Principalele puncte critice, in perceptia cetatenilor privind integrarea in Uniunea Europeana

Principalele puncte critice, in perceptia cetatenilor privind integrarea in Uniunea Europeana

Am trecut in revista principalele rezultate obtinute in urma prelucrarii datelor sondajului aplicat pe un esantion restrans, constituit din cetateni ai capitalei. Desi rezultatele obtinute nu pot fi generalizate, extinse la intreaga populatie, concluziile anchetei sociologice trebuie sa stea cu atat mai mult in atentia autoritatilor cu cat subiectii intervievatI locuiesc in Bucuresti, avand astfel acces la mai multe informatii, la mai multe mijloace de obtinere a acestora si, in ciuda acestui fapt, dau dovada de un grad redus de informare.

Ce rezultate vom obtine atunci in zonele de provincie, cu deosebire in zonele rurale, unde informarea este destul de greu de realizat si unde distanta fata de cei care se ocupa oficial de procesul integrarii este mult mai mare?

Asadar, un prim punct critic este constituit de lipsa informatiei care persista printre cetatenii intervievati, informatie legata atat de statutul Uniunii Europene, cat si de cel al cetatenilor europeni, statut pe care romanii doresc sa-l dobandeasca cat mai repede. {I totusi, aceasta lipsa de informare nu-i impiedica pe cetatenii intervievati sa evalueze anumite schimbari care vor interveni in Constitutia Romaniei, schimbari care vor afecta atat marile subsisteme ale tarii (economic, politic, social, legislativ), cat si drepturile cetatenilor. Astfel, subiectii intervievati considera majoritatea schimbarilor care vor interveni in urma integrarii drept avantajoase pentru ei si pentru tara, insa schimbarile care se cer a fi facute inainte de integrare nu sunt percepute la fel de pozitiv. Aceasta, din cauza ca afecteaza viata cetateanului, care considera schimbarile drept incercari nereusite ale reformei intreprinse de autoritati. Cetatenii vor sa dispuna de avantaje, dar fara a li se cere sacrificii, sa se restructureze economia, insa fara riscul pierderii locurilor de munca, sa se construiasca o societate democratica, dar sa se pastreze principiul egalitarismului anterior.

In atare conditii, autoritatile trebuie sa profite de acordul romanilor cu privire la aderare si sa ofere cetatenilor posibilitati de informare prin care ei sa faca legatura intre toate aceste reforme ce ii afecteaza si obiectivul integrarii. Sursele de informare a cetatenilor trebuie sa inlature mai intai mentalitatile vechi, intiparite, inlaturand astfel sI conceptia ca autoritatile nu fac altceva decat sa introduca niste forme fara fondle din lumea occidentala. Pentru ca acestea sunt de fapt elemente ale mult doritei democratii, insa cetatenii nu le percep ca atare. De aceea, trebuie sa fim siguri ca romanii cunosc valorile democratiei, in conditiile in care Uniunea Europeana se considera o comunitate a democratiilorla.

Informarea trebuie sa se faca in special prin emisiunile de televiziune si radio, deoarece, asa cum reiese din datele cercetarii, subiectii prefera aceste mijloace de

informare si mai putin presa scrisa. Preferinta persista si la nivel national, datele unui sondaj 2 realizat pe un esantion national confirmand acest lucru. De asemenea, este nevoie de o introducere a diferitelor forme de informare in scoli, eliminand astfel

Barometrul de opinie publica realizat de Institutul Metro Media Transilvania in 1999..186 surprizele venite din partea unor elevi, de genul introducerii Canadei sau a Rusiei in Uniunea Europeana. Totodata, trebuie realizate diferite brosuri care sa se distribuie gratuit populatiei, deoarece am intalnit in teren plangeri de genul: -ziarele s-au scumpit, nu ne mai permitem sa le cumparaml_. Initiativa cotidianului Romania Libera de a introduce un supliment numit Integrarea Europeana o data pe saptamana constituie un inceput bun; insa doar un inceput, deoarece se adreseaza numai unei anumite parti din populatia Romaniei (cei care consulta presa, cei care consulta Romania Libera). Asadar, trebuie realizata aceasta informare, deoarece am intalnit subiecti foarte preocupati de a cunoaste cat mai multe despre Uniune, dar care se plangeau de lipsa surselor de informare (Anexa 5 - Sursa de informare).

Un alt punct critic care reiese din analiza statistica a datelor tine tot de lipsa de informare a cetateanului: necunoasterea drepturilor si a obligatiilor care vor rezulta o data cu integrarea in Uniunea Europeana. Daca unele drepturi au fost enumerate de catre cetateni, la capitolul obligatii se dau raspunsuri foarte generale, de genul respectarea legilor comune impuse de Parlamentul Europeanlu. Nici un subiect nu a putut da insa un raspuns concret la intrebarea: care vor fi aceste legi? Gandim prea in viitor, de vreme ce romanii nu isi cunosc nici obligatiile pe care le au in momentul de fata. Pentru a ajunge sa respecte acea legislatie comuna, trebuie sa se realizeze cerintele economice, politice si legislative impuse de Uniunea Europeana. Cum se va realiza acest lucru de vreme ce subiectii asteapta ca respectivele cerinte sa fie indeplinite, de fapt, dupa integrare?

Foarte multi subiecti intervievati spera ca integrarea va genera o crestere a nivelului de trai, o relansare economica, precum si alte transformari care, de fapt, trebuie sa se produca inainte de integrare, apeland la fortele proprii, la propria vointa sociala, la propria responsabilitate sociala. Aceasta ordine este mentionata foarte bine de catre unul dintre subiecti: daca vom fi acceptati in UE, atunci stim ca nivelul nostru economic este compatibil cu cel al tarilor aflate deja in Uniune Europeanall. Asadar, compatibilitatea constituie o conditie pentru integrare si nu un obiectiv pe care Romania il va realiza in interiorul Uniunii. Trebuie sa constientizam, in calitate de cetateni ai Romaniei, ca este nevoie de un efort venit din proprie initiativa, iar acest efort trebuie facut cu atat mai mult cu cat nemultumirea fata de activitatile statului este din ce in ce mai mare.

Cu toate ca persista nemultumirea privitoare la modul in care autoritatile depun eforturi in vederea integrarii ºi modul in care sunt planificate si cheltuite fondurile alocate de UE, cetatenii nu ofera propriile activitati ºi eforturi ca alternative la activitatile statului. Din contra, sunt dispusi sa mai astepte si sa mai spere intr-o imbunatatire a activitatilor statului, deoarece tot el ramane cel care trebuie sa solutioneze problema integrarii si chiar si alte probleme, cum ar fi: mentinerea intreprinderilor de stat, asigurarea unui nivel minim de bunastare pentru toti cetatenii si altele. Ce face atunci cetateanul cu libertatile pe care i le ofera o societate democratica? Le epuizeaza in greve, manifestatii stradale, plangeri continue legate de nivelul scazut dess trai, insa se gandeste prea putin la faptul ca aceste investitii sunt, pana la urma, inutile. Spre sfarsitul anului 2000, negociatorul-sef al UE in relatia cu Romania, Enrico Grillo-Pasquarelli, specifica intr-un interviu: nu trebuie sa asteptati ca toate problemele sa fie rezolvate de altii.

Marea majoritate a acestora trebuie rezolvate de romanilt (Romania Libera, 18 octombrie 2000). Este necesar, asadar, sa transformam libertatile de care dispunem in forme de implicare sociala responsabila, de participare la realizarea obiectivelor pe care si noi, in calitate de cetateni, le dorim indeplinite. Este nevoie in acest context de interventia autoritatilor romane, care sa aduca la cunostinta cetatenilor, prin diferite modalitati, faptul ca au nevoie de ajutorul lor, in calitate de cetateni capabili de a acorda ajutor, cultivandu-le astfel increderea in propria competenta civica. Faptul trebuie sa stea in atentia autoritatilor, cu atat mai mult cu cat cetatenii ar fi dispusi sa acorde sprijin statului, insa nu din proprie initiativa, ci doar daca li se cere acest lucru. Mai mult, majoritatea cetatenilor-respondenti nu stiu cum sa acorde sprijin insa, daca li se specifica in cel fel ar putea sa ajute, vor intreprinde demersuri in acest sens.

Un punct critic in acest context il creeaza categoria tinerilor (18-30 de ani), completata de categoria persoanelor cu studii superioare, unde intalnim cel mai mare numar de refuzuri categorice cu privire la ajutorul pe care ar putea sa-l acorde Romaniei pe drumul integrarii. Si aceasta se intampla in conditiile in care cei mai multi dintre ei sunt de acord cu integrarea. Ramane sa ne intrebam: de ce sunt de acord, in acest caz? Pentru a pleca mai repede din tarale (raspunsul unui tanar de 28 ani), Datorita unei excursii prelungite in spatiul UElt (24 ani - student) sau Mi-ar fi mai usor sa plec din tara!ld (18 ani - elev) si exemplele pot continua (a se vedea analiza propriu-zisa). Asadar, nu sunt dispusi sa acorde ajutor Romaniei, deoarece nu pentru binele ei doresc integrarea, ci pentru binele propriu, bine pe care nu sunt dispusi sa-l caute aici, in propria tara. Ce facem in aceste conditii? Ce va deveni societatea romaneasca? O societate europeana ce va pierde forta tanara, puterea intelectuala cu care ar trebui sa continue lupta pentru pastrarea locului obtinut? Unde vor fi viitorii exponenti ai societatii civile, atat de mult revendicata de Uniunea Europeana? Cum vom construi o societate civila, democratica, in conditiile in care vom ramane cu cei ce tanjesc dupa vechiul sistem sau cei care condamna actuala forma de organizare statala, considerand democratia o societate in care fiecare face ce vrea?

Iata de ce trebuie sa aflam cat mai multe despre ce gandesc romanii in legatura cu integrarea, ce asteapta de la integrare si ce cred ca vor obtine. Trebuie, pe de o parte, schimbate vechile mentalitati, care disturba procesul aderarii, putand avea aceleasI influente si dupa integrare; pe de alta parte, trebuie schimbate si unele mentalitati ce s-au format dupa revolutie, cand contactul cu exteriorul a creat romanilor impresia ca oriunde este mai bine decat in Romania. Cum se vor schimba astfel de mentalitati? Orice ar fi, ele nu pot disparea imediat. Este nevoie de o diminuare a indiferentei privind responsabilitatile civice, este nevoie de o participare a cetatenilor la rezolvarea greutatilor cu care autoritatile se confrunta, deoarece societatea actuala are nevoie de institutii care sa imputerniceasca cetatenii, mai degraba decat sa-i serveasca pur si simplulc. Iar realizarile la care vor ajunge cetatenii, prin contributia lor la indeplinirea cerintelor europene, vor constitui puncte de legatura intre ei si tara, deoarece o natiune este o puternica solidaritate constituita din sentimentul sacrificiilor care s-au facut si pe care suntem dispusi sa le facemli (Ernest Renan, 1992 apud Gilles Ferrol, 1999).