Sesizarea organelor judiciare

Sesizarea organelor judiciare

1. Sesizarea organelor de urmarire penala

Modurile de sesizare sunt modalitatile prevazute de lege prin care organele de urmarire penala iau la cunostinta despre comiterea unor infractiuni.

Organul de urmarire penala este sesizat prin plangere, denunt sau sesizare din oficiu, atunci cand s-a savarsit o fapta penala.

Plangerea poate fi scrisa sau verbala care se consemneaza obligatoriu intr-un proces-verbal de catre lucratorul care o primeste si poate fi facuta personal de partea vatamata - direct de persoana fizica au juridica care a suferit o vatamare prin infractiune - sau prin mandatar cu procura speciala atasata plangerii.

Denuntul este incunostintarea organelor judiciare facuta de o persoana fizica sau juridica despre savarsirea unei infractiuni. Denuntul poate di scris sau oral, ce oral trebuie consemnat intr-un proces verbal de catre organul in fata caruia a fost facut, fiind semnat si de catre cel ce a facut denuntul.

Deosebirea dintre denunt si plangere consta in faptul ca plangerea este facuta de persoana care a suferit o vatamare prin infractiune, iar denuntul poate fi facut de orice persoana care cunoaste despre savarsirea acesteia, fara a fi suferit o vatamare. Denuntul poate fi facut si de cel care a savarsit infractiunea, in acest caz fiind vorba de autodenunt.

In practica se intalnesc cazuri cand denuntatorul nu-si declina identitatea sau indica o identitate falsa. In aceste cazuri, denuntul se considera anonim, nefiind considerat ca denunt prevazut de art. 223 C. proc. pen., denuntul anonim reprezentand o forma de realizare a sesizarii din oficiu.

Sesizarea din oficiu este situatia in care organul de politie afla despre savarsirea unei infractiuni pe alta cale decat prin plangere sau denunt.

Modalitatile prin care organele de politie se pot sesiza sunt:

- constatarea in mod direct a unor infractiuni prin activitati specifice organelor de politie;

denunturile anonime, scrise sau verbale (telefonice) adresate direct organelor de urmarire penala sau a altor organe de stat;

prin zvon public;

semnalari din mass-media, care supun atentiei publice aspecte negative ce pot uneori imbraca caracter penal;

prin efectuarea urmaririi penale si extinderea cercetarilor fata de noi persoane sau fapte infractionale;

cu ocazia audientelor organizate la sediul unitatilor locale sau centrale.

Sesizandu-se din oficiu, organul de urmarire penala incheie un proces-verbal care constituie mijloc de proba (art.90 alin. 1 din c. proc. pen.).

2. Organizarea primirii plangerilor, denunturilor si sesizarilor penale

Primirea plangerilor si denunturilor prin care se sesizeaza savarsirea infractiunilor se realizeaza la unitatile de politie judetene, de transporturi, municipale, orasenesti si sectii, de catre ofiterii si subofiterii care executa serviciul de zi pe unitate, iar la posturile de politie de catre lucratorii acestora. Ofiterul sau subofiterul care primeste direct plangerea, reclamatia sau sesizarea cu caracter penal, va verifica daca aceasta cuprinde totale dalele necesare si anume: numele si prenumele, calitatea si domiciliul petitionarului, descrierea faptei care formeaza obiectul plangerii, mentiuni asupra bunurilor sustrase, indicarea faptuitorului sau unele date despre acesta, mijloacele de proba, precum si orice alte date sau indicii ce pot fi utile rezolvarii cazului, data si semnatura petitionarului.

Cu ocazia primirii plangerii, organul de urmarire penala sesizat va desfasura urmatoarele activitati:

- va stabili identitatea persoanei care face sesizarea;

verifica daca are calitatea ceruta de lege pentru a face plangerea;

- studiaza plangerea pentru a constata daca fapta savarsita este

sau nu infractiune;

stabileste incadrarea juridica a faptei sesizate;

apreciaza daca este sau nu cazul sa se efectueze cercetarea locului

faptei;

- isi verifica competenta potrivit legii.

Daca plangerea este primita prin posta sau de la alte institutii, organul de urmarire penala desfasoara activitatile mentionate cu exceptia primelor doua. Daca constata ca, fapta nu este de competenta sa, va trimite de indata plangerea potrivit art. 210 C. proc. pen. organului competent sau parchetului care supravegheaza activitatea de cercetare penala.

Daca plangerea este orala, organul de urmarire pena1a sesizat va executa aceleasi activitati ca in cazul plangerii scrise, cu mentiunea ca are obligatia sa-1 asculte cu atentie pe cel care o face. sa lamureasca toate aspectele cerute de lege, dupa care o va consemna in continutul unui proces verbal care va fi semnat atat de catre organul de cercetare penala, cat si de cel in cauza.

Sesizarea savarsirii unei infractiuni prin plangere, denunt ori din oficiu, va fi raportata de indata comandantului sau loctiitorului acestuia, care va ordona executarea primelor masuri de cercetare, efectuarea primelor verificari si investigatii ce vor trebui sa lamureasca toate imprejurarile in care s-a comis fapta si obtinerea de informatii in legatura cu autorii acesteia.

Cand se impune, se va efectua cu operativitate cercetarea la fata locului cu respectarea prevederilor art. 129 din codul de procedura, penala al Romaniei.

Inregistrarea plangerilor, denunturilor si sesizarilor penale orice plangere, sesizare sau denunt cu caracter penal primita in conditiile legii va fi inregistrata in registrul penal tip existent la secretariatul fiecarei unitati sau formatiuni de politie in baza rezolutiei sefului unitatii sau formatiunii.

In cazurile in care autorii faptelor prevazute de lege nu sunt cunoscuti, seful organului de politie sesizat stabileste masurile necesare pentru rezolvarea lor, le repartizeaza formatiunii competente, iar inregistrarea se face in registrul tip existent la evidenta operativa. La posturile comunale, inregistrarea plangeri lor cu autori necunoscuti se face in registrul penal, cu respectarea tuturor dispozitiilor privind efectuarea actelor premergatoare inceperii urmaririi penale, intocmirea fisei statistice a infractiunii si raportarea lunara a acestora prin situatia statistica existenta la Directia de Informatica si Evidenta Operativa din cadrul Inspectoratului General al Politiei.

Registrul penal asigura cunoasterea permanenta, a situatiei operative din punct de vedere al frecventei si naturii faptelor, gradul de pericol social, modul de operare, prejudiciu si imprejurarile care au favorizat savarsirea infractiunii.

Pentru evitarea unei duble inregistrari ale aceleasi fapte si evidentierea corecta a starii infractionale, precum si pentru eliminarea unor operatiuni scriptice inutile se vor lua urmatoarele masuri:

- lucrarile trimise altor unitati de politie in vederea cercetarii autorilor vor fi inregistrate in rosu, la unitatea care le-a solicitat in momentul in care s-au identificat autorii si s-a terminat urmarirea penala, operatiune ce va fi urmata imediat de scaderea din evidenta unitatii de politie ce le-a inregistrat initial;

- lucrurile trimise pentru continuarea cercetarilor, ori ca urmare a declinarii competentei, nu se raporteaza statistic si nu se includ in totalul celor inregistrate la unitatea de politie la care au fost depuse reclamatiile.

Inregistrarea cauzelor penale cu A.N. la formatiunea de informatica si evidenta operativa existenta la fiecare unitate si formatiune de politie se face in Registru penala pentru inregistrarea si evidenta plangerilor, denunturilor si sesizarilor cu caracter penal in care autorii nu sunt cunoscuti. Fiecarei lucrari inregistrate ii corespunde un numar format din mai multe cifre care se stabileste la inceputul fiecarui an prin ordin de zi, numar care individualizeaza natura faptei comise, data inregistrarii si organul care a facut inregistrarea.