DREPT INTERNATIONAL PUBLIC

DREPT INTERNATIONAL PUBLIC

1.In ce consta obiectul de reglementare al dreptului international public?

Obiectul dreptului international il formeaza relatiile internationale, in cadrul carora relatiile dintre state reprezinta domeniul cel mai cuprinzator.

Inspirandu-se in general din dreptul intern al statelor, unde diferitele ramuri ale sale au ca obiect instituirea ori sanctionarea unui sistem de raporturi corespunzatoare nevoilor sociale la un moment dat, dreptul international public raspunde nevoii de a reglementa relatiile dintre state pentru a satisface nevoile comune ale membrilor societatii internationale. Dar, cum orice sistem de drept reprezinta o reflectare a societatii care i-a dat nastere, tot astfel si dreptul international public constituie o reflectare in plan juridic a raporturilor dintre state si alte subiecte de drept international.

Relatiile internationale nu formeaza, insa, in totalitatea lor, obiectul de reglementare al dreptului international public. Pot exista, astfel, relatii politice care sa nu fi dobandit un caracter juridic, negasindu-si inca o expresie in norme de drept international elaborate prin acordul dintre state, dupa cum statele pot sa participe la relatii internationale cu caracter juridic nu in calitate de purtatoare ale puterii de stat, ci ca subiecte de drept civil (in contracte, de exemplu, pe care sa le incheie cu persoane fizice in deplina egalitate, cu drepturi si obligatii corelative).

In consecinta, pentru a fi guvernate de normele dreptului international public relatiile dintre state trebuie sa fie, in ce priveste continutul lor, relatii in care statele sa fie purtatoare ale suveranitatii.

Alaturi de relatiile dintre state, dreptul international public mai are drept obiect de reglementare si relatiile care se creeaza intre state si alte subiecte de drept international (organizatiile internationale, de exemplu, sau relatiile dintre acestea din urma).

2. Cine a fost fondatorul doctrinei dualiste in ceea ce priveste cele doua sisteme de drept,intern respectiv international?

Doctrina dualista, care il are ca fondator pe Heinrich Triepel, afirma ca dreptul international si dreptul intern sunt doua sisteme distincte, rupte intre ele, cu o existenta paralela, cu domenii diferite de aplicare, avand izvoare distincte si destinatari deosebiti, care nu se influenteaza reciproc.

3.Care sunt organele sau organismele cu functii de legiferare in elaborarea normelor dreptului

international public?

Spre deosebire de dreptul intern, pentru elaborarea normelor de drept international public nu exista organe sau organisme superioare statelor care sa aiba functii de legiferare. Normele de drept international sunt create de catre state, de regula ca urmare a unui proces de negociere ce se duce in cadrul multilateral al unor conferinte internationale sau in cadru bilateral, si tot ele sunt si destinatarele acestor norme.

4.Unde au aparut primele reguli de drept international?

Asa cum istoria o atesta, primele reguli de drept international au aparut in statele Orientului Antic - China, India, Statul Hitit, statele din Mesopotamia, Egipt, apoi in Grecia si Roma Antica.

5. Din ce secol dateaza legile lui Manu ?

Legile lui Manu - India secolului al V-lea i.Cr

6. Cand avut loc cunoscuta Pace Westphalica?

7.Cine a fost considerat parintele stiintei dreptului international ?

Parintele stiintei dreptului international este considerat juristul olandez Hugo Grotius (1583-1645).

8.Cui apartine opera'' Principele si Despre arta razboiului"

O influenta puternica asupra dreptului international a avut si opera ganditorului italian Nicollo Machiavelli (1469-1527) care, sintetizand in operele sale, Principele si Despre arta razboiului doctrinele filozofice care incercau sa justifice afirmarea prin folosirea fortei a monarhiilor absolute europene, a elaborat teoria ratiunii de stat in numele careia in relatiile interstatale pentru realizarea scopurilor politice nici un mijloc folosit nu este reprobabil.

9.Cui apartine lucrarea " Marea clausum"

Englezului John Selden (Mare clausum).

10. Precizati cui apartine " Declaratia asupra dreptului gintilor"

Conceptiile revolutiei cu privire la dreptul international si-au gasit expresia in Declaratia asupra dreptului gintilor, elaborata de abatele Grgoire si supusa Conventiei din 1795.

11.In ce an a avut loc Congresul de la Viena care printre altele interzicea comertul cu sclavi, codificarea partiala a dreptului diplomatic etc.

Congresul de la Viena (1815), pe langa unele masuri privind constructia europeana in favoarea tarilor invingatoare constituite in "Sfanta Alianta", menita a asigura dominatia marilor puteri asupra celorlalte state, a realizat codificarea partiala a dreptului diplomatic, proclamarea libertatii de navigatie pe fluviile internationale, interzicerea comertului cu sclavi si recunoasterea neutralitatii permanente a Elvetiei.

12. In ce an a avut loc Congresul de la Paris ce reglementeaza printre altele si regimul Dunarii?

Congresul de la Paris (1856), pe langa importante hotarari politice intre care inlocuirea Sfintei Aliante cu "Concertul european", in care regula era consensul marilor puteri, infaptuieste codificarea partiala a regulilor razboiului maritim, si reglementeaza regimul Dunarii ca fluviu international.

13 Cate conventii internationale au fost adoptate in cadrul conferintei de la Haga din anul 1907?

La Conferinta de la Haga din 1907 au fost adoptate nu mai putin de 13 conventii internationale.

14. Cui apartine lucrarea" Dreptul Popoarelor"?

Emerich de Vattel - Dreptul popoarelor (1758).

15.In ce an a fost infiintata "Curtea Permanenta de Justitie Internationala"?

Infiintarea, in 1920, a Curtii Permanente de Justitie Internationala, prima institutie judiciara cu caracter de permanenta si cu competenta de a solutiona litigiile juridice dintre state si a da avize juridice cu caracter consultativ organismelor Societatii Natiunilor.

16. In ce an avut loc Conventia pentru suprimarea comertului cu femei si copii ?

Conventia pentru suprimarea comertului cu femei si copii (1921), urmata de o conventie similara in 1933

17. In ce an avut loc Conventia pentru prevenirea si reprimarea terorismului ?

18. In ce an avut constituirea Tribunalului de la Tokio ?

19. In ce an avut s-a constituit Tribunalul de la Nuremberg?

20.Sunt izvoare ale dreptului international?

O enumerare oficiala a izvoarelor dreptului international a fost facuta pentru prima oara in Statutul Curtii Permanente de Justitie Internationala din 1920, fiind apoi preluata de Statutul Curtii Internationale de Justitie.15 Art. 38 al statutului acesteia din urma prevede ca in solutionarea conform dreptului international a diferendelor care ii sunt supuse Curtea va aplica:

a) conventiile internationale, fie generale, fie speciale, care stabilesc reguli recunoscute in mod expres de statele aflate in litigiu;

b) cutuma internationala, ca dovada a unei practici generale acceptata ca reprezentand dreptul;

c) principiile generale de drept recunoscute de natiunile civilizate;

d) hotararile judecatoresti si doctrina specialistilor celor mai calificati in dreptul public al diferitelor natiuni, ca mijloace auxiliare de determinare a regulilor de drept.

La acestea se adauga si echitatea (ex aequo et bono).

Rezulta, deci, ca tratatele, cutuma si principiile generale de drept sunt recunoscute ca izvoare principale ale dreptului international, iar jurisprudenta si doctrina, in anumite limite si echitatea, constituie izvoare auxiliare ale dreptului international.

Enumerarea facuta in Statutul Curtii Internationale de Justitie nu este, insa, exhaustiva. Ea exprima doar sursele pe care se intemeiaza Curtea insasi, in adoptarea propriilor hotarari, cele mai importante izvoare de drept international, enumerate in ordinea ponderii acestora, dar nu si singurele existente.

Doctrina si practica dreptului international contemporan au stabilit ca, in anumite limite si conditii, dreptul international se bazeaza si pe alte izvoare, cum ar fi actele adoptate de organizatiile internationale, actele unilaterale ale unor state susceptibile a produce unele efecte juridice in raporturile cu alte state sau legea interna a statelor, iar in literatura juridica se poarta discutii in legatura si cu alte posibile izvoare ale dreptului international public.

21.Precizati care sunt trasaturile cutumei?

Cutuma constituie un izvor nescris al dreptului international, cel mai vechi izvor al dreptului international, ca si al dreptului in general.

Desi in conditiile vietii contemporane reglementarile internationale imbraca in tot mai mare masura forma de tratat, cutuma continua sa fie izvor de drept international, in special in acele domenii in care interesele divergente ale statelor nu au facut posibila o codificare a regulilor cutumiare, precum si in domenii ale practicii relatiilor dintre state in care nu s-a ajuns la acel stadiu care sa impuna o reglementare pe cale conventionala.

In marea lor majoritate normele dreptului international clasic s-au format pe cale cutumiara (dreptul marii, dreptul diplomatic, legile si obiceiurile razboiului), ele cunoscand ulterior o incorporare in tratate sau o codificare generala.

Cutuma internationala este definita ca o practica generala, relativ indelungata si uniforma, considerata de catre state ca exprimand o regula de conduita cu forta juridica obligatorie.

Pentru a ne afla in fata unei cutume sunt necesare, deci, atat un element de ordin obiectiv (faptic) - un anumit comportament al statelor cu caracter de generalitate si relativ indelungat si uniform, cat si unul subiectiv (psihologic) - convingerea statelor ca regula pe care o respecta a dobandit caracterul unei obligatii juridice. respecta a dobandit caracterul unei obligatii juridice.

a) Elementul obiectiv-generalitatea, durata si uniformitatea practicii

Generalitatea practicii este apreciata in raport cu proportiile participarii statelor la formarea normei cutumiare, chestiune relativa, susceptibila de interpretari ori de cate ori s-a pus in mod concret problema recunoasterii unei reguli cutumiare ca norma juridica, pentru ca, indiferent de gradul de generalitate al unei practici, regula cutumiara devine obligatorie numai daca statele o accepta ca atare si numai pentru acele state care o accepta.

O norma cutumiara universala se formeaza numai ca rezultat al unei practici care capata recunoasterea generala a tuturor statelor, manifestata prin actiuni sau abstentiuni. Unele norme cutumiare se pot forma, insa, si intr-un spatiu geografic mai limitat, ca urmare a practicii constante a statelor din zona respectiva, asa-numitele cutume locale sau regionale (in materie de pescuit, de exemplu). Asemenea cutume se aplica numai intre statele care au participat la formarea lor, iar daca un stat din zona s-a opus in mod constant la anumite practici cutumiare acestea nu-i sunt opozabile. Curtea Internationala de Justitie a recunoscut, in cadrul practicii sale de rezolvare a unor litigii, ca pot exista si cutume bilaterale, atunci cand se poate proba ca intre doua state a existat o practica indelungata si continua considerata de acestea ca reglementand raporturile dintre ele. Evident, insa, ca acea cutuma nu va avea valabilitate decat intre cele doua state respective.

Izvor al dreptului international general nu poate sa-l constituie, insa, decat acele reguli cutumiare in care practica are un caracter de generalitate suficient de mare spre a se impune ca o norma de drept international opozabila tuturor statelor.

Durata practicii are, de asemenea, un caracter definitoriu pentru cutuma internationala. Formarea unei cutume trebuie sa fie rezultatul unei practici repetate si constante a statelor si nu a unei actiuni intamplatoare, o practica ce dureaza o anumita perioada de timp, mai indelungata sau mai scurta in raport de imprejurari si care se manifesta cu o anumita frecventa.

In trecut, crearea unei cutume necesita un timp foarte indelungat. In conditiile vietii contemporane, cand ritmul evolutiei relatiilor internationale s-a accelerat, iar nevoile reglementarii juridice devin adesea presante, elementul duratei este tot mai mult inlocuit de frecventa practicii, durata scurtandu-se de la secole la decenii sau chiar la ani, daca se probeaza ca practica respectiva a fost constanta si s-a manifestat in situatii numeroase.

Uniformitatea practicii presupune ca o cutuma aplicata in diferite zone geografice sau de catre state diferite, indiferent de o anumita zona geografica, sa aiba un continut relativ uniform, intrunind o suma de elemente sau trasaturi care nu difera in mod substantial.

b) Elementul subiectiv - convingerea statelor

Practica generala si constanta a statelor are valoare de cutuma numai daca statele ii recunosc o valoare juridica. Deci, daca ele, statele, respecta o anumita regula de conduita cu reprezentarea clara ca aceasta se impune ca o obligatie juridica de drept international. Este imperativul exprimat prin formula clasica "opinio iuris sive necessitatis" (convingerea ca reprezinta dreptul sau necesitatea). In caz contrar, practica respectiva ramane o simpla uzanta, incadrandu-se in normele moralei, ale traditiei sau ale curtoaziei internationale (comitas gentium).

22.Cui apartine lucrarea " Principii de drept international public" scrisa in 1990?

Ian Brownlie

23.De cand a inceput sa fiinteze " Comisia de Drept International a O.N.U."?

A fost creata in 1947 si si-a adus o contributie apreciata la codificarea si dezvoltarea dreptului international incepand din 1948.

24. Sunt acte ale organizatiilor interguvernamentale ?

Statutele constitutive ale organizatiilor internationale stabilesc principii si norme de functionare a acestora, dar si obligatiile pe care statele si le asuma pentru indeplinirea scopurilor pentru care au fost constituite. Prin acte ale acestor organizatii (declaratii, rezolutii, recomandari etc.) sunt stabilite masuri si reguli a caror valoare este greu de apreciat in abstract, trebuind sa se tina seama de forta pe care le-o confera prevederile actelor lor constitutive.

Potrivit Cartei O.N.U. (art. 25), hotararile Consiliului de Securitate sunt obligatorii pentru statele membre, iar actele constitutive ale altor organizatii internationale (O.A.C.I., O.M.S., O.M.M. etc.) cuprind prevederi similare privind caracterul obligatoriu al rezolutiilor adoptate in cadrul acestora.

Ca urmare, in limitele competentelor specializate ale organizatiilor internationale, hotararile cu caracter obligatoriu au pentru statele membre valoarea unor norme juridice, iar recomandarile, desi nu se impun printr-o forta juridica intrinseca, de regula sunt respectate de catre statele membre in considerarea solidaritatii si bunei-credinte in vederea realizarii obiectivelor comune.

25. Poate constitui legea interna izvor de drept ?

De principiu, legea interna a unui stat are valoare in limitele teritoriale si asupra cetatenilor proprii ai statului respectiv, in acele domenii ce tin de dreptul intern al statelor, ea fiind o manifestare unilaterala de vointa. Totusi, se admite ca pe aceasta cale se poate realiza si o influentare a procesului de aparitie a unor norme de drept international. Astfel, cand intr-o problema care poate interesa relatiile internationale mai multe state adopta legi interne cu continut asemanator, acestea pot constitui un indiciu cu privire la formarea unei cutume internationale.

De asemenea, in unele domenii de interes international se aplica de regula reglementarile din legislatia interna a statelor (ex: cetatenia, extradarea, dreptul de azil), care se completeaza cu prevederile unor reglementari internationale.

In general, legii interne nu i se atribuie caracterul de izvor al dreptului international. Ea poate constitui, insa, un element al procesului de formare a dreptului cutumiar si un mijloc de proba in stabilirea existentei unor cutume.

26.In ce an a avut loc Conferinta pentru Securitate si Cooperare in Europa din Finlanda ?

Actul final al Conferintei pentru Securitate si Cooperare in Europa s-a semnat la Helsinki in 1975

27. In ce a constat noua codificare prevazuta in Conventia de la Geneva din 1929

Alte conferinte internationale ulterioare au continuat opera de codificare a reglementarilor privind modul de ducere a razboiului. Astfel, la Conferinta din 1929 de la Geneva s-a realizat o noua codificare privind ameliorarea sortii ranitilor si a bolnavilor din armatele in campanie.

28. In ce an a avut Tratatul de la Montevideo

29. Care sunt conditiile ce trebuie sa fie indeplinite de un stat pentru a deveni subiect de drept international ?

Subiecte ale dreptului sunt acele entitati capabile sa participe la raporturi sociale guvernate de norme juridice si, in cadrul acestora, sa fie titulare de drepturi si obligatii. Doctrina si practica dreptului international recunosc drept subiecte ale dreptului international urmatoarele entitati: statele, organizatiile internationale interguvernamentale si miscarile de eliberare nationala.

Suveranitatea - fundament al personalitatii juridice a statelor

Statele constituie principalele subiecte ale dreptului international. In dreptul international clasic ele constituiau singurele subiecte de drept international, desi existau si opinii contrare. Statul participa in relatiile internationale ca purtator de suveranitate. Suveranitatea este o caracteristica esentiala si necesara a fiecarui stat, un atribut intrinsec, inerent al acestuia. Ca atribut esential al statului, suveranitatea inseamna suprematia puterii de stat pe plan intern si independenta acestuia fata de orice alta putere in sfera raporturilor internationale.

Conceptul de stat, asa cum rezulta din constitutiile tarilor lumii, implica o colectivitate umana instalata cu caracter permanent pe un anumit teritoriu si avand o structura de organe ale puterii care se bucura de suveranitate.

In doctrina clasica a dreptului international se are in vedere, pentru a se caracteriza o anumita entitate ca stat, cu personalitate juridica internationala, ca aceasta sa intruneasca anumite elemente: populatia, teritoriul si existenta unui guvern independent.

Aceste elemente au fost cel mai bine precizate in "Tratatul de la Montevideo" din 1933 incheiat intre S.U.A. si statele latino-americane cu privire la drepturile si obligatiile statelor, in care se stipula ca statul, pentru a fi subiect de drept international, trebuie sa intruneasca urmatoarele conditii:

a) o populatie permanenta;

b) un teritoriu determinat;

e) un guvern;

d) capacitatea de a intre in relatii cu alte state.

Ultimul element implica suveranitatea ca trasatura a puterii politice, ca atribut intrinsec al statului.

30.Care sunt statele federale ?

Federatia este o uniune de state in care fiecare membru isi pastreaza o anumita organizare proprie, dar exista organe comune permanente cu caracter legislativ, administrativ si judiciar, competente pe intreg teritoriul tarii si asupra tuturor cetatenilor.

Exemple de state federale: S.U.A., Canada, Argentina, Germania, Austria, Elvetia, iar pana nu demult U.R.S.S., Cehoslovacia si fosta Iugoslavie.

31.Precizati principalele forme de state dependente

Principalele forme de state dependente sunt vasalitatea si protectoratul.

32.In ce an a avut loc Tratatul de la Utrecht ?

33. Care sunt statele care au statut de neutralitate?

De-a lungul timpului se cunosc doar cateva state care si-au declarat statutul de neutralitate permanenta:

- Belgia - (1831-1919). Neutralitatea Belgiei a fost incalcata de Germania in 1914 si a incetat prin vointa statului belgian si in baza tratatelor de pace de dupa primul razboi mondial;

- Luxemburgul - (1867-1919). Neutralitatea sa a incetat sa mai fie garantata prin tratatul de la Versailles, dar a fost mentinuta unilateral pana la invadarea teritoriului luxemburghez de catre Germania in 1940;

- Elvetia. Este cazul tipic de stat cu neutralitate permanenta. Elvetia a inceput sa urmeze o politica declarata de neutralitate inca din 1648, recunoscuta apoi prin Tratatul de la Utrecht (1713).

- Austria. Statutul de neutralitate permanenta al Austriei a fost declarat printr-o lege interna a acesteia din 1954, care a intrat in vigoare la 5 noiembrie 1955, dupa semnarea la 5 mai 1955 a "Tratatului de stat" intre Austria si cele 4 mari puteri (Anglia, Franta, S.U.A. si U.R.S.S.).

- Laosul s-a declarat stat cu neutralitate permanenta in 1962, iar 12 state, intre care marile puteri, s-au angajat sa i-o respecte prin Declaratia de la Geneva din 1962, dar situatia internationala din zona (in special izbucnirea razboiului din Vietnam) a facut ca aceasta sa nu devina efectiva.

- Malta si-a declarat unilateral neutralitatea permanenta, iar statele europene au luat act de aceasta declaratie prin Actul final al Reuniunii de la Madrid din 1983 a Conferintei pentru Securitate si Cooperare in Europa.

34.Cand avut loc Tratatul de la Versailles?

35.In ce an a avut loc infiintarea O.N.U.?

36.Formele pe care le poate avea recunoasterea statelor?

a) Recunoasterea poate fi mai intai de jure sau de facto.

Recunoasterea de jure este recunoasterea deplina si definitiva a unui stat. Ea este irevocabila, efectele ei stingandu-se numai o data cu incetarea calitatii de subiect de drept international a statului recunoscut.

Recunoasterea de facto exprima o atitudine de rezerva fata de noul stat si se manifesta intr-un camp mai putin larg de relatii, de obicei relatii comerciale si diplomatice de nivel redus. Recunoasterea de facto are un caracter limitat si provizoriu, putand fi revocata oricand.

Intre recunoasterea de jure si cea de facto nu sunt deosebiri de esenta, iar limitele dintre ele sunt greu de stabilit, recunoasterea de facto constituind de regula o faza pregatitoare a recunoasterii de jure.

b) Recunoasterea poate fi, in al doilea rand, expresa sau tacita.

Recunoasterea expresa se face in baza unui act care poate lua diferite forme: o declaratie de recunoastere, un mesaj al sefului statului, o nota diplomatica sau chiar o telegrama de felicitare din partea sefului statului, a sefului guvernului sau a ministrului de externe, din care rezulta cu claritate intentia de recunoastere.

Recunoasterea tacita poate fi dedusa din actiunile concludente ale unui stat cum sunt: stabilirea de relatii diplomatice, incheierea unui tratat bilateral de reglementare a relatiilor politice generale etc. Recunoasterea tacita este cea mai frecvent uzitata. S-a pus problema daca admiterea participarii unui stat la o organizatie internationala, la o conferinta internationala sau la un tratat multilateral poate echivala cu recunoasterea sa tacita de catre toate statele participante. Se considera ca, in principiu, in asemenea situatii simpla participare nu echivaleaza cu recunoasterea, la asemenea forme de relatii internationale luand parte adesea si state care nu se recunosc reciproc, dar daca, de exemplu, un stat voteaza in favoarea admiterii unui nou membru intr-o organizatie internationala, exprimandu-si astfel in mod clar atitudinea fata de acesta, votul exprimat poate fi apreciat ca o recunoastere tacita.

37.Destramarea Imperiului Austro-Ungar a avut lor in anul ?

38.Organizatiile Internationale in functie de aria de actiune se clasifica astfel :

Dupa aria de actiune, organizatiile internationale se impart in organizatii cu vocatie universala, care se manifesta la nivelul intregului glob pamantesc, organizatii regionale, care activeaza in general la nivel continental, si organizatii subregionale, a caror sfera de preocupare se limiteaza la zone geografice de mai mici dimensiuni.

39. Care este clasificarea facuta organizatiilor internationale interguvernamentale in functie de posibilitatea de acces a statelor ?

Dupa posibilitatea de acces al statelor, organizatiile internationale se clasifica in organizatii deschise, la care poate fi membru orice stat, in masura in care este interesat, si organizatii inchise, la care pot avea acces numai unele state, fie dintr-o anumita arie geografica, fie datorita obiectului de preocupare care priveste numai anumite state, statele fondatoare punand conditii pentru admiterea si a altor membri in cadrul organizatiei.

40. Dupa caracterul atributiilor conferite organizatiilor internationale, avem urmatoarea clasificare :

Dupa obiectul de activitate, organizatiile internationale se impart in organizatii cu caracter general, cu preocupari largi, cuprinzand de regula intreaga sfera a relatiilor internationale, si organizatii cu caracter limitat, avand in sfera lor de preocupari un anumit domeniu al relatiilor internationale, strict specializat.

41. Cum se clasifica Organizatiile Internationale cu vocatie regionala ? - capitolul 4 pagina 96-98

43. Clasificati organizatiile internationale regionale ? - capitolul 4 pagina 98

a) Organizatia pentru Securitate si Cooperare in Europa (OSCE)

Organizatia pentru Securitate si Cooperare in Europa a fost infiintata prin actul final al Conferintei de la Helsinki prin care se constituia Conferinta pentru Securitate si Cooperare in Europa (C.S.C.E.), actuala denumire, O.S.C.E., datand din 1994. Scopurile organizatiei sunt complexe si se refera la cooperarea in domeniul politic, militar si de securitate, economic, tehnico-stiintific si al mediului inconjurator, probleme umanitare. Din organizatie fac parte toate statele Europei, SUA, Canada si toate statele care s-au desprins din fosta URSS.

b) Uniunea Europeana

Uniunea Europeana este rezultatul unei evolutii in constructia europeana care a inceput in 1951 cu scopul de a se crea o piata economica unica a Europei occidentale, care sa asigure totodata libera circulatie a capitalului si a fortei de munca, iar in ultimele decenii a evoluat spre o Uniune Europeana integrata si largita, cu competente suprastatale in domenii foarte diverse, politic, economic, financiar, monetar, legislativ si judiciar, de securitate si militar.

c) Consiliul Europei

Consiliul Europei a fost creat in 1949, avand drept scop promovarea unitatii europene in domenii cum sunt democratia pluralista, garantarea drepturilor si libertatilor omului, social si cultural. In prezent grupeaza aproape toate statele europene. S-a remarcat indeosebi prin actiunea sa in favoarea drepturilor omului, atat in plan legislativ, cat si in plan judiciar prin Curtea Europeana a Drepturilor Omului.

d) Organizatia Statelor Americane

Organizatia Statelor Americane a fost infiintata in 1948 prin Carta de la Bogota, care constituia un sistem regional de securitate colectiva a statelor de pe continentul american. Activitatea sa se manifesta atat in domeniul politic, ca o organizatie de securitate regionala si de promovare a intelegerii si cooperarii dintre statele membre, cat si in alte domenii ale colaborarii, cum sunt cel economic si social sau promovarea respectului drepturilor omului. Are in prezent 41 de state membre.

e) Organizatia Unitatii Africane

Organizatia Unitatii Africane a fost infiintata in 1963 prin Carta Organizatiei Unitatii Africane, ca o organizatie de promovare a cooperarii regionale si a solidaritatii tuturor statelor africane. Cooperarea regionala priveste domenii foarte variate, politic, economic, financiar, educatie, stiinta si cultura, aplanarea conflictelor.

f) Liga Statelor Arabe (Liga Araba)

Liga Araba a fost infiintata in 1945, actul constitutiv fiind Pactul Ligii Statelor Arabe. Scopul organizatiei este de a coordona eforturile statelor arabe spre prosperitate si afirmarea valorilor proprii si de a promova cooperarea in domeniul politic al dezvoltarii economice si sociale, financiar, tehnic si cultural. Din Liga Araba fac parte astazi 21 de state.

g) Asociatia Statelor din Sud-Estul Asiei

Asociatia Statelor din Sud-Estul Asiei este o organizatie de cooperare regionala politica si economica, infiintata in 1967, care grupeaza 5 state din zona geografica respectiva.

42. Cum se clasifica organizatiile internationale cu vocatie universala ?

Din aceasta categorie fac parte Organizatia Natiunilor Unite si institutiile sale specializate, precum si alte organizatii ce tind spre statutul de institutie specializata a O.N.U.

a) Organizatia Natiunilor Unite

Organizatia Natiunilor Unite a fost infiintata in 1945 ca o organizatie de securitate si cooperare mondiala, in prezent cuprinzand aproape toate statele lumii. Scopurile organizatiei, prevazute in art.1 al Cartei, actul sau constitutiv, sunt sa mentina pacea si securitatea internationala, sa dezvolte relatii prietenesti intre natiuni si sa realizeze cooperarea internationala in domeniile economic, social si cultural. Organele principale ale O.N.U. sunt: Adunarea Generala, Consiliul de Securitate, Consiliul Economic si Social, Consiliul de Tutela, Curtea Internationala de Justitie si Secretariatul, condus de secretarul general al O.N.U. (art.7 al Cartei).

b) Institutiile specializate ale ONU

Institutiile specializate ale O.N.U. sunt organizatii internationale al caror scop este de a coordona eforturile statelor in anumite domenii ale relatiilor internationale care fac obiectul unui interes general. Art.57 al Cartei O.N.U. prevede ca diversele institutii specializate infiintate prin acorduri interguvernamentale si avand, potrivit statutelor lor, largi atributii internationale in domeniile economic, social, cultural, educativ, sanitar si in alte domenii conexe, vor fi puse in legatura cu Natiunile Unite in conformitate cu dispozitiile art. 63 al Cartei.

In baza art.63 mentionat, Consiliul Economic si Social al O.N.U. este insarcinat sa coordoneze activitatea institutiilor specializate prin consultari comune si prin recomandari adresate acestor institutii, precum si membrilor si organismelor O.N.U. si sa incheie in acest scop acorduri cu toate institutiile specializate. Institutiile specializate ale O.N.U. sunt urmatoarele:

- Organizatia Natiunilor Unite pentru Alimentatie si Agricultura (FAO);

- Organizatia Aviatiei Civile Internationale (OACI);

- Organizatia Maritima Internationala (OMI);

- Uniunea Postala Universala (UPU);

- Uniunea Internationala a Telecomunicatiilor (UIT);

- Organizatia Mondiala de Meteorologie (OMM);

- Organizatia Internationala a Muncii (OIM);

- Organizatia Mondiala a Sanatatii (OMS);

- Organizatia Natiunilor Unite pentru Educatie, Stiinta si Cultura (UNESCO);

- Organizatia Mondiala a Proprietatii Intelectuale (OMPI);

- Agentia Internationala pentru Energie Atomica (AIEA);

- Organizatia Natiunilor Unite pentru Dezvoltare Industriala (ONUDI);

- Agentia Multilaterala de Garantare a Investitiilor (AMGI);

- Fondul Monetar International (FMI);

- Banca Internationala pentru Reconstructie si Dezvoltare (BIRD). Aceasta face parte din grupul Bancii Mondiale, alaturi de alte doua institutii financiare: Asociatia Internationala pentru Dezvoltare (AID) si Societatea Financiara Internationala (SFI).

Alte organizatii internationale cu vocatie universala, cum ar fi Conferinta Natiunilor Unite pentru Comert si Dezvoltare (UNCTAD) si Acordul General pentru Tarife si Comert (GATT), desi nu sunt institutii specializate ale ONU, colaboreaza strans cu aceasta.

44.Cand a fost infiintata Liga Statelor Arabe ?

Liga Statelor Arabe (Liga Araba) a fost infiintata in 1945.

45. Precizati ce fel de organizatie este Consiliul Nordic?

Organizatie internationala subregionala

46. Din ce categorie a Organizatiilor Internationale face parte Consiliul Europei?

Organizatie internationala regionala

47. Unde este prevazuta legitimitatea miscarilor de eliberare nationala ?

Miscarile de eliberare nationala sunt forme ale actiunii politice, adesea si cu o componenta militara, a popoarelor care nu s-au constituit inca in state nationale. Acestor miscari li s-a recunoscut legitimitatea si calitatea de subiecte ale dreptului international dupa al doilea razboi mondial, in baza principiului egalitatii in drepturi a popoarelor si a dreptului lor la autodeterminare, prevazut de Carta ONU in art.1, alin. 2 si art. 55. Principiul mentionat constituie astazi unul dintre principiile fundamentale ale dreptului international. Potrivit acestui principiu, toate popoarele au dreptul de a-si hotari statutul lor politic in deplina libertate si fara vreun amestec din afara si de a realiza dezvoltarea lor economica, sociala si culturala si orice stat are obligatia de a respecta acest drept conform Cartei ONU.

48. Precizati daca organizatiile internationale neguvernamentale au personalitate juridica de drept international ?

Organizatiile internationale neguvernamentale sunt persoane juridice create de regula din initiativa privata, care grupeaza persoane fizice sau juridice de nationalitati diferite pentru realizarea unor scopuri nelucrative. Ele se constituie potrivit legii interne a statului in care sunt inregistrate si sunt, deci, persoane juridice de drept intern, facand parte din categoria asociatiilor si urmand statutul juridic al acestora. In raporturile cu organizatiile internationale interguvernamentale, organizatiile internationale neguvernamentale pot fi admise ca participanti la activitatea acestora sau in forme asociative, dar numai daca organizatiile interguvernamentale vizate au prevazut in statutul lor posibilitatea unor asemenea relatii.

Organizatiilor internationale neguvernamentale nu li se recunoaste, deci, o personalitate juridica de drept international, desi unele dintre ele, cum ar fi, de exemplu, Comitetul International al Crucii Rosii (CICR) sau Organizatia Internationala a Politiei Criminale (INTERPOL), colaboreaza cu guvernele statelor si au un rol important in procesul de creare a normelor de drept international sau in realizarea acestora, evident in forme si modalitati specifice.

49.Unde este prevazuta cetatenia in dreptul international ?

Cetatenia este definita ca legatura politica si juridica permanenta si efectiva dintre o persoana fizica si un anumit stat, care genereaza drepturi si obligatii pentru cetatean si statul respectiv. Ea exprima apartenenta persoanei la statul respectiv, caracterizata prin plenitudinea drepturilor si obligatiilor reciproce prevazute de constitutie si legi. Cetatenia reprezinta totodata un drept fundamental al omului.

Declaratia universala a drepturilor omului din 1948 prevede in acest sens in art. 15 ca:

"1. Orice persoana are dreptul la o cetatenie.

2. Nimeni nu poate fi lipsit in mod arbitrar de cetatenia sa ori de dreptul de a-si schimba cetatenia."

In legislatia unor state si in practica internationala pentru cetatenie se foloseste si termenul de nationalitate, iar pentru cetatean cel de national sau de resortisant.

Cetatenia este supusa in principiu unui regim de reglementare interna, statele avand o competenta exclusiva in a stabili in cadrul legislatiei proprii atat modurile de dobandire si de pierdere a cetateniei, cat si toate drepturile si obligatiile care decurg din legatura politica si juridica a apartenentei la un stat.

De regula numai cetatenii unui stat se bucura de drepturile politice si pot avea acces la functiile publice, civile sau militare.

Dreptul international nu limiteaza libertatea statelor de a stabili prin legislatia interna regimul juridic al propriilor cetateni, dar poate determina conditiile in care regimul juridic stabilit este opozabil altor state. Daca celelalte state nu pot nega dreptul exclusiv de reglementare al unui stat anume, ele pot, insa, sa nu recunoasca sau sa nu accepte consecintele pe care regimul astfel stabilit le-ar avea in plan international in cazul in care sunt incalcate principii generale sau norme de drept international.

Prin tratatul de la Maastricht din 1992 a fost instituita si o cetatenie europeana, statele membre ale Uniunii Europene hotarand asupra unei cetatenii comune pentru cetatenii lor, reglementata de dreptul comunitar. In acelasi timp, cetatenii statelor membre ale Uniunii Europene isi pastreaza cetatenii reglementata de normele dreptului constitutional national. Cetatenia europeana confera drepturi suplimentare si complementare fata de cetatenia nationala.

50. In ce localitate a avut loc Conferinta din 1930 referitoare la conflictele de nationalitate

Haga

51. Precizati modul cum poate fi dobandita cetatenia ?

Cetatenia se poate dobandi prin nastere sau prin naturalizare.

1) Prin nastere cetatenia se dobandeste automat ca efect al producerii acestui fenomen natural, noul-nascut neputand ramane fara cetatenie pana la maturitatea sa.

2) Prin naturalizare cetatenia se dobandeste la cererea persoanei interesate, in baza unui act al autoritatilor statului solicitat, daca sunt indeplinite conditiile stabilite de legislatia in materie a acelui stat.

52. Prin ce se poate dobandi cetatenia prin naturalizare ?

Dobandirea cetateniei prin naturalizare se poate face in cateva situatii:

a) Prin casatorie incheiata intre doua persoane care au cetatenii diferite. De principiu cetatenia nu se dobandeste si nu se pierde ca efect al casatoriei. Totusi, problema se pune, intrucat legislatia unor state prevede, ca efect al inegalitatii juridice traditionale a femeii cu barbatul, ca femeia dobandeste prin casatorie din oficiu cetatenia barbatului.

O data cu dezvoltarea drepturilor omului legislatia unor state s-a modificat consacrand principiul liberului consimtamant la dobandirea cetateniei al femeii casatorite, in sensul ca la casatoria cu un strain femeia poate opta intre a-si mentine cetatenia si a lua cetatenia sotului. Conventia asupra cetateniei femeii casatorite, adoptata in 1957 sub egida O.N.U., prevede ca incheierea sau desfacerea casatoriei, precum si schimbarea cetateniei sotului in timpul casatoriei, nu produc efecte asupra cetateniei femeii.

b) Prin infiere (adoptie) copilul poate capata cetatenia infietorului, daca nu a avut o alta cetatenie sau a avut cetatenia unui stat strain. In caz de conflict intre legea statului celui infiat si legea statului infietorului, copilul infiat dobandeste de regula cetatenia statului pe teritoriul caruia se afla.

Potrivit legislatiei romane, in cazul in care unul dintre infietori este cetatean roman cetatenia infiatului minor se hotaraste de comun acord de catre infietori, iar in lipsa unui asemenea acord instanta care are competenta sa aprobe infierea va decide asupra cetateniei minorului tinand seama de interesele acestuia.

c) Prin redobandire sau reintegrare. Se poate reveni la vechea cetatenie daca fostul cetatean se repatriaza ori daca o femeie maritata si-a pierdut cetatenia obtinuta prin casatoria cu un strain, iar ulterior divorteaza.

d) Ca efect al sederii (rezidentei) prelungite pe teritoriul unui alt stat decat cel de origine, legislatia unor state prevazand aceasta posibilitate (S.U.A., Canada, Germania etc.).

e) Prin optiune. In cazul transferului unui teritoriu de la un stat la altul, de regula persoanele care locuiesc in teritoriul transferat au dreptul de a opta intre a-si mentine cetatenia si a obtine cetatenia noului stat.

53. Prin ce se poate pierde cetatenia ?

54. Prin ce se poate retrage cetatenia ?

Cetatenia se poate pierde ca efect al renuntarii sau prin retragerea acesteia.

a) Renuntarea la cetatenie. Este un act individual al cetateanului, exprimand optiunea acestuia. De regula se face de catre persoanele interesate in dobandirea cetateniei altui stat care nu permite dubla cetatenie. Are un efect strict personal, neprivind si pe membrii familiei.

b) Retragerea cetateniei este o masura exceptionala, cu caracter de sanctiune, care se poate lua impotriva unui cetatean cu domiciliul in strainatate care a avut o conduita neloiala fata de statul de origine prin savarsirea unor fapte grave, precum si in cazul in care cetatenia a fost obtinuta in mod fraudulos. Retragerea cetateniei se face in baza legislatiei interne, de regula printr-o hotarare judecatoreasca, sau, in unele tari, prin actul unei autoritati executive. Retragerea cetateniei se poate face numai in cazul persoanelor care au dobandit aceasta calitate prin naturalizare, nu si pentru cele care au dobandit cetatenia prin nastere.

55. Care sunt principalele reglementari (conventii) referitoare la statutul apatrizilor?

Principalele reglementari in vigoare se afla in doua conventii internationale incheiate la New York sub egida O.N.U.: "Conventia referitoare la statutul apatrizilor" din 1954 si "Conventia pentru reducerea cazurilor de apatridie" din 1961.

56. Denumiti tipurile de tratament juridic aplicabil strainilor ?

Practica internationala cunoaste urmatoarele tipuri de regim juridic al strainilor:

a) Regimul national. Statele care au adoptat acest sistem de tratament recunosc strainilor pe teritoriul lor aceleasi drepturi pe care le acorda propriilor cetateni in domeniul social, economic, cultural sau in cel al drepturilor civile, exceptandu-i de la beneficiul drepturilor politice si de la dreptul de a ocupa functii publice.

b) Regimul clauzei natiunii celei mai favorizate. Potrivit acestei clauze strainilor li se acorda, in baza unor tratate internationale, regimul cel mai favorabil care a fost acordat cetatenilor unui stat tert pe teritoriul statului respectiv.

c) Regimul standardelor internationale. Acest regim presupune ca strainii sa se bucure pe teritoriul unui stat cel putin de tratamentul minim ce se acorda pe plan international unor asemenea persoane. In prezent, legislatia din majoritatea statelor lumii cuprinde un regim mixt de acordare a drepturilor strainilor, cu elemente din toate regimurile prezentate.

57. Ce act normativ reglementeaza in Romania regimul strainilor ?

In Romania regimul strainilor este stabilit prin Legea nr. 25/1969, dar se afla in curs de adoptare o noua lege.

LEGE Nr. 123 din 2 aprilie 2001 privind regimul strainilor in Romania

PUBLICATA IN: MONITORUL OFICIAL NR. 168 din 3 aprilie 2001

ART. 55 La data intrarii in vigoare a prezentei legi se abroga Legea nr. 25/1969 privind regimul strainilor

58. Care sunt conventiile cele mai importante ce reglementeaza dreptul de azil ?

Dreptul de a solicita azil este considerat un drept fundamental al omului si este prevazut in Declaratia Universala a Drepturilor Omului. Se cunosc doua feluri de azil: azilul politic, denumit uneori si azilul teritorial, si azilul diplomatic.

a) Azilul politic (teritorial). Este acceptat si consacrat prin instrumente juridice de drept international ca orice persoana supusa persecutiei in tara sa are dreptul sa ceara si sa se bucure de azil in alte tari, cu exceptia persoanelor urmarite pentru infractiuni de drept comun sau pentru actiuni contrare scopurilor si principiilor O.N.U. (1967 Declaratia referitoare la azilul teritorial)

b) Azilul diplomatic. In practica relatiilor internationale au fost situatii cand anumite state, din considerente de oportunitate politica, au primit si au acordat adapost temporar si protectie, in localurile ambasadelor sau consulatelor lor, unor cetateni ai statelor in care acestea functionau, care se aflau in pericol, de regula in momente de puternice tensiuni interne (lovituri de stat, revolte militare, schimbari de regim politic etc.). Acordarea azilului diplomatic s-a bazat pe unele cutume locale ori pe reciprocitate, dar a facut obiectul si al unor conventii internationale incheiate intre state sud-americane (Conventia de la Havana din 1928 si Conventia de la Caracas din 1954), iar situatii de acordare a azilului diplomatic au existat si pe continentul european, mai recent, in 1989, in perioada premergatoare rasturnarii regimurilor dictatoriale, in Cehoslovacia si RDG, iar ulterior, in Albania.

Azilul diplomatic nu este recunoscut ca legal de catre majoritatea statelor lumii, considerandu-se ca prin acordarea acestuia ambasadele si consulatele si, deci, statele carora le apartin acestea, incalca suveranitatea statului de resedinta.

59. In ce an a avut loc "Pactul cu privire la drepturile civile si politice?

A fost adoptat in 1966 si a intrat in vigoare in 1976.

60.In ce an a avut loc "Declaratia universala a drepturilor omului ?"

61. De cate feluri este azilul ?

Se cunosc doua feluri de azil: azilul politic, denumit uneori si azilul teritorial, si azilul diplomatic.

62. In ce localitati sud-americane au avut loc conferintele privind acordarea azilului diplomatic ?

Havana si Caracas

63. Este recunoscut azilul diplomatic ?

Azilul diplomatic nu este recunoscut ca legal de catre majoritatea statelor lumii.

64. Este expulzarea o masura penala ?

Expulzarea nu este o sanctiune penala, ci o masura de siguranta cu caracter administrativ impotriva unor persoane care au devenit indezirabile in statul respectiv. De regula o asemenea masura se dispune de instantele judiciare si se executa de organele ordinii publice.

65. Pot fi expulzati cetatenii propriului stat ?

In principiu cetatenii proprii nu pot fi expulzati, dar unele state au luat si asemenea masuri, in special cu privire la membrii unor familii regale.

66. Pot fi extradati cetatenii romani?

Expulzarea priveste numai pe straini (cetateni straini si apatrizi) si nu pe cetatenii proprii (romani).

Nu pot fi extradati cetatenii proprii ai statului solicitat, desi unele state admit o asemenea extradare (de exemplu, intre S.U.A. si Anglia).

Cetatenii romani nu pot fi extradati atunci cand Romania este statul solicitat.

67. Unde isi au sediul Comisia Europeana a Drepturilor Omului si Curtea Europeana a Drepturilor Omului ?

Strasbourg - Franta

68. Unde si cand a fost semnata Conventia americana referitoare la drepturile omului ?

Statele americane au semnat la 22 noiembrie 1969 la San Jos, in Costa Rica, "Conventia americana referitoare la drepturile omului".

69. Cand a fost adoptata Carta africana privind drepturile omului ?

Carta africana a fost adoptata in 1981 in cadrul Organizatiei Unitatii Africane (O.U.A.).

70. Cand si unde a fost creata Curtea Africana a Drepturilor Omului ?

Organizația Unitații Africane a creat, in 1998 (Ouagadougou, Burkina Faso), o Curte Africana a Drepturilor Omului și a etniilor care a intrat in vigoare in ianuarie 2004.

71. Cand si de catre cine a fost adoptata Declaratia mileniului ?

In anul 2000, Adunarea Generala a ONU a adoptat Declaratia Mileniului, in care, ca si alte obiective ale viitorului, promovarea drepturilor omului, a democratiei si a guvernarii echitabile era pusa in relatia sa naturala de interconditionare cu intarirea ONU.

Declaratia Mileniului adoptata in septembrie 2000 la Summit-ul Mileniului, de 191 tari, printre care si Romania, fixeaza Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului (ODM). Declaratia Mileniului este unica agenda globala in domeniul dezvoltarii asupra careia exista un acord la cel mai inalt nivel intre majoritatea statelor lumii. La Summit-ul Mileniului, statele membre si-au fixat un numar de 8 obiective esentiale - Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului - cu tinte precise de atins pana in anul 2015.

72. Cand a fost atasata Rusiei, Basarabiei ?

73. Cand a fost atasata Bucovina Imperiului Austriac ?

74. Conceptul de zona economica exclusiva a aparut pentru prima data in anul :

Conceptul de zona economica exclusiva este de data recenta, fiind formulat pentru prima oara in 1972 in termeni juridici, dar in forma incipienta el a aparut in perioada imediat urmatoare celui de al doilea razboi mondial.

75. Prin ce este stabilit regimul juridic al Marii Negre ?

Conventia Natiunilor Unite cu privire la dreptul marii (1982) - Conventia ONU asupra dreptului marii, semnata la Montego Bay,

Regimul juridic actual al stramtorilor Marii Negre este stabilit prin "Conventia de la Montreux" din 1936

76. Prin ce tratat s-a stabilit libertatea de navigatie pe Rin ?

Prin Tratatul de pace de la Paris din 1814 se stabilea libertatea de navigatie pe Rin.

77. Regimul actual al navigatiei pe Dunare este cel stabilit prin Conventia de la:

Regimul actual al navigatiei pe Dunare este cel stabilit prin Conventia de la Belgrad din 1948, incheiata numai intre statele riverane. El se refera la portiunea navigabila a Dunarii, de la Ulm pana la Marea Neagra, cu iesire la mare prin Bratul Sulina.

78. Cand a avut loc Conventia privind utilizarea spatiului extraatmosferic ?

Momentul de inceput al erei cosmice este considerat anul 1957, cand, la 8 octombrie, a fost lansat primul satelit artificial al pamantului. La scurt timp, Adunarea Generala a O.N.U. a creat, in 1958, un Comitet special pentru problemele spatiului cosmic, in cadrul caruia s-au elaborat primele rezolutii ale Adunarii Generale privitoare la principiile care trebuie sa se aplice colaborarii internationale in spatiul extraatmosferic: Rezolutia nr. 1721/1961 care consacra principiul libertatii spatiului cosmic si Rezolutia nr. 1962/1963 prin care s-a adoptat Declaratia asupra principiilor juridice care guverneaza activitatea statelor in explorarea si utilizarea spatiului cosmic.

Pornindu-se de la aceste rezolutii in 1967 s-a incheiat ceea ce a fost denumit "Tratatul spatial", intitulat "Tratatul privind principiile care guverneaza activitatea statelor in explorarea si utilizarea spatiului extraatmosferic, inclusiv Luna si celelalte corpuri ceresti".

Dupa adoptarea Tratatului spatial au urmat alte importante conventii internationale privind spatiul cosmic:

- Acordul cu privire la salvarea astronautilor, reintoarcerea astronautilor si restituirea obiectelor lansate in spatiul extraatmosferic - 1968;

- Conventia asupra raspunderii internationale pentru daunele cauzate de obiectele lansate in spatiul extraatmosferic - 1972;

- Conventia privind inmatricularea obiectelor lansate in spatiul extraatmosferic - 1975;

- Acordul asupra activitatii statelor pe luna si pe celelalte corpuri ceresti - 1979.

Din toate aceste instrumente juridice internationale se desprind, in afara unor reglementari specifice, de amanunt, principiile si regulile care guverneaza activitatea statelor in spatiul cosmic.

79. De cand Romania este membra (O.A.C.I.) Organizatia Aviatiei Civile Internationale

8o. In ce an a fost incheiata la Viena Conventia privind misiunile speciale?

Conventia de la Viena privind relatiile diplomatice - 1961

81. De cine este alcatuita structura statului acreditat ?

Structura misiunii diplomatice se stabileste de catre statul acreditant, in raport de interesele si posibilitatile proprii. In principiu, o misiune diplomatica cuprinde urmatoarele compartimente (subdiviziuni):

a) Cancelaria, care este nucleul de coordonare a celorlalte compartimente, condusa de diplomatul cu rangul cel mai inalt dupa seful misiunii;

b) Biroul economic si comercial;

c) Biroul atasatului militar;

d) Biroul atasatului cultural;

e) Biroul de presa;

f) Sectia consulara.

82. De catre cine se face numirea in functie a unui diplomat la o misiune permanenta ?

De statul acreditant/trimitator.

Numirea in functie a unui diplomat la o misiune permanenta se face de catre ministerul de externe al statului care il trimite si se aduce la cunostinta ministerului de externe al statului unde urmeaza sa functioneze.

83. Ce cuprinde inviolabilitatea sediului misiunii?

Inviolabilitatea misiunii diplomatice cuprinde inviolabilitatea sediului misiunii, inviolabilitatea arhivei diplomatice si inviolabilitatea corespondentei, curierului si valizei diplomatice.

Sediul misiunii, incluzand birourile misiunii si locuintele agentilor diplomatici, nu poate fi violat, deci nu se poate patrunde in el cu forta de catre nici o autoritate decat cu acordul sefului misiunii. Statul acreditar are obligatia de a asigura paza misiunii diplomatice si linistea acesteia. Localurile misiunii diplomatice, mobilierul lor si celelalte obiecte care se afla in interior, precum si mijloacele de transport ale misiunii, nu pot face obiectul unor perchezitii, rechizitii, popririi sau oricaror masuri de executare.

84. Cate forme concrete imbraca imunitatea de jurisdictie ?

Imunitatea de jurisdictie imbraca 4 forme consacrate: penala, administrativa, civila si de executare.

Imunitatea de jurisdictie penala este deplina, ea referindu-se atat la actele savarsite in calitate oficiala, cat si la actele particulare. In caz de savarsire a unei fapte penale statul acreditar poate declara pe diplomat persona non grata si sa ceara rechemarea sa. Diplomatul nu este obligat sa depuna marturie intr-un proces penal.

Imunitatea de jurisdictie administrativa se refera la exceptarea de la regulile de politie ale statului acreditar si se materializeaza in neamendarea diplomatilor pentru contraventiile savarsite.

Imunitatea de jurisdictie civila se refera la faptul ca un diplomat nu poate fi actionat in fata unui tribunal in cauze de drept civil si nu poate fi obligat sa depuna ca martor in asemenea cauze. Imunitatea de jurisdictie civila nu este absoluta, existand si unele exceptii care se refera la situatia unor imobile ce le-ar detine diplomatul in statul acreditar, la dezbaterile succesorale si la procese ce ar rezulta din desfasurarea unor activitati profesionale sau comerciale in interes propriu.

Imunitatea de executare presupune ca bunurile pe care le poseda un diplomat, in nume propriu sau in numele misiunii, nu pot face obiectul unei masuri de sechestrare judiciara sau administrativa.

85.Clasificati tratatele din punct de vedere economic ?

- de colaborare economica; comerciala; financiara, de colaborare tehnico-stiintifica; de investitii etc.

86.Precizati exemple de tratate incheiate prin exercitarea constrangerii ?

Exemple de tratate incheiate prin exercitarea constrangerii sunt: "Acordul de la Munchen" din 1938 prin care Cehoslovaciei i-au fost impuse conditii oneroase sub amenintarea exercitata de catre fortele armate ale Germaniei naziste, ca si prin presiuni exercitate asupra conducatorilor acestei tari, "Dictatul de la Viena" din 1940 prin care s-a desprins din teritoriul Romaniei o parte importanta a Ardealului, sub presiunea militara si politica a marilor puteri europene, in special a Germaniei naziste si a Italiei fasciste.

87. In ce situatii tratatele inceteaza ?

Incetarea unui tratat international consta in faptul ca acel tratat ajunge sa nu-si mai produca efectele din momentul in care o cauza de incetare s-a produs.

Cauzele de incetare a tratatelor internationale sunt evenimente sau imprejurari care fac sa se puna capat angajamentelor asumate de parti fie in baza prevederilor tratatului, fie in virtutea unor reguli de drept international.

Potrivit dreptului international cazurile in care tratatele inceteaza sunt:

a) vointa comuna a partilor;

b) denuntarea unilaterala;

c) violarea dispozitiilor tratatului de catre una din parti;

d) survenirea unor fapte sau evenimente ulterioare;

e) imposibilitatea executarii tratatului.

88. Care sunt principalele reguli de interpretare a tratatelor?

Principalele reguli de interpretare a tratatelor sunt:

a) Buna-credinta. Orice tratat trebuie interpretat cu intentia reala de stabilire a sensului exact al prevederilor lui si nu pentru sustinerea unui punct de vedere diferit fata de acestea;

b) Sensul clar. Nu va trebui niciodata sa se dea o interpretare speciala unui tratat ale carui prevederi sunt redactate in mod clar, fara echivoc, intrucat aceasta ar fi contrarie insasi finalitatii operatiei de interpretare;

c) Interpretarea cuvintelor dupa sensul lor uzual. Cuvintele din tratat trebuie considerate in sensul lor originar, cel mai simplu, mai firesc si mai evident dupa sensul general al cuvintelor, in sensul lor uzual;

d) Excluderea interpretarilor absurde. O interpretare care duce la un sens absurd este incorecta, deoarece se presupune ca partile au dorit sa dea sens celor scrise in tratat si de aceea trebuie sa se inlature orice contradictie intre contextul general al tratatului si un inteles al unui anumit termen din tratat;

e) Interpretarea termenilor tehnici in sensul lor special. Atunci cand se stabileste ca partile au inteles sa foloseasca un termen in sensul lui special si nu in cel uzual, el va fi interpretat ca avand acest sens;

f) Interpretarea termenilor dupa sensul lor la data incheierii tratatului. Intrucat sensul anumitor termeni se poate modifica pe parcurs, interpretarea acestora in alt sens decat cel pe care l-au avut la incheierea tratatului poate duce la arbitrar sau la alterarea vointei reale a partilor;

g) Interpretarea prin context. Prevederile tratatului trebuie interpretate in contextul general al acestuia, avand in vedere ca, de fapt, fiecare cuvant este o parte a unui intreg. Se va tine cont de alineatul, articolul sau capitolul din care acesta face parte, daca este localizat in partea introductiva, in cuprins sau in partea finala a tratatului etc.;

h) Luarea in considerare a scopului tratatului. Interpretarea unor parti din tratat se va face in lumina scopului general al tratatului, astfel ca sensul care i se da sa nu fie contrar acestui scop;

i) Efectul util. Interpretarea unui text trebuie sa duca la concluzia ca acesta trebuie sa produca un anumit efect, ca nu este posibil ca intentia partilor sa fi fost de a-l insera in tratat fara nici un rost;

j) Interpretarea in favoarea celui care se obliga. Daca nu se poate ajunge la stabilirea sensului exact al prevederilor dintr-un tratat, acestea, pentru a produce efecte, vor fi interpretate in favoarea partii care se obliga prin acel tratat. Daca s-ar interpreta altfel s-ar putea ajunge la crearea pe cale de interpretare a unor obligatii pentru aceasta parte care, daca s-ar interpreta corect tratatul, probabil ca nu i-ar reveni.

k) Interpretarea in defavoarea celui care a redactat textul. In caz de dubi asupra sensului unei prevederi din tratat, aceasta va fi considerata in sensul care poate fi defavorabil partii care a redactat-o sau a impus-o, intrucat se presupune ca aceasta avea posibilitatea sa o formuleze clar, dar nu a facut-o.

Urmand aceste reguli de interpretare, partile pot folosi diferite metode de interpretare, comune oricarei interpretari juridice: interpretarea gramaticala, logica, istorica sau sistematica.

Ele pot folosi diferite principii si procedee de interpretare, cum ar fi: argumentul per a contrario; argumentul reducerii la absurd; principiul dupa care prevederile speciale deroga de la cele cu caracter general etc.

89. Cine intra in componenta comisiei de conciliere ?

Concilierea este metoda de solutionare pasnica in conformitate cu care un diferend international este examinat de catre un organ colegial prestabilit sau alcatuit ad-hoc (comisia de conciliere), compus din persoane particulare numite sau agreate de parti, care in vederea ajungerii la o intelegere propune o solutie de impacare pe care partile o pot accepta sau o pot respinge.

In componenta comisiei de conciliere intra un numar impar de membri, de regula 3 sau 5, dintre care 1 sau 2 membri, dupa caz, sunt desemnati de catre fiecare dintre statele implicate dintre cetatenii proprii sau dintre cetatenii unui stat neimplicat in diferend, iar presedintele se desemneaza intotdeauna dintre cetatenii unui alt stat, el trebuind, insa, sa corespunda increderii comune a celor doua parti. Practica internationala este relativ diversificata in aceasta privinta, dar in principiu variantele utilizate pana in prezent au la baza sistemul enuntat.

In situatia in care la numirea membrilor comisiei partile nu se pot pune de acord asupra persoanei sau persoanelor membre pe care trebuie sa le numeasca impreuna, se recurge de regula la autoritatea unei personalitati de prestigiu sau a unei organizatii internationale care sa desemneze persoana (persoanele) respective.

Membrii comisiilor de conciliere trebuie sa aiba o pregatire corespunzatoare si sa dea dovada de impartialitate, indiferent de pozitia lor fata de parti. Ei sunt irevocabili si trebuie sa actioneze pe toata durata procesului de conciliere, putand fi inlocuiti numai in cadrul comisiilor de conciliere permanente, dar si atunci numai pana la inceperea executarii misiunii.

90. In ce an a avut loc Conventia de conciliere interamericana ?

91. Care sunt mijloacele de constrangere pasnica ?

Dreptul international cunoaste urmatoarele mijloace de constrangere pasnica, grupate in doua categorii:

a) Fara folosirea fortei armate: retorsiunea, represaliile, embargoul, boicotul, ruperea relatiilor diplomatice, excluderea de la conferintele internationale sau din organizatiile internationale etc.;

b) Cu folosirea fortei armate: represaliile armate, blocada maritima pasnica, demonstratiile cu fortele armate si ocuparea militara a teritoriului.

92. Precizati in ce an a avut loc Conventia de la Paris privitoare la raspunderea civila in domeniul nuclear ? - capitolul 12 pagina 256

93.Precizati principiile fundamentale ale dreptului international umanitar

Principiile fundamentale, precum si regulile dreptului pozitiv in materie, sunt cuprinse in principal in Conventia a IV-a de la Haga din 1907 referitoare la legile si obiceiurile razboiului terestru si regulamentul anexa al acesteia, in cele 4 Conventii de la Geneva din 1949 privind protectia victimelor razboiului, care se refera la imbunatatirea soartei ranitilor si bolnavilor din fortele armate in campanie (I), la imbunatatirea soartei ranitilor, bolnavilor si naufragiatilor fortelor armate maritime (II), la tratamentul prizonierilor de razboi (III) si la protectia persoanelor civile in timp de razboi (IV). Toate aceste reglementari au fost reafirmate si dezvoltate in 1977 prin 2 protocoale, care se refera la protectia victimelor conflictelor armate internationale (Protocolul I), respectiv la conflictele armate fara caracter international (Protocolul II).

Dreptul umanitar se bazeaza pe distinctia dintre combatanti si necombatanti si dintre bunurile civile si obiectivele militare.

Umanitatea si necesitatea militara, nevoia de a pastra echilibrul dintre imperativele umanitatii, pe de o parte, si necesitatile militare si de securitate, pe de alta parte.

Prevenirea suferintei inutile. Dreptul partilor implicate in conflict de a alege metodele si mijloacele de razboi nu este nelimitat, iar beligerantii nu au voie sa provoace suferinta si distrugere depasind proportia impusa de scopul razboiului, care consta in slabirea sau distrugerea potentialului militar al inamicului.

Proportionalitatea urmareste realizarea unui echilibru intre doua interese divergente, unul impus de considerentele necesitatii militare si celalalt de cerintele umanitatii, conform carora drepturile si interdictiile nu sunt niciodata absolute.

1. Persoanele care nu iau sau nu mai iau parte la ostilitati au dreptul de a le fi respectate viata si integritatea fizica si psihica. Asemenea persoane trebuie, in orice imprejurari, sa fie protejate si tratate cu umanitate, fara nici o distinctie defavorabila, oricare ar fi aceasta.

2. Este interzisa uciderea sau ranirea unui adversar care se preda sau care nu mai poate lua parte la lupta.

3. Bolnavii si ranitii trebuie sa fie adunati si ingrijiti de catre acea parte la conflict care ii are in puterea sa. Personalul medical, cladirile, transporturile si echipamentele medicale trebuie sa fie crutate. Crucea rosie sau semiluna rosie pe fond alb este semnul care protejeaza asemenea bunuri sau persoane si ele trebuie sa fie respectate.

4. Combatantii capturati si civilii care se gasesc sub autoritatea partii adverse au dreptul de a le fi respectate viata, demnitatea, drepturile personale si convingerile politice, religioase sau de alta natura. Ei trebuie sa fie protejati impotriva actelor de violenta sau de razbunare. Ei au dreptul de a schimba vesti cu familiile lor si de a primi ajutor.

5. Orice persoana trebuie sa se bucure de garantiile judiciare fundamentale si nimeni nu poate fi tras la raspundere pentru un act pe care nu l-a comis. Nimeni nu poate fi supus torturii fizice sau psihice, pedepselor sau altor tratamente corporale degradante.

6. Nici una dintre partile implicate in conflict sau membrii fortelor lor armate nu au un drept nelimitat de a alege mijloacele sau metodele de razboi. Este interzisa folosirea armelor sau a metodelor de razboi care pot cauza pierderi inutile sau suferinta excesiva.

7. Partile implicate in conflict trebuie sa faca in permanenta distinctie intre populatia civila si combatanti, astfel incat sa crute populatia si proprietatea civile. Nici populatia civila, in ansamblul sau, si nici civilii, luati separat, nu pot fi atacati. Atacurile trebuie sa fie indreptate doar impotriva obiectivelor militare.

94. Razboiul poate inceta definitiv prin

Razboiul poate inceta definitiv prin una din urmatoarele forme: incetarea de fapt a ostilitatilor sau incheierea tratatului de pace.

O alta forma de incetare a razboiului, subjugarea (debelatio), permisa in dreptul international clasic, este interzisa de dreptul international contemporan.