CARACTERISTICA CRIMINALISTICA A OMORURILOR:

Caracteristica criminalistica a omorurilor:

Din infractiunile impotriva persoanei cel mai mare grad de pericol il au omorurile, si care isi gasesc reglementare in (articolele 88-94 C.P. al RM).

Descoperirea acestor infractiuni este insotita de greutati considerabile si de un mare volum de lucru din partea organelor de cercetare. Deci putem spune ca dosarele de omor sunt cele mai complicate si multe din ele ramin nedescoperite.

Constitutia Republicii Moldova obliga organele de stat, organizatiile obstesti si persoanele cu functie de raspundere, de a pazi si ocroti drepturile    si libertatile cetatenilor precum si viata si sanatatea lor. (Art. 24 a C. RM - statul garanteaza fiecarui om dreptul la Viata si la integritate fizica si psihica).

Conform datelor statistice in RM in 2000 au fost inregistrate (36195) de crime, iar in 2001 ritmul lor a crescut constituind (39346) de crime. Deci dinamica crimelor a crescut in 2001 cu 8,7 fata de anul 2000.

Din toate crimele inregistrate omorurile cu tentativele constituiau in 2000 (359) si in 2001 (411), din ele au fost descoperite in 2000 (64,0%), iar in 2001 - (69,8%). Dupa aceste udate vedem ca ani la rind in RM un numar insemnat de omoruri ramin nedescoperite.

In 2001 au fost savirsite omoruri:

 de catre minori - 24

de persoanele in stare de ebrietate - 75

de persoane ce au comis anterior crime - 68

de persoane in grup - 44

de persoane ce nu muncesc si nu invata - 247

 pe strazi, in parcuri - 61.

Reiesind din aceste date cele mai multe infractiuni indeosebi (omoruri) sunt savirsite de persoanele ce nu muncesc si nu invata si de cele in stare de ebrietate.I

Coeficientul acestui an este de 12 omoruri la 100.000 de locuitori. Zilnic in RM se savirsesc 100 de infractiuni dintre care 1-2 omoruri.

Generalizarea practicii penale ne arata ca omorurile intentionate sunt pregatite din timp,

minutios este aleasa metoda infaptuirii intentiei criminale, la fel si ascunderea faptului omorului sau nimicirea urmelor lui. (E.: mascarea omorului ca fiind sinucidere sau accident, tainuirea cadavrului, dezmembrarea cadavrului s.a.).

In toate cazurile descoperirii semnelor unei morti violente a persoanei s.a. clarificarii circumstantelor si cauzelor survenirii ei, este necesar de a se conduce de regulile metodicii criminalistice de cercetare a omorurilor.

In cadrul caracteristicii criminalistice a omorurilor o importanta primordiala se atribuie chestiunii daca aceasta crima a fost ascunsa s-au avea caracter evident.

- Omorul evident are loc atunci cind el este savirsit de o persoana in prezenta altor persoane sau in lipsa lor, ce se soldeaza fie cu retinerea persoanei vinovate la locul faptei, fie ca el singur s-a autodenuntat la organele de ancheta fara incercari de a ascunde fapta comisa si vinovatia sa.[1]

Omorurile cu caracter evident in majoritatea cazurilor apar in rezultatul certelor, batailor din gelozie, stare de afect sau in cazul depasirii limitelor legitimii aparari. Deseori ele sunt comise fara circumstante agravante si de obicei sunt urmari a unor conflicte, sau ca urmare a conduitei nesatisfacatoare in strada sau in locuri publice, in stare de ebrietate s.a.m.d.

- Prin omor ascuns se intelege omorul savirsit in lipsa altor persoane. infractorul de regula se pregateste din timp pentru comiterea omorului, iar dupa savirsirea lui intreprinde masuri in privinta tainuirii urmelor si a partinitatii sale la aceasta crima. Asa omoruri sunt savirsite deseori din intentii acaparatoare, sexuale, la fel in cazul jafurilor, tilhariilor.

Omorurile ascunse dupa mecanismul lor de savirsire se pot imparti in patru categorii:

a) omoruri fara inscenarea (fara mascarea) sinuciderii, unui accident sau altor evenimente si actiuni pentru a indrepta cercetarea pe urme gresite;

b) omoruri cu inscenarea sinuciderii, unui accident sau altor evenimente si actiuni, pentru a indrepta cercetarea pe urme gresite;

c) omoruri cu incercari de a ingreuna stabilirea personalitatii victimei (dezmembrarea cadavrului, desfigurarea fetii, nimicirea capului cadavrului);

d) omoruri cercetate in cazurile lipsei cadavrului victimei (in cazurile ascunderii, tainuirii a insasi faptului omorului).[2]

Clasificarea omorurilor in ascunse si evidente primite chiar din momentul intentarii dosarului penal de a alege o directie corespunzatoare la cercetarea acestor infractiuni. In cazul omorului evident anchetatorul dupa efectuarea cercetarii locului infractiunii si a cadavrului concentreaza toate silintele in vederea relevarii daca corespund dispozitiile invinuitului si a martorilor cu imaginea obiectiva a celor savirsite; stabilirii motivelor omorului si a datelor. Ce caracterizeaza personalitatea celui vinovat si a victimei si a altor circumstante ce au conditionat savirsirea omorului.

In cazul omorului pe ascuns ca sarcina primordiala a cercetarii apare stabilirea circumstantelor evenimentului si a persoanei vinovate (iar uneori in cazul desfigurarii fetei patimasului sau dezmembrarii cadavrului, ori nimicirea patimasului sau dezmembrarii cadavrului, ori nimicirea lui) si identificarea personalitatii victimei.

In cadrul caracteristicii criminalistice a omorurilor o insemnatate esentiala o au datele despre patimas, (victima). Studierea personalitatii lui este o parte componenta al activitatii anchetatorului ce cerceteaza, ancheteaza infractiunea ce include colectarea datelor, ce caracterizeaza personalitate, analiza lor si fixarea in acte procesuale corespunzatoare. Aceste date nu constau numai din date autobiografice ci orice informatie despre victima pe plan de serviciu, obsteste, starea sanatatii, modul de viata, antecedente penale, comportamentul, opinia publica etc. Astfel de date ne permit de a determina victimitatea.

Structura caracteristicii criminalistice a omorurilor ar trebui sa corespunda structurii infractiunii insasi. In sistemul "omor" se include noua elemente: ucigasul, coparticipantii la omor, scopul si motivul omorului, metoda, victima omorului, faptul mortii, locul, timpul, circumstantele, imprejurarile savirsirii omorului.[3]

Exista de asemenea diferite legaturi intre aceste elemente (Ex: legaturi cauzale dintre rezultat, adica moartea victimei si anumite actiuni ale ucigasului). Elementele infractiunii, la fel si reflectarea acestor elemente in caracteristica criminalistica a infractiunii sunt unite intre ele prin conexiuni legitime ce reprezinta prin sine raporturi, ori o conditionare reciproca, ori o combinare intre legaturi reciproca si conditionarea reciproca.

Insemnatatea practica a acestor legaturi este foarte mare. Determinind un element, anchetatorul primeste informatie despre alt element sau citeva elemente, despre sumele acestora si unele calitati corespunzatoare acestor semne. Interconexiunile intre "verigile lantului" intr-atit sunt de importante si esentiale incit la descrierea elementelor caracteristicii criminalistice a omorului este foarte greu de a le descrie pe fiecare in parte de celelalte elemente (Ex: ucigasul nu poate fi caracterizat ca "ucigas" ca ceva abstract de scopul si motivul omorului). Intrebarea "cine este ucigasul" necesita legatura ei cu intrebarea care este scopul si motivul omorului.

Din intentii acaparatoare savirsesc omoruri persoanele pentru care omorul este mijlocul atingerii scopului criminal sau este o metoda de tainuire a infractiunii acaparatoare. Din motivul de razbunare savirsesc omoruri coparticipantii la infractiune, vecinii, cunoscutii, rudele, astfel numai 40% din victimele omorului premeditat le constituie familistii, restul fiind persoane necasatorite si anume - 35% celibitarii si femeile nemaritate; 16% divortatii si 4% vaduvii si vaduvele[4].

O insemnatate mare are o legatura intre ucigas si victima omorului. Raporturile intre aceste doua persoane deseori determina alegerea de catre infractor a unei metode de omor si metodei tainuirii lui, la fel determina alegerea locului, timpului si imprejurarilor convenabile pentru savirsirea infractiunii. Un om necunoscut "strain", de obicei nu are necesitatea de a aplica, folosi unele otravuri de concentratie puternica, de a aranja o inscenare de sinucidere sau de a recurge la desfigurarea exteriorului victimei. Si invers, ucigasii din cercul persoanelor apropiate deseori incurca de a ascunde insasi faptul omorului prin inscenari, dezmembrari ale cadavrului sau prin nimicirea cadavrului, temindu-se ca daca se va descoperi infractiunea atunci vor fi banuite de savirsirea crimei in primul rind.

Legaturi strinse exista intre victima omorului metoda savirsirii omorului si imprejurarile infractiunii. Cind un om concret trebuie sa devina victima, infractorul alege corespunzator locul, timpul si alte conditii, perfectioneaza metoda savirsirii omorului corespunzatoare calitatilor specifice victimei, omul ei de viata, deprinderilor. Si invers, este aleasa victima corespunzatoare, daca infractorul s-a hotarit sa actioneze prin metoda si in conditiile preferate de el in care s-a deprins sa savirseasca omorurile. Ca victima a atentarii criminale poate depinde orice persoana, insa totusi exista anumite categorii de oameni care mai deseori pot nimeri in "situatii periculoase". Inainte de toate, acestea sunt persoanele care in baza indatoririlor de serviciu profesionale sau obstesti sunt imputernicite de a ocroti ordinea publica si private ori alte bunuri si valori materiale care sunt ocrotite de lege: colaboratorii de politie, paznicii, casierii, incasatorii, comerciantii, antreprenorii etc.

La o alta categorie se atribuie persoanele cu un comportament brutal si arogant, ce usor se implica in certuri si scandaluri, ce recurg la cunostinte usuratice, legate de alcool, narcotice s.a.

In a treia categorie se includ persoanele care sunt in conflict in legaturile amoroase sau casnice, mai ales atunci cind, datorita comportamentelor lor relatiile apropiate de la care se astepta o viata fericita se transforma in ceva contrar, opus acelora ce se astepta.

Si in cele din urma o categorie aparte de victime o formeaza persoanele care mai mult decit altele necesita o tutela si aparare din partea barbatilor - domnisoarele tinere si chiar fetitele minore. Intre personalitatea, comportamentul infractorul si victima permanent exista anumite raporturi determinate.[5]

In toate cazurile trebuie de relevat si de tinut in seama comportamentul victimei deoarece el nu rareori este provocat, arogant si usuratic care actioneaza asupra comportarii infractorului sau se exprima printr-o opunere activa ucigasului ce in mare masura schimba "mecanismul" infractiunii. Identificind personalitatea victimei si stabilind comportamentul ei inaintea si in momentul omorului, anchetatorul are posibilitatea de determina concret scopul si motivul omorului, iar luind in consideratie metoda si imprejurarile omorului pate mai concret de a stabili cercul de persoane care puteau sa savirseasca omorul.

Metoda omorului, adica totalitatea procedeelor, mijloacelor, instrumentelor, la fel si efectuarea unor actiuni cu ajutorul acestora in vederea pregatirii, savirsirii si ascunderii omorului - este un element de baza atit a infractiunii insasi cit si a caracteristicii criminalistice a omorului. Latura specifica a genului dat de infractiuni consta in multitudinea de metode de savirsire a omorului si multitudinea de instrumente si mijloace folosite. Ca instrument si mijloace se utilizeaza urmatoarele: arma cu inaltator optic, ce dau posibilitatea de a omori de la distante mari; pistoale cu tobe de esapament, arbalete ce functioneaza fara zgomot, substante explozive, arme albe, diferite unelte si instrumente (topor, lama, foarfece, cutit de bucatarie s.a.); unele obiecte care ocazional au nimerit sub mina (fier de calcat, piatra, bete); otravuri, gaz natural, automobilul, cirpe, funii etc.

In scopul ascunderii omorului si a urmelor lui (cadavrului, armelor) infractorii recurg la diferite actiuni in dependenta de conditiile locului savirsirii omorului (Ex: ingroapa cadavrele in locurile unde sunt efectuate lucrari de constructie, paduri, vai etc.). Aceasta este caracteristic pentru cazurile de omor in sectoarele lucrarilor de constructie capitale, cimpuri, paduri sau cind infractorul dispare de mijloc de transport.[6]

Multitudinea metodelor de tainuire a urmelor omorului pot fi clasificate in doua grupe mari:

 Ascunderea faptului omorului - se intilneste atunci cind infractorul nu are posibilitatea de a efectua inscenarea sinuciderii, unei morti accidentare sau considera ca el n-o sa poata sa explice cauza intilnirii lui cu victima in un anumit loc sau a aparitiei victimei in apartamentul lui. In asa cazuri el, dorind sa tainueasca faptul infractiunii, incearca sa se sustraga de darea lamuririlor in privinta circumstantelor survenirii mortii patimasului si de a indrepta banuielile in savirsirea acestei infractiuni. Savirsind actiuni in vederea ascunderii infractiunii, ucigasul urmareste in primul rind


asa scopuri cum sint:

a) de a ascunde in general faptul acuzarii mortii violente victimei;

b) de a nimici urmele apartenentei sale al infractiunea data;

c) de a crea imprejurari false (chipurile infractiunea a fost savirsita de alta persoana);

d) de a complica identificarea personalitatii victimei;

e) de a nimic sau tainui mijloacele cu care a fost savirsit omorul;

f) de a ascunde motivele adevarate ale omorului, de a inscena cauzarea unei morti din imprudenta, accidentare, sinucidere sau a unei morti naturale. In aceste cazuri infractorii deseori ingroapa cadavrele, le arunca in riuri, iazuri; dezmembreaza cadavrului si fara a fi observat le transporta in diferite localitati, nimicesc documentele, imbracamintea si obiectele personale ale victimei, ori nimicesc cadavrul (il ard). La asa metode recurg infractorii, care au fost cu victima in relatii prietenoase sau apropiate, rudele victimei ori la fel si persoanele in locuintele carora a nimerit patimasul ocazional sau a fost atras intentionat in aceste. locuinte.

Inscenarea - se aplica in scopul eschivarii de la raspundere, deseori, de catre membrii familiei, de rude, la fel si de unii cunoscuti, legaturile carora cu victima sunt bine cunoscute de catre cei ce ii inconjoara. Inscenarea sinuciderii, unei morti accidentare sau unei morti naturale, inscenarea savirsirii infractiunii de alta persoana sau savirsirii in alta localitate deseori consta in modificarea imprejurarilor obiective ale locului comiterii omorului, nimicirea sau falsificarea urmelor de miini, picioare, leziuni corporale, la fel si raspindirea informatiei mincinoase despre plecarea patimasului in alta localitate sau despre alte circumstante ale dispozitiei lui. Asupra inscenarii sinuciderii, mortii accidentare sau inscenarii mortii firesuri pot arata asa semne cum sunt:

a) imposibilitatea savirsirii de catre victima a anumitor actiuni, in privinta carora fac trimitere vinovatul sau martorul;

b) existenta urmelor de lupta sau autoaparare pe haine si pe cadavru la fata locului;

c) modificarea imprejurarilor la fata locului ori nimicirea urmelor.

d) necorespunderea pozitiei cadavrului cu leziunile corporale, imbracaminte.

In privinta inscenarii sinuciderii la fel pot marturisi si lipsa instrumentelor, mijloacelor cu ajutorul carora putea fi comisa sinuciderea, depistarea unei scrisori false cu ultimul cuvint al victimei s.a.m.d.[7]

In dependenta de caracterul infractiunilor contra vietii persoanelor, de metodele savirsirii lor si mijloacelor aplicate la locul savirsirii infractiunii ramin diferite urme si corpuri delicte (cadavrul victimei, vatamarile si modificarile de pe el, starea imbracamintei, pete de singe, urme de picioare, de degete miinelor, de dinti s.a.). Fiind descoperite fixate si anexate la dosar ele deseori formeaza materialul de baza care este utilizat in cadrul cercetarii acestor infractiuni.

Urmele si alte probe materiale pe cazurile de omor repede se modifica, usor se distrug si repede dispar ce esential complica procesul cercetarii. De aceea sarcina anchetatorului este de a efectua operativ si calitativ actiunile initiale de ancheta indreptate in vederea depistarii, fixarii si examinarii criminalistice a acestor obiecte, la fel si relevarea, studierea cauzelor aparitiei circumstantelor negatorii, determinarea legaturii lor cu infractiunea concreta.

In caracteristica criminalistica a omorurilor se atrage atentia si la asa elemente cum sunt timpul si locul savirsirii infractiunii. Datele statistice indica ca aproape jumatate din toate omorurile se comit in zilele de odihna a saptaminii - simbata, duminica - cea mai criminogena este duminica. Cele mai multe omoruri (43%) se savirsesc intre orele 18.00 - 24.00, cel mai intensiv interval 21.00-24.00 cind se savirseste fiecare al 4-lea omor.[8]

In ce priveste locul infractiunii, din numarul total de infractiuni inregistrate in Republica fiecare a treia revine capitalei. Aici se comit crime grave concentrindu-se nucleul elementelor criminale. In Chisinau adesea se comit omoruri in familie, sunt frecvente si omorurile la comanda - 8%. Circa 1/3 din victimele omorului nu sunt bastinasi, majoritatea din ei fiind migrati din localitatile rurale a Moldovei (60%), iar fiecare al 3-lea din fostele localitati rurale, mai ales din Rusia.[9]

In cazul dezmembrarii cadavrului ca loc de savirsire a omorului deseori serveste locuinta infractorului sau victimei. Stabilirea timpului este necesar pentru organizarea masurilor operative de investigatie in vederea gasirii si retinerii infractorului, verificarii alibiului, si in alte cazuri. Locul savirsirii omorului permite de a stabili si fixa urmele, care arata la mecanismul savirsirii lui, mijloacele si personalitatea infractorului, ori de a determina circumstantele negatorii (lipsa singelui sub cadavru, urmele tiririi lui s.a.).

La elementele caracteristicii criminalistice se atribuie si datele despre infractor: informatii despre modul de viata, calitati persoanele, cercul lui de cunoscuti, antecedentele penale, despre legaturile lui cu victima.

Ca elemente ale caracteristicii criminalistice sunt inca: motivul omorului si comportamentul ucigasului dupa savirsirea omorului. Omorurile pot fi savirsite atit cu intentie directa cit si cu intentie indirecta si la fel in urma neglijentei criminale sau imprudenta. Deseori ele sunt savirsite din motive huliganice sau acaparatoare in rezultatul existentei vrajbei ori geloziei sau starii de afect conditionata de certuri sau de alte conditii. Motivele omorului uneori sunt legate de teama infractorului de a fi demascat in savirsirea altor infractiuni.

Omorurile intentionate sunt savirsite atit prin impulsurile, indemnurile care la moment au actionat asupra psihicului infractorului cit si din impusurile care de mai inainte au hotarit infractorul de a savirsi infractiunea. Aceasta se reflecta asupra diferitor imprejurari ale mecanismului savirsirii omorului, care pot fi stabilite in cadrul examinarii locului savirsirii faptei (Ex: locul si timpul comiterii omorului, mijloacele folosite, localizarea leziunilor corporale si caracteristica lor etc.)

Dupa cum demonstreaza analiza din ultimii ani, valul criminalitatii cuprinde societatea noastra. In toate sferele de activitate se resimte cresterea infractiunilor grave si periculoase. La etapa actuala nu numai economia influenteaza asupra cresterii criminalitatii indeosebi a omorurilor in tara dar si legislatia in vigoare fiind imperfecta. Un alt motiv ca colaboratorii organelor de urmarire penala nu sunt remunerati la timp si conform necesitatii.[10]