CASATORIA IN DREPTUL ROMAN si CONTEMPORAN

CASATORIA IN DREPTUL ROMAN si CONTEMPORAN

Casatoria, la romani, era o uniune intre barbat si femeie, o asociere pentru toata viata, o impartasire a dreptului civil si religios - nuptie suntcomunicatio maris et feminae, consortium omnis vitae, divini et humani iuris comunicatio; era uniunea barbatului si a femeii ce implica o viata comuna - nuptia sive matrimonium este vire et mulieris conjuctio, individuam consuetudinem vitae contiens.

Astazi, casatoria este definita ca uniunea liber consimtita dintre barbat si femeie, incheiata in concordanta cu dispozitiile legale, in scopul intemeierii unei familii si reglementata de normele imperative ale legii.

Romanii au cunoscut mai multe feluri de casatorie corespondente intr-o anumita masura epocilor de drept care s-au succedat si totodata au coexistat unele cu altele. Astfel, casatoria cu manus, adica cu puterea maritala a barbatului exercitata asupra ei, femeia parasea familia de origine rupand astfel legaturile agnatice cu acestea, si intra in familia sotului dobandind in noua familie drepturi noi, respectiv dreptul de succesiune si dreptul la rudenia civila, agnatiunea. In aceasta conditie ea nu putea fi emancipata si nici data in adoptiune.

Casatoria fara manus era casatoria specifica dreptului clasic cu toate ca ea coexista si cu casatoria cu manus, care era oricum mai rara in aceasta epoca. Era o casatorie mai simpla si cu toate controversele ce au existat asupra ei, se pare ca ea exista inca din epoca veche, mai ales ca era mentionata de catre Legea celor XII Table, fiindca probabil era folosita de plebei.

Prin casatoria fara manus, adica fara puterea barbatului exercitata asupra femeii, aceasta ramanea in familia de origine avand doua pozitii dupa cum era cazul: prima, era sui iuris aflandu-se sub tutela perpetua a agnatilor, a doua, era alieni iuris, gasindu-se astfel sub patria potestas a lui pater familias. Aceasta era si ea o iustae nuptie, iustum matrimonium chiar daca barbatul nu avea autoritate asupra ei.

Concubinatul era casatoria specifica dreptului postclasic, o casatorie inferioara celor doua anterioare, care in dreptul vechi si dreptul clasic nu constituia decat o simpla uniune de fapt. Justinian a fost acela care a ridicat concubinatul la rangul casatoriei, dandu-i efectele juridice, creand un drept de mostenire fata de tatal lor pentru copiii naturali nascuti in afara casatoriei fara manus.

Astazi, prin concubinat intelegem o convietuire de fapt intre un barbat si o femeie, o perioada relativ indelungata de timp. Ea nu este o uniune juridica, nefiind reglementata de lege, astfel ca se deosebeste esential de casatorie, care are statut legal, determinat prin norme juridice.

Concubinajul nu este interzis de lege, dar nici nu i se pot aplica, prin analogie, dispozitiile legale referitoare la casatorie. Intre concubini se pot face conventii, daca acestea ar respecta conditiile de valabilitate din dreptul comun.

De obicei, dar nu obligatoriu, incheierea casatoriei era precedata de logodna - sponsalia, ce era o invoiala prin care viitori soti, ori personal ori prin intermediul parintilor, se obligau ca mai tarziu sa se casatoreasca.

In zilele noastre, cererea in casatorie este un lucru obligatoriu. In conformitate cu dispozitiile art. 12 C. fam., cei care vor sa se casatoreasca trebuie sa faca la serviciul de stare civila o declaratie de casatorie, prin aceasta exprimandu-se vointa, din partea amandorura, de a incheia casatoria. Declaratia de casatorie se face in scris si ea nu va putea fi data prin reprezentare, ci numai personal.

La romani, casatoria fiind considerata un act de drept privat, ea nu se putea incheia fara prezenta sotiei, in schimb se putea incheia fara prezenta sotului. Incheierea casatoriei era urmata de conducerea sotiei la casa sotului unde se dadea o petrecere rituala care atesta legitimitatea casatoriei.

Pentru incheierea casatoriei trebuiau indeplinite anumite conditii, conditii de forma si conditii de fond.

Conditii de forma

Acestea priveau numai casatoria cu manus:

confarreatio, casatoria specifica numai patricienilor care beneficiau exclusiv de indeplinirea unor ritualuri religioase de la care erau exclusi plebeii;

usus, consta in coabitarea femeii cu barbatul timp de un an de zile, la capatul caruia femeia intra in mod automat sub puterea barbatului;

coemptio, consta dintr-o mancipatiune facuta de insasi femeie catre viitorul ei sot. Deci aceasta era o vanzare - cumparare simulata a femeii catre barbat, o forma de casatorie inventata de catre plebeii care nu aveau acces la confarreatio, cu scopul de a dobandi si ei putere, manus asupra sotiilor lor dupa modelul patricienilor.

Pentru casatoria fara manus, nu exista vreo conditie speciala privind forma. Aceasta se realiza simplu prin instalarea femeii in casa barbatului, ocazie cu care se dadea o petrecere de catre acesta.

Conditii de fond

Sunt aceleasi atat pentru casatoria cu manus cat si pentru casatoria fara manus. Astfel:

- conubium (ius conubii), era acel drept recunoscut unei persoane de a incheia o casatorie valabila conform cu ius civile. Acesta avea o acceptiune obiectiva ce insemna aptitudinea generala de a incheia o casatorie. Acceptiunea subiectiva era aptitudinea relativa a unei persoane de a se casatori cu o anumita persoana.

Astfel ca din lipsa lui ius conubii, puteau aparea doua feluri de incapacitati: o incapacitate absoluta si una relativa.

- affectio maritalis (consimtamantul).

- varsta admisa pentru casatorie era stabilita pentru fete la 12 ani, cand se considera ca ele au devenit nubile, adica erau in stare sa procreeze. Referitor la baieti se folosea sistemul cercetarii corporale pana la imparatul Justinian, cand, s-a stabilit varsta de 14 ani.

In zilele noastre, pentru incheierea unei casatorii, legiuitorul a prevazut necesitatea indeplinirii anumitor conditii de fond, precum si respectarea unor conditii de forma, dupa cum in prezenta anumitor imprejurari, expres determinate, a interzis incheierea casatoriei.

Conditii de fond la incheierea casatoriei

Condul familiei prevede, in mod expres, trei conditii de fond la incheierea casatoriei: varsta matrimoniala (art. 4 C. fam); comunicarea starii sanatatii (art. 10 C. fam) si consimtamantul viitorilor soti (art. 16 C. fam). Desi legea nu prevede in mod expres, ar mai putea fi adaugata si diferentierea sexuala.

1. Varsta legala pentru casatorie

Potrivit art. 4 C. fam., "barbatul se poate casatori numai daca a implinit varsta de optsprezece ani, iar femeia numai daca a implinit saisprezece ani". Varsta minima pentru casatorie trebuie stabilita in relatie directa cu pubertatea reala, care depinde, de diferiti factori. O limita maxima pana la care se poate incheia casatoria nu este stabilita, ceea ce inseamna ca se pot incheia casatorii pana la o varsta inaintata si chiar in extremis, inainte de moarte.

2. Consimtamantul la casatorie

Existenta consimtamantului valabil exprimat la incheierea casatoriei este o conditie dirimanta, astfel cum rezulta din dispozitiile art. 1 alin. (3), art. 16 si 17 C. fam. Importanta acestei conditii rezulta si din aceea ca ea este inserata in cuprinsul Declaratiei universale a drepturilor omului, care stipuleaza "casatoria nu poate fi incheiata decat cu consimtamantul liber si deplin al viitorilor soti".

Consimtamantul trebuie sa indeplineasca anumite conditii, pentru a fi valabil exprimat:

sa fie neviciat;

sa fie actual;

sa fie dat personal, simultan si public;

sa fie constatat direct de catre ofiterul de stare civila.

3. Comunicare reciproca a starii sanatatii

Potrivit prevederilor art. 10 C. fam., casatoria nu poate fi incheiata decat daca sotii nu declara ca si-au comunicat, reciproc, starea sanatatii.

4. Diferentierea sexuala

Nu este o conditie prevazuta in mod expres de lege, dar rezulta implicit din alte prevederi legale (art. 1, 4, 5, 20, 25, 47, 52, 53, 60 C. fam.).

Impedimente la incheierea casatoriei 17538jvr72ldk2d

Impedimentele sau piedicile la incheierea casatoriei sunt expres prevazute de lege in
art. 5 - 9 C. fam., iar in prezenta unei atare imprejurari casatoria nu se poate incheia.

Sunt considerate piedici la casatorie urmatoarele:

existenta unei casatorii anterioare nedesfacute;

rudenia;

adoptia;

tutela;

alienatia sau debilitatea mintala ori lipsa temporala a discernamantului.

Conditii de forma la incheierea casatoriei

Conditiile de forma impuse de lege la incheierea casatoriei nu sunt un scop in sine, ci urmaresc asigurarea respectarii conditiilor de fond si verificarea inexistentei impedimentelor la casatorie.

A. Formalitati premergatoare incheierii casatoriei

1. Declaratia de casatorie

In conformitate cu dispozitiile art. 12 C. fam., cei care vor sa se casatoreasca trebuie sa faca serviciul de stare civila o declaratie de casatorie, prin aceasta exprimandu-se vointa, din partea amandorura, de a incheia casatoria. Declaratia se va face in scris si, ea nu va putea fi data prin reprezentare, ci numai personal.

2. Actele anexa declaratiei de casatorie

La declaratia de casatorie se anexeaza mai multe acte, asa cum rezulta din dispozitiile art. 13 C. fam.

3. Atributiile ofiterului de stare civila in legatura cu declaratia de casatorie

Dupa primirea declaratiei de casatorie, ofiterul de stare civila citeste declarantilor dispozitiile art. 4 - 10 si 27 C. fam. si le atrage atentia asupra sanctiunilor legale aplicabile celor ce fac declaratii false (art. 292 C. pen.).

Casatoria se poate incheia, in termen de 10 zile de la data cand a fost facuta declaratia de casatorie.

B. Procedura incheierii casatoriei

1. Localitatea si locul unde se incheie casatoria

Localitatea in care se va incheia casatoria este determinata de domiciliul sau de resedinta oricaruia dintre viitori soti.

In ceea ce priveste locul incheierii casatoriei, sotii sunt obligati sa se prezinte impreuna la sediul serviciului de stare civila din localitate. 

2. Atributiile ofiterului de stare civila

Numai casatoria incheiata in fata ofiterului de stare civila produce efecte juridice, iar ofiterul de stare civila competent este acela al consiliului local al comunei, al orasului, al municipiului sau al sectorului de municipiu in raza caruia domiciliaza unul sau ambii soti.

3. Solemnitatea si publicitatea casatoriei

Actul casatoriei are un caracter solemn, dat de prezenta viitorilor soti in fata ofiterului de stare civila, impreuna cu doi martori, la data stabilita, la sediul autoritatii competente, exprimare simultana a consimtamantului la casatorie si din declararea incheierii casatoriei de catre ofiterul de stare civila, dupa ce constata indeplinirea tuturor conditiilor pentru incheierea acesteia.

4. Momentul incheierii casatoriei

Momentul casatoriei este acela in care ofiterul de stare civila constata ca sunt indeplinite toate conditiile cerute de lege pentru incheierea unei casatorii valabile si ii declara pe viitori soti casatoriti.

5. Proba casatoriei

"Casatoria nu poate fi dovedita decat prin certificatul de casatorie eliberat pe baza actului intocmit in registrul actelor de stare civila" (art. 18 C. fam.). Certificatele eliberate in temeiul registrelor de stare civila au aceeasi putere doveditoare ca si actele intocmite sau inscrise in registre.