Caracterele statului roman

Caracterele statului roman

Trasaturile statului roman rezulta din dispozitiile constitutionale in vigoare. Astfel, in articolul l al Constitutiei Romaniei adoptata prin referendum la 8 decembrie 1991 asa cum a fost reformulat acest text in urma revizuirii din cursul anului 2003, statul roman este caracterizat ca fiind un stat national, suveran si independent, unitar si indivizibil, stat de drept, democratic si social.

1. Romania - stat national

Caracterul national al statului roman exprima o trasatura a acestuia ce vizeaza unul din elementele sale constitutive, anume populatia. Asa cum am aratat deja, natiunea reprezinta unul din elementele constitutive ale statului, ea putand fi definita ca populatia de ieri, de azi si de maine. Natiunea exprima istoria, continuitatea si mai ales comunitatea spirituala si materiala, in cadrul populatiei unui stat, de regula, distingem trei categorii de persoane si anume cetatenii, strainii si apatrizii; aceste doua categorii de la urma nu sunt incluse in categoria natiune.

Formarea statului roman ca stat national unitar este rodul unui proces istoric indelungat, proces dominat de lupta poporului roman pentru unitate si independenta, pentru eliberarea nationala si sociala. Formarea statului national roman a fost mult timp intarziata deoarece in aceasta parte a Europei capitalismul s-a dezvoltat mult mai tarziu si mai lent decat in apus. La aceasta s-a adaugat jugul strain, indeosebi cel otoman. Un moment important in formarea statului national unitar roman 1-a constituit unirea Moldovei cu Tara Romaneasca, in 1859. Desavarsirea statului national unitar roman s-a realizat in 1918 prin unirea Basarabiei, Bucovinei si Transilvaniei cu Romania. Formarea statului national unitar roman a fost opera intregii natiuni romane.

Trebuie insa precizat ca, in decursul istoriei, anterior formarii statului national unitar, pe teritoriul tarii noastre alaturi de romani s-au asezat si maghiari, evrei, romi si germani, precum si, intr-un numar mai mic, oameni de alte nationalitati. Acestia au muncit si luptat alaturi de romani, au suferit impreuna cu romanii si se bucura astazi de drepturi egale cu romanii. Caracterul national al statului roman nu urmareste decat sa sublinieze originile istorice ale statului si natiunii romane. Prin aceasta subliniere nu se poate aduce nici un prejudiciu nici unei persoane care detine cetatenia romana, intrucat, asa cum am aratat, populatia unui stat este alcatuita din totalitatea persoanelor care au cetatenia unui stat, indiferent de originea lor, de nationalitate sau de orice alte criterii.

2. Romania - stat suveran si independent

Redactarea articolului l din Constitutie poate ridica unele semne de intrebare daca se are in vedere faptul ca, dupa cum am aratat, suveranitatea prezinta doua aspecte bine cunoscute in dreptul public clasic: independenta si suprematia. Suprematia consta in aceea ca statul suveran este, in drept, cea mai puternica dintre toate colectivitatile publice pe care le include si dintre toate subiectele de drept existente in interiorul sau. Suprematia desemneaza deci aspectul pozitiv al suveranitatii, faptul ca ea este apreciata prin comparatie cu tot ce este interior si inferior sferei statale.

Astfel, in zbuciumata sa istorie, poporul roman a fost lipsit de dreptul de a decide liber de destinele tarii, caci dominatia straina s-a manifestat secole in sir, iar cucerirea independentei de stat in urma razboiului romano-ruso-turc din 1877, desi a permis afirmarea tot mai viguroasa a poporului nostru ca natiune de sine statatoare, a insemnat numai un pas spre cucerirea suveranitatii. Romania a continuat sa fie aservita economic si politic puterilor straine. Evenimentele istorice, printre care cele doua razboaie mondiale nu pot sa nu fie mentionate, au afectat, prin desfasurarea si urmarile lor, suveranitatea Romaniei.

Incepand cu secolul al XlX-lea, constitutiile romane au consacrat in formulari din ce in ce mai clare suveranitatea si independenta statului. Astfel, Statutul desvoltator al Conventiei de la Paris din 7/9 august 1858, primul text cu valoare de lege fundamentala din istoria moderna a Romanei, a suferit in 1862 unele "modificari indeplinitorii' printre care, subliniata in chiar textul vremii, este mentionarea faptului ca "Principatele Unite pot in viitor a modifica si a schimba legile care privesc adminis-tratiunea lor din launtru, cu concursul legal al tuturor puterilor stabilite, si fara nici o interventiune'. Acest veritabil sambure de independenta a fost ulterior reluat in toate textele constitutionale referitoare la caracterizarea statului roman.

Suveranitatea si independenta Romaniei isi gasesc si trebuie sa isi gaseasca garantiile in economia romaneasca, in existenta fortelor armate, in capacitatea de aparare a tarii. Totodata se constituie in puternice garantii eficiente pentru suveranitatea si independenta statelor in general si, prin urmare, si pentru Romania, climatul international de destindere, cooperare, incredere si securitate, organismele internationale (O.N.U.) organismele sale specializate, Consiliul Europei, alte organisme internationale) la care participa si tara noastra.

Articolul 2 din Constitutia Romaniei arata ca suveranitatea nationala apartine poporului roman, care o exercita prin organele sale reprezentative si prin referendum.

Suveranitatea puterii de stat a Romaniei se fundamenteaza pe conceptul de suveranitate nationala, cu toate consecintele ce decurg din acest fapt.

Puterea de stat nu se poate exercita direct de catre popor, ci numai prin organele reprezentative. Iata insa ca legea noastra fundamentala a inteles sa combine regimul juridic al suveranitatii nationale exprimata in forma statala cu unele avantaje ale conceptului de suveranitate populara, mai precis cu exercitarea directa a puterii de stat de catre popor prin modalitatea referendumului.

Romania - stat unitar si indivizibil

Caracterul unitar al statului roman exprima o trasatura a acestuia ce vizeaza unul din elementele sale constitutive, anume teritoriul. Sub aspectul structurii de stat, Romania se prezinta ca un stat unitar. Astfel, pe teritoriul Romaniei este organizata o singura formatiune statala. Pe cale de consecinta, exista un singur rand de autoritati publice centrale, adica un singur Parlament, un singur Guvern si un singur for judecatoresc suprem. Cetatenii au o singura cetatenie, cetatenia romana.

Sub aspectul organizarii administrativ-teritoriale, asa cum am vazut, Romania este organizata in judete, orase si comune, iar autoritatile publice administrative din aceste unitati functioneaza pe baza principiilor descentralizarii, autonomiei locale si al desconcentrarii serviciilor publice locale (vezi articolul 120 din Constitutie).

intreaga organizare statala este stabilita prin Constitutie. Forma unitara corespunde continutului statului precum si compozitiei nationale a poporului roman.

Cat priveste caracterul indivizibil al statului roman, caracter exprimat inca de Constitutia din anul 1866, acesta priveste toate cele trei elemente constitutive ale statului in ansamblu, precum si pe fiecare dintre ele in parte. Nici unul din cele trei elemente - teritoriu, populatie si suveranitate - nu poate fi impartit, in sensul de a fi sub stapanirea altor state.

Romania - stat de drept, democratic si social

Romania este un stat de drept. Statul de drept, ca teorie si realitate s-a impus mult mai tarziu in istoria societatii, in principiu atunci cand s-a considerat ca si autoritatile publice, guvernantii trebuie sa se supuna unor reguli juridice. Este evident ca statul de drept a aparut ca o replica data statului despotic. Spre sfarsitul secolului al XVlII-lea si inceputul secolului al XlX-lea s-a formulat si teoretizat idcca potrivit careia scopul fundamental al statului este de a asigura realizarea dreptului si ca oamenii care detin puterea (guvernantii) sunt supusi dreptului si limitati prin drept.

Statul administrator si statul judecator, trebuie sa retinem ca starul de drept nu se confunda cu principiul legalitatii, el este mai mult decat atat. Statul de drept ramane o simpla teorie daca nu este constituit dintr-un sistem de garantii (inclusiv juridice) care sa asigure reala incadrare a autoritatilor publice in coordonatele dreptului. Statul de drept trebuie efectiv sa se auto-limiteze prin drept.

Ca atare statul de drept are un continut complex si in acest sens se considera ca suntem in prezenta unui stat de drept acolo unde: domnia dreptului este evidenta; continutul acestui drept valorifica la dimensiunile lor reale drepturile si libertatile cetatenesti; se realizeaza echilibrul, colaborarea si controlul reciproc al puterilor publice (autoritatilor publice); se realizeaza accesul liber la justitie.

Romania este un stat democratic, ceea ce exprima realitatea ca regimul politic al Romaniei este unul democratic. Din perspectiva analizei formei de stat, aceasta ultima trasatura intregeste caracterizarea statului roman cu precizarea modului in care se exercita puterea de stat in raport cu elementul statului care este populatia.

Caracterul democratic al statului inseamna ca autoritatile publice se intemeiaza pe vointa poporului, exprimata prin alegeri libere si corecte. De asemenea implica proclamarea si garantarea libertatilor publice. Totodata democratia implica: un sistem pluralist, responsabilitatea guvernantilor, obligatia lor de a se conforma legilor, exercitarea impartiala a justitiei de catre judecatori independenti si inamovibili. Democratia are ca fundament respectarea fiintei umane si a statului de drept. Caracterul democratic al statului si statul de drept se implica si se presupun reciproc. Aceste trasaturi se pot regasi acolo unde echilibrul puterilor este realizat, unde suprematia constitutiei este asigurata. Pentru ca, in fond democratia poate fi definita si ca domnia dreptului.

Romania este un stat social. Acest caracter rezulta atat din natura (esenta) statului, cat si mai ales din functiile sale. Statul modern poate si trebuie sa imprime tuturor actiunilor economice, politice, culturale, un continut social fundamentat pe valori etice si umane care sa creeze terenul fertil exprimarii reale a personalitatii cetatenilor, a drepturilor si libertatilor lor, a sanselor lor egale. Statul social nu poate fi un simplu partener de afaceri, un simplu observator, ci un participant care trebuie sa intervina, trebuie sa aiba initiativa si mai ales sa ia masuri care sa asigure realizarea binelui comun. El trebuie sa protejeze pe cel slab, dezavantajat de destin si de sansa, trebuie sa sprijine sectoare economice aflate in criza dar care sunt indispensabile promovarii unui trai civilizat, trebuie sa asigure functionarea unor servicii publice de protectie si interventie sociala, intelegerea caracterului social al statului ne permite explicarea sensului si dimensiunilor unor prevederi constitutionale, precum cele din: art. 32 privind garantarea dreptului la invatatura; art. 34 privind obligatia statului de a lua masuri pentru asigurarea igienei si sanatatii publice; art. 41 privind protectia sociala a muncii; art. 47 privind obligatia statului de a lua masurile necesare asigurarii unul nivel de trai decent cetatenilor; art. 49 privind protectia copiilor si tinerilor; art. 50 privind protectia persoanelor cu handicap.