Legitima aparare

Legitima aparare

1. Notiune si caracterizare

Potrivit art. 44 C. pen., nu constituie infractiune fapta prevazuta de legea penala, savarsita in stare de legitima aparare. Este in stare de legitima aparare acela care savarseste fapta pentru a inlatura un atac material, direct, imediat si injust, indreptat impotriva sa, a altuia sau impotriva unui interes obstesc si care pune in pericol grav persoana sau drepturile celui atacat sau interesul obstesc.

Se prezuma ca este in legitima aparare si acela care savarseste fapta pentru a respinge patrunderea fara drept a unei persoane prin violenta, viclenie, efractie sau prin alte asemenea mijloace intr-o locuinta, incapere, dependinta sau loc imprejmuit tinand de acestea.

Este, de asemenea, in legitima aparare si acela care, din cauza tulburarii sau temerii, a depasit limitele unei aparari proportionale cu gravitatea pericolului si cu imprejurarile in care s-a produs atacul.

2. Conditiile legitimei aparari

Conditiile care, potrivit art. 44, trebuie sa fie indeplinite pentru a exista le gitima aparare sunt: conditii privitoare la atac si, pe de alta parte, privitoare la aparare.

A. Conditii privitoare la atac:

a) sa existe un act de atac, adica o actiune sau inactiune, socialmente periculoasa, dezlantuita de agresor. Exista atac atat in cazul unei comportari activ agresive

b) atacul sa fie material. Atacul este material cand se exercita prin mijloace fizice si este indreptat contra existentei fizice a unor valori sociale, ca: viata, sanatatea, integritatea unei persoane sau alte drepturi ale acesteia, precum si impotriva unui interes obstesc.

c) atacul sa fie direct. Manifestarea materiala a agresorului trebuie sa fie indreptata catre o anumita valoare pe care sa o puna in pericol in mod nemijlocit. Atacul este direct si in cazul cand, desi sub aspect fizic nu are contact nemijlocit cu valoarea sociala pusa in pericol, vizeaza insa ca actiune agresiva anume aceasta valoare. De pilda, agresorul a inceput sa taie cablul care sustine schela pe care lucreaza un zidar, punand in primejdie viata acestuia;

d) atacul sa fie imediat. Atacul este privit ca fiind imediat ori de cate ori pericolul pe care-l poate produce s-a si ivit (pericol actual) sau este pe punctul de a se ivi (pericol iminent). Caracterul imediat al atacului rezulta deci din intervalul de timp foarte mic care separa momentul in care atacul a inceput de momentul ivirii pericolului care ameninta valoarea sociala atacata. Intr-un caz, victima se gasea in faza scoaterii cutitului, la o anumita distanta de autor, spatiul dintre ei fiind separat printr-un gard.

e) atacul sa fie injust. Este injust atacul care nu are nici un temei juridic - legal sau de fapt - care sa permita sau sa justifice aceasta comportare. Atacul este just cand legea admite recurgerea la comportarea care este socotita drept atac. De pilda, este justa, deoarece este legala, masura retinerii unei persoane care a comis o fapta prevazuta de legea penala.

f) atacul sa puna in pericol grav persoana sau drepturile celui atacat ori interesul obstesc.

In situatia prevazuta in art. 44 alin. (3) (savarsirea faptei pentru a respinge patrunderea fara drept in locuinta, incapere, dependinte sau loc imprejmuit tinand de acestea) nu mai este necesara indeplinirea conditiilor aratate mai sus, legitima aparare fiind prezumata, daca se constata indeplinirea unor conditii specifice:

. patrunderea in locuinta, incapere, dependinte sau loc imprejmuit tinand de acestea sa se faca fara drept;

. patrunderea sa se faca prin violenta, viclenie, efractie sau prin alte asemenea mijloace.

Patrunderea realizata in conditiile aratate mai sus a fost asimilata prin vointa legiuitorului unui atac impotriva caruia faptuitorul va fi constrans sa se apere, savarsind o fapta prevazuta de legea penala. Legiuitorul a dorit protejarea libertatii psihice a persoanei privind viata domestica si proprietatea acesteia, astfel ca a prezumat existenta legitimei aparari in situatia ripostei la patrunderea in locuinta pe care acesta o foloseste, bineinteles, cu respectarea conditiilor apararii ce vor fi analizate in continuare.

B. Conditii privitoare la aparare:

a) Actiunea de aparare sa se materializeze printr-o fapta prevazuta de le gea penala, sub forma actelor pregatitoare ori tentativei (cand aceste forme ale infractiunii sunt pedepsite) sau a infractiunii consumate. In consecinta, legitima aparare nu poate fi invocata in cazul altor fapte, care nu sunt prevazute de legea penala, cum ar fi faptele cu caracter administrativ, disciplinar, civil etc.

b) Actiunea de aparare sa fie necesara pentru respingerea atacului. Un act de aparare este necesar daca el se desfasoara intre anumite limite. Din punct de vedere al momentului savarsirii actului de aparare, limita necesitatii este data de limita pericolului rezultat din agresiune, in sensul ca atata timp cat subzista pericolul ce poate decurge dintr-un act iminent sau in desfasurare, subzista si necesitatea inlaturarii lui.

c) Apararea sa se desfasoare in limitele proportionalitatii atacului. Nu este admis a se utiliza mijloace de constrangere mai grave, atunci cand impotrivirea sau rezistenta individului ar fi putut sa fie inlaturata prin mijloace mai usoare, mai putin violente. Deci legea cere ca reactia sa fie proportionala cu pericolul creat, adica sa existe o oarecare echivalenta intre fapta savarsita in aparare si atacul care a condus la necesitatea unei aparari.

O regula care sa stabileasca unde se termina proportia si unde incepe disproportia intre aparare si atac nu exista si nici nu se poate formula de principiu. De obicei insa se au in vedere mijloacele folosite, imprejurarile in care s-a desfasurat fapta, forta fizica a combatantilor etc., aprecieri care se fac posterior momentului savarsirii faptei, deoarece numai atunci se poate stabili in ce masura fapta savarsita in aparare a fost pe masura gravitatii atacului.

3. Efectele legitimei aparari

Fapta comisa in stare de legitima aparare nu constituie infractiune, deoarece ii lipseste o trasatura esentiala a acesteia, si anume vinovatia. Fiind inlaturata vinovatia, datorita starii de constrangere creata prin declansare, faptei ii lipseste si pericolul social in intelesul legii penale.