamantul.
(2) Hotararea straina poate fi, de asemenea, executata daca condamnatul se afla
in executarea, in Romania, a unei pedepse pentru o alta fapta decat cea
stabilita prin sentinta a carei executare este ceruta.
(3) Executarea unei hotarari straine prin care a fost aplicata o pedeapsa sau o
masura de siguranta este, de asemenea, admisibila, chiar daca conditiile
prevazute la alin. (1) lit. h) si i) nu sunt indeplinite, atunci cand
extradarea condamnatului a fost refuzata pentru faptele la care se refera
hotararea a carei executare se solicita.
(4) Dispozitiile alin. (3) sunt, de asemenea, aplicabile, in baza acordului
dintre Romania si statul interesat, dupa audierea persoanei in cauza, in
cazurile in care se aplica o masura de expulzare ulterioara executarii
pedepsei.
(5) Executarea hotararii este posibila, independent de verificarea conditiilor
prevazute la alin. (1), si atunci cand Romania a acordat, in prealabil,
extradarea cetateanului roman.
Art. 117 - Executarea hotararilor pronuntate de autoritatile administrative
Executarea hotararilor pronuntate in proceduri administrative, pentru fapte
asimilate infractiunilor, astfel cum acestea sunt definite prin Conventia
europeana privind valoarea internationala a hotararilor represive, adoptata la
Haga la 28 mai 1970, este posibila, cu conditia ca persoana in cauza sa fi avut
posibilitatea sa exercite o cale de atac in fata unei instante judecatoresti.
Art. 118 - Limitele executarii
(1) Executarea hotararii straine este limitata la:
a) executarea unei pedepse privative de libertate, a unei masuri de siguranta
privative de libertate sau a amenzii, daca, dupa caz, exista pe teritoriul
Romaniei bunuri suficiente pentru a garanta, in intregime sau partial, aceasta
executare;
b) executarea masurii de siguranta a confiscarii speciale;
c) executarea dispozitiilor civile dintr-o hotarare penala straina, daca partea
interesata o cere.
(2) Plata cheltuielilor de procedura este limitata la cheltuielile datorate
statului solicitant.
(3) Executarea pedepsei amenzii se face in lei, la cursul de schimb oficial al
zilei.
(4) Pedepsele complementare si accesorii, precum si masurile de siguranta nu
vor fi executate decat in cazurile in care au corespondent in legea romana.
Art. 119 - Procedura de recunoastere
(1) Cererea de recunoastere a hotararii straine a carei executare se solicita
se transmite Ministerului Justitiei.
(2) Cererea este insotita de o copie autentica a hotararii prevazute la alin.
(1) si, dupa caz, de o declaratie prin care condamnatul isi exprima
consimtamantul, in conditiile prevazute la art. 116 alin. (1) lit. i), precum
si de o informare asupra duratei arestului preventiv sau a partii de pedeapsa
executate pana la data prezentarii cererii.
(3) Ministerul Justitiei, prin directia de specialitate, efectueaza controlul
de regularitate internationala a cererii, dupa care, dupa caz, o transmite
procurorului general competent, in vederea sesizarii instantei competente, ori
o restituie, motivat.
Art. 120 - Autoritati judiciare competente
Autoritatile judiciare romane competente sunt curtea de apel in circumscriptia
careia, dupa caz, domiciliaza, isi are resedinta sau a fost identificat
condamnatul si, respectiv, parchetul de pe langa aceasta.
Art. 121 - Legea aplicabila si efectele executarii
(1) Executarea unei hotarari penale straine are loc potrivit legii romane.
(2) Hotararile straine recunoscute si executate in Romania produc aceleasi
efecte ca si hotararile pronuntate de instantele romane.
(3) Statul strain care solicita executarea este singurul competent sa decida
asupra unei cai extraordinare de atac impotriva hotararii de executat.
(4) Amnistia si gratierea pot fi acordate atat de statul strain, cat si de
statul roman.
(5) Statul strain trebuie sa informeze statul roman asupra intervenirii
oricareia dintre cauzele care determina incetarea executarii, prevazute la
alin. (4).
(6) Inceperea executarii pedepsei in Romania are ca efect renuntarea statului
strain la executarea pe teritoriul acestuia, exceptand cazul in care
condamnatul se sustrage de la executarea pedepsei, caz in care acest stat
redobandeste dreptul la executare. In cazul pedepsei amenzii, statul strain
redobandeste dreptul la executare incepand din momentul in care este informat
asupra neexecutarii, totale sau partiale, a acestei pedepse.
Capitolul II - Executarea hotararilor penale romane in strainatate
Art. 122 - Conditii
(1) Executarea unei hotarari judecatoresti romane poate fi delegata unui stat
strain in unul din urmatoarele cazuri:
a) condamnatul este cetatean al statului solicitat sau al unui stat tert sau
este apatrid si are domiciliul pe teritoriul acelui stat;
b) condamnatul este cetatean roman cu domiciliul pe teritoriul statului
solicitat sau are si cetatenia statului solicitat;
c) potrivit legii statului solicitat, extradarea condamnatului in Romania in
vederea executarii pedepsei nu este admisibila;
d) exista motive sa se creada ca executarea hotararii in statul solicitat poate
favoriza reintegrarea sociala a condamnatului;
e) condamnatul, dupa ce a fost informat asupra consecintelor executarii in
strainatate, isi da consimtamantul;
f) durata pedepsei aplicate este mai mare de un an.
(2) Delegarea este, de asemenea, admisibila daca condamnatul se afla in
executarea unei pedepse privative de libertate in statul strain pentru o alta
fapta decat cea care a motivat condamnarea in Romania.
(3) Executarea in strainatate a unei hotarari romane prin care se dispune o
pedeapsa sau masura de siguranta este de asemenea admisibila, chiar daca
conditiile prevazute la lit. d) si e) ale alin. (1) nu sunt indeplinite, atunci
cand condamnatul se afla pe teritoriul statului strain si extradarea pentru
faptele mentionate in hotarare nu este posibila sau este refuzata.
(4) Dispozitiile alin. (3) sunt de asemenea aplicabile, daca imprejurarile
cauzei o cer, in baza unui acord cu statul strain, atunci cand se aplica masura
de siguranta a expulzarii.
(5) Delegarea se acorda cu conditia neagravarii, in statul strain, a pedepsei
aplicate prin hotararea pronuntata in Romania.
Art. 123 - Efectele formularii unei cereri de recunoastere
(1) Acceptarea de catre statul strain a delegarii executarii are ca efect
renuntarea de catre statul roman la executarea hotararii pe teritoriul
Romaniei.
(2) Dispozitiile alin. (1) nu impiedica statul roman sa redobandeasca dreptul
la executarea hotararii in cazul in care condamnatul se sustrage de la
executare sau, in cazul unei pedepse pecuniare, incepand din momentul in care a
fost informat de neexecutarea totala sau partiala a acestei pedepse.
Art. 124 - Procedura
(1) Cererea de delegare a executarii unei hotarari intr-un stat strain este
formulata de instanta de executare, din oficiu, sau la cererea procurorului
competent ori a condamnatului, ori de cate ori sunt indeplinite conditiile
prevazute la art. 122.
(2) La cerere se anexeaza actele prevazute la art. 119.
(3) Atunci cand este necesar consimtamantul condamnatului, acesta va fi dat in
camera de consiliu a instantei de executare, exceptand cazul in care
condamnatul se afla in strainatate; in acest caz, consimtamantul poate fi dat
in fata unui functionar consular roman sau in fata autoritatii judiciare
straine competente.
(4) In cazul in care condamnatul se afla in Romania si nu a formulat el insusi
cererea prevazuta la alin. (1), procurorul competent procedeaza la notificarea
acestuia.
(5) Lipsa unui raspuns al condamnatului echivaleaza cu consimtamantul la
formularea cererii, fapt asupra caruia este informat prin notificare.
Capitolul
Art. 125 - Destinatia amenzilor si a obiectelor confiscate
(1) Sumele de bani rezultate in urma executarii amenzilor aplicate prin
hotarari straine de condamnare revin statului roman.
(2) La cererea statului de condamnare, sumele de bani prevazute la alin. (1)
pot fi predate acestuia in masura in care, in circumstante similare, sumele de
bani rezultate in urma executarii amenzilor aplicate prin hotarari de
condamnare pronuntate in Romania sunt remise statului roman.
(3) Obiectele confiscate in temeiul unei hotarari straine revin statului roman,
dar la cererea statului de condamnare, ele ii pot fi predate atunci cand
prezinta un interes deosebit pentru acest stat si exista garantia
reciprocitatii.
(4) Dispozitiile alin. (1)-(3) se aplica in mod corespunzator in caz de delegare
a executarii unei hotarari judecatoresti romane intr-un stat strain.
Titlul VI - Transferarea persoanelor condamnate
Capitolul I - Dispozitii generale
Art. 126 - Declaratia de cooperare
Statul roman asigura, la cererea unui stat strain, in conditiile prezentului
titlu, asistenta in materia transferarii persoanelor condamnate.
Art. 127 - Dreptul aplicabil
(1) Prezenta lege se aplica in domeniul transferarii persoanelor condamnate, in
conformitate cu normele cuprinse in conventiile internationale la care Romania
este parte, iar in absenta acestora, pe baza de reciprocitate.
(2) Dispozitiile prezentei legi se aplica deopotriva, in completare,
situatiilor nereglementate prin conventiile internationale la care se refera
alin. (1).
(3) Prezenta lege nu aduce atingere drepturilor si obligatiilor care decurg din
normele internationale privitoare la transferarea in strainatate a detinutilor,
in scopul audierii acestora in calitate de martori sau al confruntarii.
(4) In cuprinsul cererii de transferare a condamnatului, statul roman va indica
instrumentul international in temeiul caruia cererea este formulata.
Art. 128 - Obiectivul transferarii persoanelor condamnate
(1) O persoana condamnata definitiv pe teritoriul Romaniei poate fi transferata
pe teritoriul statului al carui resortisant este, in vederea executarii
pedepsei, potrivit dispozitiilor prezentei legi.
(2) In temeiul reciprocitatii conventionale, prevederile alin. (1) se aplica in
mod corespunzator in cazul in care un cetatean roman a fost condamnat in alt
stat.
(3) Persoana condamnata se poate adresa statului de condamnare ori statului de
executare, pentru a fi transferata in vederea executarii pedepsei.
(4) Transferarea poate fi ceruta fie de catre statul de condamnare, fie de
catre statul de executare.
Art. 129 - Conditiile transferarii
Transferarea unei persoane condamnate in vederea executarii pedepsei poate avea
loc numai in urmatoarele conditii:
a) condamnatul este resortisant al statului de executare;
b) hotararea este definitiva;
c) la data primirii cererii de transferare, condamnatul mai are de executat cel
putin 6 luni din durata pedepsei. In cazuri exceptionale, in baza acordului
intre statele implicate, transferarea poate avea loc chiar daca partea de
pedeapsa neexecutata este mai mica de 6 luni;
d) transferul este consimtit de catre persoana condamnata sau daca, in raport
cu varsta ori cu starea fizica sau mintala a acesteia, unul dintre cele doua
state considera necesar, de catre reprezentantul persoanei. Consimtamantul nu
se cere in cazul evadatului care se refugiaza in statul de executare al carui
resortisant este;
e) faptele care au atras condamnarea constituie infractiuni, potrivit legii
statului de executare;
f) statul de condamnare si statul de executare trebuie sa se puna de acord
asupra acestei transferari; in caz contrar, transferarea nu poate avea loc.
Art. 130 - Cereri si raspunsuri
(1) Cererea de transferare, precum si raspunsul la aceasta trebuie formulate in
scris.
(2) Cererea se adreseaza de catre autoritatea competenta a statului solicitant
autoritatii competente a statului solicitat. Raspunsul se comunica pe aceeasi
cale.
(3) Autoritatea competenta potrivit alin. (2) este, in cazul statului roman,
Ministerul Justitiei, iar in cazul statului strain, in intelesul prezentei
legi, autoritatea centrala competenta.
(4) Statul roman solicitat va informa statul strain solicitant, in cel mai
scurt termen, asupra hotararii sale privind acceptarea sau refuzul transferarii
solicitate.
Art. 131 - Dreptul aplicabil
Cererile de transferare adresate statului roman se solutioneaza potrivit
dreptului intern roman, in afara de cazurile in care, prin prezenta lege, se
prevede altfel.
Art. 132 - Cadrul juridic
Dispozitiile prezentului capitol se aplica in mod corespunzator in cazul in
care statul roman are calitatea de stat de executare.
Capitolul II - Procedura
Sectiunea 1 - Statul roman ca stat de condamnare
Art. 133 - Obligatia de a furniza informatii
(1) Orice persoana condamnata de catre o instanta romana, careia i se pot
aplica prevederile prezentei legi, careia ii sunt aplicabile dispozitiile
prezentului titlu, trebuie sa fie informata in scris, prin grija Ministerului
Justitiei, despre continutul exact al conventiei internationale incidente.
(2) In cazul in care condamnatul s-a adresat statului roman, ca stat de
condamnare, in vederea transferarii sale, Ministerul Justitiei va informa
despre aceasta autoritatea centrala competenta a statului de executare, in cel
mai scurt termen, dupa ramanerea definitiva a hotararii de condamnare.
(3) Informatiile trebuie sa cuprinda:
a) numele, data si locul nasterii condamnatului;
b) daca este cazul, adresa condamnatului in statul de executare;
c) o expunere a faptelor care au atras condamnarea;
d) natura, durata si data inceperii executarii pedepsei.
(4) In cazul in care condamnatul s-a adresat statului de executare in vederea
transferarii sale, statul roman va comunica acestui stat, la cerere,
informatiile prevazute la alin. (3).
(5) Condamnatul trebuie sa fie informat in scris despre orice demers intreprins
de catre oricare dintre cele doua state in aplicarea prevederilor alin.
(1)-(4), precum si despre orice hotarare luata de unul dintre aceste state cu
privire la cererea de transferare.
Art. 134 - Inscrisuri ajutatoare
(1) In scopul solutionarii cererii de transferare, statul roman solicita
statului de executare transmiterea urmatoarelor acte:
a) un document sau o declaratie care sa ateste ca persoana condamnata este
resortisant al statului de executare;
b) o copie de pe dispozitiile legale ale statului de executare, din care sa
rezulte ca faptele care au determinat pronuntarea hotararii in statul de
condamnare constituie infractiuni, potrivit legii statului de executare;
c) o declaratie continand informatiile privitoare la procedura pentru care se
va opta, in vederea punerii in executare a condamnarii. Dispozitiile art. 145
si 146 se aplica in mod corespunzator.
(2) Cu exceptia cazului in care unul dintre cele doua state nu isi da acordul
la transferare, statul roman comunica statului de executare urmatoarele:
a) copia autentica a hotararii de condamnare definitive, precum si o copie a
dispozitiilor legale aplicabile;
b) un document mentionand durata condamnarii deja executate, inclusiv
informatii asupra oricarei detentii provizorii, asupra reducerii pedepsei, sau
un alt act privind stadiul executarii condamnarii;
c) declaratia privind consimtamantul la transferare, prevazut la art. 129 lit.
d);
d) daca este cazul, orice raport sau constatare medico-legala ori alte acte
medicale care atesta starea fizica si mintala a condamnatului, tratamentul
urmat de acesta pe teritoriul statului roman si eventualele recomandari pentru
continuarea tratamentului in statul de executare, precum si, in cazul
condamnatului minor, copia referatului de ancheta sociala efectuata in cauza.
(3) Statul roman poate solicita statului de executare transmiterea oricaruia
dintre documentele prevazute la alin. (1) inainte de a formula cererea de
transferare sau de pronuntare a hotararii de acceptare ori de refuzare a
transferarii.
(4) Dispozitiile alin. (3) se aplica in mod corespunzator in cazul in care
statul de executare solicita statului roman transmiterea documentelor prevazute
la alin. (2).
Art. 135 - Consimtamantul condamnatului
(1) Statul roman va proceda in asa fel incat persoana care ar urma sa isi dea
consimtamantul la transferare, in temeiul art. 129 lit. d), sa o faca de
bunavoie si in deplina cunostinta de consecintele juridice care decurg din
aceasta.
(2) Statul roman trebuie sa dea statului de executare posibilitatea sa
verifice, prin intermediul unui consul sau al altui functionar desemnat de
acord cu statul de executare, ca acest consimtamant a fost dat in conditiile
alin. (1).
Art. 136 - Efectul transferarii pentru statul de condamnare
(1) Preluarea condamnatului de catre autoritatile statului de executare
suspenda executarea pedepsei in Romania.
(2) Statul roman nu mai poate sa asigure executarea ori sa continue executarea
condamnarii atunci cand statul de executare considera, potrivit legii, ca
terminata executarea condamnarii.
Art. 137 - Cai extraordinare de atac impotriva hotararii de condamnare
(1) Dreptul de a exercita caile extraordinare de atac in vederea desfiintarii
sau modificarii hotararii definitive de condamnare apartine statului roman, ca
stat de condamnare. Condamnatul poate sa exercite sau, dupa caz, sa solicite
exercitarea unei cai extraordinare de atac, chiar dupa transferare.
(2) Dispozitiile alin. (1) nu au legatura cu procedura conversiunii
condamnarii, reglementata prin art. 146.
Art. 138 - Procedura prealabila
(1) Cererea de transferare formulata de un resortisant strain condamnat de o
instanta romana se transmite Ministerului Justitiei din Romania. La primirea
cererii, Ministerul Justitiei solicita sa ii fie transmise, in regim de
urgenta:
a) de catre instanta de executare, actele si informatiile la care se refera
art. 133 alin. (3) si art. 134 alin. (2) lit. a)-c);
b) de catre Directia Generala a Penitenciarelor, actele prevazute la art. 134
alin. (2) lit. d).
(2) Dupa primirea actelor si informatiilor prevazute la alin. (1), Ministerul
Justitiei le va traduce si apoi le va transmite, impreuna cu cererea de
transferare, autoritatii centrale din statul de executare, de la care va solicita,
totodata, transmiterea documentelor prevazute la art. 134 alin. (1), precum si
hotararea privind acceptarea cererii de transferare.
(3) Prevederile alin. (2) nu sunt aplicabile daca autoritatile romane detin
informatii sau documente care atrag in mod necesar refuzul transferarii. O
asemenea solutie poate fi data de catre curtea de apel competenta, sesizata de
procurorul general al curtii, din oficiu sau la cererea ministrului justitiei.
Sentinta curtii de apel se motiveaza si este supusa recursului, in termen de 5
zile de la pronuntare.
(4) Daca solutia de refuz al transferarii, prevazuta la alin. (3), ramane
definitiva, Ministerul Justitiei va informa despre aceasta, in cel mai scurt
timp, autoritatea centrala a statului de executare. Informarea condamnatului se
va face in timp util, conform art. 133, alin. (5), prin intermediul Directiei
Generale a Penitenciarelor.
Art. 139 - Solutii
(1) In cazul in care procedura de solutionare a cererii de transferare
continua, toate documentele, inclusiv cele furnizate de statul de executare,
sunt supuse mai intai controlului de regularitate internationala la Ministerul
Justitiei. Dupa observarea indeplinirii conditiilor, ministerul transmite
cererea si actele ajutatoare, insotite de traduceri, procurorului general al
parchetului de pe langa curtea de apel competenta. La dosar se vor atasa si
inscrisurile depuse in legatura cu cererea de transferare de catre oficiul
consular strain competent, potrivit art. 135 alin. (2).
(2) Procurorul general, primind cererea si actele prevazute la alin. (1),
procedeaza la luarea unei declaratii condamnatului, pentru a se asigura ca
acesta si-a dat consimtamantul la transferare, personal sau prin reprezentant,
in conditiile prevazute la art. 134 alin. (1). Declaratia condamnatului se
consemneaza intr-un proces-verbal, care se semneaza de catre procuror si
persoana condamnata.
(3) Procurorul general sesizeaza, in vederea solutionarii cererii de
transferare, curtea de apel in a carei circumscriptie se afla locul de detentie
ori, in cazul in care condamnatul nu a inceput executarea pedepsei, domiciliul
acestuia.
(4) Cererea se judeca in camera de consiliu, cu participarea procurorului, cu
citarea persoanei condamnate, precum si, daca este cazul, cu participarea unui
interpret. Condamnatul poate fi asistat, la cerere, de un aparator ales ori, in
lipsa, numit din oficiu. Judecarea cererii se face de urgenta si cu precadere,
iar hotararea se motiveaza in cel mult 5 zile de la pronuntare.
(5) Impotriva sentintei pot declara recurs, in termen de 5 zile de la
pronuntare, procurorul general al curtii de apel, din oficiu sau la cererea
ministrului justitiei, precum si condamnatul. Dispozitiile alin. (4) se aplica
in mod corespunzator.
(6) Ministerul Justitiei va informa, in cel mai scurt timp, autoritatea
centrala a statului de executare, cu privire la solutia definitiva pronuntata
de catre instantele romane asupra cererii de transferare. Prevederile art. 138
alin. (4) teza a 2-a sunt aplicabile.
(7) Daca transferarea condamnatului a fost acceptata, Ministerul Justitiei
informeaza despre aceasta Ministerul Administratiei si Internelor, care asigura
predarea sub escorta.
(8) In cazul unei persoane care, dupa ce a fost condamnata printr-o hotarare
penala definitiva pronuntata de o instanta romana, evadeaza si se refugiaza pe
teritoriul statului al carui resortisant este, statul roman poate sa adreseze
acestui stat o cerere de preluare a executarii condamnarii. Cererea se
formuleaza de catre procurorul general al parchetului de pe langa curtea de
apel in a carei circumscriptie se afla instanta de executare. Cererea poate
include si solicitarea ca statul pe teritoriul caruia s-a refugiat condamnatul
sa ia masura arestarii acestuia sau orice alta masura pentru a garanta ca
evadatul va ramane pe teritoriul sau pana la comunicarea hotararii asupra
cererii de preluare a executarii. Dupa traducerea cererii si a actelor-anexe
acestea se transmit Ministerului Justitiei, spre a fi comunicate autoritatii
centrale din statul solicitat.
Art. 140 - Refuzul optional al transferarii
Cererea de transferare a persoanei condamnate poate fi refuzata, in principal,
pentru urmatoarele motive:
a) persoana a fost condamnata pentru infractiuni grave care au avut un ecou
profund defavorabil in opinia publica din Romania;
b) pedeapsa prevazuta de legea statului de executare este vadit superioara sau
inferioara in raport cu cea stabilita prin hotararea instantei romane;
c) exista indicii suficiente ca, o data transferat, condamnatul ar putea fi pus
in libertate imediat sau intr-un termen mult prea scurt fata de durata pedepsei
ramase de executat potrivit legii romane;
d) persoana condamnata nu a reparat pagubele produse prin infractiune si nu a
platit cheltuielile la care a fost obligata prin hotararea instantei romane si
nici nu a garantat plata despagubirilor;
e) daca exista indicii suficiente ca statul de executare nu va respecta regula
specialitatii.
Sectiunea 2 - Statul roman ca stat de executare
Art. 141 - Acte necesare
(1) Statul roman are obligatia de a furniza, la cererea statului de condamnare,
actele prevazute la art. 134 alin. (1).
(2) Prevederile art. 134 alin. (2) si (3) se aplica in mod corespunzator.
Art. 142 - Consimtamantul condamnatului
Statul roman va solicita oficiului consular roman competent, prin intermediul
Ministerului Afacerilor Externe, sa obtina de la condamnat sau de la
reprezentantul acestuia o declaratie in care sa se consemneze consimtamantul la
transfer, exprimat in mod liber si in deplina cunostinta de cauza asupra
consecintelor juridice care decurg din transferarea condamnatului in Romania.
Art. 143 - Probe necesare solutionarii cererii
(1) Oficiul consular roman va fi solicitat sa intocmeasca un inscris asupra
situatiei sociale si familiale a condamnatului, tinand seama de afirmatiile
acestuia si indicand posibilitatile sale de readaptare in Romania.
(2) Statul roman va cere autoritatii centrale din statul de condamnare sa ii
furnizeze o copie de pe cazierul judiciar al condamnatului, precum si
informatii privitoare la eventualele relatii intretinute de acesta cu medii
sociale criminogene.
Art. 144 - Efectele transferarii pentru statul de executare
(1) Autoritatile competente ale statului roman sunt obligate:
a) fie sa continue executarea condamnarii imediat sau in baza unei hotarari
judecatoresti, in conditiile enuntate la art. 145;
b) fie sa schimbe condamnarea, printr-o hotarare judecatoreasca, inlocuind
astfel pedeapsa aplicata in statul de condamnare printr-o pedeapsa prevazuta de
legislatia romana pentru aceeasi infractiune, in conditiile enuntate la art.
145.
(2) La cererea statului de condamnare, statul roman este obligat sa indice
statului de condamnare, inainte de transferarea persoanei condamnate, care
dintre cele doua proceduri prevazute la alin. (1) va fi urmata.
(3) Executarea pedepsei este guvernata de legea statului de executare.
Art. 145 - Continuarea executarii
In cazul in care statul roman opteaza pentru continuarea executarii pedepsei
aplicate in statul de condamnare, el trebuie sa respecte felul si durata
pedepsei prevazute in hotararea de condamnare.
Art. 146 - Conversiunea condamnarii
(1) Daca felul pedepsei aplicate sau durata acesteia este incompatibila cu
legislatia romana, statul roman poate, prin hotarare judecatoreasca, sa
adapteze aceasta pedeapsa la aceea prevazuta de legea romana pentru faptele
care au atras condamnarea. Aceasta pedeapsa trebuie sa corespunda, atat cat
este posibil, in ceea ce priveste felul pedepsei aplicate prin hotararea
statului de condamnare si, in nici un caz, nu poate sa agraveze situatia
condamnatului.
(2) In cazul schimbarii condamnarii se aplica procedura prevazuta de legislatia
romana. In ceea ce priveste intinderea conversiunii pedepsei si a criteriilor
aplicabile, instanta romana va trebui sa respecte urmatoarele conditii:
a) va fi legata de constatarea faptelor in masura in care acestea figureaza, in
mod explicit sau implicit, in hotararea pronuntata in statul de condamnare;
b) nu va putea schimba o pedeapsa privativa de libertate printr-o pedeapsa pecuniara;
c) va deduce integral din pedeapsa perioada de privatiune de libertate deja
executata de condamnat;
d) nu va agrava situatia penala a condamnatului, nici nu va fi tinuta de limita
inferioara a pedepsei eventual prevazute de legislatia statului de condamnare
pentru infractiunea sau infractiunile savarsite.
(3) Cand procedura de schimbare a condamnarii are loc dupa transferarea
persoanei condamnate, statul roman va mentine acea persoana in detentie sau va
lua alte masuri in scopul de a asigura prezenta ei pe teritoriul statului roman
pana la finalizarea acestei proceduri.
Art. 147 - Incetarea executarii
Executarea pedepsei inceteaza de indata ce statul roman a fost informat de
catre statul de condamnare despre orice hotarare sau masura care atrage imposibilitatea
continuarii executarii.
Art. 148 - Informatii privind executarea
Statul roman va furniza informatii statului de condamnare in ceea ce priveste
executarea pedepsei in urmatoarele situatii:
a) cand pedeapsa a fost executata sau considerata ca executata;
b) in cazul in care condamnatul a evadat;
c) daca statul de condamnare solicita un raport special.
Art. 149 - Acceptarea sau respingerea cererii
(1) In cazul in care Ministerul Justitiei din Romania primeste o cerere de
transferare din partea unui resortisant roman condamnat intr-un alt stat,
instiinteaza despre aceasta cerere autoritatea centrala din statul de
condamnare, careia ii solicita totodata informatiile prevazute la art. 133
alin. (3), documentele prevazute la art. 134 alin. (2), precum si o declaratie
precizand daca autoritatile competente isi dau consimtamantul la transfer.
(2) Daca cererea de transferare este refuzata, Ministerul Justitiei il
instiinteaza despre aceasta pe condamnat.
(3) Daca cererea este aprobata, Ministerul Justitiei transmite autoritatii
centrale din statul de condamnare documentele prevazute la art. 134 alin. (1).
(4) Indata ce Ministerul Justitiei primeste declaratia de consimtamant de la
statul de condamnare, transmite documentele procurorului general al parchetului
de pe langa curtea de apel competenta, care, la randul sau, sesizeaza curtea de
apel pentru ca aceasta sa recunoasca hotararea straina si sa o puna in
executare, conform prevederilor art. 145 sau art. 146, dupa caz.
(5) Hotararea se motiveaza in termen de 3 zile si este supusa recursului in
termen de 10 zile de la comunicare. Comunicarea hotararii catre condamnat se
face prin fax sau prin alt mijloc de transmitere, la autoritatea centrala din
statul de condamnare, de catre Ministerul Justitiei, in cel mai scurt timp
posibil.
(6) Curtea de apel emite un mandat de executare a pedepsei, pe care Ministerul
Justitiei il transmite autoritatii centrale competente din statul de
condamnare, in vederea transferarii persoanei condamnate.
(7) Predarea condamnatului va avea loc, de regula, pe teritoriul statului de
condamnare, iar preluarea acestuia de catre statul roman se face prin grija
Ministerului Administratiei si Internelor, cu instiintarea Ministerului
Justitiei.
(8) Condamnatul transferat in Romania nu mai poate fi urmarit penal pentru
aceeasi infractiune care a constituit obiectul condamnarii in strainatate.
Art. 150 - Autoritatile judiciare competente
Autoritatile judiciare competente in procedurile la care se refera art. 149
sunt Curtea de Apel Bucuresti si parchetul de pe langa aceasta.
Art. 151 - Reglementari convergente
Prevederile art. 149 se completeaza cu cele ale art. 138 si 139, care se aplica
in mod corespunzator.
Art. 152 - Refuzul optional al transferarii
Cererea de transferare a persoanei condamnate poate sa fie refuzata, in
principal, daca:
a) procesul in care s-a pronuntat condamnarea nu s-a desfasurat in conformitate
cu dispozitiile pertinente din Conventia europeana pentru apararea drepturilor
omului si a libertatilor fundamentale;
b) impotriva condamnatului s-a pronuntat in Romania o hotarare de condamnare
pentru aceeasi fapta ori este in curs o procedura penala avand ca obiect
aceeasi fapta pentru care acesta a fost condamnat in strainatate;
c) persoana condamnata a parasit Romania, stabilindu-si domiciliul intr-un alt
stat, iar legaturile sale cu statul roman nu mai sunt semnificative;
d) persoana condamnata a comis o infractiune grava, de natura sa alarmeze
societatea, sau a intretinut relatii stranse cu membri ai unor organizatii
criminale, de natura sa faca indoielnica reinsertia sa sociala in Romania.
Sectiunea 3 - Alte dispozitii
Art. 153 - Amnistia, gratierea si comutarea pedepsei
Autoritatea romana competenta poate acorda amnistia, gratierea sau comutarea pedepselor
aplicate persoanelor condamnate la care se refera prezenta lege.
Art. 154 - Tranzitul
(1) Statul roman poate admite o cerere de tranzit pe teritoriul sau, al unui
condamnat, formulata de catre un stat tert, daca acesta din urma a convenit cu
un alt stat asupra transferarii spre sau dinspre teritoriul sau.
(2) Statul roman poate refuza acordarea tranzitului:
a) daca persoana condamnata este cetatean roman sau apatrid cu domiciliul in
Romania;
b) daca fapta care a atras condamnarea nu constituie infractiune, potrivit
legii penale romane.
(3) Cererile de tranzit si raspunsurile se comunica pe calea prevazuta la art.
130 alin. (2). Hotararea asupra cererii este data de Curtea de Apel Bucuresti,
in camera de consiliu.
(4) Statul roman, caruia ii este ceruta tranzitarea, poate mentine condamnatul
in detentie pe perioada strict necesara tranzitarii teritoriului sau. Detentia
este asigurata de catre Ministerul Justitiei.
(5) La cererea statului solicitant, statul roman, solicitat sa acorde tranzitul,
poate sa dea asigurarea ca persoana condamnata nu va fi nici urmarita, nici
detinuta, sub rezerva aplicarii alin. (4), nici supusa vreunei alte masuri de
restrangere a libertatii pe teritoriul statului roman, pentru fapte sau
condamnari anterioare plecarii sale de pe teritoriul statului de condamnare.
Asigurarea se da de catre Curtea de Apel Bucuresti, prin hotararea prevazuta la
alin. (3).
(6) Cererea de tranzit nu este necesara daca se foloseste spatiul aerian
romanesc si nu este prevazuta nici o aterizare pe teritoriul Romaniei.
Art. 155 - Supralegalizarea
Cu exceptia inscrisurilor la care se refera art. 134 alin. (2) lit. a),
documentele transmise in aplicarea prezentei legi nu necesita supralegalizare.
Art. 156 - Cheltuieli
Cheltuielile ocazionate de aplicarea prezentului titlu sunt in sarcina statului
de executare, cu exceptia cheltuielilor ocazionate exclusiv pe teritoriul
statului de condamnare.
Capitolul
Art. 157 - Aplicarea in timp
Dispozitiile prezentului titlu se aplica executarii pedepselor pronuntate atat
inainte, cat si dupa intrarea in vigoare a prezentei legi.
Titlul
Art. 158 - Obligatia de executare
Statul roman asigura indeplinirea, in conformitate cu dispozitiile legii
romane, a comisiilor rogatorii in materie penala, care ii sunt adresate de
catre autoritatile judiciare ale statului solicitant.
Art. 159 - Comisia rogatorie internationala
Comisia rogatorie internationala in materie penala este acea forma de asistenta
judiciara internationala care consta in imputernicirea pe care o autoritate
judiciara dintr-un stat o acorda unei autoritati de acelasi fel din alt stat,
mandatata sa indeplineasca, in locul si in numele sau, unele activitati
judiciare privitoare la un anumit proces penal.
Art. 160 - Obiectul comisiei rogatorii
(1) Obiectul cererii de comisie rogatorie il constituie cu precadere:
a) localizarea si identificarea persoanelor si obiectelor; ascultarea
inculpatului, ascultarea partii vatamate, a celorlalte parti, a martorilor si
expertilor, precum si confruntarea; perchezitia, ridicarea de obiecte si
inscrisuri, sechestrul si confiscarea speciala; cercetarea la fata locului si
reconstituirea; expertizele, constatarea tehnico-stiintifica si constatarea
medico-legala; transmiterea de informatii necesare intr-un anumit proces,
interceptarile si inregistrarile audio si video, examinarea documentelor de
arhiva si a fisierelor specializate si alte asemenea acte de procedura;
b) transmiterea mijloacelor materiale de proba;
c) comunicarea de documente sau dosare.
(2) Daca statul solicitant doreste ca martorii sau expertii sa depuna juramant,
va cere aceasta in mod expres, iar statul roman va da curs acestei cereri in
situatiile in care legea interna romana nu se opune.
(3) Statul roman va transmite numai copii sau fotocopii certificate de pe
documentele sau dosarele cerute. Daca statul solicitant cere in mod expres
transmiterea documentelor originale, se va da curs, in masura posibilului,
acestei cereri.
Art. 161 - Data si locul comisiei rogatorii
Daca statul solicitant cere in mod expres, statul roman il va informa despre
data si locul indeplinirii comisiei rogatorii. Autoritatile si persoanele in
cauza, mentionate de statul solicitant, vor putea sa asiste si sa colaboreze la
efectuarea comisiei rogatorii, in limitele permise de legea romana.
Art. 162 - Perchezitiile, ridicarea de obiecte si inscrisuri si sechestrul
(1) Comisiile rogatorii avand ca obiect perchezitiile, ridicarea de obiecte si
inscrisuri si sechestrul sunt supuse urmatoarelor conditii:
a) infractiunea care motiveaza comisia rogatorie trebuie sa fie susceptibila de
a da loc la extradare in Romania, ca stat solicitat;
b) indeplinirea comisiei rogatorii trebuie sa fie compatibila cu legea statului
roman.
(2) Conditiile prevazute la alin. (1) pot sa atraga regula reciprocitatii.
Art. 163 - Remiterea obiectelor si dosarelor
(1) Statul roman va putea sa amane remiterea obiectelor, a dosarelor sau a
documentelor a caror comunicare este ceruta, daca acestea ii sunt necesare
pentru o procedura penala in curs.
(2) Obiectele si originalele dosarelor si ale documentelor, comunicate in
indeplinirea unei comisii rogatorii, vor fi restituite cat mai curand posibil
statului roman de catre statul solicitant, in afara de cazul in care statul
roman renunta la ele.
Art. 164 - Audierile prin videoconferinta
(1) In cazul in care o persoana care se afla pe teritoriul Romaniei trebuie sa
fie audiata ca martor sau expert de catre autoritatile judiciare ale unui stat
strain si este inoportun sau imposibil pentru acea persoana sa compara personal
pe teritoriul acelui stat, statul strain poate solicita ca audierea sa aiba loc
prin videoconferinta, potrivit alineatelor urmatoare.
(2) O asemenea cerere poate fi acceptata de statul roman daca nu contravine
principiilor sale fundamentale de drept si cu conditia sa dispuna de mijloacele
tehnice care sa permita efectuarea audierii prin videoconferinta.
(3) In cererea de audiere prin videoconferinta trebuie sa se precizeze, in
afara de informatiile prevazute la art. 19, motivul pentru care nu este oportun
sau este imposibil ca martorul sau expertul sa fie prezent personal la audiere,
precum si denumirea autoritatii judiciare si numele persoanelor care vor
proceda la audiere.
(4) Martorul sau expertul vor fi citati potrivit legii romane.
(5) Audierea prin videoconferinta se desfasoara potrivit urmatoarelor reguli:
a) audierea are loc in prezenta magistratului roman competent, asistat, dupa
caz, de un interpret; magistratul roman verifica identitatea persoanei audiate
si este obligat sa asigure respectarea principiilor fundamentale ale legii
romane. In cazul in care constata ca sunt incalcate principiile fundamentale
ale dreptului roman, magistratul ia de indata masurile necesare pentru a
asigura desfasurarea audierii in conformitate cu legea romana;
b) autoritatile judiciare romane competente si cele ale statului solicitant
convin, dupa caz, asupra masurilor de protectie a martorului sau expertului;
c) audierea se efectueaza direct de catre autoritatea judiciara competenta a
statului solicitant sau sub coordonarea acesteia, potrivit legii sale interne;
d) martorul sau expertul va fi asistat, dupa caz, de un interpret, potrivit
legii romane;
e) persoana chemata ca martor sau expert poate invoca dreptul de a nu depune
marturie, care ii este conferit fie de legea romana, fie de legea statului
solicitat.
(6) Fara a aduce atingere masurilor convenite pentru protectia martorilor,
autoritatea judiciara romana intocmeste un proces-verbal in care se consemneaza
data si locul audierii, identitatea persoanei audiate, informatii privind
depunerea juramantului si conditiile tehnice in care audierea s-a desfasurat.
Procesul-verbal se transmite autoritatii judiciare competente a statului
solicitant.
(7) Dispozitiile Codului de procedura penala se aplica in mod corespunzator.
(8) Dispozitiile prezentului articol se pot aplica si in cazul audierii
invinuitilor sau inculpatilor, daca persoana in cauza consimte si daca exista
un acord in acest sens intre autoritatile judiciare romane si cele ale statului
solicitant.
Art. 165 - Transmiterea spontana de informatii
(1) Autoritatile judiciare romane pot, fara cerere prealabila, sa transmita
autoritatilor competente ale unui stat parte la Conventia europeana de
asistenta judiciara in materie penala, adoptata la Strasbourg la 8 noiembrie
2001, informatiile obtinute in cadrul unei anchete, atunci cand considera ca
acestea ar putea ajuta statul destinatar sa initieze o procedura penala sau cand
informatiile ar putea conduce la formularea unei cereri de asistenta judiciara.
(2) Statul roman poate impune anumite conditii privitoare la modul de utilizare
a informatiilor transmise, potrivit prevederilor alin. (1). Statul destinatar
este obligat sa respecte conditiile impuse.
Art. 166 - Livrari supravegheate
(1) Autoritatile judiciare romane competente vor autoriza, la cerere, in
conditiile legii romane, livrari supravegheate, in cadrul unor proceduri penale
privind infractiuni care pot da loc la extradare.
(2) Livrarile supravegheate se deruleaza potrivit legii romane.
Art. 167 - Anchete sub acoperire
(1) Statul roman poate conveni cu un stat strain sa isi acorde asistenta
reciproca pentru desfasurarea unor anchete de catre agenti sub acoperire.
(2) Autoritatile romane competente vor decide, de la caz la caz, potrivit legii
romane. In conditiile legii romane, autoritatile judiciare romane si cele
straine vor stabili modalitatile concrete de desfasurare a anchetei si statutul
juridic al agentilor.
Art. 168 - Echipele mixte de ancheta
(1) In vederea facilitarii solutionarii unei cereri de comisie rogatorie, se
pot constitui echipe comune de ancheta, cu un obiectiv precis si cu o durata
limitata care poate fi prelungita prin acordul statelor implicate. Componenta
echipei este decisa de comun acord.
(2) O echipa comuna de ancheta poate fi creata in special cand:
a) in cadrul unei proceduri in curs in statul solicitant se impune efectuarea
unor anchete dificile si care implica importante mijloace umane si de alta
natura, care privesc ambele state;
b) mai multe state efectueaza anchete care necesita o actiune coordonata si
concertata in statele in cauza.
(3) Cererea de formare a unei echipe comune de ancheta poate fi formulata de
orice stat implicat. Echipa este formata in unul dintre statele in care ancheta
trebuie efectuata.
(4) Cererea de formare a unei echipe comune de ancheta cuprinde propuneri
referitoare la componenta echipei.
(5) Componentii echipei comune desemnati de autoritatile romane au calitatea de
'membri', in timp ce cei desemnati de un stat strain au calitatea de
'membri detasati'.
(6) Activitatea echipei comune de ancheta pe teritoriul statului roman se
desfasoara potrivit urmatoarelor reguli generale:
a) conducatorul echipei este un reprezentant al autoritatii judiciare romane
competente;
b) actiunile echipei se desfasoara conform legii romane. Membrii echipei si
membrii detasati ai echipei isi executa sarcinile sub responsabilitatea
persoanei prevazute la lit. a).
(7) Membrii detasati pe langa echipa comuna de ancheta sunt abilitati sa fie
prezenti la efectuarea oricaror acte procedurale, cu exceptia cazului cand
conducatorul echipei decide contrariul.
(8) Atunci cand echipa comuna de ancheta urmeaza sa efectueze acte de procedura
pe teritoriul statului solicitant, membrii detasati pot cere autoritatilor lor
competente sa efectueze actele respective.
(9) Un membru detasat pe langa echipa comuna de ancheta poate, conform
dreptului sau national si in limitele competentelor sale, sa furnizeze echipei
informatiile care sunt la dispozitia statului care l-a detasat in scopul
derularii anchetelor penale efectuate de echipa.
(10) Informatiile obtinute in mod obisnuit de un membru sau un membru detasat
in cadrul participarii la o echipa comuna de ancheta si care nu pot fi obtinute
in alt mod de catre autoritatile competente ale statelor implicate pot fi
utilizate in scopurile urmatoare:
a) in scopul pentru care a fost creata echipa;
b) pentru a descoperi, a cerceta sau a urmari alte infractiuni, cu
consimtamantul statului pe teritoriul caruia au fost obtinute informatiile;
c) pentru a preveni un pericol iminent si serios pentru securitatea publica si
cu respectarea dispozitiilor prevazute la lit. b);
d) in alte scopuri, cu conditia ca acest lucru sa fie convenit de catre statele
care au format echipa.
Art. 169 - Supravegherea transfrontaliera
(1) Sub rezerva existentei unor dispozitii contrare in conventia aplicabila in
relatia cu acel stat, agentii unui stat strain, care, in cadrul unei anchete
judiciare, supravegheaza pe teritoriul acelui stat o persoana ce se presupune
ca a participat la savarsirea unei infractiuni care da loc la extradare sau o
persoana fata de care sunt motive serioase sa se creada ca poate duce la identificarea
sau localizarea persoanei mentionate mai sus, sunt autorizati sa continue
aceasta supraveghere pe teritoriul statului roman, in baza unei cereri de
asistenta judiciara prezentata in prealabil. La cerere, supravegherea poate fi
exercitata de autoritatile romane competente.
(2) Cererea de asistenta judiciara prevazuta la alin. (1) va fi adresata
Ministerului Justitiei.
(3) Atunci cand, din considerente de urgenta, autorizarea prealabila a statului
roman nu poate fi solicitata, agentii straini ce actioneaza in cadrul anchetei
judiciare sunt autorizati sa continue pe teritoriul Romaniei supravegherea unei
persoane banuite ca a comis una din faptele enumerate la alin. (5), in
conditiile urmatoare:
a) trecerea frontierei va fi comunicata imediat, in timpul supravegherii,
Ministerului Justitiei;
b) o cerere de asistenta judiciara conform alin. (1) si care expune motivele ce
justifica trecerea frontierei, fara autorizatie prealabila, va fi transmisa
fara intarziere.
(4) Supravegherea prevazuta la alin. (1) si (2) nu se poate desfasura decat in
conditiile urmatoare:
a) agentii observatori trebuie sa respecte dispozitiile prezentului articol si
ale legii romane;
b) sub rezerva situatiilor prevazute la alin. (3), pe timpul supravegherii,
agentii au asupra lor un document care sa ateste ca le-a fost acordata
permisiunea;
c) agentii observatori trebuie sa fie in masura sa justifice calitatea lor
oficiala;
d) agentii observatori pot purta arma de serviciu in timpul supravegherii;
utilizarea ei este interzisa, cu exceptia cazului de legitima aparare;
e) patrunderea in domiciliul unei persoane si in alte locuri inaccesibile
publicului este intersiza;
f) agentii observatori nu pot nici retine, nici aresta persoana supravegheata;
g) orice operatiune va face obiectul unui raport catre autoritatile romane
competente;
h) autoritatile statului caruia ii apartin agentii observatori, la cererea
autoritatilor romane, contribuie la desfasurarea in bune conditii a anchetei ce
urmeaza operatiunii la care au participat, inclusiv la procedurile judiciare.
(5) Supravegherea nu poate avea loc decat pentru una din urmatoarele fapte:
a) omor;
b) viol;
c) distrugere si distrugere calificata, savarsita prin incendiere, explozie sau
prin orice asemenea mijloc;
d) falsificare de monede si alte valori;
e) furt si tainuire in forma calificata;
f) delapidare;
g) lipsire de libertate in mod ilegal;
h) infractiuni privind traficul de persoane si infractiuni in legatura cu
traficul de persoane;
i) infractiuni privind traficul de droguri sau precursori;
j) infractiuni privitoare la nerespectarea regimului armelor si munitiilor,
materiilor explozive, materialelor nucleare si al altor materii radioactive;
k) transport ilegal de deseuri toxice si daunatoare;
l) trafic de migranti;
m) abuz sexual asupra copiilor.
Art. 170 - Confiscarea
Bunurile provenite din savarsirea infractiunii care face obiectul cererii de
comisie rogatorie vor fi confiscate potrivit prevederilor legislatiei in
vigoare.
Art. 171 - Principiul specialitatii comisiei rogatorii
Statul roman solicitant nu va folosi documentele si informatiile primite de la
statul solicitat decat in scopul indeplinirii obiectului comisiei rogatorii.
Art. 172 - Masuri provizorii
La cererea statului solicitant, se pot lua masurile provizorii prevazute de
legea romana in vederea protejarii mijloacelor de proba, mentinerii unei
situatii existente sau protejarii intereselor amenintate.
Titlul VIII - Infatisarea in statul solicitant a martorilor, expertilor si a persoanelor urmarite
Art. 173 - Infatisarea anumitor martori sau experti
(1) Daca statul roman solicitant apreciaza ca infatisarea in persoana a unui
martor sau expert in fata autoritatilor sale judiciare este in mod deosebit
necesara, el va trebui sa faca mentiune despre aceasta in cererea de inmanare a
citatiei. Statul strain solicitat va comunica statului roman raspunsul
martorului sau expertului.
(2) In cazul prevazut la alin. (1), in cerere sau in citatie se mentioneaza
cuantumul aproximativ al indemnizatiilor, precum si al cheltuielilor de
calatorie si de sedere rambursabile.
(3) Daca i se prezinta o cerere in acest sens, statul solicitat poate acorda un
avans martorului sau expertului. Acest avans se va mentiona in citatie si va fi
rambursat de catre statul roman solicitant.
Art. 174 - Nivelul cheltuielilor
Indemnizatiile cuvenite si cheltuielile de transport si de sedere, rambursabile
martorului sau expertului de catre statul roman solicitant, vor fi calculate de
la locul de resedinta al acestuia si vor fi acordate la niveluri cel putin
egale cu cele prevazute de tarifele si regulamentele in vigoare in statul in
care audierea trebuie sa aiba loc.
Art. 175 - Neprezentarea martorului sau expertului
Martorul sau expertul care nu s-a prezentat in urma primirii citatiei de
infatisare a carei comunicare a fost ceruta nu va putea fi supus, chiar daca
citatia va cuprinde un ordin categoric, nici unei sanctiuni sau masuri de
constrangere, in afara de cazul in care el va reveni din proprie initiativa pe
teritoriul statului roman solicitant si daca va fi din nou citat aici, in mod
legal.
Art. 176 - Refuzul de a depune marturie
Daca un martor care da curs citatiei si se prezinta in fata autoritatii
judiciare a statului roman solicitant refuza sa depuna marturie in totalitate
sau in parte, nu poate fi supus vreunei masuri de restrangere a libertatii sau
impiedicat in alt mod sa paraseasca Romania, chiar daca, potrivit legii romane,
un asemenea refuz ar constitui o infractiune sau ar putea atrage masuri
coercitive.
Art. 177 - Imunitati
(1) Nici un martor sau expert, oricare ar fi cetatenia sa, care, in urma
primirii unei citatii, va consimti sa se infatiseze in fata autoritatilor
judiciare ale statului roman solicitant, nu va putea fi nici urmarit, nici
detinut, nici supus vreunei alte restrictii a libertatii sale individuale pe
teritoriul Romaniei pentru fapte sau condamnari anterioare plecarii sale de pe
teritoriul statului strain solicitat.
(2) Daca in timpul procesului ar putea fi dispusa arestarea unui martor care este
banuit ca a savarsit o infractiune in legatura cu marturia sa in fata
autoritatilor judiciare ale statului roman solicitant, alta decat refuzul de a
depune marturie, se va lua in considerare faptul daca interesele justitiei nu
ar fi mai bine protejate prin incredintarea urmaririi, daca este posibil, catre
statul strain solicitat.
(3) Nici o persoana, oricare ar fi cetatenia ei, citata in fata autoritatilor
judiciare ale statului roman solicitant, in vederea efectuarii urmaririi penale
pentru anumite infractiuni, nu va putea fi nici urmarita, nici detinuta, nici
supusa vreunei alte masuri de restrangere a libertatii in Romania pentru fapte
sau condamnari anterioare plecarii sale de pe teritoriul statului strain
solicitat si care nu sunt mentionate in citatie.
(4) Imunitatea prevazuta de prezentul articol inceteaza daca martorul, expertul
sau persoana urmarita, avand posibilitatea sa paraseasca teritoriul statului
roman solicitant in termen de 15 zile consecutive dupa ce prezenta sa nu mai
este ceruta de autoritatile judiciare romane, va ramane totusi pe teritoriul
Romaniei sau se va reintoarce aici dupa ce il va fi parasit.
Art. 178 - Transferul temporar al martorilor detinuti
(1) Orice persoana detinuta, a carei prezenta in vederea audierii ca martor sau
a confruntarii este ceruta de statul solicitant, va fi transferata temporar pe
teritoriul acelui stat, cu conditia reintoarcerii sale in termenul indicat de
catre statul roman si sub rezerva dispozitiilor art. 177, in masura in care
acestea pot fi aplicate in mod corespunzator.
(2) Transferarea poate fi refuzata:
a) daca persoana detinuta nu consimte la transferare;
b) daca prezenta persoanei detinute este necesara intr-un proces penal in curs
pe teritoriul statului solicitat;
c) daca transferarea persoanei detinute este susceptibila sa ii prelungeasca
detentia; sau
d) daca alte considerente imperioase se opun transferarii sale pe teritoriul
statului solicitant.
(3) In cazul prevazut al alin. (1) si sub rezerva dispozitiilor art. 154 alin.
(2) lit. a) si b), tranzitul pe teritoriul unui stat tert, parte la Conventia
europeana de asistenta judiciara in materie penala, adoptata la Strasbourg, la
20 aprilie 1959, al persoanei detinute va fi acordat la cererea adresata de
catre Ministerul Justitiei al statului solicitant Ministerului Justitiei al
statului solicitat pentru tranzit, insotita de toate documentele necesare.
(4) Romania va putea sa refuze acordarea tranzitului cetatenilor sai.
(5) Persoana transferata ramane in detentie pe teritoriul statului solicitant
si, daca este cazul, pe teritoriul statului solicitat pentru tranzit, in afara
de cazul in care statul solicitat pentru transferare nu cere punerea acesteia
in libertate.
(6) Perioada in care persoana detinuta a fost transferata, conform dispozitiilor
prezentului articol, va fi dedusa din durata pedepsei aplicate.
(7) Locul predarii detinutului catre statul solicitant, precum si locul
preluarii sale de la acest stat vor fi un punct de frontiera al statului roman.
Detinutul este predat si preluat sub escorta. Ministerul Administratiei si
Internelor va asigura predarea si preluarea, informand Ministerul Justitiei.
(8) Dispozitiile alin. (7) se aplica in mod corespunzator in cazul in care
statul roman este stat solicitant.
Art. 179 - Protectia martorilor
Martorii audiati conform dispozitiilor prezentului titlu beneficiaza, dupa caz,
de protectie, potrivit legislatiei in vigoare.
Titlul IX - Comunicarea actelor de procedura
Art. 180 - Obligatia de comunicare
Statul roman va proceda la comunicarea catre destinatarul aflat in Romania a
actelor de procedura transmise in acest scop de catre statul solicitant.
Art. 181 - Actele de procedura
Prin acte de procedura se intelege, in principal, citatiile pentru parti sau
martori, actul de inculpare, alte acte de urmarire penala, hotararile
judecatoresti, cererile pentru exercitarea cailor de control judiciar sau
actele privind executarea unei pedepse, plata unei amenzi ori plata
cheltuielilor de procedura.
Art. 182 - Comunicarea si dovada comunicarii
(1) Comunicarea actelor de procedura va putea fi efectuata prin simpla lor
transmitere catre destinatar. Daca statul solicitant o cere in mod expres,
statul roman va efectua comunicarea in una dintre formele prevazute de
legislatia romana pentru inmanari analoage sau intr-o forma speciala
compatibila cu aceasta legislatie.
(2) Dovada comunicarii se face printr-un document datat si semnat de destinatar
sau printr-o declaratie a autoritatii judiciare romane solicitate, constatand
faptul comunicarii, forma si data efectuarii comunicarii. Actul sau declaratia
se transmite de indata statului solicitant. La cererea acestuia din urma,
statul roman va preciza daca notificarea a fost facuta in conformitate cu legea
romana. In cazul in care comunicarea nu s-a putut face, statul roman
instiinteaza de indata statul solicitant despre motivul necomunicarii.
Art. 183 - Termenul necesar comunicarii
Citatia pentru infatisare, destinata unei persoane urmarite care se afla pe
teritoriul Romaniei, se transmite autoritatilor romane competente cel mai
tarziu cu 40 de zile inainte de data fixata pentru infatisare. De acest termen
se tine seama la fixarea datei infatisarii si la transmiterea citatiei.
Art. 184 - Comunicarea prin posta a actelor de procedura
(1) Autoritatile judiciare romane pot transmite direct, prin posta, actele de
procedura si hotararile judecatoresti persoanelor care se afla pe teritoriul
unui stat strain, daca prin instrumentul juridic international aplicabil in
relatia cu acel stat se prevede astfel.
(2) In cazul prevazut la alin. (1), actele de procedura si hotararile
judecatoresti sunt insotite de o nota care indica faptul ca destinatarul poate
obtine de la autoritatea judiciara emitenta informatii asupra drepturilor si
obligatiilor sale.
Titlul X - Cazierul judiciar
Art. 185 - Comunicarea de inscrisuri si date
(1) Statutul roman comunica, in masura in care autoritatile judiciare romane
pot ele insele sa le obtina intr-un asemenea caz, extrasele de pe cazierul
judiciar si orice date referitoare la acesta, care ii vor fi cerute, pentru o
cauza penala, de autoritatile judiciare ale statului strain solicitant.
(2) In alte cazuri, altele decat cele prevazute la alin. (1), se va da curs
unei asemenea cereri, in conditiile prevazute de legea romana.
Art. 186 - Transmiterea informatiilor
(1) Statul roman va transmite statului strain interesat informatii despre
hotararile penale si despre masurile ulterioare, care se refera la cetatenii
statului strain si care au facut obiectul unei mentiuni in cazierul judiciar.
Aceste informatii se comunica cel putin o data pe an.
(2) Daca persoana in cauza este cetatean al mai multor state, informatiile se
comunica fiecarui stat interesat, in afara cazului in care aceasta persoana are
cetatenia statului roman.
(3) Statul roman transmite statului strain interesat, la cererea acestuia, in
cazuri speciale, cate o copie de pe hotararile si masurile prevazute la alin.
(1), precum si orice alta informatie referitoare la acestea, pentru a-i permite
sa examineze daca ele necesita masuri pe plan intern.
Art. 187 - Autoritatea judiciara romana competenta
(1) Informatiile la care se refera art. 186 se transmit prin intermediul
Ministerului Justitiei.
(2) Informatiile de acelasi fel, primite de la autoritatile competente ale statelor
straine in cadrul schimbului de informatii, se primesc de catre Ministerul
Justitiei, care le transmite Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si
Justitie si Ministerului Administratiei si Internelor, spre a se proceda in
raport cu atributiile privitoare la recunoasterea si, respectiv, inregistrarea
hotararilor penale straine.
Titlul XI - Dispozitii finale
Art. 188
Pe data intrarii in vigoare a prezentei legi se abroga:
a) Legea nr. 296/2001 privind extradarea, publicata in Monitorul Oficial al
Romaniei, Partea I, nr. 326 din 18 iunie 2001;
b) Legea nr. 704/2001 privind asistenta judiciara internationala in materie
penala, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 807 din 17
decembrie 2001;
c) Legea nr. 756/2001 asupra transferarii persoanelor condamnate in
strainatate, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 2 din 4
ianuarie 2002;
c) Ordonanta Guvernului nr. 69/1999 pentru facilitarea aplicarii conventiilor
internationale in materie de transfer al persoanelor condamnate, la care
Romania este parte, in privinta predarii-preluarii condamnatilor, aprobata prin
Legea nr. 113/2000, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.
415 din 30 august 1999;
d) art. 519-521 din Codul de procedura penala;
e) orice alte dispozitii contrare.
Art. 189
(1) Prezenta lege intra in vigoare la 60 de zile de la data publicarii in
Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, cu exceptia titlului III, care va
intra in vigoare la data aderarii Romaniei la Uniunea Europeana.
(2) Incepand cu data aderarii Romaniei la Uniunea Europeana, dispozitiile
titlului III vor inlocui, in relatia cu statele membre ale Uniunii Europene,
dispozitiile in materie de extradare.
|
Politica de confidentialitate | Termeni si conditii de utilizare |
Vizualizari: 1420
Importanta: 
Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2025 . All rights reserved
