Concept, principii, obiective privind dezvoltarea durabila

Concept, principii, obiective privind dezvoltarea durabila.

Preocuparile privind dezvoltarea durabila dateaza de peste 35 de ani cand, la Conferinta asupra Mediului de la Stockholm (1972) s-a cazut de acord asupra necesitatii inexorabile de a raspunde problemelor ridicate de deteriorarea mediului natural, de prevenire a agravarii dezechilibrelor ecologice si de asigurare a echilibrului ecologic pe Terra. Conferinta marcheaza momentul in care omenirea a inceput sa recunoasca faptul ca problemele mediului inconjurator sunt inseparabile de cele ale bunastarii si de procesele economice, in general.

Dar, momentul de referinta care marcheaza o noua viziune de dezvoltare a tarilor lumii contemporane il constituie Conferinta Natiunilor Unite pentru Mediu si Dezvoltare, desfasurata la Rio de Janeiro, in 1992. Cu acest prilej, dezvoltarea economica si protectia mediului au fost fundamentate pe un nou concept, cunoscut sub denumirea de dezvoltare durabila, adoptandu-se, in acest sens, Agenda 21 si Declaratia de la Rio de Janeiro, documente program ale dezvoltarii durabile.

In timp, formularea conceptului a cunoscut o perfectionare continua, prin noi precizari si noi instrumente de infaptuire a dezvoltarii durabile, statele lumii intalnindu-se intr-o serie de conferinte si intruniri mondiale, importanta prezentand Conferinta de la Monterey privind Finantele pentru Dezvoltare si Conferinta Ministeriala de la Doha, care a stabilit o viziune clara, profunda asupra viitorului societatii omenesti. In continuarea acestor preocupari internationale, in anul 2002 s-a desfasurat la Johannesburg (Africa de Sud) Summitul Mondial privind Dezvoltarea Durabila, care a analizat modul de indeplinire a obiectivelor stabilite cu un deceniu in urma, la Rio de Janeiro.

O comparatie intre aceste intruniri la nivel mondial evidentiaza schimbarea modului de abordare a problemelor pe termen lung in domeniul dezvoltarii societatii omenesti. Astfel, in timp ce la Stockholm (1972) demersurile au vizat reducerea poluarii si prevenirea epuizarii resurselor, la Rio de Janeiro (1992) s-au conturat strategii ce promovau dezvoltarea umana prin cresterea economica bazata pe managementul durabil al resurselor naturale fundamentale si s-a sustinut un plan de actiune pentru dezvoltarea globala a secolului XXI.

La Summitul Mondial de la Johannesburg, pe langa analiza exhaustiva facuta scurgerii unui deceniu de la Conferinta mondiala de la Rio de Janeiro, s-au stabilit noi directii de actiune, ce au fost inscrise in Declaratia de la Johannesburg privind Dezvoltarea Durabila a lumii contemporane. Referindu-ne strict la agricultura, in aceasta Declaratie s-a subliniat ideea ca "agricultura joaca un rol esential in acoperirea nevoilor populatiei globului aflate in plina crestere, si este inextricabil legata de eradicarea saraciei, in special in tarile in curs de dezvoltare O agricultura viabila si o dezvoltare rurala pe masura sunt esentiale pentru implementarea unor abordari integrate ale cresterii productiei alimentare si sigurantei alimentelor intr-o maniera ecologic viabila".

Punctul de plecare in formularea conceptului de dezvoltare durabila il constituie Raportul Comisiei Mondiale pentru Mediu si Dezvoltare a ONU, cunoscut sub denumirea de Raportul Brundtland, in care se consemneaza ideea potrivit careia "umanitatea are capacitatea de a realiza o dezvoltare durabila - de a garanta satisfacerea necesitatilor actuale fara a compromite capacitatea generatiilor viitoare de a-si satisface propriile necesitati".

Dezvoltarea viitoare a omenirii a fost conceputa intr-o viziune sistemica, integratoare, menita sa raspunda necesitatii egalizarii sanselor generatiilor care exista si se succed pe Terra. Tabloul schitat privind viitoarea dezvoltare imbina, intr-un tot unitar, cresterea economica sustinuta cu pastrarea si ameliorarea mediului ambiant, echitatea, justitia si afirmarea democratiei in viata sociala.

Prefigurarea noului tip de dezvoltare economica a omenirii s-a polarizat in jurul definirii conceptului de dezvoltare durabila si gasirii mijloacelor concrete, eficiente de realizarea tuturor dimensiunilor sale, care a devenit punctul central al dezbaterilor problemelor privind cresterea economica si mediul.

Dezvoltarea durabila este inteleasa ca un nou tip de crestere economica, radical opus actualului tip, care a dominat economia secolelor al XIX-lea si al XX-lea, circumscris "folosirii resurselor naturale ale planetei, a formelor de energie conventionale si a celor neconventionale, concomitent cu protejarea si conservarea mediului inconjurator".

In Raportul Mondial cu privire la Dezvoltarea Umana, conceptul de dezvoltare durabila a cunoscut consacrarea definitiva, fiind luat in dezbaterea lucrarilor Conferintei de la Rio de Janeiro unde, printre altele, s-a subliniat necesitatea armonizarii relatiei dintre economie si ecologie, ca parti constitutive ale ecosferei. "Nimic nu se mai poate gandi de acum incolo in domeniul industrial, economic, al vietii omului, al habitatului fara a se face o evaluare din punct de vedere al mediului. Doar coordonarea ambilor factori, economic si ecologic, va putea sa asigure dezvoltarea durabila". Problema cheie a dezvoltarii durabile o constituie reconcilierea dintre doua aspiratii umane, care prin continutul lor sustin necesitatea dezvoltarii economice si sociale, dar si a conservarii starii mediului inconjurator, ca singura cale pentru cresterea calitatii vietii.

Preocuparile sustinute din partea autoritatilor si institutiilor internationale si nationale, a oamenilor de stiinta si specialistilor din cele mai diverse domenii de activitate sociala au fost semnalizate, propulsate si intensificate de un complex de procese diferite, care ingrijoreaza tot mai mult autoritatile si populatia lumii.

Printre altele, astfel de procese sunt:

■ persistenta fenomenului saraciei care a cuprins majoritatea tarilor lumii;

■ degradarea mediului inconjurator si agravarea dezechilibrelor ecologice;

■ extinderea necontrolata a urbanizarii, care afecteaza calitatea vietii unei importante parti a populatiei lumii;

■ persistenta somajului care afecteaza omul, considerat cel mai important factor de productie;

■ manifestarea crizelor economice sub o multitudine de forme, care au drept efect dezastruos irosirea de resurse incomensurabile;

■ pierderea increderii cetatenilor in institutiile publice etc.

In conditiile in care efectele negative ale actualului tip de crestere economica

au fost initial sesizate la nivel mondoeconomic, in mod firesc si primele studii privitoare la teoria si practica dezvoltarii durabile au fost abordate la scara planetara.

La nivel national, astfel de preocupari au aparut mult mai tarziu, la inceput limitandu-se la unele aspecte economice, financiare, ecologice, educationale, dar nu intotdeauna investigate prin prisma interdependentelor dintre ele.

Dezvoltarea durabila se deruleaza pe fondul unor principii majore ce o caracterizeaza:

■ preocuparea pentru echitate si corectitudine intre tari si intre generatii;

■ viziunea de lunga durata asupra procesului dezvoltarii;

■ gandirea sistemica, interconexiunea intre economie, societate si mediu.

Pe suportul acestor principii generale, conceptul dezvoltarii durabile se caracterizeaza prin fluiditate, relevata de multitudinea interpretarilor sale. Astfel, de la aparitia primelor formulari privind conceptul de dezvoltare durabila si pana in prezent, continutul acestuia a cunoscut o perfectionare continua, prin adaugarea de noi coordonate, valente teoretice, metodologice si practice, ce isi gasesc reflectarea in peste 60 de interpretari. Comun acestora este interpretarea lor intr-o viziune globala, prin care se reliefeaza interdependentele complexe si dinamice dintre economie, ecologie si social-uman.

Specificul lor consta din diferentierea punctelor de vedere prin care este abordata durabilitatea, si anume:

■ economic, bazat pe principiul generarii unui venit maxim in conditiile mentinerii capitalului (fizic, natural, uman), dezvoltarea durabila se refera la valoarea capitalului (natural si uman). Pe plan contabil, dezvoltarea durabila consta in acumularile care trebuie sa depaseasca consumurile, adica abordata sub aspectul eficientei economice;

■ ecologic, bazat pe sustinerea sistemelor biologice naturale si antropizate, dezvoltarea durabila este abordata sub forma unei populatii in continua crestere si a unui consum de resurse ce diminueaza stocurile si potentialul de refacere, cu consecinte nedorite asupra echilibrului ecologic general. In tendinta de a oferi cat mai multe oportunitati generatiilor viitoare, se inscrie si conservarea biodiversitatii globale, indiferent de avantajele cunoscute, in prezent, pentru unele specii;

■ socio-cultural, bazat pe mentinerea stabilitatii sistemelor sociale, educationale si culturale pentru determinarea echitatii intra si intergenerationale, prin pastrarea diversitatii culturale si incurajarea pluralismului de idei, efect al unei educatii permanente si care vizeaza amplificarea potentialului uman, imbunatatirea acestuia cu noi valente, asigurandu-se astfel utilizarea mai eficienta a factorilor materiali ai productiei;

■ moral si spiritual, durabilitatea este pusa in relatie cu valorile etice ale comportamentului uman, ca factor de sporire a eficientei muncii sociale;

■ temporal, este abordata in sensul perfectionarii masurarii durabilitatii prin intermediul unui sistem de indicatori prin intermediul carora sa se evidentieze marimea proceselor de inlocuire si reinnoire in raport cu cele de depreciere, primele sa depaseasca sau cel mult sa fie egale, pe termen scurt, comparativ cu cealalta parte a ecuatiei.

Drept urmare, avandu-se in vedere ansamblul acestor specificitati, durabilitatea a fost abordata in literatura economica si ecologica, si nu numai, si considerata coordonata esentiala in elaborarea unor politici de dezvoltare. Pe scurt, vor fi prezentate, in continuare, principalele formulari privind durabilitatea.

Allen Robert defineste durabilitatea ca o utilizare a "speciilor si ecosistemelor la nivelurile si la modurile care sa le permita sa se reinnoiasca singure pentru orice scop practic dezvoltarea ce realizeaza satisfacerea nevoilor umane pe termen lung si imbunatateste calitatea vietii".

R. Goodland si G. Ledec dau urmatoarea definitie "dezvoltarea durabila este un model al transformarilor economice structurale si sociale care optimizeaza beneficiile economice si sociale disponibile in prezent, fara a primejdui potentialul probabil de a obtine beneficii similare in viitor dezvoltarea durabila implica utilizarea resurselor naturale reinnoibile in asa fel incat sa nu fie epuizate sau degradate sau sa nu fie diminuata utilitatea lor pentru generatiile viitoare implica, de asemenea, epuizarea resurselor de energie neregenerabila la o rata care sa asigure o mare probabilitate tranzitiei spre surse de energie regenerabile ".

J.K. Lynam si R.W. Herdt definesc durabilitatea ca fiind "capacitatea unui sistem de a-si mentine outputul la un nivel aproximativ egal sau mai mare decat media sa istorica".

Dupa David Pearce, "criteriul durabilitatii cere conditii necesare pentru accesul egal la resursele de baza, care sa fie valabile pentru fiecare generatie", ceea ce presupune: un set de constrangeri, ce stabilesc ca ratele de consumare a resurselor sa nu fie mai mari decat ratele de regenerare naturale ale acestora

In conceptia lui M.K. Tolba, Directorul executiv al programului pentru mediu al Natiunilor Unite, dezvoltarea durabila vizeaza: ajutor pentru cei foarte saraci, deoarece ei nu au alta optiune decat cea de distrugere a mediului lor; ideea unei dezvoltari sigure, in cadrul constrangerilor impuse de dezvoltarea resurselor naturale; ideea dezvoltarii cost-eficienta, ce utilizeaza diferite criterii economice din abordarile traditionale, ceea ce inseamna ca dezvoltarea nu trebuie nici sa degradeze mediul inconjurator, nici sa reduca productivitatea pe termen lung; probleme importante legate de controlul sanatatii, tehnologii corespunzatoare, siguranta hranei, ape curate si adaposturi pentru toti.

Dezvoltarea durabila, in conceptia FAO, presupune amenajarea si conservarea resurselor naturale si orientarea schimburilor tehnice si institutionale intr-o maniera care sa satisfaca nevoile generatiilor actuale si viitoare conservarea terenurilor, apelor si patrimoniului fito si zootehnic, utilizarea de materiale nepericuloase pentru mediu, tehnic bine adaptate, economic viabile si socialmente acceptabile. Cu alte cuvinte, durabilitatea nu se limiteaza doar la aspecte ecologice ale dezvoltarii durabile, din contra, conceptia are un caracter global, toti factorii agronomici, economici si sociali fiind de o importanta egala si se refera la optimizarea resurselor, la gestiunea mediului si la asigurarea unor productii abundente si stabile1.

In esenta, diferitele definitii privitoare la durabilitate sunt abordate "in viziunea reconcilierii dintre economie si mediul inconjurator pe o noua cale care sa sustina progresul uman, nu numai in cateva locuri si pentru cativa ani, ci pentru intreaga planeta si pentru un viitor indelungat", ceea ce inseamna si realizarea unui set de obiective economice si sociale, si care se refera la asigurarea:

■ cresterii economice cu luarea in considerare a conservarii si protejarii resurselor naturale;

■ cerintelor esentiale de munca, hrana, energie, apa, locuinte si asistenta medicala pentru oameni;

■ unei noi calitati a proceselor de crestere economica;

■ cresterii controlate a populatiei;

■ conservarii si sporirii rezervei de resurse;

■ restructurarii tehnologice si mentinerii sub control a posibilelor riscuri;

■ abordarii integrate a protectiei mediului inconjurator, cresterii economice si necesarului de energie.

Referindu-se la necesitatea eradicarii saraciei, problema globala a lumii contemporane, Raportul Brundtland subliniaza ca "pentru nevoile esentiale ale lumii sarace prioritatea ar trebui sa o reprezinte satisfacerea acestora". Cu alte cuvinte, dezvoltarea durabila trebuie sa asigure o crestere a nivelului de trai al oamenilor, cu accent deosebit asupra prosperitatii lumii sarace, evitand, in acelasi timp, costurile asupra viitorului.

Continutul dezvoltarii durabile se exprima printr-un ansamblu de dimensiuni (coordonate) compatibile intre ele, prin care se asigura satisfacerea nevoilor prezente fara a periclita interesele generatiilor viitoare.

Dupa Thomas Sterner, durabilitatea se prezinta sub forma unei unitati a trei dimensiuni - economic, social si ecologic. Economicul alaturat ecologicului influenteaza procesul cresterii economice prin afectarea resurselor naturale si a biodiversitatii; socialul suprapus ecologicului asigura o utilizare rationala a resurselor naturale, o conservare a biodiversitatii, un respect fata de natura, prin cultura si educatie.

Academicianul N.N. Constantinescu interpreteaza continutul dezvoltarii durabile prin prisma a patru dimensiuni - economic, tehnic, uman si ambiental, reunite intr-un proces functional dinamic si flexibil. Nivelul optim corespunde acelei dezvoltari care poate fi sustinuta de cele patru dimensiuni. Pentru ca modelul sa fie operational, este necesar ca aceasta sustinere sau viabilitate sa fie aplicabila la toate subsistemele ce se circumscriu acestor coordonate ale dezvoltarii durabile, adica plecand de la energie, transporturi, agricultura, industrie si pana la investitii, asezari umane si conservarea biodiversitatii.

Avandu-se in vedere complexitatea si dificultatile de realizare practica a dezvoltarii durabile, aceasta poate fi definita prin unitatea in dinamica a urmatoarelor coordonate: ecologica, economica, tehnico-tehnologica, social-umana, politica, culturala, legislativa si spatiala (national-statala, regionala si mondiala).

Coordonata ecologica abordeaza procesul cresterii economice prin prisma necesitatii prevenirii dezechilibrelor ecologice , a mentinerii unui echilibru dinamic in cadrul fiecarui ecosistem si pe ansamblul biosferei, in conditiile asigurarii compatibilitatii mediului creat de om cu mediul natural. Nici o activitate economica nu poate fi conceputa, cu atat mai mult desfasurata, fara luarea in considerare a ecologicului, in masura in care mediul natural contribuie la procesul cresterii economice. Si aceasta deoarece, la crearea bunastarii, a bogatiei contribuie deopotriva capitalul creat de om (capitalul fizic), capitalul uman si capitalul natural.

In calitate de factor generator de bogatie, dezvoltarea durabila trebuie sa asigure protejarea capitalului natural, sub aspect cantitativ si calitativ, mentinerea unui nivel minim al acestuia, adica a capitalului natural critic. In consecinta, dezvoltarea durabila este conceputa si ca o modalitate de fundamentare a cailor de crestere a bogatiei nationale, concomitent cu utilizarea prudenta a resurselor naturale comune, astfel incat resursele regenerabile sa poata fi mentinute, iar cele neregenerabile sa poata fi folosite intr-un ritm care sa tina seama de nevoile generatiilor viitoare.

Dezvoltarea durabila propune mai multe reguli de sustenabilitate bazate pe mentinerea unui nivel minimal al capitalului natural:

■ o anumita resursa naturala are functiuni multiple: economice, biologice, recreative, progresul tehnic neputand fi aplicat in mod unitar tuturor acestor functiuni. Trebuie definit un capital natural critic ce trebuie supus unor norme minimale de salvare, determinand astfel un prag de utilizare al acestui capital, in scopul prezervarii unui anumit stoc natural;

■ utilizarea de resurse naturale reinnoibile nu trebuie sa fie mai mare decat rata de reinnoire uzuala proprie a resursei respective;

■ resursele epuizabile trebuie tratate in permanenta prin prisma eventualei lor inlocuiri de catre resursele reinnoibile;

■ emisia de deseuri trebuie sa fie inferioara capacitatii de asimilare a acestora de catre mediu;

■ motivul precautiei apare ca primordial in adoptarea diferitelor optiuni dintre cele mai prudente, pentru a permite prezervarea potentialelor de alegere oferite generatiilor viitoare.

Contributia capitalului natural critic la dezvoltarea economica prezenta si viitoare depinde de mentinerea stocurilor de resurse naturale si de limitarea poluarii mediului natural, ceea ce presupune si necesita o mai buna gestionare a resurselor naturale si controlul asupra poluarii mediului. "Viitorul este al celor care vor gospodari cum se cuvine natura si o vor mentine sanatoasa si curata".

■ Coordonata economica constituie coordonata esentiala a dezvoltarii durabile de care depinde satisfacerea intr-o masura crescanda a nevoilor umane. Considerata ca principala forma a activitatii umane, economia asigura, prin intermediul factorului munca, transferul de substante si energie din mediul natural, pe care il foloseste pentru producerea de bunuri economice destinate consumului productiv si neproductiv Pe un asemenea suport, economia reprezinta un proces de administrare eficienta a unor resurse economice limitate, cu utilitati alternative, asigurand astfel largirea gamei nevoilor alese si retinute de oameni, ce pot fi satisfacute pe seama celor sacrificate.

■ Coordonata tehnico-tehnologica reprezinta factorul decisiv al cresterii economice, care prin progresul calitativ pe care il imprima celorlalti factori de productie, care contribuie la producerea de bunuri, constituind liantul ce asigura compatibilitatea dintre coordonatele dezvoltarii durabile. Prin caracterul sau agresiv, distructiv actualul mod tehnic de productie provoaca multiple dereglari in toate subsistemele activitatii umane, in primul rand in economie si mediu.

In consecinta, a devenit o necesitate stringenta inlaturarea si inlocuirea acestora cu un nou mod tehnic si tehnologic de productie, care prin caracteristicile sale antientropice, neofactoriale sa nu mai afecteze natura, activitatea economica si conditiile de viata ale oamenilor.

■ Coordonata social-umana exprima legatura indisolubila dintre procesul cresterii economice si finalitatea sociala - bunastarea individului, prosperitatea societatii omenesti. Dezvoltarea durabila abordeaza conceptul calitatii vietii in complexitatea sa, sub aspect economic, social si ecologic, promovand ideea echilibrului intre cresterea economica, echitatea sociala, eficienta si conservarea mediului inconjurator. Drept urmare, prin dezvoltarea durabila se promoveaza un proces integrat de elaborare a deciziilor, atat la nivel global, cat si regional, national

sau local, precum si distribuirea corecta a costurilor si beneficiilor dezvoltarii intre generatii si natiuni.

■ Coordonata politica constituie garantul afirmarii democratiei. Politicul, aflat in interconditionare cu alte activitati umane, prin intermediul institutiilor statale, are rolul de organizare, coordonare si control al ansamblului actiunilor sociale ale unei tari, in functie de interesele partidelor, claselor si grupurilor sociale aflate la putere. Pentru tara noastra, aflata in plin proces de realizare a economie de piata functionale si de afirmare a democratiei se impune inlaturarea conflictelor de interese intre economic si politic, reconcilierea dintre aceste doua coordonate ale dezvoltarii durabile prin largirea cadrului democratic de exercitare a drepturilor si obligatiilor membrilor societatii.

■ Coordonata educationala este unanim recunoscuta ca cel mai eficient mijloc de care dispune societatea omeneasca pentru a raspunde provocarilor viitorului, deoarece progresul depinde din ce in ce mai mult de capacitatea de cercetare, inovare si adaptare a noilor generatii la cerintele prezente si viitoare.

In vremurile noastre, cunoasterea progreseaza in maniera exponentiala, iar nevoia de a intelege si de a gasi si fundamenta noi solutii intr-un ritm si mai rapid. De aceea, este dificil de spus care vor fi principalele necesitati educationale in urmatorii 5, 10 sau 20 de ani si cum se vor inscrie ele in vechile cunostinte capatate in scoala in noile structuri. Drept urmare, este necesar ca educatia sa fie extinsa si la laturile sale nonformale si informale, fara a se neglija rolul familiei si al comunitatii locale.

Procesul educativ trebuie realizat pe tot parcursul vietii, sa devina o preocupare constanta pentru doritorii de noi cunostinte, oferindu-le acestora noi posibilitati, oportunitati de aplicabilitate a acestora, de valorificare a priceperilor si deprinderilor dobandite anterior.

in prezent, programele educationale au tendinta de a reproduce un sistem de cunostinte neviabil, cu probleme economice si de mediu amplificate, in loc de a oferi tineretului, publicului larg posibilitatea de a-si folosi propriile resurse pentru rezolvarea problemelor existente. Educatia formala raspunde nevoilor tineretului de a selecta riguros si de a initia actiuni eficiente in directia participarii lor la activitatea sociala, protejarii si conservarii patrimoniului economic, cultural si natural, de a investiga si elabora strategii de a caror realizare depinde dezvoltarea durabila a comunitatilor locale si prin care pot contribui la realizarea obiectivelor nationale si mondiale.

■ Coordonata culturala consta in formarea unui inalt orizont de cultura generala, a unui nou mod de gandire, de comportament al oamenilor in raport cu realitatile economico-sociale dinamice si cu mediul natural, dar si in relatiile dintre ei, de afirmare a unei noi constiinte economice, ecologice si civice. De fapt, realizarea in practica a tuturor dimensiunilor dezvoltarii durabile nu poate fi conceputa fara formarea unui nou mod de gandire si de comportament normal al individului.

Timpul "ne cere staruitor - sublinia biologul Emil Pop - sa convertim nostalgia vaga intr-o constiinta generala, ferma, activa de comunicare cu structura si dinamica naturii, a carei ocrotire nu mai est o problema a naturalistilor, ci a omului insusi".

Societatea civila, prin latura sa culturala, are misiunea de a determina dezvoltarea capacitatilor umane de a dobandi principii etice si de a depasi frontierele actuale ale cunoasterii.

■ Coordonata legislativa vizeaza crearea cadrului institutional si juridic necesar dezvoltarii durabile si se refera la toate domeniile activitatii umane. De prima urgenta pentru tara noastra este setului implementarea de legi ce apartin acquis-ului comunitar la U.E., precum si consolidarea institutiilor comunitare specifice.

■ Coordonata spatiala (national-statala, regionala si mondiala) se refera la asigurarea compatibilitatii criteriilor de optimizare la toate nivelurile structurale ale economiei - national, regional si mondial. O astfel de coordonata este generata de procesul globalizarii economiei mondiale si de integrarea Romaniei in U.E.     Ansamblul strategiilor de dezvoltare durabila evidentiaza interdependenta dintre local si global, tari dezvoltate si cele in dezvoltare, accentuand astfel necesitatea cooperarii in cadrul si intre sectoarele economic, social si mediu.

Cu alte cuvinte, dezvoltarea durabila inseamna "a gandi global si a actiona local". Dezvoltarea durabila, prin esenta sa, exprima necesitatea integrarii armonioase a dezvoltarii economice, a guvernarii responsabile, a asigurarii coeziunii sociale si a binomului om-natura, aspecte ce sunt relevate de principiile dezvoltarii durabile, formulate in cadrul Agendei 21 a Conferintei Mondiale pentru Mediu si Dezvoltare de la Rio de Janeiro (1992).

Printre aceste principii se inscriu:

■ oamenii trebuie sa se afle in centrul tuturor initiativelor de dezvoltare;

■ cautarea solutiilor pentru rezolvarea problemelor sa se faca printr-o abordare holistica, facand apel la stiinta si tehnologie;

■ incurajarea comunitatilor umane de a-si recunoaste valorile culturale, morale si spirituale;

■ capacitatea comunitatilor de autodeterminare prin respectarea drepturilor la propria dezvoltare;

■ suveranitatea nationala presupune asigurarea securitatii oamenilor si a calitatii mediului;

■ egalitatea dintre sexe;

■ pacea, ordinea si unitatea nationala;

■ justitia sociala, echitatea spatiala, intra si intergenerationala, care sa asigure distributia echitabila a resurselor si oferirea de oportunitati egale pentru membrii societatii;

■ participarea democratica la luarea deciziilor;

■ viabilitatea institutionala care sa asigure convergenta de interese a diferitelor grupuri;

■ dezvoltarea economica viabila, bazata pe echitate intre comunitati, varste, clase sociale, grupuri etnice, zone geografice, generatii etc.;

■ distributia populatiei umane astfel incat sa nu depaseasca capacitatea de suport a mediului;

■ sanatatea ecologica, prin recunoasterea naturii ca o mostenire comuna pentru generatiile viitoare;

■ echitatea intre zone biogeografice in managementul resurselor naturale;

■ cooperarea globala a natiunilor de pe Terra.

Pentru a indeplini aceste deziderate este necesara promovarea unor strategii precise, fundamentate din punct de vedere teoretic, economic, social, tehnologic, politic, cultural, ecologic, institutional.

Principii generale ale strategiei protectiei mediului:

Conservarea conditiilor de sanatate a oamenilor

Acesta este principiul suprem caruia trebuie sa i se subordoneze intreaga activitate economica si sociala, intreaga strategie de ocrotire a mediului conditiile de viata trebuie imbunatatite prin actiuni de : corectarea impactului negativ produs de unele activitati; adoptarea de masuri de prevenire a poluarii; folosirea unor tehnologii curate in toate activitatile .

Dezvoltarea durabila

Exploatarea intensiva a resurselor naturale conduce la epuizarea acestora degradarea mediului conduce la reducerea potentialului existent de regenerare a naturii, inrautateste calitatea si diminueaza posibilitatile de refacere a factorilor de mediu: aerul, apa, solul, flora, si fauna padurile , care au un rol preponderent in redresarea mediului au devenit victima agresiunii antropice atat direct prin taieri peste capacitatea de regenerare, cat mai ales, indirect prin poluare apele, dar mai ales apele subterane si solul, datorita poluarii, devin nefolosibile nu numai pentru generatia noastra, ci si pentru generatiile urmatoare dezvoltarea durabila inseamna mentinerea posibilitatilor si conditiilor de viata pentru generatiile viitoare, a resurselor naturale regenerabile cel putin la nivelul celor existente pentru generatia actuala, precum si redresarea factorilor de mediu afectati de poluare.

Evitarea poluarii prin masuri preventive

este mult mai usor si mai putin costisitor sa previi poluarea, decat sa repari, respectiv sa redresezi echilibrul ecologic aplicarea unor tehnologii nepoluante in toate domeniile de activitate care urmeaza a fi dezvoltate reprezinta un principiu pe care trebuie sa se bazeze strategia de ocrotire a mediului.

Conservarea biodiversitatii

Poluarea afecteaza grav ecosistemele, apar rupturi in lantul trofic, prin disparitia unor specii din regnul vegetal si din regnul animal, se dezechilibreaza si sistemele ecologice, prin scaderea productivitatii unor specii, apar malformatii la speciile existente sau apar noi specii daunatoare cu consecinte asupra vietii, conservarea biodiversitatii inseamna eliminarea poluantilor, inseamna mentinerea ecosistemelor, a capacitatii lor de functionare, a stabilitatii si rezistentei lor la dereglari, a productivitatii si adaptabilitatilor.

Conservarea mostenirii valorilor culturale si istorice

Romania are numeroase monumente, opere de arta de valoare culturala si istorica aceste monumente fac parte din istoria poporului nostru si atesta gradul de civilizatie si cultura poluarea mediului, in special a aerului, cu produse care distrug chimic si mecanic monumentele trecutului si prezentului lipsesc poporul roman de la o parte din istoria sa.

Cine polueaza plateste

Acest principiu sta la baza strategiei de mediu in multe tari el trebuie sa se aplice si in Romania cu doua tipuri de corectii:

corectia in perioada de tranzitie, cand plata pagubelor produse de poluare din partea unor intreprinderi si organizatii de stat in functiune ar conduce la desfiintarea acestora, cu consecinte grave sociale si economice.

corectia de inadmisibilitate, cand consecintele poluarii, fiind atat de grave, nu pot fi platite nicicum.

Exceptand aceste corectii costurile poluarii trebuie suportate de poluator.

Stimularea activitatii de redresare a mediului

Orice activitate a agentilor economici care are ca efect redresarea calitatii factorilor de mediu este incurajata si stimulata de catre administratia centrala si locala prin:

subventii

credite cu dobanda mica

garantii pentru imprumuturi

aceste stimulente vor fi amplificate pe masura ce se dezvolta sectorul privat, utilizandu-se cu precadere fondul national de mediu.

Criterii de stabilire a prioritatilor privind obiectivele protectiei mediului

mentinerea si imbunatatirea sanatatii populatiei si a calitatii vietii, ceea ce corespunde primului principiu enuntat al strategiei de ocrotire a mediului mentinerea si imbunatatirea potentialului existent al naturii, ceea ce corespunde principiului dezvoltarii durabile apararea impotriva calamitatilor naturale si accidentelor raport maxim cost-beneficiu racordarea la prevederile conventiilor internationale si la programele internationale privind protectia mediului

Program national de actiune pentru protectia mediului

La Conferinta Ministeriala ' un mediu pentru europa ' 28-30 aprilie 1993, Lucerna Elvetia, ministrii participanti au aprobat strategia de ansamblu cu principiile si prioritatile ei generale, continuta in ' programul de actiune pentru protectia mediului in Europa centrala si de est ' , ca pe o baza pentru actiunea guvernelor si administratiilor locale, a comisiei comunitatii europene si a organizatiilor internationale, institutiilor financiare si a investitorilor privati din regiune .

Intarirea capacitatii institutionale

Definitivarea schemelor organizatorice care cuprind serviciile responsabile de problematica protectiei mediului clarificarea rolului si responsabilitatilor ce revin organelor teritoriale in domeniul gospodaririi mediului cresterea eficientei serviciilor publice ale caror activitati au un impact direct asupra mediului:

gospodarirea apei

gospodarirea padurilor

gospodarirea energiei termice

gospodarirea deseurilor

transporturile

Organizarea unor compartimente specializate la nivelul ministerelor , care sa promoveze integrarea strategiilor sectoriale in cerintele strategiei nationale pentru mediu si dezvoltare durabila

Revizuirea si completarea legislatiei nationale in conformitate cu principiile dreptului mediului

Completarea cadrului legislativ privind: gospodarirea deseurilor gospodarirea substantelor toxice si periculoase protectia asezarilor umane resursele biologice protectia solurilor si a subsolului arii protejate si monumente ale naturii evaluarea impactului poluarii in context trans-frontier problematica impactului poluarii in situatii de accidente industriale protectia impotriva radiatiilor ionizante responsabilitatea civila pentru daune aduse mediului prin desfasurarea de activitati periculoase.

Reducerea efectului de sera

Intocmirea studiului national privind emisia gazelor cu efect de sera colectarea gazelor eliminate din procesele tehnologice asociate prelucrarii petrolului protectia, conservarea si cresterea capacitatii de absorbtie a CO₂ prin procese naturale si antropice:

cresterea suprafetelor acoperite permanent de vegetatie naturala si cultivata;

cresterea gradului de recuperare a CO₂ din principalele emisii ale activitatilor industriale si agricole amenajari speciale pentru obtinerea de biomasa in conditii controlate.

Realizarea masurilor necesare pentru protectia stratului de ozon

Intocmirea programului national de eliminare a substantelor ce epuizeaza stratul de ozon promovarea de noi tehnologii de productie a unor substante care nu afecteaza stratul de ozon stabilirea la nivel national a unei strategii de recuperare, recirculare si utilizare a substantelor cu efect asupra stratului de ozon

Combaterea dezastrelor naturale

Combaterea secetei combaterea eroziunii solului combaterea inundatiilor combaterea incendiilor

Reducerea poluarii trans-frontiera

Perfectionarea cadrului de cooperare internationala care sa permita:

in domeniul apelor

elaborarea unui sistem de colectare si schimb de informatii privind tendinta calitatii apelor trans-frontiere, in vederea determinarii celui mai scazut cost al masurilor de control al poluarii

realizarea unor instalatii de epurare a apelor in zona litorala

in domeniul aerului

aplicarea de masuri care sa contribuie la reducerea emisiilor trans-frontiere de oxizi de sulf; oxizi de azot; compusi organici volatili.

Conservarea diversitatii biologice

Constituirea retelei nationale de arii protejate instituirea masurilor necesare pentru:

protectia, refacerea si ameliorarea potentialului piscicol

protectia si conservarea speciilor de plante si animale salbatice vulnerabile datorita supraexploatarii in scopuri economice si comerciale

protectia , conservarea si ameliorarea potentialului melifer al albinelor si celorlalte himenoptere

protectia speciilor de animale migratoare

cresterea capacitatii tuturor categoriilor de terenuri ce nu sunt ocupate productiv pentru conservarea diversitatii biologice

protectia si conservarea zonelor montane vulnerabile ecologic

protectia, conservarea si refacerea populatiilor de specii marine si costiere

consolidarea mijloacelor de conservare a diversitatii biologice prin banci de gene, gradini botanice si zoologice si parcuri zoologice

conservarea biodiversitatii in delta Dunarii

Promovarea instrumentelor economiei de piata care sa aiba in vedere problematica protectiei mediului

Aplicarea taxelor pentru poluantii emisi in apa, aer si sol reduceri sau scutiri de impozite pentru utilizarea tehnologiilor cu impact redus asupra mediului.

Introducerea unor taxe pentru utilizarea unor categorii de resurse neregenerabile in scopul conservarii acestora si protectiei mediului

Facilitarea obtinerii de surse de finantare necesare desfasurarii unor activitati de protectie a mediului

Promovarea unor proiecte in cadrul unor procese de reabilitare industriala in vederea micsorarii impactului acestora asupra mediului promovarea unor proiecte pentru cresterea performantelor tehnice ale unor instalatii si dispozitive de protectie a mediului pentru:

tratarea apei de baut

epurarea apelor uzate

colectarea, depozitarea, supravegherea si eliminarea deseurilor toxice si periculoase

gospodarirea deseurilor nucleare

realizarea unor proiecte de tipul ' profitabile pentru toti ' care sa includa:

imbunatatirea eficientei energetice

conservarea apelor, solurilor si padurilor

adoptarea unor tehnologii mai putin poluante

Realizarea de tehnologii si instalatii pentru depoluare

Sisteme de colectare a emisiilor de la topitoriile de metale neferoase instalatii pentru reducerea emisiilor de dioxid de sulf provenite din procesele de ardere instalatii si echipamente pentru reducerea emisiilor de metale grele, gaze toxice, deseuri toxice evacuate in apa, aer, sau sol din industria petrochimica si industria chimica de sinteza organica de baza instalatii si echipamente pentru reducerea emisiilor de praf, fum, funingine si monoxid de carbon provenite din industria siderurgica statii de epurare a apelor uzate industriale care deverseaza mari cantitati de substante organice statii de epurare pentru apele uzate orasenesti sisteme sigure de depozitare a deseurilor menajere, toxice, nucleare si a altor tipuri de deseuri asigurarea mijloacelor tehnice si logistice de interventie operativa in cazul poluarii marine.

Combaterea poluarii provenite de la surse mobile

Actiuni de reducere a poluarii produse de traficul aerian, rutier, naval si feroviar promovarea actiunilor de inlocuire a benzinei cu plumb promovarea unor mijloace alternative de transport mai putin poluante in locul mijloacelor de transport rutier dezvoltarea retelei de transport pe calea ferata si racordarea la reteaua europeana.

Gospodarirea substantelor toxice si a deseurilor periculoase

Realizarea unei baze de date privind substantele chimice potential toxice si periculoase evaluarea starii instalatiilor industriale si tehnologiilor care genereaza deseuri periculoase, precum si a facilitatilor de depozitare si eliminare a acestora imbunatatirea masurilor de siguranta in procesul de gospodarire a deseurilor care includ aspecte le tehnologice, manageriale si de dotare actualizarea bazei de date privind deseurile periculoase.

Revizuirea si elaborarea de noi standarde de calitate a factorilor de mediu si armonizarea acestora cu cele ale UE.

Elaborarea de standarde pentru emisii elaborarea de standarde pentru emisii armonizarea metodelor de analiza a indicatorilor de calitate a factorilor de mediu cu cele europene.

Implementarea programelor nationale si regionale de mediu cu asistenta internationala

Programul de protectie a mediului pentru bazinul Dunarea elaborarea planului strategic national de actiune programul de conservare a biodiversitatii in Delta Dunarii, dezvoltarea capacitatii de control a garzii ecologice perfectionarea sistemului informational si a unor modele adecvate identificarea si selectarea unor obiective pilot de reconstructie ecologica elaborarea unui program de investitii pe termen lung programul regional pentru Marea Neagra sistem de reglementare pentru protectia marii negre dezvoltarea unor politici si proiecte de investitii pentru protectia mediului marin.

Dezvoltarea sistemului de monitorizare integrat la nivel national

completarea retelei nationale de monitorizare integrat cu urmatoarele date:

parametrii de calitatea apelor de suprafata si marine, aerului, solului, padurilor

date privind poluarea sonora

date privind volumele si sursele de deseuri toxice si periculoase

controlul radioacivitatii in zonele aflate in apropierea centralelor nuclearo-electrice

Amenajarea teritoriului din centrele populate si imbunatatirea conditiilor de viata

Stoparea degradarii amenajarilor existente reamplasarea unor activitati cu impact major asupra sanatatii populatiei amenajari noi de agrement si a unor facilitati de transport si habitat conservarea monumentelor istorice .

Dezvoltarea cercetarii stiintifice

Cunoasterea, gospodarirea si diminuarea poluarii factorilor de mediu tehnici, metode si mijloace pe factori de mediu pentru conservarea, combaterea poluarii si reconstructie.

Imbunatatirea capacitatii manageriale de pregatire si de educatie

Stabilirea unor programe de perfectionare si educare pentru imbunatatirea activitatii perfectionarea, pregatirea, educarea personalului in vederea cresterii capacitatii locale de luare a deciziilor legate de protectia mediului in procesul de descentralizare efectuarea publicitatii actiunilor eficiente de gospodarire a mediului includerea in proiectele de asistenta internationala a programelor de perfectionare.

Realizarea programului de investitii in domeniul protectiei mediului

Finalizarea investitiilor incepute in urmatoarele domenii: alimentarile cu apa ale centrelor populate canalizarea si statiile de epurare sistemele de irigatii centralele hidroelectrice drumurile publice realizarea programului de investitii pentru obiectivele economice definite ca zone de poluare majora