ASISTENTA SOCIALA IN SPATIUL JUSTITIEI- ROLUL ASISTENTULUI SOCIAL IN INTERVENTIA SOCIALA ASUPRA MINORILOR DELINCVENTI

ASISTENTA SOCIALA IN SPATIUL JUSTITIEI- ROLUL ASISTENTULUI SOCIAL IN INTERVENTIA SOCIALA ASUPRA MINORILOR DELINCVENTI

Asistenta sociala este disciplina care, poate mai mult decat alte discipline, are nevoie de cercetari valoroase pentru a redimensiona problemele si politicile sociale. Una dintre aceste probleme este cea privind minorii in conflict cu legea. Dar, dincolo de teorii, care au rolul lor in definirea asistentei sociale in toate palierele sale, edificatoare sunt de fapt tehnicile, strategiile de interventie si interventiile propriu-zise in spatiul social!

Asistenta sociala dispune de resortul complementar al serviciilor de probatiune, dezvoltandu-se in tara ca retea si ca domeniu de pregatire profesionala a cadrelor competente de ajutorare a individului aflat temporar in dificultate, pentru gasirea in sine si in exterior a potentialului de adaptare a unui mod decent de trai

Asistenta sociala a delincventilor reprezinta una dintre ramurile asistentei sociale.Cercetatorii in domeniu sustin azi faptul ca mediul social are o influenta covarsitoare asupra acestor delincventi minori. Rolul asistentului social este de a-l ajuta pe client sa pastreze un echilibru functional intre abilitatile de coping ale clientului sau si solicitarile care vin din mediul accestuia (Harriett Bartlett - 1972). Omul se naste cu anumite calitati ereditare-mai putin sau mai bine conturate, determinate-calitati care pot fi influentate puternic de mediul social.In acest sens, izolarea si pedeapsa nu sunt indicate, fiind necesara gasirea unor solutii optime pentru "refacerea morala " a tinerilor delincventi.

Adesea, asistentii sociali au primul contact cu delincventul minor atunci cand deja comportamentul lor a devenit o problema despre care asistentii sociali trebuie sa intocmeasca rapoarte.[2]

Specificul muncii asistentului social in spatiul justitiei consta in preocuparea pentru persoanele aflate in conflict cu legea, angajarea si asumarea de obligatii, acceptanta si expectanta in raport cu clientii, empatie, autenticitate, autoritate, intentie, modul si gradul de implicare in rezolvarea cazurilor, respectarea codului deontologic si sustinerea asertiunii conform careia oamenii se pot schimba- fiecare are dreptul la o noua sansa. Sigur, in cazul unor persoane schimbarile sunt mai evidente, in timp ce in cazul altora lucrurile merg mai greu. Esential insa este sa credem ca ceva poate fi facut pentru aceasta categorie de beneficiari care au un statut aparte in societate. La fel de diferita si dezavantajoasa este si situatia in care ei se afla, precum si atitudinea lor fata de interventia asistentului social. Mai intai, ei nu cauta de bunavoie ajutorul acestuia, mai mult chiar, opun o anumita rezistenta. Daca tinem cont de faptul ca majoritatea dintre ei nu dispun de mijloace adecvate (psihologice si/sau economice) de aparare si ca, de regula, investesc foarte mult in fiecare etapa a juridicizarii, atunci ne dam seama ca interventia asistentului social este deosebit de dificila, el urmand sa se adapteze la nevoile lor speciale.

Rolul asistentului social in asistarea minorului infractor poate fi de: evaluator - culege si analizeaza informatii cu privire la detinut si propune planuri de interventie;profesor - invata pe detinut anumite abilitati; agent al schimbarii comportamentale - coordoneaza activitatile de schimbare comportamentala mobilizator - mobilizeaza resursele penitenciarului, ale comunitatii si creeaza noi programe; organizator comunitar - sprijina comunitatea sa intalneasca nevoile detinutului dupa eliberare; depozitar de informatii - colecteaza si inregistreaza informatiile cu privire la detinut; administrator - planifica si ofera servicii si programe. Toate acestea trebuie insotite de calitati profesionale precum: maturitate, curaj, creativitate, capacitatea de a face fata ambiguitatii, dorinta de a oferi suport.Vreau sa subliniez faptul ca interactiunea dintre asistentul social si minorul delincvent asistat trebuie inteleasa la nivelul unui raport dinamic si nicidecum static, interactiune influentata de variabile precum timpul alocat asistarii si contextul livrarii acesteia.

A. Pincus si A. Minahan atribuie asistentului social roluri in raport cu patru tipuri de sisteme: sistemul agentului schimbarii,sistemul client, sistemul tinta, sistemul actiunii. Rolul asistentului social ca facilitator al schimbarii consta in : oferirea de suport, mediere, educare etc.

Asistentii sociali sunt membri ai unei profesii construite pe complexul valoric al clientului in ceea ce priveste autodeterminarea, confidentialitatea, respectul fata de sine, independent de deciziile pe care le iau clientii sau de actiunile pe care le intreprind. Adeseori, se creeaza anumite contexte in cadrul carora apar tensiuni intre valorile profesionale ale asistentilor sociali(codul deontologic) si modalitatile de aplicare a acestora. Pentru cei mai multi dintre minorii condamnati penal- suspiciosi si speriati in contactul cu legea- nu este tocmai clar de ce trebuie sa discute cu un asistent social si mai mult, ce anume poate face asistentul social pentru ei. Importanta este clarificarea, trecerea in revista a posibilitatilor multiple pe care le poate alege minorul,cat si a responsabilitatilor care revin atat asistentului social cat si minorului condamnat penal. In acest sens, acceptiunea ca asistentul social nu poate opri minorul din a comite infractiuni - este cruciala. Daca acest fapt se intampla- in speta minorul nu mai comite infractiuni, atunci acesta este meritul sau, deoarece decizia ii apartine in totalitate. Angajand in acest mod minorul in procesul de schimbare, atribuindu-i rolul unui participant responsabil in cadrul procesului de schimbare, acesta devine participant activ al procesului de schimbare, dezvoltandu-i-se mecanismele de coping.

1.METODOLOGIA INTERVENTIEI SOCIALE

Asistenta sociala isi cladeste pas cu pas interventia prin metode si tehnici pliate pe specificitatea beneficiarilor sai!

Logica asistentei sociale urmareste firul seriei de metode si tehnici specifice acestei discipline: evaluarea nevoilor, planificarea interventiei, desfasurarea programelor si evaluarea finala. Important de specificat este faptul ca anumite metode sunt eficiente in cazul anumitor indivizi, in anumite imprejurari. Nu exista retete universal valabile pentru asistarea infractorilor,in acest sens interventiile asistentului social trebuie atent individualizate in functie de nevoile persoanei si resursele sale pentru schimbare.

D.R.Cressey (1980) a fost printre primii care au adus in discutie un nou principiu potrivit caruia infractiunea are si o dimensiune sociala, care intareste faptul ca infractorul poate fi reformat si in context social. Pornind de la premisa ca infractiunea apare la interactiunea individului cu socialul, am recurs in etapa de interventie a acestei lucrari, la una dintre metodele care au luat nastere plecand de la aceasta premisa- metoda lucrului cu grupul.

In eforturile de reabilitare a persoanelor care au comis fapte penale s-a demonstrat prin numeroase cercetari in domeniu faptul ca interventiile de grup in munca de asistare a persoanelor cu comportament infractional sunt eficiente daca respecta urmatoarele principii: principiul riscului si selectarea intensitatii interventiei, principiul nevoii si selectarea tintelor adecvate pentru interventie, principiul responsivitatii si selectarea tipului de interventie, principiul adecvarii metodologiei, principiul integritatii .

Avantajele lucrului in grup sunt urmatoarele:

-grupul ofera suport mutual persoanelor cu nevoi si experiente asemanatoare, ofera fiecarui participant posibilitatea sa-si exprime punctul de vedere si sa-si exerseze abilitatile de comunicare,participantii invata sa ofere feed-back pozitiv, fiecare membru al grupului invata despre sine si despre ceilalti, se creeaza cadrul schimbarii atitudinale prin intermediul schimbului de idei si opiniigrupul are o dinamica ce poate incuraja sau facilita schimbarea comportamentala prin observarea, asimilarea si exersarea unor noi comportamente, grupul contribuie la cresterea stimei de sine a participantilor, in grup-fiecare membru este un potential terapeut, in termeni de costuri si timp-grupul este -in general-o metoda eficienta, cuprinzand in acelasi timp mai multi clienti., grupul este cea mai eficienta metoda de a lucra pentru rezolvarea de probleme, oferind un sentiment de apartenenta care poate construi o retea sociala de suport si poate consolida abilitatile participantilor de a lucra in echipa.[4]

Dezavantajele lucrului in grup pot fi urmatoarele:

-grupul nu poate produce o conformare contraproductiva la autoritate sau comportament antisocial, atitudinile de discriminare pot fi consolidate, unii membri se pot simti exclusi sau ignorati, membrii grupului primesc mai putina atentie in exclusivitate, confidentialitatea nu poate fi garantata in totalitate[5].

Cele mai multe dintre dezavantajele mai sus mentionate pot aparea in cazul in care grupul nu este bine condus sau au fost comise greseli in procesul de selectie a membrilor.

Dinamica grupului este data de scopul grupului, interactiunea dintre membri, caracteristicile grupului: coeziune, valori, marime, structura, abilitati, motivatii- si structura psihologica a acestuia : relatii de putere, roluri, norme. In plus, deoarece scopul grupului este schimbarea , un criteriu de care trebuie sa se tina seama este cel determinat de stadiul schimbarii, determinat cu ajutorul modelului schimbarii dezvoltat de catre Prochaska si DiClemente (1984).Autorii au dezvoltat un model in 6 stadii, pe parcursul carora intervine schimbarea: precontemplarea (a comite o infractiune nu este o problema), contemplarea (se constientizeaza nevoia de schimbare),determinare (stadiul in care se dispune de motivatie pentru schimbare), actiune, mentinere si reiterare (faza in care clientul recidiveaza; poate interveni la oricare din stadiile anterioare).

Principalele domenii de interventie ale programelor de grup deriva din abordarile cognitiv-comportamentale care accentueaza legatura dintre cognitii-sentimente-comportament: rezolvarea de probleme, auto-controlul, dezvoltarea abilitatilor relationale, dezvoltare morala.

Domeniul de interventie ales in urma cercetarii efectuate este cel al dezvoltarii morale, in scopul dobandirii de catre subiectii supusi cercetarii - a valorilor morale, convingerilor si atitudinilor pro-sociale, intelegerea consecintelor si asumarea responsabilitatii pentru propriul comportament.Grupul de dezvoltare morala se bazeaza pe: increderea participantilor de a dezvalui aspecte ale vietii personale care constituie o problema, expunerea experientelor proprii in legatura cu problema, dobandirea de catre participantii la grup a unor noi perspective asupra problemei cu care se confrunta. Acestea urmaresc dezvoltarea abilitatilor sociale, valorilor morale, dezvoltarea personala, pregatirea pentru schimbare si stimularea schimbarii.

In vederea consolidarii abilitatilor amintite mai sus, asistentul social/liderul de grup trebuie sa : motiveze participantii la grup, sa manifeste empatie fata de acestia, sa ofere un bun model pro-social, sa fie capabil sa conduca interventii eclectice, sa fie sensibil la discrepantele, erorile si distorsiunile cognitive, pe care apoi sa le discute intr-o maniera suportiva.

Programul de grup de dezvoltare morala in vederea intelegerii consecintelor infractiunilor si asumarii responsabilitatii ce le revine in comiterea infractiunilor minorilor condamnati penal, vizeaza in special, dezvoltarea valorilor morale si a responsabilitatii care motiveaza alegerea alternativelor pro-sociale.In acest sens, programul include trei mari componente de baza:   

-componenta comportamentala (invatarea structurata de abilitati sociale cu ajutorul jocului de rol si modelarii);

-componenta cognitiva (oferirea de dileme morale in scopul favorizarii dezvoltarii comportamentelor dezirabile social);

-componenta afectiva (dezvoltarea exprimarii emotiilor si a capacitatii empatice).

Ghidandu-ma dupa modalitatile propuse de Hartford (1998) cu referire la rolul celui care conduce grupul, am urmarit evolutia grupului prin trei etape distincte:

1- faza de planificare- in cadrul careia am selectat membrii grupului, i-am pregatit pentru experienta de grup.Tot in aceasta etapa am schitat scopul si obiectivele programului reliefand utilitatea acestuia in raport cu rezultatele cercetarii intreprinse anterior, am identificat spatiile puse la dispozitia grupului de catre personalul Serviciului Socio-Educativ al Penitenciarului de Maxima Siguranta Gherla, cat si toate cele necesare unei optime functionari a grupului;

2- faza de mijloc- am urmarit buna integrare a membrilor in grup, centrarea pe activitati, sarcini care sa conduca spre atingerea obiectivelor propuse cat si a scopului propus;

3- faza de incheiere- este marcata de iminenta separare a membrilor grupului, faza care trebuie pregatita cu abilitate de liderul de grup, in care trebuie punctuate realizarile grupului pe parcursul sesiunior derulate, in raport cu obiectivele propuse.

Grupul ales pentru interventie a fost format din 10 participanti din randul minorilor care executa o pedeapsa privativa de libertate in cadrul Penitenciarului de Maxima Siguranta Gherla. Criteriile de selectie care au stat la baza formarii grupului au fost urmatoarele: varsta 14-18 ani, clase absolvite- minimum 5, interval pana la liberare - 6 luni.

In functie de dinamica participarii minorilor la grup, acesta a fost deschis, supunandu-se dinamicii mediului penitenciar. Membrii grupului interactioneaza in functie de ceea ce le este comun dar, in acelasi timp si in functie de diferentele care ii individualizeaza pe fiecare dintre ei. Pentru eficienta functionare a grupului si pentru ritmicitatea acestuia am optat pentru 2 sedinte saptamanal cu o durata de 90 minute. Programul de grup a insumat un numar de 8 sedinte derulate pe parcursul lunii mai 2006 (4 mai 2006-30 mai 2006), cu sprijinul Serviciului de Probatiune de pe langa Tribunalul Cluj, in speta cu ajutorul doamnei consilier de probatiune Elena Chereches- care a acceptat sa se implice in derularea programului de grup in calitate de co-lider.Mentionez ca sprijinul acordat de catre Serviciul de Probatiune mi-a fost de un real ajutor, tocmai datorita experientei de lucru a consilierilor cu infractorii, cu grupul, si mai mult-chiar cu membrii grupului supusi interventiei ( pentru 9 dintre cei 10 participanti la grup s-au realizat referate de evaluare de catre consilierii de probatiune in scopul individualizarii pedepsei).

Metodologia programului cuprinde tehnici specifice muncii cu grupul: modelarea( presupune incurajarea comportamentului dezirabil al minorilor delincventi), brainstorming, grupuri de discutie, dezbaterea, jocuri de rol(in scopul oferirii de modele pro-sociale, demonstrarii impactului acestora in demersul aplicat in vederea determinarii si eliminarii cognitiilor dezadaptative care conduc la savarsirea de infractiuni), jocuri de comunicare si de relationare( presupun deschidere si interactiune), jocuri de dinamizare, expunere, problematizare, crearea disonantei cognitive, centrarea pe sarcina, monitorizarea.

In cele ce urmeaza voi prezenta pe larg interventia prin intermediul acestui program de grup, cu minusurile si plusurile sale.