CONDITIILE ACTELOR DE PROCEDURA CIVILA

CONDITIILE ACTELOR DE PROCEDURA CIVILA

. 1. CONSIDERATII PRELIMINARE

Procesul civil este o activitate ce se desfasoara in timp si consta dintr-un complex de acte procedurale. Este deci firesc ca indeplinirea lor sa nu se savarseasca la intamplare, o semnatura in alb acordata instantei sau partilor, spre a face orice si oricum, nu poate fi acceptata cand ar conduce fatalmente la abtitrariu. Iata de ce legea trebuie sa reglementeze in mod amanuntit conditiile de forma si fond in care trebuie indeplinite aceste acte, precum si sanctiunea neindeplinirii lor; exista anumite limite procedurale in afara carora nu este tolerabila avansarea, derularea procesului.

Asadar, pentru a produce efectele pentru care a fost destinat, un act de procedura trebuie sa indeplineasca conditiile de fond sau substantiale si totodata sa fie efectuate cu observarea prescriptiilor legale de forma. Per a contrario, efectuarea unui act de procedura cu lipsa vreunei conditii de fond sau cu neobservarea formelor legale, nu isi va produce, in principiu, efectele specifice, fiind lovit dupa caz, de un viciu de fond sau unul de forma (procedural). Aceste neregularitati (vicii) de fond sau de forma, la care se adauga omisiunea indeplinirii unui act de procedura, atrage anumite sanctiuni; de regula nulitatea actelor de procedura.

Fata de aceste considerente, un studiu atent al conditiilor de forma si de fond a acestor acte se impune, credem, fara alta argumentare; in tratarea problemelor vom inversa ordinea traditionala a acestor conditii, dezvoltand mai intai conditiile de forma, fiind specifice actelor de procedura, si, numai apoi, pe cele de fond existenta acestora din urma, fiind controversate.

. 2. CONDITII DE FORMA SAU DE ORDIN TEHNIC

Pentru a produce efecte juridice, vointa partilor angajate in proces, trebuie sa fie manifestata, sa fie exteriorizata in formele prevazute de lege. Numai in felul acesta ea poate fi cunoscuta de participanti la proces si numai astfel ea poate conduce la stabilirea, modificarea sau stingerea raportului juridic de drept procesual civil. Sub acest aspect privita forma, ea este inerenta oricarui act juridic.

Forma se intalneste la originea tuturor legislatiilor, si dupa cum sugestiv s-a aratat, ea "este pentru actele juridice, ceea ce este tiparul pentru o moneda".

In dreptul procesual civil, care prin excelenta, constituie un sistem de acte si procedee tehnice izvorata din viata, forma apare cu mai multa pregnanta ca un element permanet si necesar; ea nu este cum se mai crede uneori, un aspect legat de inceputurile primitive ale dreptului, pentru ca nu trebuie sa confundam forma cu formalismul. Prin forma de procedura, se intelege toate dispozitiile, normele si regulile care privesc mersul procesului, tot ce legea prescrie ca trebuie urmat pentru executarea hotararilor si tot ce poate avea legatura directa cu functiunea legala a organelor judecatoresti. Asadar, forma procedurala inseamna conditiile prestabilite de lege pentru efectuarea unui act de procedura. Spre exemplu, forma procedurala a cererii de chemare in judecata este reglementata de dispozitiile art.112 - 114 c.pr.civ.; forma procedurala a executarii silite mobiliare de art.406 si urm.c.pr.civ. etc.

Din acest punct de vedere forma ar fi ceea ce legea prescrie, iar forma adusa la indeplinire este insusi actul de procedura. Desigur, nu toate formele de procedura se cer a fi constatate prin acte scrise; dar toate actele de procedura sunt cu necesitate forme de procedura, ceea ce constituie o caracteristica esentiala in definirea actelor de procedura dupa cum am aratat.

Formalitatile constituie elemente de detaliu care compun actul de procedura, unele esentiale, altele accesorii, dar care toate laolalta alcatuiesc forma actului.

Formalismul inseamna ca forma devine un scop in sine si nu prezinta expresia continutului; ea este o exagerare in detrimentul dreptului, care de cele mai multe ori este sacrificat. Dreptul modern, spre deosebire de dreptul epocilor mai vechi, se concretizeaza printr-o mladiere a normelor, corespunzatoare realitatilor actuale. Dreptul contemporan repudiaza in general formalismul dar nu renunta si nu trebuie sa renunte la forma; formele procedurale sunt obligatorii atat pentru parti cat si pentru instanta. In dreptul procesual civil, forma reprezinta urmatoarele caracteristici: 1) ea este -atunci cand legea o proscrie- un element esential actului, deoarece in absenta ei aceasta este sanctionat, in principiu, cu nulitatea; 2) ea este obligatorie si exclusiva, in sensul ca pentru efectuarea valibila a unui act de procedura partile ori instanta de judecata trebuie sa respecte forma desemnata de legiuitor, ele neputand alege un alt mod de exteorizare a vointei lor. O exceptie este facuta de lege doar in cazul actelor echivalente (art.102 alin.2 c.pr.civ,art.301 alin.3 c.pr.civ.); 3) forma este abstracta si constanta, deoarece pentru acelasi act de procedura sau pentru o succesiune de acte, forma este invariabil aceeasi, fara deosebire de continutul concret pe care il cuprinde si care este diferit de la caz la caz.

Formele procedurale urmaresc mai multe scopuri:

a)      unele asigura dreptul de aparare al partilor, cum sunt de exemplu regulile privitoare la continutul cererii de chemare in judecata si al intampinarii, care da posibilitatea ambelor parti sa nu fie surprinse in dezbaterea orala a pricinii.

b)      Altele tind sa implice sicana, de exemplu, obligatia unui parat de a ridica exceptiile procedurale privitoare la chemarea in judecata sau la necompetenta relativa a instantei la prima zi de infatisare.

c)      Altele protejeaza partile impotriva usurintei sau relei credinte a judecatorului, cum sunt cele privitoare la publicitatea judecatii, redactarea dispozitivului inainte de a se face pronuntarea, obligarea motivarii hotararii etc.

In literatura juridica s-a invederat ca, conditiile pentru indeplinirea actelor de procedura vizeaza doua reguli generale:

actul de procedura trebuie sa imbrace forma scrisa;

actul de procedura trebuie sa relateze in chiar continutul sau faptul ca dorintele legii au fost indeplinite.

Relativ recent, unii autori au aratat ca la aceste conditii trebuie adaugata si o a treia, decurgand din art.8 al Legii nr.58 din 1968 pentru organizarea judecatoreasca, in sensul ca actele de procedura trebuie indeplinite in limba romana.

In legatura cu prima regula, s-a aratat ca ea este necesara deoarece astfel se poate dovedi usor existenta acelor de procedura si se asigura conversarea lor, iar in ceea ce priveste a doua s-a afirmat de aceeasi autori, ca numai in masura in care actul de procedura relateaza in chiar continutul sau faptul ca cerintele legii au fost indeplinite, se considera dovedita indeplinirea lor. Consideram discutabila aceasta faza, care paraseste impartirea clasica a conditiilor de fond si de forma a actelor juridice.

Intr-adevar, prima conditie nu este exacta, caci, asa cum s-a recunoscut, sunt numeroase actele care nu se indeplinesc in scris. La baza procesului nostru civil, se afla principiul oralitatii, care se caracterizeaza in posibilitatea recunoscuta de lege partilor, de a-si expune, prin viu grai, sustinerea lor. Asa fiind, acte ca, renuntarea la judecata, renuntarea la recurs, cererea de recuzare a judecatorului, mandatul judiciar, tranzactia judiciara, concluziile partilor se indeplinesc oralin cazul persoanelor fizice si scris in cazul persoanelor juridice. Avand in vedere principiul enuntat, aceste acte sunt luate in considerare si isi produc efecte juridice numai in masura in care ele se produc oral in fata instantei, adica prin vorbirea directa si imediata a partii indrituite. Ori, chiar in acel moment, actul de procedura este indeplinit, numai ca, de regula urmeaza fixarea lui grafica. Dar, prin fixarea grafica, asa cum s-a subliniat, "actul oral nu devine act scris, ci el ramane act oral, adica efectuat in mod oral; iar actul scris nu serveste decat la constatarea efectuarii actului oral."

Iata de ce apreciem ca forma scrisa nu se infatiseaza ca o conditie generala a actelor de procedura civila, ci eventual ca una majoritara; inevitabil, analiza acestei conditii a actului de procedura trebuie pusa in legatura cu definirea pe care am dat-o actului de procedura si, in aceasta lumina, consideram rationamentul expus ca fiind consecvent.

Pe cale de consecinta, nici o a doua regula, potrivit careia actul trebuie sa relateze in chiar continutul sau faptul ca nu au fost indeplinite cerintele legii, nu este o conditie generala, din moment ce admitem ca o parte a actelor se indeplinesc oral. Mai mult, poate sa surprinda, dar nici chiar unele acte importante, cum ar fi cererea de chemare in judecata, cererea reconventionala etc. nu trebuie sa relateze in continutul lor indeplinirea cerintelor legii asa cum se sustine in opinia expresa; legea nu cere o asemenea conditie.

Precizarea in cuprinsul unui inscris ca cerintele legii au fost indeplinite, reprezinta mai degraba doar o conditie pentru actele instantei care au ca finalitate constatarea anumitor activitati procesuale.

Nu putem impartasi nici opinia exprimata, in sensul ca o a treia conditie generala comuna tuturor actelor de procedura ar fi indeplinirea lor in limba romana.

Art.128 din Constitutie, dupa ce precizeaza ca procedura judiciara se desfasoara in limba romana, statueaza ca: "cetatenii apartinand minoritatilor nationale, precum si persoanele care nu inteleg sau nu vorbesc limba romana, au dreptul de a lua cunostinta de toate actele si lucrarile dosarului de a vorbi in instanta si de a pune concluzii prin interpret". Art.6/Legea nr.92/1992 pentru organizarea judecatoreasca, prevede aceeasi posibilitate.

Posibilitatea folosirii in justitie a limbii materne este un element esential al democratismului, al deplinei egalitati a tuturor minoritatilor nationale cu poporul roman, rezultand din principiul care guverneaza un stat de drept.

Mergand pana la termeni logici ai rationamentului, daca am admis prin premiza ca actele de procedura se efectueaza si oral (parte din ele), incidenta aceastei constatari ne conduce la concluzia ca ele se efectueaza in limba romana dar si in acea limba a minoritatii nationale care este folosita. Consideram ca, existenta actului de procedura este de sine statatoare iar folosirea interpretului se face numai pentru ca instanta si partile sa inteleaga sensul sustinerilor (daca acestea nu cunosc limba folosita), ca apoi acestea sa fie consemnate in limba romana; deci ceea ce constituie o trasatura comuna este faptul ca redactarea in scris trebuie sa se efectueze in limba romana, actul in sine putand fi indeplinit in limba materna.

Concluzia desprinsa fiind de ordin tehnic, nu impieteaza cu nimic asupra principiului care este si ramane acela ca in toate cazurile, redactarea in scris a actelor de procedura civila se efectueaza in limba materna.

De astfel, spre aceasta concluzie ne duce si imprejurarea subliniata in literatura juridica, in sensul ca incalcarea principiului constitutional al folosirii limbii materne atrage nulitatea hotararii pronuntate, sanctiune specifica actelor de procedura civila.

In raport de aceste considerente privind conditiile actelor de procedura civila, credem ca mai indicat este o adeziune la vechea impartire a actelor juridice civile - in conditiile de fond si conditiile de forma - desigur, cu specificul caracteristic procesului civil. Asadar, apreciem ca reprezinta o conditie generala de indeplinire a actelor de procedura civila, efectuarea acestora intr-o forma determinata. Aceasta forma asa cum am aratat, in procesul nostru civil nu trebuie inteleasa ca o notiune rigida; nu orice abatere conduce automat la sanctiunea nulitatii.

Exista anumite cerinte care sunt specifice actelor de procedura civila si care vizeaza timpul si locul efectuarii lor; pentru ca ele tin, in ultima instanta, tot de modul lor de indeplinire, le considera tot conditii de forma. Intr-adevar, actele de procedura nu se pot efectua oricand, ci doar in termenele prevazute de lege sau numai intr-o anumita faza procesuala. Pe de alta parte, de regula, actele de procedura se indeplinesc le sediul instantei de judecata, dar pot fi indeplinite si intr-un alt loc (de exemplu, luarea unui interogatoriu unui anumite parti la domiciliul acesteia, atunci cand exista o imposibilitate de a se deplasa la sediul instantei; audierea unor martori cu ocazia unei cercetari locale a instantei etc.)

Tot o cerinta specifica actelor de procedura, este si aceea ca ele se indeplinesc in mod public. Publicitatea dezbaterilor este consacrata ca principiu de baza in art.126 din Constitutie; art121 c.pr.civ. Art.121, alin.2 c.pr.civ., prevede ca "instanta poate sa dispuna ca dezbaterea publica ar putea vatama ordinea sau moralitatea publica, sau pe parti. In acest caz, partile vor putea fi insotite, in afara de aparatorii lor, de cel mult doua persoane desemnate de ele". Asa cum rezulta din textul enuntat, sedinta este intotdeauna o exceptie si deci, si neindeplinirea actelor in mod public reprezinta o exceptie.

In legatura cu forma scrisa a actelor de procedura, se recomanda un scris lizibil, de preferinta cu masina de scris, cu titlu si subtitlu, intr-un limbaj comprehensiv in care sa se arate alocatiunile arhaice, limbajul misterios sau sibilic.

In unele sisteme de procedura, cererea de chemare in judecata de exemplu, poate fi intentata si sub forma de telegrama sau telex; se admite chiar, ca aceasta cerere sa se inregistreze initial pe banda de magnetofon, situatia in care semnatura trebuie sa fie intr-un proces verbal atasata acesteia.

. 3. CONDITIILE DE FOND SAU DE ORDIN SUBSTANTIAL

Una din problemele extrem de complexe, este aceea de a sti care conditii de fond sunt cerute pentru validitatea unui act de procedura, sau cu alte cuvinte, care conditii a caror nerespectare constituie o neregularitate de fond sanctionata printr-o nulitate a actului.

In literatura noastra unii autori au considerat ca, conditiile de fond ale actului de procedura s-ar putea indentifica ca conditiile de exercitare a actiunilor civile, adica cu: dreptul, interesul, calitatea si capacitatea si au denumit nulitatea intervenita in urma unor asemenea incalcari, nulitate de fond. Alti autori referindu-se la aceleasi conditii denumesc nulitatea intervenita, extrinsece. S-a aratat in aceasta opinie, ca nu trebuie sa confundam conditiile extrinseci ale actului cu conditiile lui de fond. Intr-o alta opinie s-a sustinut ca nulitatea privitoare la partea exterioara pentru ca asemenea situatii sunt chestiuni de fond.

S-a afirmat apoi, de alti autori, opinia potrivit careia interesul, capacitatea, calitatea partilor nu atrag nulitatea, ci respingerea actiunii, fiind aparari de fond.

Asa cum am aratat, o parere singulara care s-a conturat relativ recent in literatura noastra juridica de specialitate este aceea potrivit careia conditiile de fond ale actului de procedura, privesc capacitatea organului sau persoanei, respectarea limitelor in care trebuie sa actioneze sau sa-si manifeste vointa, inserarea in cuprins a tuturor elementelor pe care legea le enunta.

Majoritatea autorilor invedereaza cum de altfel am aratat deja "conditiile pentru indeplinirea actelor de procedura" ca fiind: a) actele de procedura trebuie sa imbrace forma scrisa; b) actele de procedura trebuie sa relateze in chiar continutul lor ca cerintele legii au fost indeplinite si numai in masura acestor mentiuni se considera dovedita indeplinirea lor.

In fata unor interpretari atat de diverse si uneori contradictorii, unele precizari se impun. Pentru a gasi raspunsul corect la problema in discutie, credem ca este necesar a porni rationamentul de la faptul unanim acceptat ca, actul de procedura constituie o specie aparte, particulara a actului juridic civil si, ca toate actele juridice - cel putin ca toate acelea care impun exigente formulate - actul de procedura este subordonat pentru validitatea sa unor diverse conditii; dintre care unele sunt conditii de forma, altele sunt conditii de fond; procedura nu este si nu trebuie sa fie numai pura formalitate. Apare deci foarte logic ca un act de procedura sa aiba si conditii de fond.

Raportand la actele de procedura, neregularitati cum ar fi lipsa de capacitate, de calitate sau de imputernicire, credem ce ele conduc in primul rand la nulitatea actelor si numai intr-un plan mai indepartat la respingerea actiunii. Este un mod artificial de a spune ca ele duc la respingerea actiunii, cand de fapt aceasta respingere care nu inseamna decat o solutie a procedeului este o consecinta a nulitatii actelor efectuate fara abilitatea persoanei.

Se observa, asadar, ca asemenea neregularitati de fond (vicii de fond), referindu-se nu la instrumentum, ci la negotium, afecteaza operatiunea procedurala si nu redacteaza actul in sine; ele vizeaza numai "defectele" legate de persoana care este parte in proces sau o reprezinta. Dimpotriva, viciile de forma ale actului de procedura constau in neregularitati sau emisiuni savarsite cu ocazia confectionarii lui.

In adevar, sanctionarea unor asemenea vicii de fond nu poate fi supusa unei democratii prealabile privind existenta prejudiciului. Daca o parte sau reprezentantul ei nu au capacitatea de a actiona in judecata, prezenta lor in cadrul procesului este prohibita. Nu se pune problema de a sti daca interventia lor cauzeaza sau nu un prejudiciu, suficient doar ca partea adversa sau instanta de judecata sa constate acest viciu pentru ca judecatorul sa extraga din el consecinta obligatorie, nulitatea actului.

Codul nostru de procedura civila, nu prevede in mod expres sanctiunea lipsei de capacitate (art.43 c.pr.civ. referindu-se numai la lipsa de capacitate procesuala de exercitiu) si nici sanctiunea lipsei de calitate procesuala activa sau pasiva (art.161,c.pr.civ., reglementand numai exceptia lipsei de calitate a reprezentantului uneia din parti). Pe de alta parte, nici justificarea unui interes nu este expres prevazuta in cod (cu exceptia a doua cazuri particulare cuprinse in art.49 si 111 c.pr.civ.) ca o conditie generala ce trebuie indeplinita in cadrul oricarui proces. Cu toate aceastea, este bine statuata necesitatea existentei acestei conditii, nu numai in ce priveste exercitarea actiunii, ci si pentru indeplinirea oricarui act de procedura civila, in orice faza a procesului.

In concluzie, consideram ca intr-o viitoare legislatie procesuala se impune a se indica expres conditii de fond ale actului de procedura sau cel putin exemplificativ, iregularitatile de fond statuandu-se totodata ca cel ce invoca o asemenea iregularitate este dispensat de dovada vatamarii.