CONSIDERATII GENERALE DESPRE FOTOGRAFIA JUDICIARA SI ROLUL ACESTEIA IN INVESTIGAREA INFRATIUNILOR

CONSIDERATII GENERALE DESPRE FOTOGRAFIA JUDICIARA SI ROLUL ACESTEIA IN INVESTIGAREA INFRATIUNILOR

1. Elemente introductive

Criminalistica fiind o stiinta care insumeaza un ansamblu de cunostinte din diferite domenii necesare cercetarii infractiunilor, identificarii infractorilor si prevenirii faptelor antesociale, nu putea sa nu se foloseasca si de tehnica fotografica.

Aceasta are o importanta deosebita in investigatiile criminalistice.

Inainte de a aparea stiinta criminalistica, fotografia ( intr-o forma mai primitiva a fost folosita pentru prima data de politia belgiana in 1840 in inchisoarea din Bruxelles.

In anul 1872, in cadrul Prefecturii politiei din Paris a fost infiintat un serviciu specializat in fotografiere judiciara.

Activitatea acestui serviciu va fi imbunatatita de Alphonse Bertillon, incepand cu anul 1879.

Printre primele tari europene in care s-a folosit aceasta metoda de cercetare, a fost si Romania.

Practicarea fotografiei judiciare a fost semnalata inca din anul 1879 de catre serviciul specializat pe acest domeniu al politiei capitalei[1].

Promele reguli cu caracter stiintific de executare a fotografiei judiciare, in special pentru identificarea persoanei dupa semnalmente, au fost formulate de Nicolae Minovici in lucrarea sa "Manualul tehnic de medicina legala , in capitolul numit "Fotografia judiciara

A existat un oarecare scepticism in a se folosi aceasta metoda de investigare, mai ales in anii de inceput ai Criminalisticii.

Magistratii aveau o resctie de respingere a fotografiei judiciare, neadmitand-o intotdeauna ca proba in proces. Treptat juristii si autorii de specialitate devin tot mai convinsi de utilitatea noii metode in activitatea justitiei.

In acea epoca se aveau in vedere avantajele fotografiei judiciare executate la fata locului, nu si fotografiile stiintifice de examinare a corpurilor delicate care urmau sa largeasca considerabil rolul si importanta fotografiei in descoperirea infractiunilor.

Evolutia tehnicii a permis astazi, ca alaturi de fotografia clasica, sa se foloseasca si fotografierea digitala si inregistrarile video.

Rolul fotografiei judiciare si al inregistrarilor video in investigarea infractiunilor.

Fotografia sta la baza majoritatii activitatilor criminalistice.

Aceasta ide este unanim acceptata de marea majoritate a specialistilor si a autorilor din domeniu.

Cele mai importante avantaje care au impus fotografia in activitatea complexa de cercetare a infractiunilor, asa cum au fost ele subliniate in literatura noastra criminalistica si cum au fost clar stabilite in practica judiciara constau in[3]:

a.     Fidelitatea in fixarea si redarea imaginii locului faptei, a urmelor infractiunii, a rezultatelor diverselor cercetari criminalistice de laborator, atat in radiatii vizibile cat si invizibile.

b.     Obiectivitatea in prezentarea datelor obtinute, prin mijloace criminalistice fixate prin intermediul fotografiei asupra faptei si a persoanei infractorului.

c.     Rapiditatea si relativa simplitate de executare a fotografiilor, ceea ce permite urgentarea anchetei si, de aici, rezolvarea operativa a cazului.

d.     Evidenta probatorie a fotografiei ( ca si a imaginilor video ) este un alt mare avantaj pentru clasificarea multor cauze judiciare.

e.     Influenta psihologica[4] pe care o poate avea asupra invinuitului sau inculpatului, dar si asupra organelor de judecata.

In acest sens se are in vedere faptul ca o fotografie poate reda odata cu imaginea crimei si oroarea actului in sine, ceea ce poate determina responsabilizarea organelor de judecata si a inculpatului, descurajandu-l in incercarea de a ascunde vinovatia proprie.

In momentul de fata Codul de procedura penala, reglementeaza importanta fotografiei, stabilind ca aceasta este un mijloc de proba[5]

Diferitele situatii in care s-a folosit fotografia in investigatiile criminalistice, au impus adaptarea specifica a metodelor fotografice.

Astfel au aparut tehnici noi din ce in ce mai sofisticate si adaptate la o gama larga de situatii.

A aparut o noua ramura a fotografiei stiintifice, care a fost numita fotografia judiciara.

Pentru a defini acest procedeu, dupa parerea unor autori de renume in domeniul criminalistic, putem spune ca fotografia judiciara este ansamblul procedeelor tehnico-stiintifice necesare investigarii, fixarii si redarii rezultatelor cercetarilor criminalistice sub forma imaginilor fotografice[6].

Fotografia judiciara ciprinde doua mari categorii de metode dupa natura destintiei lor.

Prima categorie este cunoscuta sub numele de fotografia judiciara operativa. Aici intra fotografia de ansamblu si procedeele speciale de fotografiere a urmelor, fotografia semnalmentelor, fotografia de reconstituire, alte fotografii destinate fixarii rezultatelor unor activitati de urmarire penala.

A doua categorie se numeste fotografia judiciara de examinare in care sunt incluse fotografiile executate ce se fac, de regula in laboratoarele criminalistice, fotografii cu radiatii vizibile si cu radiatii invizibile.

Prezentarea pe larg a clasificarii se va face in capitolele urmatoare.

Trebuie precizat de la bun-inceput ca este necesar ca organele de ancheta si cele judecatoresti sa cunoasca principalele notiuni de tehnica fotografica, analogica sau digitala ca si a inregistrarilor video.

Sunt cel putin doua ratiuni pentru care este necesar ca magistratii, politistii sau avocatii sa cunoasca aceste tehnici.

In primul rand pentru ca organele de urmarire penala supravegheaza sau conduc diverse activitati procedurale in care este nevoie de executarea unor fotografii sau inregistrari video, iar in anumite cazuri, in interesul anchetei, chiar si acestea se vad obligate sap execute fotografii.

Acesta presupune cunoasterea tipurilor de aparatura, a materialelor fotosensibile etc.

In al doilea rand, instantele de judecata, ca si avocatii, trebuie sa aprecieze, sa se poata pronunta asupra rezultatelor cercetarilor criminalistice, multe fiind sub forma de fotografii.

Aprecierea concluziilor sau insusirea ori respingerea unor concluzii depinde de modul de cunoastere al acestei metode.