Contraventia si abaterea disciplinara

Contraventia si abaterea disciplinara

Spre deosebire de infractiune, intre contraventie si abaterea disciplinara nu exista asemanari esentiale. Totusi analiza comparativa a acestor forme de ilicit este prilejuita doar de faptul ca in societatea socialista, datorita tendintei de dezincriminare a unor infractiuni care se considera ca prezinta un pericol social mai redus, unele dintre aceste au fost calificate contraventii iar altele abateri disciplinare. Pe de alta parte, a existat tendinta "contraventionalizarii" abaterilor disciplinare, in sensul in care foarte multe fapte, care prin natura lor, constituiau veritabile abateri disciplinare au fost prevazute si sanctionate drept contraventii. Diferentele notabile constau in diferentele existente in valorile ocrotite, sistemul sanctionar si procedura aplicabila.

Potrivit Codului Muncii, abaterea disciplinara este definita astfel: "incalcarea cu vinovatie de catre cel incadrat in munca-indiferent de functie sau postul pe care il ocupa-a obligatiilor sale, inclusiv normelor de comportare". Abaterea disciplinara reprezinta conditia necesara-unicul temei pentru declansarea raspunderiidisciplinare, dupa cum contraventia este temeiul declansarii raspunderii contraventionale. Atat abaterea disciplinara cat si contraventia sunt fapte ilicite, antisociale, care prezinta pericol social, comise cu vinovatie. Insa, spre deosebire de contraventie, abaterea disciplinara prezinta o periculozitate cantonata, prin insasi continutul sau, la campul raporturilor de munca dintr-o anumita unitate. Contraventia, chiar daca se savarseste intr-o societate comerciala de catre personalul sau, are o rezonanta mai larga depasind cadrul acesteia.

In primul rand, contraventia aduce atingere unor valori sociale generice, in timp ce abaterea disciplinara lezeaza doar anumite relatii sociale referitoare la disciplina muncii. Datorita acestei trasaturi a contraventiei, in doctrina se admite cumulul raspunderii contraventionale cu raspunderea disciplinara. Este important de mentionat ca este posibil cumulul raspunderii contraventionale cu cea disciplinara fara ca astfel sa se incalce principiul non bis in idem adica principiul care nu mai permite declansarea unei noi judecati cu privire la aceeasi fapta si aceeasi persoana, daca acestea au facut obiectul unei judecati pentru care exista o hotarare definitiva. Ratiunea acestei solutii se afla in sfera de relatii sociale diferite ocrotite de fiecare din cele doua categorii de norme. Sanctionarea contraventionala a unei persoane pentru o fapta determinata nu inlatura sanctionarea aceleiasi persoane, pentru aceeasi fapta, cu o sanctiune disciplinara

Spre deosebire de actele normative care prevad si sanctioneaza contraventiile, descriind, in mod explicit aceste fapte ilicite, legislatia muncii ca regula, nu cuprinde enumerarea abaterilor disciplinare.Abaterile disciplinare sunt determinate doar implicit prin aratarea obligatiilor de serviciu ale salariatilor. Ca urmare, pentru a stabili daca o anumita fapta constituie abatere disciplinara este necesar sa se vada daca sunt intrunite elementele constitutive ale abaterii si apoi sa se analizeze prin prisma trasaturilor generale ale faptei si in ordinea fireasca a cauzalitatii, daca urmarile daunatoare asupra relatiilor de munca din acea unitate sunt efectul direct al faptei salariatului, precum si in masura in care efectul daunator prezinta gradul de intensitate minim care sa justifice declansarea raspunderii disciplinare.

Sub aspectul laturii obiective, atat in cazul raspunderii disciplinare, cat si in cazul cele contarventionale suntem in prezenta unei fapte ilicite, contrara unor norme juridice, dar diferita sub aspectul gravitatii, al periculozitatii urmarilor pe care le produc, adica a gradului de perturbare a relatiilor sociale. Aceeasi fapta poate constitui in functie de o seama de elemente cum ar fi importanta obiectului ocrotit, imprejurarile in care a fost comisa fapta, felul si intensitatea vinovatiei, scopul urmarit, importanta faptei, etc., fie abatere disciplinara, fie contraventie sau si una si alta. Gravitatea si periculozitatea sociala a rezultatului faptei constituie in ultima analiza elementul laturii obiective care exprima cel mai bine diferentele de grad, de intensitate, situand o anumita fapta concreta deasupra sau dedesubtul pragului care separa cele doua raspunderi si determina dozarea gradata a sanctiunii inauntrul fiecaruia dintre ele. In acelasi timp, in functie de acest indice de periculozitate, reflectat in urmarile ei directe, fapta se situaza dedesubtul sau deasupra limitei minime a reglementarii si a raspunderii juridice, in general. O fapta al carei efect daunator este imperceptibil , apare ca vadit lipsita de importanta si nu angajeaza niciun fel de raspundere. Trebuie precizat ca subiectul unei abateri disciplinare este intotdeauna determinat, circumstantiat, calificat si anume un salariat sau angajat pe baza unui contract de munca, pe cand un contravenient, chiar autor al unei contraventii prevazuta in cazul personalului societatilor comerciale poate sa nu aiba aceasta calitate. Intr-adevar, administratorii societatilor comerciale, de exemplu, fie ei asociati sau neasociati isi exercita functia de multe ori in baza doar a unui raport civil(contract de mandat). Intr-o asemena ipoteza, un astfel de administrator nu va raspunde disciplinar, ci conform regulilor mandatului si bineinteles, cand este cazul contraventional.

O alta deosebire esentiala decurge din modul in care aceste fapte sunt prevazute in dreptul obiectiv. Daca in ceea ce priveste contraventia opereaza principiul legaltatii stabilirii si sanctionarii contraventiilor, abaterile disciplinare nu sunt prevazute expres intr-o norma juridica, ele constituid, incalcari ale legislatiei muncii. Astfel, se considera ca raspunderea disciplinara intervine ori de cate ori persoana incadrata in munca incalca prin fapta sa, savarsita cu vinovatie, obligatia de a respecta disciplina muncii instituita in unitatea in care isi desfasoara activitatea.

Daca sanctiunile contraventionale principale sunt avertismentul, amenda si prestarea unei activitati in folosul comunitatii, fiind prevazute in legea cadru, sanctiunile disciplinare sunt mai variate putand fi prevazute inclusiv in anumite acte specifice cum sunt statutele de personal sau regulamantele interne. In ceea ce priveste procedura aplicabila, daca in materie disciplinara angajatorul este competent sa constate incalcarile legislatiei muncii care constituie abatere disciplinara, contraventiile sunt constatate intotdeauna de agentii constatatori competenti, prevazuti in actul normativ special de stabilire a contraventiilor.