Circumstante

CIRCUMSTANTE

1.Notiunea de circumstante.

Sub aceasta denumire sunt cuprinse diferite stari, situatii, intamplari, calitati sau date ale realitatii care stau in afara continutului infractiunii, dar care, avand legatura fie cu fapta savartita, fie cu persoana infractorului, sporesc sau atenueaza gradul de pericol social al faptei ori periculozitatea infractorului, putand determina, datorita acestei influente, fie o agravare, fie o atenuare a pedepsei concrete.[1]

Aceste imprejurari sau circumstante au un caracter accidental, in sensul ca nu insotesc neaparat un anumit act infractional si nu sunt legate de persoana ingfractorului. De aceea circumstantele - atenuante sau agravante - nu trebuie sa fie confundate cu acele stari sau situatii pe care legiuitorul le-a inclus in continutul infractiunii ca elemete continutului agravat sau calificat al acesteia. Aceste circumstante ale infractiunii, denumite uneor in mod gresit circumstante legale , desi sunt la originea ci9rcumstantelor, au fost, ridicate de legiuitor la rangul de elemente ale infractiunii si au incetat prin aceasta sa mai stea in afara continutului.

Circumstantele atenuante sau agravante au o importanta deosebita pentru realizarea individualizarii juridice a pedepsei.

2.Clasificarea circumstantelor.

Circumstantele care insotesc savarsirea faptei sau care privesc persoana infractorului pot infatisa in mod concret numeroase si variate forme si aspecte. De aceea, pentru cercetarea lor este necesar ca ele sa fie pe cat posibil grupate in categorii, tinandu-se seama de anumite elemente de diferentiere. Astfel, in raport cu obiectivul la care se refera circumstantele pot fi : reale sau personale; in raport cu felul efectelor pe care le produc, ele pot fi : atenuante sau agravante si in raport cu atitudinea subiectiva a infractorului , circumstantele pot fi: cunoscute sau necunoscute lui.

Circumstante personale si circumstante reale.

In teoria dreptului penal si in practica judiciara se face distinctia intre circumstantele reale si cele personale, dupa cum aceste stau imprejurul faptei sau imprejurul faptuitorului.

Circumstantele personale pot privi atitudinea psihica a unui participant fata de contributia sa la infractiune si fata de urmarile acesteia, in care caz circumstantele se numesc subiective, sau anumite particularitati ale personalitatii participantului respectiv, caz in care se numesc de individualizare.[3]

Circumstantele reale au un caracter obiectiv si constau in diferite stari, situatii, imprejurari existente in realitatea obiectiva, care exprima o realtie de la fapta catre ambianta acesteia si care dau o coloratura specifica faptei concrete sau raportul gradului de pericol social al acesteia. Ele sunt stari, situatii , calitati, insusiri care stau imprejurul faptuitorului, exprima o relatie cu persoana acestuia si il caracterizeaza sub aspectul periculozitatii sale.

Circumstante atenuante sau agravante.

Dupa efectul pe care il produc in operatiunea de stabilire si aplicarea a pedepsei, circumstantele sunt atenuante sau agravante, dupa cum ele atrag o usurare sau o inasprire a tratamentului sanctionar.

Caracterizarea circumstantelor ca atenuante sau agravante decurge fie din insasi natura circumstantei, fie din semnificatia pe care o are in raport cu complexul imprejurarilor in care a fost savarsita o fapta.

Circumstantele putand fi numeroase si foarte variate in functie de conditiile date, este posibil ca o circumstanta care in unele cazuri are u8n caracter atenuant sa devina alteori, in conditii schimbate, o agravanta.

Circumstante cunoscute si circumstante necunoscute infractorului.

Criteriul distinctiei il constituie atitudinea subiectiva a infractorului fata de aceste circumstante care ii pot fi cunoscute sau necunoscute. Sunt considerate ca fiind cunoscute infractorului circumstantele a caror existenta el o cunoaste sau a caror ivire trebuia sa a prevada in momentul savarsirii faptei. De asemenea sunt considerate ca fiind cunoscute infractorului acele circumstante pe care le le-a prevazut, dar a considerat, in mod neantemeiat, ca nu se vor ivi si de aceea nu a luat cuvenitele masuri de preantampinarea a acestei iviri.

Interesul distimctiei intre circumstantele cunoscute si necunoscute infractorului este legat de efectele pe care circumstantele agravante le produc asupra pedepsei. Nu se pun in sarcina inculpatului circumstantele agravante pe care le nu le-a cunoscut in momentul savarsirii faptei .

Circumstantele legale si circumstantele judiciare.

Criteriul dispinctiei il constituie modul de stabilire a circumstantelor si forta cu care se impun instantei de judecata in opera de individualizare a pedepsei.

Circumstantele legale sunt acelea pe care legea le prevede ca circumstante atenuante sau agravante, avand in vedere caracterul lor univoc agravant ori atenuant, oricand ar aparea in realitate. Legea prevede ca circunstante legale acele imprejurari care influenteaza totdeauna in acelasi sena asupra pedepsei. Fiind caracterizate prin lege drept circumstante atenuante sau agravante, aceste imprejurari se impun ca atare judecatorului, care nu poate aprecia caracterul lor, ci numai existenta sau inexistenta acestora.

Spre deosebire de circumsatantele legale, circumstantele atenuante sau agravante judecatorestisau judiciare, nu sunt caracterizate prin lege ca atare, ci sunt lasate la aprecierea instantei de judecata, care are dreptul sa apreciezesemnificatia lor juridico-penala, sa le considere ca circumstante agravante sau atenuante ori sa aprecieze ca nu au o astfel de semnificatie. Instanta poate deci sa retina sau sa nu retina, in favoarea sau in defavoarea inculpatului, circumstantele atenuante sau agravante judiciare.