Functionarii publici

Functionarii publici

Sondajul de opinie realizat in randul cetatenilor Bucurestiului a evidentiat perceptia acestora asupra coruptiei si generalizarii fenomenului in randul functionarilor publici (fig. 2).

Functionarii publici reprezinta resursele umane ale administratiei publice, care, alaturi de cele materiale si banesti, asigura conditiile de functionare a acesteia26 .

Administratia publica se legitimeaza numai prin scopul sau de satisfacere a intereselor publice, generale, astfel ca orice incercare de utilizare in scopuri personale a functiei publice este inadmisibila.

Functia publica reprezinta situatia juridica a persoanei fizice investite legal cu atributii in realizarea competentei unei autoritati sau institutii publice. Situatia juridica respectiva consta in ansamblul drepturilor si obligatiilor care formeaza continutul raportului juridic complex dintre persoana fizica respectiva si organul care a investit-o in functia publica.

Din sfera functionarilor publici sunt eliminate persoanele care fac parte din personalul de lucru al autoritatilor si institutiilor publice, care efectueaza activitati de secretariat- administrative, protocol, gospodarire, intretinere-reparatii si de deservire carora li se aplica legislatia muncii.

Pentru respectarea principiului legalitatii administratiei publice nu este suficient ca atributiile care formeaza diferitele functii publice in cadrul structurilor administratiei sa aiba caracter legal, ci este necesar sa fie detinute in mod legal de catre cei care le exercita, deci acestia sa fie abilitati, investiti legal.

Cu exceptia functiilor alese, functionarii publici sunt investiti in functie printr-un act administrativ de numire, unilateral.

Este important de subliniat insa ca functionarul public este investit cu atributiile care ii alcatuiesc competenta, nu de catre cei care l-au numit, ci de catre lege, care organizeaza functiunea in vederea satisfacerii unui interes general. Legea organizeaza functia cu atributiile stabilite pentru aceasta si oricare persoana, care intruneste conditiile legii, poate aspira la exercitarea functiei respective.

Conform legii nr. 188/1999 privind statutul functionarilor publici27 , pentru a ocupa o functie publica, o persoana trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:

a) are numai cetatenia romana si domiciliul in Romania;

b) cunoaste limba romana, scris si vorbit;

c) are varsta de 18 ani impliniti;

d) are capacitate deplina de exercitiu;

e) are o stare de sanatate corespunzatoare functiei pentru care candideaza, atestata pe baza de examen medical de specialitate;

f) indeplineste conditiile de studii prevazute de lege pentru functia publica;

g) nu a fost condamnata pentru savarsirea unei infractiuni care ar face-o

incompatibila cu exercitarea functiei publice;

h) a castigat concursul sau a promovat examenul organizat pentru ocuparea functiei

publice.

Prin numirea in functia publica, functionarul este investit cu un statut legal in care sunt prevazute drepturile si obligatiile acestuia.

Fiecare functionar public are un drept personal la avansare in functie, la inamovibilitate sau stabilitate, la salariu etc.

In acest sens, fiecarui functionar public i se intocmeste un dosar profesional care cuprinde:

a) documentul de numire in functie, documentul de atestare a studiilor si cel privind depunerea juramantului;

b) documentele privind evaluarea anuala a activitatii acestuia, avansarile in functii,

trepte, clase, grade sau categorii, precum si sanctiunile disciplinare ce i-au fost aplicate, ordonate cronologic si fara discontinuitati.

In dosarul profesional al functionarului public nu vor fi introduse documente care fac referire la activitatile sau la opiniile sale politice, sindicale, religioase sau de orice alta natura. Dosarele profesionale ale functionarilor publici vor fi tinute in evidenta Agentiei Nationale a Functionarilor Publici, organism infiintat in vederea crearii si dezvoltarii unui corp profesionist de functionari publici.

Legea privind statutul functionarilor publici recunoaste acestora urmatoarele drepturi:

a) dreptul la opinie, interzicand totodata orice discriminare intre functionarii politici pe criterii politice, sindicale, religioase, etnice, de sex, stare materiala, origine sociala sau de orice alta natura;

b) dreptul de asociere sindicala;

c) dreptul la greva, in conditiile legii;

d) dreptul la salariu;

e) dreptul la uniforma gratuita;

f) dreptul la odihna;

g) dreptul la pensie si la celelalte drepturi de asigurari sociale de stat, potrivit legii;

h) dreptul la protectie - care implica dreptul la conditii normale de munca si igiena, de natura a le ocroti sanatatea si integritatea fizica, dreptul la asistenta medicala, proteze si medicamente, dreptul la schimbarea compartimentului sau a autoritatii ori institutiei publice in care isi desfasoara activitatea pentru motive de sanatate;

i) dreptul la protectia legii;

j) dreptul la despagubire in cazul in care a suferit din culpa autoritatii sau a institutiei publice, un prejudiciu material in timpul indeplinirii atributiilor de serviciu.

Totodata legea reglementeaza si indatoririle functionarilor:

a) indeplinirea cu profesionalism, loialitate, corectitudine si in mod constiincios a atributiilor de serviciu;

b) indatorirea de a se abtine de la exprimarea sau manifestarea convingerilor politice;

c) indatorirea de subordonare ierarhica;

d) indatorirea de a pastra secretul de stat si secretul de serviciu;

e) indatorirea de a pastra confidentialitatea in legatura cu faptele, informatiile sau documentele de care iau cunostinta in exercitarea functiei;

f) indatorirea de a se arata demni de consideratia si increderea pe care o impune

pozitia lor oficiala si sa se abtina de la orice acte de natura sa compromita prestigiul functiei pe care o detin (cum ar fi solicitarea sau acceptarea, direct sau indirect, pentru el sau pentru altii, in considerarea functiei lor publice, daruri sau alte avantaje);

g) indatorirea de a prezenta declaratia de avere conducatorului autoritatii sau institutiei publice, la numirea si la eliberarea din functie;

h) indatorirea de a rezolva lucrarile repartizate de conducatorul compartimentului in care lucreaza;

i) indatorirea de respectare a competentei functiei care implica interzicerea

functionarului public de executie de a primi direct cereri a caror rezolvare intra in competenta sa sau de a interveni pentru solutionarea acestora;

j) indatorirea de a-si perfectiona pregatirea profesionala.

Legea instituie si o serie de norme de incompatibilitate. Astfel, calitatea de functionar public este incompatibila cu orice alta functie publica, cu exceptia calitatii de cadru didactic.

Functionarii publici nu pot detine functii in regiile autonome, societatile comerciale ori in alte unitati cu scop lucrativ si nu pot exercita la societati comerciale cu capital privat activitati cu scop lucrativ care au legatura cu atributiile ce le revin din functiile publice pe care le detin si nu pot fi mandatari ai unor persoane in ceea ce priveste efectuarea unor acte in legatura cu functia pe care o indeplinesc.

In concluzie legea nr.188/1999 stabileste cateva principii pentru buna functionare a unui corp de functionari publici independent de imixtiunile politicienilor abuzivi. In preajma alegerilor generale din 2000, au fost frecvent exprimate opinii in legatura cu necesitatea elaborarii unui statut al functionarilor publici, care, asa cum am specificat mai sus, trebuia sa fie adoptat inca din 1994, la cererea Parlamentului. In lipsa acestui statut functionarii publici sunt "tinta politicianismului abuziv", aceasta insemnand ca managerii din administratia publica sunt numiti pe baza alocarii posturilor din fiecare institutie potrivit cu structura coalitiei politice la putere si a negocierilor dintre partidele politice .

Conform Programului national de actiune impotriva coruptiei29 una din problemele abordate este aceea a alimentarii coruptiei de catre punctele slabe din adminstratia publica.

Solutia adoptata prin Programul national de prevenire a coruptiei este aceea a reformarii managementului in sectorul public si a instituirii unui sistem de selectare, promovare si evaluare periodica a functionarilor publici, bazat exclusiv pe recunoasterea obiectiva a meritelor si performantelor profesionale ale acestora.

Prevenirea coruptiei in administratia publica, se arata in Program, trebuie fundamentata pe reformarea managementului sectorului public prin instituirea si dezvoltarea unui sistem obiectiv de selectie, promovare si evaluare a functionarilor publici, prin imbunatatirea calitatii serviciilor publice, reconsiderarea relatiei cetatean- functionar public, stoparea birocratiei si, nu in ultimul rand, prin eliminarea surselor de coruptie din administratia fiscala si vamala. Aplicarea strategiei si a programului de guvernare in domeniul managementului functiei publice si a functionarilor publici este asigurata incepand cu anul 2001 de catre Agentia Nationala a Functionarilor Publici, organ de specialitate al administratiei publice centrale, organizata in subordinea Ministerului Administratiei Publice (fig. 3).

In ultimele luni ale anului 2001 au fost adoptate o serie de acte normative care se inscriu in directia aratata de strategia guvernamentala de actiune impotriva coruptiei si care stabilesc metodologia de evaluare a performantelor profesionale individuale ale functionarilor publici30 , reglementeaza organizarea perioadei de stagiu, conditiile de evaluare si regulile specifice aplicabile functionarilor publici31 , organizarea si desfasurarea concursurilor si examenelor pentru ocuparea functiilor publice32 .

Statutul functionarilor publici contine dispozitii si in legatura cu raspunderea acestora. Astfel, incalcarea, cu vinovatie, a indatoririlor de serviciu atrage raspunderea disciplinara, contraventionala, civila sau penala, dupa caz.

Referitor la raspunderea penala a functionarilor publici aceasta intervine atunci cand savarsesc fapte care indeplinesc conditiile legale pentru a fi catalogate ca fiind infractiuni. Dintre infractiuni, cele care intereseaza in studiul de fata sunt legate de coruptie. Infractiunile ce se pot circumscrie acestei notiuni sunt cuprinse in Codul Penal, in titlul VI, Capitolul I, intitulat "Infractiuni de serviciu sau in legatura cu serviciul". Cea mai raspandita este cea de luare de mita, definita de lege ca fiind "fapta functionarului care, direct sau indirect, pretinde ori primeste bani sau alte foloase care nu i se cuvin, ori accepta promisiunea unor astfel de foloase sau nu o respinge, in scopul de a indeplini, a nu indeplini, ori a intarzia indeplinirea unui act privitor la indatoririle sale de serviciu sau in scopul de a face un act contrar acestor indatoriri". Legea pedepseste si traficul de influenta si primirea de foloase necuvenite, aceasta din urma fiind "primirea de catre un functionar, direct sau indirect, de bani ori de alte foloase, dupa ce a indeplinit un act in virtutea functiei sale si la care era obligat in temeiul acesteia".

Legea privind prevenirea, descoperirea si sanctionarea faptelor de coruptie33 largeste sfera infractiunilor de coruptie adaugand celor prevazute de Codul penal unele infractiuni noi: cele asimilate infractiunilor de coruptie si cele in legatura directa cu infractiunile de coruptie.

Cu toate acestea, sondajele de opinie din ultimii ani reflecta o realitate in care coruptia face parte din viata de zi cu zi a cetatenilor. In cadrul sondajului de opinie publica realizat la nivelul municipiului Bucuresti, la intrebarea Cat de des vi s-a intamplat ca functionarii publici sa va creeze greutati cu scopul de a primi bani sau cadouri?", raspunsurile au fost in proportie de aproape 80% ca acest lucru se intampla mai mult sau mai putin frecvent.

Conform Barometrului de opinie publica din noiembrie 2001, in situatia ipotetica in care o persoana ar avea nevoie de un act sau aprobare oficiala iar functionarul public i-ar cere sa astepte si ar amana-o, 55% dintre respondenti considera ca persoana in cauza ar trebui sa ceara functionarului sa-si faca datoria, iar 24% s-ar plange la seful functionarului. Nota aparte fac persoanele trecute prin experienta oferirii de cadouri catre diversi reprezentanti institutionali. Acest grup transmit persoanei aflate in situatia ipotetica expusa lectia invatata din propria experienta - in rezolvarea unei probleme oarecare pe canale institutionale, doar doua metode garanteaza reusita: "sa oferi functionarului un cadou" (9%) si "sa gasesti un prieten cu relatii" (9%)

7. Procedura de control a averii demnitarilor, magistratilor, functionarilor publici si a unor persoane cu functii de conducere

Functia publica nu trebuie sa fie o ocazie sau un mijloc de a deveni mai bogat. Aceasta este si ratiunea pentru care detinatorii de functii publice trebuie sa-si declare averile inainte de a fi alesi si la parasirea functiei respective.

Prin Legea nr.115/1996 s-a instituit obligatia ca demnitarii, magistratii, functionarii publici, precum si unele persoane cu functii de conducere din cadrul regiilor autonome, Fondului Proprietatii de Stat, Bancii Nationale a Romaniei si a bancilor cu capital total sau majoritar de stat sa isi declare averea. In egala masura legea permite si declansarea unei proceduri de control in cazul in care exista dovezi certe ca unele bunuri sau valori nu au fost dobandite in mod licit.

Presedintele Romaniei, deputatii, senatorii, membrii Guvernului, secretarii si subsecretarii de stat, precum si cei asimilati acestora, magistratii, consilierii judeteni si locali, primarii, functionarii publici care isi desfasoara activitatea in cadrul autoritatilor publice centrale ori locale, membrii consiliilor de administratie si persoanele care detin functii de conducere, de la directori, inclusiv, in sus, in cadrul regiilor autonome de interes national sau local, societatilor comerciale cu capital majoritar de stat, Fondului Proprietatii de Stat, Bancii Nationale a Romaniei, bancilor cu capital de stat, total sau majoritar, au obligatia sa-si declare averea, in conditiile prevazute de Legea nr.115/1996.

Declaratia de avere se face in scris, pe propria raspundere, si cuprinde bunurile proprii, bunurile comune si cele detinute in indiviziune, precum si cele ale copiilor aflati in intretinere, potrivit modelului prevazut in anexa la lege. Declaratia de avere se depune in termen de 15 zile de la data numirii sau alegerii in functie. In situatia functiilor eligibile, care presupun validarea, depunerea declaratiei se face inaintea acesteia. Persoanele ce intra sub incidenta acestei legi au obligatia ca, la incheierea mandatului sau la incetarea activitatii, sa depuna o noua declaratie cu privire la averea pe care o detin la acea data.

Functionarii publici si persoanele cu functii de conducere depun declaratia de avere la autoritatea publica sau, dupa caz, la persoana care, potrivit Constitutiei sau legii, a emis actul de numire in functie. Ei au obligatia sa actualizeze declaratia din 4 in 4 ani.

Consilierii judeteni si locali, precum si primarii depun declaratia de avere la prefecti. Autoritatea publica sau persoana indreptatita sa primeasca si sa pastreze declaratia de avere va elibera depunatorului o dovada de primire.

Conform legii, declaratia de avere reprezinta un act personal si irevocabil, este confidentiala si nu poate fi consultata decat in cazurile si in conditiile prevazute de lege. Ea trebuie sa cuprinda si actele de instrainare cu titlu oneros sau gratuit, facute in timpul exercitarii mandatului sau al indeplinirii functiei, a bunurilor de valoare cuprinse in declaratia initiala.

Nedepunerea declaratiei din motive imputabile, in termen de 15 zile de la incetarea activitatii, conduce la declansarea din oficiu a procedurii de control. Aceasta se declanseaza si in cazul in care exista dovezi certe ca unele bunuri ori valori nu puteau fi dobandite din veniturile legale realizate de persoana in cauza sau pe alte cai licite.

Procedura de control cuprinde doua faze: faza de cercetare si faza de judecata. Cercetarea se desfasoara de catre comisii constituite in acest scop pe langa fiecare

curte de apel si formate din doi judecatori si un procuror.

Comisia de cercetare va incepe actiunea de control de indata ce este sesizata cu o cerere de cercetare. Cererea de cercetare poate fi facuta de catre:

a) primul-procuror al parchetuiui de pe langa curtea de apel sau conducatorul autoritatii publice la care a functionat ori functioneaza cel a carui avere este supusa cercetarii;

b) persoanele care ocupa functiile sau demnitatile publice care fac obiectul controlului si carora li s-au adus imputari publice cu privire la provenienta averii pe care o detin.

Prim-procurorul si conducatorul autoritatii publice pot fi sesizati de catre orice cetatean care are cunostinta si care furnizeaza indicii certe ca o persoana a dobandit bunuri de valoare pe care nu le-ar fi putut dobandi din veniturile legale realizate de persoanele in cauza sau pe alte cai licite.

Daca persoana a carei avere este supusa controlului este casatorita, controlul se extinde si asupra averii si veniturilor dobandite de celalalt sot. Sunt supuse controlului si bunurile de valoare ce fac obiectul declararii, realizate prin persoane interpuse sau transmise cu titlu oneros catre ascendenti, descendenti, frati, surori si afinii de acelasi grad, precum si cele transmise cu titlu gratuit catre orice persoana.

Faza de judecata se desfasoara intotdeauna cu citarea Ministerului Finantelor, in calitate de reprezentant al statului. Participarea procurorului este obligatorie, dar judecatorii si procurorul care au facut parte din comisia de cercetare nu pot participa la judecata.

Daca se constata ca dobandirea unor bunuri anume determinate sau a unei cote-parti dintr-un bun nu este justificata, curtea de apel va hotara fie confiscarea bunurilor sau a cotei-parti nejustificate, fie plata unei sume de bani, egala cu valoarea bunului, stabilita de instanta pe baza de expertiza. In cazul obligarii la plata contravalorii bunului, instanta va stabili si termenul de plata.

Daca in legatura cu bunurile a caror provenienta este nejustificata rezulta savarsirea unei infractiuni, instanta trimite dosarul la parchetul competent, pentru a analiza daca este cazul sa puna in miscare actiunea penala.

In legatura cu acest act normativ si eficienta lui au fost nenumarate discutii. In primul rand legate de faptul ca prea putini dintre cei vizati au depus la timp aceasta declaratie de avere; apoi Comisia speciala de control a averilor nu a fost instituita pentru ca "nu i-a fost adresata nici o cerere". Exista si o serie de discutii referitoare la caracterul secret ("confidential") al declaratiei, cand in fond, ea reprezinta o informatie de interes public.

Opinia publica si mass-media joaca un rol deosebit de important in combaterea coruptiei, aspect afirmat si subliniat si de documentele internationale care stabilesc planuri si directii de actiune pentru stoparea acestui flagel dar si de Programul national de prevenire a coruptiei care are o sectiune distincta intitulata "Cooperarea institutiilor statului cu societatea civila" si care instituie ca obiectiv major al politicii de prevenire implicarea societatii civile in actiunile de prevenire a coruptiei si informarea opiniei publice cu privire la costurile, cauzele si consecintele coruptiei.

In sondajul de opinie realizat in randul cetatenilor Capitalei pentru a surprinde perceptia lor asupra fenomenului coruptiei, la intrebarea "Cine ar putea juca un rol important in prevenirea si combaterea coruptiei? " raspunsul a fost acela ca Justitia, Politia, cetatenii insisi si presa sunt actorii cei mai importan ti in efortul de limitare a fenomenului (fig. 4).

In legatura cu eforturile facute de presa, conform monitorizarii efectuate in perioada noiembrie 1999 - februarie 2001 publicatiilor Adevarul, Evenimentul Zilei, Romania Libera, Ziua, Academia Catavencu s-a observat ca numarul articolelor care mentioneaza termenul coruptie a crescut semnificativ in ultimele doua trimestre ale anului 2000, (fig. 5) aceasta evolutie fiind legata, cel mai probabil, de utilizarea temei coruptiei in timpul campaniei electorale pentru alegerile parlamentare si prezidentiale din noiembrie 2000.

Utilizarea termenului coruptie variaza in functie de publicatie (fig. 6). Termenul este folosit cel mai frecvent de Romania Libera (20,6%) si apare cel mai rar in Adevarul si Academia Catavencu (14,1%, respectiv 15%). Utilizarea mai putin frecventa a termenului coruptie se asociaza cu substituirea sa prin calificative de tipul hotie, mafie etc.

La discutiile si consultarile care au avut loc cu reprezentantii executivului pe marginea Programului national impotriva coruptiei, organizatiile invitate au subliniat ca transparenta este "cel mai bun dezinfectant pentru banii publici" si au pus accentul pe necesitatea unei corelari a strategiei anticoruptie cu initiativele curente dintre care extrem de importanta era cea legata de accesul la informatiile de interes public.

In luna octombrie a anului 2001 a fost votata de catre Parlament Legea accesului la informatiile de interes public34 care are un potential revolutionar si prin rolul ei in reformarea administratiei publice si in reducerea coruptiei din acest sector pentru ca, prin Legea accesului, institutiile publice sunt obligate sa elaboreze si sa puna la dispozitia cetatenilor - rapoarte, cel putin anuale, privind gestionarea banului public. Sectiunea speciala privitoare la presa obliga institutiile sa furnizeze ziaristilor, in 24 de ore, toate informatiile neclasificate. Legea 544/2001 contine, de altfel, multe alte reglementari privind accesul liber al cetatenilor la informatia de interes public.

Astfel, fiecare autoritate sau institutie publica are obligatia sa comunice din oficiu urmatoarele informatii de interes public:

a) actele normative care reglementeaza organizarea si functionarea autoritatii sau institutiei publice;

b) structura organizatorica, atributiile departamentelor, programul de functionare, programul de audiente al autoritatii sau institutiei publice;

c) numele si prenumele persoanelor din conducerea autoritatii sau a institutiei

publice si ale functionarului responsabil cu difuzarea informatiilor publice;

d) coordonatele de contact ale autoritatii sau institutiei publice, respectiv: denumirea, sediul, numerele de telefon, fax, adresa de e-mail si adresa paginii de Internet;

e) sursele financiare, bugetul si bilantul contabil;

f) programele si strategiile proprii;

g) lista cuprinzand documentele de interes public;

h) lista cuprinzand categoriile de documente produse si/sau gestionate, potrivit legii;

i) modalitatile de contestare a deciziei autoritatii sau a institutiei publice in situatia in care persoana se considera vatamata in privinta dreptului de acces la informatiile de interes public solicitate .

De asemenea, orice persoana are dreptul sa solicite si sa obtina de la autoritatile si institutiile publice, in conditiile prezentei legi, informatiile de interes public pe care acestea le vor comunica scris sau verbal .

Observatii si recomandari

Coruptia se regaseste in faptele care implica utilizarea abuziva a puterii publice, in scopul obtinerii, pentru sine sau pentru altul, a unui castig necuvenit. Sunt astfel de fapte abuzul de putere in exercitarea atributiilor de serviciu, inselaciunea sau prejudicierea unei alte persoane sau entitati, utilizarea fondurilor ilicite in finantarea partidelor politice si a campaniilor electorale, favoritismul/nepotismul, instituirea unui mecanism arbitrar de exercitare a puterii in domeniul privatizarii sau achizitiilor publice, conflictul de interese.

Pentru limitarea sau chiar prevenirea fenomenului coruptiei sunt necesare o serie de masuri atat in plan legislativ cat si institutional. Din prezentarea facuta cadrului normativ in vigoare se desprind o serie de recomandari privind actiunile de intreprins in viitor pentru realizarea acestui deziderat.

Conflictul de interese nu este definit in mod explicit de catre legislatia romaneasca, aceasta utilizand conceptul de "incompatibilitate", care acopera doar partial notiunea de "conflict de interese". Exista multiple exemple in acest sens incepand chiar cu legea fundamentala, Constitutia Romaniei, (art. 104), legea administratiei publice locale nr. 215/2001 (art. 30 si 62), sau legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea si sanctionarea faptelor de coruptie (art. 12). Se impune deci o amendare a legislatiei in vigoare in sensul introducerii acestei notiuni in mod explicit. Un important pas inainte l-a constituit Ordonanta de urgenta a Guvernului privind instituirea unor interdictii pentru alesii locali si functionarii publici37 , ordonanta pe care am prezentat-o mai sus. Ramane de vazut care va fi forma finala a acestui act normativ in urma aprobarii ei de catre Parlament

Declaratiile de avere ale functionarilor publici continua sa nu fie publice si mai mult, legea descurajeaza pe cei interesati sa formuleze intrebari cu privire la legalitatea averii detinute de cei alesi sau numiti in functii publice, intrucat sarcina probei incumba petitionarului, iar in cazul in care nu vine cu "dovezi clare" in sprijinul cererii sale de investigare sanctiunile sunt dintre cele mai puternice. Propunem deci modificarea actelor normative corespunzatoatre in vederea schimbarii caracterului declaratiei de avere din "secrete" in publice.

Achizitiile publice sunt un domeniu in care in mod constant coruptia isi gaseste locul. Una din masurile care se pot lua este aceea de a se institui sistemul prin care companiile care au fost descoperite ca folosind practici corupte sa fie trecute pe "lista neagra" si sa nu mai poata participa la acest proces pe viitor. In privinta achizitiilor publice este importanta si procedura publicitatii care conform legii se realizeaza prin publicarea in Monitorul Oficial partea a VI-a neexistand insa un Buletin al Achizitiilor Publice. Publicarea se face si in presa interna sau/si internationala.

Tot in privinta achizitiilor publice mentionam faptul ca legea nu are prevederi explicite si ferme in privinta evitarii conflictului de interese si nepotismului.

Una din propunerile formulate de catre reprezentantii societatii civile cu ocazia dezbaterilor pe marginea Programului national de prevenire a coruptiei a fost aceea ca achizitiile publice sa fie anuntate in termen legal si in format standard in pagina de internet a institutiei, ca si rezultatele lor, argumentandu-se de altfel ca acest lucru este posibil chiar fara o reglementare expresa in acest sens, din moment ce majoritatea institutiilor publice au deja pagini de internet.

Trebuie mentionat ca in privinta dezvoltarii si informatizarii administratiei publice a fost    aprobata prin Hotarare de Guvern .Strategia privind informatizarea administratiei publice care urmeaza a fi pusa in aplicare in perioada 2001-2004.

Legislatia romana are cateva reglementari menite sa asigure aceasta conditie. Exista insa si o serie de reglementari incomplete sau defectuos realizate care permit limitarea accesului la informatii. Un exemplu in acest sens este legea nr. 215/2001 a administratiei publice locale care in art. 43 stipuleaza ca sedintele consiliului local sunt publice "cu exceptia cazurilor in care consilierii decid, cu majoritate de voturi, ca acestea sa se desfasoare cu usile inchise". Este lasata deschisa deci calea arbitrariului in stabilirea situatiilor in care sedintele sunt inchise pentru public. Legea nu face decat sa stabileasca o serie de cazuri in care sedintele sunt in mod obligatoriu publice.

Adoptarea unui cod deontologic pentru functionarii publici reprezinta un obiectiv major asa cum am subliniat in cuprinsul acestui studiu. Sistemul de selectare si promovare bazat in mod exclusiv pe merite si performante, fapt ce contribuie la stabilitatea functionarului, la garantarea pozitiei acestuia este alt obiectiv important in lupta impotriva coruptiei prin eliminarea cauzelor favorizatoare ale acesteia. Referitor la administratia publica si la masurile de reforma intreprinse pana acum trebuie recunoscut ca in decursul anului 2001 si in primele 2 luni ale anului 2002 a fost adoptat un numar important de acte normative care denota interesul real pentru acest domeniu. Pe langa actele normative specificate in capitolul destinat functionarilor publici, a fost realizata si aprobata Strategia Guvernului privind accelerarea reformei in administratia publica si a fost infiintat Consiliul guvernamental pentru monitorizarea reformei administratiei publice .

In privinta autoritatilor administratiei publice, legea nr. 35/1997 privind organizarea si functionarea institutiei Avocatului Poporului detaliaza mandatul acestuia de a apara drepturile si libertatile cetatenilor in raporturile acestora cu autoritatile publice. Numit de Senat pe o perioada de 4 ani, Avocatul Poporului este independent fata de orice autoritate publica si prezinta rapoarte anual sau la cerere Parlamentului in plenul celor doua camere.

Autoritatile publice sunt obligate sa comunice sau, dupa caz, sa puna la dispozitia Avocatului Poporului, in conditiile legii, informatiile, documentele sau actele pe care le detin in legatura cu cererile care au fost adresate Avocatului Poporului, acordandu-i sprijin pentru exercitarea atributiilor sale. Desi prevederea legala este foarte clara in privinta obligativitatii furnizarii de informatii, exista multiple cazuri de neconformare, drept pentru care chiar Avocatul Poporului in raportul sau pe anul 1998 a sustinut ideea necesitatii introducerii de sanctiuni pentru autoritatile publice care nu dau curs cererii sale.