ACTIUNILE DE STARE CIVILA

ACTIUNILE DE STARE CIVILA

Noțiune. Noțiunea de acțiune din dreptul procesual civil

Prin "acțiuni de stare civila" se ințelege acele acțiuni in justiție care au ca obiect elemente ale starii civile a persoanei fizice.

Pentru definirea acțiunii civile, trebuie pornit de la urmatoarele sublinierii facute in literatura de specialitate:

• acțiunea civila este in stransa legatura cu protecția judiciara a drepturilor subiective civile, precum și a unor situații juridice pentru a caror realizare calea judecații este obligatorie (ex: in materie posesorie, in materia filiației, a divorțului etc.);
• acțiunea civila cuprinde toate mijloacele procesuale pe care legea le pune la dispoziție pentru protejarea drepturilor subiective și a situațiilor juridice, fiecare din aceste mijloace procesuale reprezentand forme de manifestare a acțiunii civile (cereri, administrarea probelor, excepții, masuri asiguratorii, cai de atac, executare silita, etc.);
• acțiunea este uniforma, cuprinde aceleași mijloace procesuale, indiferent de dreptul care se valorifica, dar cand se exercita, acțiunea este influențata de dreptul subiectiv (sau de situația juridica protejata de lege), dobandind din natura și caracteristicile acestuia;
• in momentul in care se apeleaza la acțiune, la un element al acțiunii, aceasta se individualizeaza, devine proces.

Acțiunea civila ar putea fi definita ca fiind ansamblul mijloacelor procesuale prin care se poate realiza protecția judiciara a drepturilor subiective și a situațiilor juridice ocrotite de lege .

Clasificarea acțiunilor de stare civila

Dupa obiectul ori finalitatea lor, acțiunile de stare civila se impart in: acțiuni in reclamație de stat, acțiuni in contestație de stat și acțiuni in modificare de stat.

Acțiunea in reclamație de stat este acea acțiune prin care se urmarește obținerea altei stari civile decat cea de la data intentarii acțiunii; in aceasta categorie intra: acțiunea in stabilirea maternitații (articolul 52 Codul familiei); acțiunea in stabilirea paternitații copilului in afara casatoriei (art. 60 Codul familiei).

Stabilirea filiației fața de mama se face prin recunoaștere sau prin acțiune in justiție. Acțiunea in justiție pentru stabilirea filiației fața de mama este o acțiune in reclamație e stare civila. Dovada filiației fața de mama nu se poate face prin certificatul constatator al nașterii.

Intr-o speța a Tribunalului județean Salaj, decizia civila numarul 279 din 24 septembrie 1980 se face referire la filiația fața de mama.

Dispozițiile art. 51 alin. 1 Codul familiei , in sensul ca nu se poate reclama o stare civila contrara celei care rezulta din certificatul de naștere, nu sunt aplicabile in cazul in care a avut loc o substiture de copii, deoarece in asemenea situație, folosința starii civile nu mai este conforma cu certificatul de naștere[2].

Cazul cand se contesteaza realitatea celor cuprinse in certificatul constatator al nașterii. Contestarea realitații care rezulta din certificatul constatator al nașterii se poate face numai in cazul in care nu exista concordanța intre certificatul de naștere și folosința starii civile a copilului. Acțiunea in stabilirea filiației poate fi introdusa chiar daca nu a fost contestata realitatea care rezulta din certificatul de naștere, ci aceasta contestare are loc cu ocazia intentarii acțiunii .

Situații speciale

Adopția. Pretinsa mama este altcineva decat adoptatoarea. In aceasta situație, adoptatul poate introduce acțiunea in stabilirea filiației fața de mama. In cazul in care adopția s-ar desface sau desființa ori adoptatorii ar fi decazuți din drepturile parintești, adoptatul are interesul sa aiba filiația stabilita fața de mama sa fireasca. Adoptatul are interes sa-și stabileasca filiația fireasca, care produce efecte și pentru trecut, iar, pe de alta parte, adopția va fi lovita de nulitatea absoluta, deoarece parintele nu-și poate adopta propiul copil.

Filiația fața de mama a fost stabilita prin recunoaștere. Intr-o speța a Tribunalului Suprem, decizia numarul 1076 din 1957 se face referire la recunoașterea filiației fața de mama.

Recunoașterea filiației nu poate fi revocta in mod arbitrar, pentru ca s-ar invinge principiul marturisirii, iar starea civila a persoanelor intereseaza in ultima analiza intreaga colectivitate și deci insași ordinea de drept a statului nostru, in care nu poate fi indeplinita atribuirea unei filiații false, existența unui statut civil intemeiat pe minciuna.[3]

Stabilirea filiației fața de mama prin hotarare judecatoreasca. Intre parți, hotararea judeccatoreasca se bucura de autoritate de lucru judecat și nu mai poate fi pusa in discuție filiația care rezulta din certificatul de naștere eliberat pe baza hotararii judecatorești. Potrivit prevederilor art. 52 alin.1 Codul familiei, "acțiunea pentru stabilirea filiației fața de mama aparține numai copilului.

Stabilirea filiației fața de tatal din afara casatoriei prin acțiune in justiție. Filiația fața de tata poate fi stabilita prin prezumția de paternitate, in cazul copilului din casatorie, sau prin recunoaștere voluntara sau pe calea justiției, in cazul copilului din afara casatoriei. Acțiunea in justiție pentru stabilirea paternitații copilului din afara casatoriei este o acțiune in reclamație de stat prin care se cauta sa se stabileasca filiația dintre un copil și un barbat, considerat a fi tatal copilului .

Copilul din casatorie nu poate introduce acțiunea in stabilirea paternitații, deoarece filiația lui s-a stabilit pe baza prezumției de paternitate. In cazul in care se face tagada paternitații, copilul devine din afara casatoriei și va putea solicita stabilirea paternitații prin justiție.

Acțiunea in stabilirea paternitații copilului prin justiție se poate introduce in toate cazurile in care copilul este din afara casatoriei .Intr-o speța a Curții Supreme de Justiție, secția civila, decizia nr. 799 din 8 mai 1990 se face referire la stabilirea paternitații. Acțiunea in stabilirea paternitații se introduce in termen de un an de la nașterea copilului (art. 60 alin. 1 din C. fam.). In cazul in care mama a conviețuit cu pretinsul tata daca acesta din urma a prestat copilului intreținere, termenul de un an va curge de la incetarea conviețuirii sau intreținerii (art. 60 alin. 3 din C. fam.). Continuitatea in prestarea intreținerii la care se refera art. 60 alin. 3 din C. fam., nu trebuie ințeleasa luna de luna ci in raport de intenția celui care o presteaza și din alte elemente de fapt concrete, acordandu-se semnificația cuvenita faptului ca deși o perioada de timp pretinsul tata a fost lipsit de libertate, atat inainte de aceasta cat și dupa punerea sa in libertate, a oferit copilului exact ceea ce reclamau nevoile sale imediate .

Potrivit prevederilor art. 59 alin.1 Codul familiei, "acțiunea in stabilirea paternitații di afara casatoriei aparține copilului și se pornește, in numele sau, de catre mama, chiar daca este minora, ori reprezentantul sau legal".

Acțiunea in contestație de stat este acea acțiune prin care se urmarește inlaturarea unei stari civile, pretins nereale, și inlocuirea ei cu alta, pretins reala, adevarata. Sunt acțiuni de acest fel: acțiunea in tagaduirea paternitații copilului din casatorie, acțiunea in contestarea recunoașterii de maternitate și de paternitate, acțiunea in contestarea filiației din casatorie, acțiunea in anularea: casatoriei (art. 19 Codul familiei), adopției (art. 56-60 din Legea nr. 273/2004) și recunoașterii de filiație.

Prin tagada paternitații se ințelege acțiunea prin care soțul mamei unui copil incearca sa rastoarne prezumția de paternitate prevazuta de art. 53 Codul familiei .

Reușita in acțiunea in tagaduirea paternitații are ca efect tocmai rasturnarea acestei prezumții și desființarea, cu efect retroactiv, a filiației fața de tata a acestui copil. Intr-o speța a Tribunalului Municipiului București, secția a IV-a civila, decizia nr. 150 din 1991 referitoare la acțiunea in tagaduirea paternitații se stabilește ca daca din probele administrative rezulta ca intre parți au existat relații intime in perioada concepției, iar expertza medico-legala nu il exclude pe reclamat de la paternitatea copilului, pe care o tagaduiește prin acțiune, imprejurarea ca are o capacitate redusa de procreare, dar care nu s-a dovedit a fi existat la data concepției, nu este de natura sa inlature prezumția de parternitate (art. 53 C. fam). In speța s-a reținut ca dupa relațiile intime din perioada concepției, parțile s-au casatorit, dar ulterior soțul a introdus acțiunea de tagaduire a paternitații. (Nepublicata).

Codul familiei admite acțiunea in tagaduirea paternitații, in art.54 alin.1, potrivit caruia "paternitatea poate fi tagaduita, daca este cu neputința ca soțul mamei sa fie tatal copilului". Intr-o speța a Curții Constituționale, decizia nr. 453 din 2 decembrie 2003, publicata in M. Of. nr. 51 din 21 ianuarie 2004 se face referire la acțiunea in tagada paternitații.

Obiectul excepției de neconstituționalitate il reprezinta dispozițiile art. 55 alin. 1 din Codul familiei, referitoare la prescripția acțiunii in tagaduirea paternitații introdusa de tatal copilului, care, in opinia autorului excepție de neconstituționalitate, ar nesocoti prevederile art. 16 alin. 1 din Constituție. Excepția este neintemeiata.

Curtea constata ca din textul de lege criticat nu rezulta un regim discriminatoriu, intre copilul nascut in timpul casatoriei, mama copilului și tatal acestuia, in privința termenului de exercitare a acțiunii in tagaduirea paternitații.

Textul de lege reglementeaza termenul in care tatal copilului nascut in timpul casatoriei poate sa introduca acțiune in tagaduirea paternitații, fara sa cuprinda nici o precizare cu privire la termenul in care aceasta acțiune ar putea fi introdusa de mama copilului sau de copilul nascut in timpul casatoriei, ceea ce se explica prin modul in care legiuitorul a conceput regimul filiației fața de tata. In absența unei dispoziții legale prin care sa se stabileasca termenulin care acțiunea in tagaduirea paternitații poate fi pornita de mama sau de copil, Curtea nu are posibilitatea sa constate existența vreunei discriminari ramanand in competența instanței de judecata sa faca interpretarea și aplicarea corecta a legii. Printr-o opinie separata, unul din judecatorii Curții considera ca textul legal contestat contravine prevederilor art. 16 alin. 1 din Constituție.

Potrivit prevederilor art. 54 din Codul familiei, " Acțiunea in tagaduirea paternitații poate fi pornita de oricare dintre soți, precum și de catre copil; ea poate fi continuata de moștenitori. Acțiunea se introduce de catre soțul mamei impotriva copilului ; daca acesta este decedat, acțiunea se pornește impotriva mamei sale. Mama sau copilul introduce acțiune impotriva soțului mamei; daca acesta este decedat , acțiunea se pornește impotriva moștenitorilor lui. Daca titularul acțiunii este pus sub interdicție, acțiunea va putea fi pornita de tutore. Mama copilului va fi citata in toate cazurile in care nu formuleaza ea insași acțiunea".

Codul familiei prevede in art. 49, ca recunoașterea care nu corespunde adevarului poate fi contestata. Legea prevede ca poate face contestarea recunoașterii orice persoana interesata, rezultand, deci, ca și femeia care a facut recunoașterea ar putea sa-și conteste propria recunoaștere, daca iși da seama ca s-a inșelat in privința celor recunoscute și face dovada in acest sens. In cazul in care contestarea recunoașterii de filiație o face insași autoarea recunoașterii, aceasta contestare indeplinește funcția unei revocari a marturisirii facuta prin eroare de fapt, la care se refera art. 1206 Codul civil. Acțiunea in contestarea recunoașterii maternitații poate fi introdusa și de catre procuror. Ea poate fi introdusa oricand, fiind imprescriptibila, iar in dovedirea sa, pot fi intrebuințate orice fel de mijloace de proba. Acțiunea in contestarea recunoașterii de maternitate are ca efect, daca este admisa, desființarea cu efect retroactiv a legaturii de filiație.

Prin contestarea recunoașterii paternitații ințelegem acea acțiune prin care se urmarește inlaturarea legaturii de filiație care a fost stabilita intre un barbat și un copil prin recunoaștere, ca urmare a faptului ca recunoașterea paternitații nu corespunde adevarului. Potrivit prevederilor art. 58 Codul familiei, acțiunea in contestarea paternitații poate fi introdusa de orice persoana care dovedește un interes nepatrimonial sau patrimonial. Contestarea recunoașterii de paternitate poate fi facuta de: copilul recunoscut; moștenitorii copilului recunoscut; mama copilului; autorul recunoașterii; moștenitorii autorului recunoașterii; cel care a facut o recunoaștere anterioara și procuror. Acțiunea in contestarea recunoașterii de paternitate poate fi dovedita cu orice mijloace de proba. Regula este, ca sarcina probei incumba reclamantului. Acțunea este imprescriptibila.

Prin acțiunea in contestarea filiației din casatorie se tinde a se face dovada, ca prezumția de paternitate nu-și gasește aplicarea, deoarece parinții copilului nu sunt casatoriți sau copilul a fost nascut anterior incheierii casatoriei sau dupa data desfacerii sau incetarii casatoriei. Acțiunea in contestarea paternitații din casatorie poate fi introdusa de orice persoana interesata și are un caracter imprescriptibil.

Prin desființarea casatoriei se ințelege ștergerea efectelor juridice ale casatoriei pentru viitor și pentru trecut, ca o sancțiune a nerespectarii condițiilor de valabilitate a acesteia. In literatura juridica și practica judiciara termenul nulitate este intrebuințat, uneori, și pentru a desemna sancțiunea care intervine pentru nevalabilitatea actului juridic in general și in particular, pentru nevalabilitatea casatoriei.

Potrivit prevederii Legii nr. 273/2004 art. 54, 56, 57, 58, 59, 60 "adopția inceteaza prin desfacere sau ca urmare declararii nulitații acesteia. Adopția este nula, daca fost incheiata in alt scop decat cel al ocrotirii interesului superior al copilului sau cu incalcarea oricaror condiții de fond sau de forma prevazute de lege. Cu toate acestea, instanța va putea respinge cererea de declarare a nulitații adopției, daca va constata ca menținerea adopției este in interesul celui adoptat. Acțiunea in declararea nulitații adopției aparține oricarei persoane interesate. Dupa dobandirea de catre adoptat a capacitații depline de exercițiu, acțiunea aparține numai acestuia. Cauzele privind declararea nulitații adopției se judeca cu citarea: adoptatorului sau, dupa caz, a familiei adoptatoare; adoptatului care a dobandit capacitate deplina de exercițiu și direcției in a carei raza teritoriala se afla domiciliul copilului sau, in cazul adopțiilor internaționale, a oficiului. In situația incetarii adopției ca urmare a declararii nulitații acesteia, adoptatul redobandește numele de familie avut inainte de incuviințarea adopției. Hotararile judecatorești privitoare la nulitatea adopției, ramase irevocabile, se comunica Oficiului de catre direcție, in vederea efectuarii mențiunilor necesare in Registrul național pentru adopții" .

Acțiunea in modificare de stat este acea acțiune prin care se urmarește o schimbare, doar pentru viitor, in starea civila a persoanei, cea anterioara fiind necontestata. Sunt asemenea acțiuni cea de divorț (art. 37-44 Codul familiei), cea in desfacerea adopției, reglementata de fostul art. 22 din O.U.G. nr. 25/1997 cu privire la regimul juridic al adopției.

Titularl acțiunii de divorț este soțul, acțiunea avand un caracter strict personal[7].

Nu pot introduce acțiunea de divorț creditorii soților, pe calea acțiunii oblice, deoarece este o acțiune strict personala. Moștenitorii soților nu pot introduce acțiunea și nici nu o pot continua, dupa decesul soțului, deoarece, in acest ultim caz, casatoria inceteaza prin decesul soțului. Procurorl nu poate introduce acțiunea, insa poate interveni in proces, in orice faza procesuala, mai ales cand din casatorie au rezultat copii.

Soțul care sufera de alienație sau debilitate mintala poate introduce acțiunea de divorț in momentele sale de luciditate pasagera. In cazul soțului pus sub interdicție, aceta nu poate introduce acțiunea, nici chiar in momentele de luciditate pasagera, deoarece, in pocesul de divorț, este nevoie ca luciditatea sa fie prezenta tot timpul.

Exista insa și concepția ca soțul pus sub interdicție poate introduce cererea de divorț, in momentele sale de luciditate, pentru ca, altfel, ar insemna ca o incapacitate de exercițiu sa se transforme intr-o incapcitate de folosința.

Ordonanța de urgența nr. 25 ̸ 1997 a reglementat desfacerea adopției ca instituție juridica prin care efectele adopției inceteaza pentru viitor. Intrucat incuviințarea adopției s-a facut de catre instanța judecatoreasca in interesul superior al minorului, pe cale de consecința și desfacerea adopției trebuie sa fie subordonata aceluiași interes.

Acțiunea pentru desfacerea adopției. Legea a reglementat competența a doua persoane care pot cere desfacerea adopției: copilul adoptat care a implinit varsta de 10 ani și comisia pentru protecția copilui de la domiciliul acestuia.

Noua reglementare a restrans sfera persoanelor care pot cere desfacerea adopție, in raport cu vechea reglementare, unde, potrivit art. 81 Codul familiei, adoptatul, parinții firești ai acestuia, instituțiile de ocrotire, autoritatea tutelara și orice organ ale administrașiei de stat puteau cere instanței judecatorești, sdesfacerea adopției, daca aceasta era in interesul adoptatului.

Desfacerea adopției iși produce efectele pe data ramaneri definitive și irevocabile a hotararii judecatorești prin care s-a pronunțat desfacerea adopției. Potrivit legii, desfacerea adopției trebuie inscrisa in actele de stare civila. Inscrierea desfacerii adopției in actele de stare civila se face prin comunicarea hotararii judecatorești, definitive și irevocabile, la serviciul starii civile care a intocmit actul de naștere al adoptatului și noul act de naștere al acestuia, in urma adopției.

2.1.Dupa sfera persoanelor indreptațite sa le exercite, acțiunile de stare civila se impart in: acțiuni ce pot fi pornite numai de catre titularul starii civile, cu excluderea altor persoane (din care fac parte: acțiunea de divorț, acțiunea in anulabilitate casatoriei), acțiuni ce pot fi intentate de titular, reprezentantul legal și procuror (din care fac parte: acțiunea in stabilirea maternitații, acțiunea in stabilirea paternitații, acțiunea in desfacerea adopției) și acțiuni ce pot fi intentate de orice persoana interesata (precum: acțiunea in contestarea recunoașterii de maternitate ori de paternitate, acțiunea in contestarea filiației din casatorie, acțiunea in nulitate absoluta a casatoriei ori a adopției). Intr-o speța a Curții Supreme de Justiție, Secția civila, decizia nr. 3064 din 8 octombrie 1996 se face referire la nulitatea adopției.

Valabilitatea adopției incheiate fara consimțamantul parinților celui adoptat este examinata in raport cu interesele minorului și cu aprecierea data acestei situații de catre parinții firești, singuri in masura sa ceara desfacerea adopției pentru lipsa consimțamantului lor. In ceea ce privește lipsa consimțamantului celorlalte persoane la care se refera art. 70 C. fam. (adoptatorul și minorul, daca au implinit varsta de 10 ani), legea nu prevede nici o derogare de la dreptul comun. Deci, lipsa consimțamantului acestor persoane, consimțamant care - analizat prin prisma celui adoptat - are o semnificație afectiva, nulitatea adopției putand fi invocata de catre oricine are unu interes in constatarea aspectului respectiv.

2.2.Dupa corelația lor cu prescripția extinctiva, acțiunile de stare civila se impart in: acțiuni imprescriptibile, care formeaza regula; acțiuni prescriptibile, care formeaza excepția, și anume: acțiunea in anulabilitatea casatoriei, adopției ori recunoașterii de filiație, acțiunea in tagada paternitații, acțiunea in stabilirea paternitații copilului din afara casatoriei.

Prin domeniul prescripției extintive se ințelege, "sfera drepturilor subiective civile ale caror acțiuni cad sub incidența acestei instituții" a dreptului civil . Prescripția extinctiva este modul de stingere a dreptului la acțiune prin neexercitarea acestuia in termenul stabilit de lege .

In privința modului de stabilire a paternitații se face distincția intre copilul din casatorie și cel din afara casatoriei.

Paternitatea copilului din casatorie se stabilește din prezumția de paternitate, iar paternitatea copilului din afara casatoriei se stabilește prin recunoaștere sau prin acțiune in justiție pentru stabilirea paternitații.[10]

Tagada paternitații

Paternitatea poate fi tagaduita, daca este cu neputința ca soțul mamei sa fie tatal copilului.

Acțiunea in tagaduirea paternitații poate fi pornita numai de soț; moștenitorii acestuia pot continua acțiunea pornita de el.

Curtea Constituționala prin Decizia nr. 349/2001, a stabilit ca dispozițiile art.54 alin. 2 din Codul familiei sunt neconstituționale in masura in care nu recunosc decat tatalui, iar nu și mamei și copilului nascut in timpul casatoriei, dreptul de a porni acțiunea in tagaduirea paternitații.

Daca soțul este pus sub interdicție, acțiunea acțiunea va putea fi pornita de tutore, insa numai cu incuviințarea autoritații tutelare.

In toate cazurile, mama copilului va fi citata.

Acțiunea se prescrie in termen de șase luni de la data cand tatal a cunoscut nașterea copilului.

In cazul in care,mai inainte de implinirea acestui termen, tatal a fost pus sub interdicție, un nou termen curge pentru tutore de la data cand acesta a aflat despre nașterea copilului.

Daca acțiunea nu a fost de acesta, ea poate fi pornita de tata dupa ce i s-a ridicat interdicția, inauntrul unui nou termen de șase luni.

Termenul de prescripție de 6 luni se aplica și in cazul mamei precum și de la data luarii la cunoștința de catre copil.

Anularea casatoriei intervine in cazul nerespectarii unor condiții de fond și de forma. Nerespectarea condițiilor de fond pozitive la casatorie atrage sancțiunea nulitații absolute a casatoriei. In cazul vicierii consimțamantului unuia dintre soți ( prin eroare, dol sau violența), sancțiunea este nulitatea relativa a casatoriei. Inexistența scopului casatoriei (intemeierea unei familii) , face ca actul casatoriei sa fie fictiv și sancțiunea este nulitatea absoluta a casatoriei.

Reglementarea amanunțita a condițiilor de forma ale casatoriei s-a facut in scopul ca cei care se casatoresc sa nu fie puși in situația de a incheia un act juridic de o asemenea importanța, care sa fie lovit de nulitate absoluta sau anulabil, ajungandu-se la desființarea casatoriei cu toate efectele sale negative.

Caracterele juridice ale casatoriei impun o forma juridica speciala a acesteia, adica formalitați premergatoare și concomitente ale casatoriei, care sa asigure indeplinirea condițiilor de fond ale casatoriei, publicitatea casatoriei și probe acesteia.

Condițiile de forma ale casatoriei pot fi clasificate in dirimante, sancționate cu nulitatea absoluta a casatoriei (spre exemplu, lipsa publicitații casatoriei, neluarea consimțamantului soților de catre delegatul de stare civila, lipsa martorilor, lipsa declarației de casatorie, absența soților sau a unuia dintre ei la momentul luarii consimțamantului) și relative care trebuie sa se realizeze, dar care nu atrag nulitatea absoluta a casatoriei ci doar sancțiuni pentru delegatul de stare civila.