Izvoarele dreptului comertului international

Izvoarele dreptului comertului international

Intrucat disciplina se situeaza la confluenta sistemelor nationale de drept cu dreptul international public, distingem intre:

1. Izvoare internationale:

a) cutuma

b) tratatul

2. Izvoare interne:

a) izvoare generale

b) izvoare specifice

1. Izvoare internationale

a) Cutuma reprezinta o practica indelungata, repetata, urmata de state cu constiinta obligativitatii acesteia.

In masura in care cutuma reglementeaza raporturi de comert international, ea este izvor al dreptului comertului international.

Astfel, de exemplu, transportul de marfuri pe mare are determinari esentialmente cutumiare - obligatiile subintelese ale partilor au sorginte cutumiara: armatorul (proprietarul navei) raspunde cu toata averea sa pentru asigurarea unei bune stari tehnice de navigatie a navei; navlositorul (expeditorul) este obligat sa aduca marfa la locul de incarcare etc.

Cutuma trebuie diferentiata de uzuri si de uzante internationale:

Uzantele sunt reguli stabilite pe cale de practica, in limita dispozitiilor supletive din legislatiile nationale; se refera la predarea marfii si la partajarea cheltuielilor de transport in vanzarea internationala de marfuri; devin obligatorii daca partile la un contract comercial fac trimitere la ele.

Uzurile (in domeniul diplomatic) sunt reguli de conduita a caror incalcare nu produce efecte juridice.

b) Tratatul

Tratatele generale sunt acelea care, ocazional, contin si norme aplicabile comertului international. Ex.: Carta Natiunilor Unite cuprinde principii fundamentale ale relatiilor internationale: principiul cooperarii si ajutorului reciproc, principiul "pacta sunt servanda" daca "rebus sic stantibus", principiul egalitatii in drepturi a statelor, principiul solutionarii pasnice a diferendelor, de asemenea principiul cooperarii economice, tratatul de frontiera, tratatul de asistenta juridica bilaterala.

Tratatele speciale sunt cele incheiate pentru reglementarea unor raporturi comerciale internationale. Aceste tratate pot fi:

multilaterale: ex.

Conventia de la New York (1958) - recunoasterea si executarea sentintelor arbitrale straine;

Conventia de la Washington - 1965 - privind solutionarea diferendelor dintre un stat si o parte (persoana fizica / persoana juridica), din acest stat referitor la investitiile straine.

Conventia de la Haga (1976) - intermedierea;

Conventia de la Geneva (1982) - transportul multimodal de marfuri;

Conventia de la New York (1974), modificata prin Protocolul de la Viena (1980) - prescriptia extinctiva in vanzarea internationala de marfuri.

bilaterale - in domeniul comercial, economic, aeriene, de comert si navigatie, de transport, pentru evitarea dublei impuneri, pentru garantarea reciproca a investitiilor, pentru exploatarea in comun a apelor de frontiera etc.

2. Izvoare interne

Dreptul comertului international fiind pluridisciplinar, vor fi izvoare interne de reglementare acelea care cuprind norme organizand si reglementand comertul exterior al statului in cauza. Prin urmare, izvoarele interne vor fi diferite in raport de fiecare sistem de drept.

Distingem 3 grupe de sisteme de drept:

romaniste (sistemele continentale);

de Common Law;

islamice.

In cadrul sistemelor romaniste (provin prin preluarea intr-un fel sau altul a institutiilor din dreptul roman) izvoarele principale sunt legea si actele normative date in baza legii; intre sistemele romaniste, sistemele de drept se subimpart in sisteme ce cunosc unitatea dreptului privat, care reglementeaza indistinct raporturile civile si comerciale (Elvetia, Italia) si sisteme ce cunosc dualitatea dreptului privat, ce reglementeaza diferit raporturile comerciale de raporturile civile.

sunt izvoare generale: Constitutia, legile fiscale, legile administrative, legile penale, care cuprind si norme aplicabile raporturilor de comert international;

sunt izvoare speciale:

a) pentru statele care cunosc dualitatea dreptului privat - codul comercial, legile comerciale speciale, codul civil (ca drept comun);

b) pentru statele care nu cunosc dualitatea dreptului privat - legiuirea civila (izvor principal), uzul (in masura in care reglementeaza raporturi juridice de comert international);

In toate aceste sisteme, pentru dreptul comertului international se recunoaste valoarea de izvor de drept doar uzurilor legale (confirmate de drept), altele si obiceiurilor.

2. In sistemele de Common Law (neinfluentate de sistemul roman), dat fiind faptul ca, in conditiile destramarii statale specifice feudalismului, principiul uniformizarii legislative se realizeaza prin efortul judecatorilor itineranti, principalul izvor de drept este precedentul judiciar; care angajeaza toate instantele de acelasi fel sau inferioare. In ordine valorica descrescatoare urmeaza cutuma si legea. In aceste sisteme de drept se evidentiaza totusi tendinta de reglementare a unor domenii ale comertului international tot mai mult pe cale de lege.

3. In sistemele islamice izvorul principal de drept este Coranul si sumele (interpretari date Coranului de catre Iman), obiceiul pamantului si in mai mica masura legea.