Alte modalitati de stingere a obligatiilor fiscale

Alte modalitati de stingere a obligatiilor fiscale

1. Compensarea

Compensarea este o modalitate speciala de stingere a obligatiilor fiscale care intervine in situatia in care acelasi contribuabil, persoana fizica sau juridica, are, pe de o parte, obligatii de plata la buget, iar pe de alta parte, are de primit sume platite in plus, de rambursat ori de restituit, dupa caz, de la buget (al statului sau local).

Prin compensare se sting creantele fiscale cu creantele debitorului, reprezentand sume de rambursat sau de restituit de la buget, pana la concurenta celei mai mici sume, cand ambele parti dobandesc reciproc atat calitatea de creditor, cat si cea de debitor al aceluiasi buget.

Compensarea obligatiilor fiscale datorate de debitor cu creantele acestuia se face de organul fiscal competent, la cererea debitorului, sau inainte de restituirea ori rambursarea sumelor cuvenite acestuia, dupa caz, in ordinea prevazuta la art. 115 C.proc.fisc.

Organul fiscal poate efectua compensare din oficiu ori de cate ori constata existenta unor creante reciproce, cu exceptia sumelor negative din deconturile de taxa pe valoarea adaugata fara optiune de rambursare.

Organul competent va instiinta in scris debitorul despre masura compensarii in termen de 7 zile de la data efectuarii operatiunii.

In situatia de mai sus, creantele fiscale ale debitorului vor fi compensate cu obligatii datorate aceluiasi buget, urmand ca din diferenta ramasa sa fie compensate obligatiile datorate altor bugete, in mod proportional.

In cazul creantelor fiscale stinse prin compensare, majorarile de intarziere se datoreaza pana la data stingerii inclusiv. Data stingerii este pentru compensarile la cerere, data depunerii la organul competent a cererii de compensare, iar pentru compensarile efectuate inaintea restituirii sau rambursarii sumei cuvenite debitorului, data depunerii cererii de rambursare sau restituire.

In cazul in care in urma exercitarii controlului sau analizarii cererii de compensare s-a stabilit ca suma ce urmeaza a se compensa este mai mica decat suma cuprinsa in cererea de compensare, majorarile de intarziere se recalculeaza pentru diferenta ramasa de la data inregistrarii cererii de compensare.

Pentru obligatiile fiscale stinse prin procedurile de compensare prevazute de actele normative speciale, data stingerii este data la care se efectueaza compensarea prevazuta in actul normativ care o reglementeaza sau in normele metodologice de aplicare a acestuia, aprobate prin ordin al ministrului finantelor publice.

2. Scaderea pentru cauze de insolvabilitate

Este o modalitate speciala de stingere a obligatiilor fiscale care consta in scaderea (scoaterea) din evidenta a acestora atunci cand debitorul este insolvabil.

In sensul Codului de procedura fiscala, este insolvabil debitorul ale carui venituri sau bunuri urmaribile au o valoare mai mica decat obligatiile fiscale de plata sau care nu are venituri ori bunuri urmaribile.

Pentru creantele fiscale ale debitorilor declarati in stare de insolvabilitate care nu au venituri sau bunuri urmaribile, conducatorul organului de executare dispune scoaterea creantei din evidenta curenta si trecerea ei intr-o evidenta separata. Prin exceptie de la dispozitiile art. 148 alin. (3), executarea silita se intrerupe. Organele fiscale au obligatia ca cel putin o data pe an sa efectueze o investigatie asupra starii acestor contribuabili, care nu constituie acte de executare silita.

In cazurile in care se constata ca debitorii au dobandit venituri sau bunuri urmaribile, organele de executare vor lua masurile necesare de trecere din evidenta separata in evidenta curenta si de executare silita.

Daca la sfarsitul perioadei de prescriptie nu se constata dobandirea unor bunuri sau venituri urmaribile, organele de executare vor proceda la scaderea creantelor fiscale din evidenta analitica pe platitor, potrivit art. 134. Scaderea se face si in cursul perioadei de prescriptie in cazul debitorilor, persoane fizice, decedati sau disparuti, pentru care nu exista mostenitori care au acceptat succesiunea.

Creantele fiscale datorate de debitori, persoane juridice, radiati din registrul comertului, se scad din evidenta analitica pe platitor dupa radiere, indiferent daca s-a atras sau nu raspunderea altor persoane pentru plata obligatiilor fiscale, in conditiile legii.

Organele competente sa constate starea de insolvabilitate sunt organele de executare prevazute de Ordonanta Guvernului nr. 92/2003, care vor urmari si daca nu exista alte persoane responsabile potrivit legii.

In vederea declararii debitelor in stare de insolvabilitate, organele de executare au o serie de obligatii:

sa verifice la domiciliul sau la sediul debitorului, precum si in alte locuri despre care au informatii, situatia materiala a acestora;

sa solicite informatii in vederea identificarii domiciliului sau sediului debitorului, de la compartimentele de evidenta a populatiei din cadrul Ministerului Internelor si Reformei Administrative, de la oficiile registrului comertului sau de la instantele judecatoresti;

sa solicite relatii cu privire la situatia materiala a debitorului de la unitatile sau de la persoanele fizice unde acesta si-a desfasurat activitatea profesionala sau lucrativa in ultimii 3 ani;

sa solicite relatii de la organele de executare in a caror raza teritoriala s-a nascut debitorul si de la cele in a caror raza teritoriala acesta a avut ultimul domiciliu, precum si de la organele de executare in a caror raza teritoriala ori evidenta se afla sucursale, filiale sau puncte de lucru ale debitorului;

sa solicite informatii societatilor bancare la care debitorul a avut sau are conturi deschise.

Deschiderea procedurii insolventei

in ipoteza contribuabililor care au calitatea de comerciant, prin art. 177 din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 a fost reglementata o modalitate speciala de stingere a creantelor bugetare.

in vederea recuperarii creantelor fiscale de la debitorii care se afla in stare de insolventa, Agentia Nationala de Administrare Fiscala si unitatile sale subordonate, respectiv compartimentele de specialitate ale autoritatilor administratiei publice locale, vor declara lichidatorilor creantele existente, la data declararii, in evidenta fiscala pe platitor.

Cererile organelor de executare privind inceperea procedurii insolventei se vor inainta instantelor judecatoresti si sunt scutite de consemnarea vreunei cautiuni.

Anularea

Anularea reprezinta o modalitate speciala de stingere a obligatiilor bugetare izvorate din acte juridice cu caracter general sau din dispozitii individuale.

Astfel, prin asa-numita amnistie fiscala obligatiile bugetare care revin debitorilor, inclusi intr-o anumita categorie, se sting prin efectele unor acte juridice normative.

Potrivit art. 178 din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003, republicata: "Creantele fiscale restante aflate in sold la data de 31 decembrie a anului, mai mici de 10 lei, se anuleaza. Anual, prin hotarare a Guvernului se stabileste plafonul creantelor bugetare care pot fi anulate'.

In acelasi registru, art. 169 din Ordonanta Guvernului nr. 61/2002 statua: "Sumele reprezentand taxa pe valoarea adaugata datorate de catre autoritatile administratiei publice locale pentru prestari de servicii constand in inchirieri si/sau concesiuni de bunuri imobile, care pana la data de 31 mai 2002 nu au fost facturate beneficiarilor si nu au fost achitate la bugetul de stat, se anuleaza, inclusiv majorarile de intarziere si penalitatile de intarziere aferente'.

Anularea obligatiilor bugetare poate privi si obligatii individuale strict determinate. Astfel, in situatiile in care cheltuielile de executare exclusiv cele privind comunicarea prin posta sunt mai mari decat creantele fiscale supuse executarii silite, conducatorul organului de executare poate aproba anularea debitelor respective. Cheltuielile generate de comunicarea somatiei prin posta sunt suportate de organul fiscal.

Anularea atrage scaderea definitiva a debitelor din evidentele organelor de executare. )

5. Darea de plata

Creantele fiscale apartinand bugetului statului cu exceptie celor cu retinere la sursa si a accesoriilor aferente acestora, si cele ale bugetelor locale pot fi stinse, la cererea debitorului, oricand, cu acordul creditorului fiscal, prin trecerea in proprietatea publica a statului sau, dupa caz, a unitatii administrativ-teritoriale a bunurilor imobile, inclusiv a celor supuse executarii silite.

In acest scop, organul fiscal va transmite cererea, insotita de propunerile sale. comisiei numite prin ordin al ministrului economiei si finantelor sau dupa caz, de catre unitatea administrativ teritoriala. Cererea va fi insotita de documentatia care se stabileste prin ordin al ministrului economiei si finantelor.

Comisia va analiza cererea numai in conditiile existentei unor solicitari de preluare in administrare, potrivit legii, a acestor bunuri si va hotari, prin decizie, asupra modului de solutionare a cererii. in cazul admiterii cererii, comisia va dispune organului fiscal competent incheierea procesului-verbal de trecere in proprietatea publica a bunului imobil si stingerea creantelor fiscale. Comisia poate respinge cererea in situatia in care bunurile imobile oferite nu sunt de uz sau de interes public.

Procesul-verbal de trecere in proprietatea publica a bunului imobil constituie titlu de proprietate.

Bunurile imobile trecute in proprietatea publica in aceste conditii vor fi date in administrare potrivit legii. Pana la intrarea in vigoare a actului prin care s-a dispus darea in administrare, imobilul se afla in custodia institutiei care a solicitat preluarea in administrare.

La data intocmirii procesului-verbal pentru trecerea in proprietatea publica a statului a bunului imobil inceteaza masura de indisponibilizare a acestuia, precum si calitatea de administrator-sechestru a persoanelor desemnate conform legii, daca este cazul.

Eventualele cheltuieli de administrare efectuate in perioada cuprinsa intre data incheierii procesului-verbal de trecere in proprietatea publica a statului a bunurilor imobile si preluarea in administrare prin hotarare a Guvernului sunt suportate de institutia publica solicitanta. in cazul in care Guvernul hotaraste darea in administrare catre alta institutie publica decat cea solicitanta, cheltuielile de administrare se suporta de institutia public careia i-a fost atribuit bunul in administrare.

In cazul in care bunurile imobile trecute in proprietatea publica conform prezentului cod au fost revendicate si restituite, potrivit legii, tertelor persoane, debitorul va fi obligat la plata sumelor stinse prin aceasta modalitate. Creantele fiscale renasc la data la care bunurile imobile au fost restituite tertului.

In cazul in care, in interiorul termenului de prescriptie a creantelor fiscali comisia ia cunostinta despre unele aspecte privind bunurile imobile, necunoscute 1 data aprobarii cererii debitorului, aceasta poate decide, pe baza situatiei de fapt revocarea, in tot sau in parte, a deciziei prin care s-a aprobat stingerea unor creante fiscale prin trecerea bunurilor imobile in proprietatea publica.

In situatiile de mai sus, pentru perioada cuprinsa intre data trecerii in proprietate publica si data la care au renascut creantele fiscale, respectiv data revocarii deciziei prin care s-a aprobat darea in plata, nu se datoreaza majorari de intarziere.