APLICAREA LEGII CIVILE

APLICAREA LEGII CIVILE

A.     In timp

B.     In spatiu

C.     Asupra persoanelor

A.     APLICAREA LEGII CIVILE IN TIMP

Actiunea legii civile poate fi urmarita in trei ipostaze:

o anumita durata cand actioneaza = aplicarea legii civile in timp;

un teritoriu asupra caruia isi produce efectele (teritoriu national);

anumite persoane carora le sunt aplicabile normele juridice, ipostaza numita aplicarea legii civile asupra persoanelor.

Din punct de vedere al timpului, legile se succed, coexista din punct de vedere al

spatiului.

Legea intra in vigoare la 3 zile de la data publicarii in Monitorul Oficial sau la o data precizata in continutul ei (Art.78 - Constitutie).

Legea iese din vigoare prin abrogare expresa sau implicita.

Aplicarea legii civile in timp cunoaste doua principii si doua exceptii:

1) Principiul neretroactivitatii- este regula potrivit careia o lege civila se aplica numai situatiilor ivite dupa adoptarea ei, nu si situatiilor anterioare. Altfel spus, trecutul scapa legii civile noi.

art. 15 alin. 2 din Constitutie "Legea dispune numai pentru viitor, cu exceptia legii penale sau contraventionale mai favorabile";

art. 1 Codul civil "Legea dispune numai pentru viitor; ea nu are putere retroactiva".

2) Principiul aplicarii imediate a legii civile noi este regula potrivit careia, de indata ce a fost adoptata, legea noua se aplica tuturor situatiilor ivite dupa intrarea ei in vigoare.

Acest principiu se intemeiaza pe doua notiuni:

a) Daca legea nu se aplica pentru trecut, atunci ea trebuie aplicata pentru viitor de indata.

b) Regula de interpretare prevazuta de art. 978 Cod civil potrivit careia atunci cand o clauza este primitoare de doua intelesuri, ea se interpreteaza in sensul ce poate avea efect, iar nu in acela ce n-ar produce nici unul.

EXCEPTII

1) Retroactivitatea legii civile noi presupune aplicarea legii civile noi la situatii juridice anterioare adoptarii ei. Aceasta insa, numai daca este consacrata expres in legea civila noua.

Aceasta exceptie, ca oricare exceptie, nu se prezuma, ea trebuie sa rezulte dintr-o dispozitie expresa.

2) Ultraactivitatea legii civile vechi (supravietuirea) presupune aplicarea inca un timp a legii civile vechi, desi a intrat in vigoare o lege noua.

Fiind o situatie de exceptie, trebuie sa fie expres prevazuta de lege.

In practica, s-a pus problema determinarii legii aplicabile unei situatii juridice concrete, cu respectarea principiilor de mai sus.

O rezolvare este cea data de regula tempus regit actum, potrivit careia o situatie juridica produce acele efecte ce sunt prevazute de legea civila in vigoare la data producerii ei.

B) APLICAREA LEGII CIVILE IN SPATIU, ca ipostaza a aplicarii legii civile, trebuie privita sub doua aspecte:

- unul intern, care vizeaza situatia raporturilor civile stabilite intre subiectele de drept civil de cetatenie romana pe teritoriul Romaniei;

- unul international, care vizeaza ipoteza raporturilor juridice civile cu element de extraneitate (cetatenia, locul incheierii actului etc.) - Legea 105/1992.

1) Raporturilor civile interne le sunt aplicabile reglementarile nationale, fie cele emanate de la organele centrale ce sunt aplicabile pe intregul teritoriu, fie cele emanate de la un organ de stat local.

2) Raporturile civile cu elemente de extraneitate se rezolva prin normele conflictuale de Drept international privat roman.

Art. 2 din Codul civil reglementeaza 3 reguli cu caracter de norme conflictuale, reguli preluate si de Legea 105/1992.

1) Lex rei sitae - imobilele sunt supuse legii tarii pe teritoriul careia se afla ("Numai imobilele aflatoare in cuprinsul teritoriului Romaniei sunt supuse legilor romane, chiar cand ele se poseda de straini").

2) Lex personalis, lex patriae, starea civila si capacitatea civila a persoanei fizice sunt supuse legii cetateniei, a persoanei juridice, legea nationalitatii determinata de sediul sau.

3) Forma actului juridic este carmuita de legea locului unde se incheie, locus regit actum.

Atunci cand judecatorul aplica o lege straina, se supune legii romane care il obliga sa aplice acea lege.

C) APLICAREA LEGII CIVILE ASUPRA PERSOANELOR

Din punct de vedere al sferei subiectelor la care se aplica, legile civile se divid in trei categorii:

1. Legi civile cu vocatie generala de aplicare, fiind aplicabile atat persoanelor fizice cat si persoanelor juridice (Codul civil, D 31/1954, D 167/1958);

2. Legi civile cu vocatia aplicarii numai persoanelor fizice (Codul familiei, D 975/1968 - dreptul la nume);

3. Legi civile cu vocatia aplicarii numai persoanelor juridice (L 15/1990, L 31/1990).