INCETAREA CONTRACTULUI DE CONSIGNATIE

INCETAREA CONTRACTULUI DE CONSIGNATIE

Stabilitatea raporturilor juridice dintre parti poate fi perturbata prin vointa unilaterala a consignantului. El are dreptul, daca prin contract nu s-a prevazut altfel, sa modifice oricand conditiile vanzarii catre terti. Modificarile sunt obligatorii pentru consignatar, din momentul cand ii vor fi aduse la cunostinta in scris (art. 11 alin. 2). Consignantul are, de asemenea, dreptul, afara de stipulatie contrara, sa revoce contractul in orice moment, chiar daca a fost incheiat pe o durata determinata(art. 3 alin. 2).In fine, el poate relua si ridica oricand toate sau parte din bunurile incredintate consignatarului, fara necesitatea unui preaviz, desi contractul a fost incheiat pe durata determinata.

In caz de opunere din partea consignatarului, reluarea bunurilor se poate realiza pe caile procedurale din tara respectiva[1].

Celelalte cauze de incetare a raporturilor juridice dintre parti, deduse indeosebi din caracterul intuitu personae al contractului, sunt supuse regimului general, care se aplica comisionului si, respectiv, mandatului.

Deoarece in raporturile dintre consignant si consignatar sunt aplicabile regulile mandatului, contractul de consignatie inceteaza prin revocarea de catre consignant a imputernicirii, renuntarea la mandate, precum si in cazul mortii, interdictiei, insolvabilitatii ori falimentului consignantului ori consignatorului.

In temeiul art.3, alin.2 din lege, contractul de consignatie este revocabil de catre consignant in orice moment, chiar daca a fost incheiat pe o durata determinata, afara de stipulatie contrara in contract.