DREPTUL PROCEDURAL AL DREPTURILOR OMULUI

Clasificarea procedurilor internationale de control

Dupa natura, procedurile se impart in nejudiciare si judiciare

PROCEDURI NEJUDICIARE

rapoartele

sesizarile statale

plangerile individuale

anchetele

sesizarile colective

autosesizarile

avizele

formele politico-diplomatice

PROCEDURI JUDICIARE

sesizarile statale

plangerile individuale

PROCEDURILE NEJUDICIARE:

Cea mai simpla forma de control statal este controlul pe calea rapoartelor. Statele sunt obligate sa se autoevalueze periodic pe calea acestor rapoarte. Obligativitatea raportlui decurge din ratificarea unui tratat. (ex. Conventia privind drepturile copilului beneficiaza de ratificare cvasiunanima: 192 state din 194 (toate mai putin Somalia si SUA, care inca aplica pedeapsa cu moartea si pentru minori).

In general, celelalte forme (in special sesizarile statale, plangerile individuale, ancheta) nu decurg direct din ratificarea tratatelor internationale. Vointa (suplimentara) expresa a statului deriva fie dintr-o declaratie facultativa, fie dintr-un protocol facultativ.

Vointa suplimentara este necesara pentru ca este vorba de mijloace suplimentare de control. (ex. Pactul privind drepturile civile si politice)

procedura sesizarilor interstatale - un stat parte la un tratat sesizeaza organul international cu privire la incalcarea dr omului de catre alt stat parte. Ordinea publica in DIDO constituie un regim garantat de actiunea populara; in consecinta, nu se invoca un drept vatamat, ci vatamarea ordinii publice. Totusi, pentru declansarea procedurii sesizarii statale este nevoie de consimtamantul ambelor state pentru acceptarea sesizarii internationale

plangerile individuale - vatamarea unui drept subiectiv

ancheta

Exista 3 mari organe internationale de control:

1. Comitetul impotriva torturii din sistemul ONU - actioneaza pe calea anchetelor

2. Comitetul european impotriva torturii (creat de Convetia europeana impotriva torturii) - actioneaza pe calea vizitelor facute in locurile de detentie. Statele accepta ca acest Comitet sa viziteze oricand (fara aviz) orice loc de detentie.

3. Subcomitetul N.U. imp torturii (creat de Protocolul la Conventia Natiunilor Unite impotriva Torturii)

PROCEDURILE JUDICIARE

CEDO, Curtea Inter-Americana a Drepturilor Omului

CEDO

Curtea Europeana a Drepturilor Omului aplica 2 forme de proceduri

proceduri judiciare (2 tipuri)    sesizari statale (art. 34)

plangeri individuale -cele mai importante (art. 33)

procedura nejudiciara avizul consulativ (folosita pana in prezent o singura data, caz in care CEDO s-a declarat necompetenta)

Initial s-a pus accent pe sesizarile statale, de importanta mare pentru ca dau expresie ideii de ordine publica (prin actiunea populara). Totusi, acestea au fost rare, doar doua solutionandu-se pe fond (Irlanda vs. Marea Britanie, privind situatia din Irlanda de Nord; Cipru vs. Turcia, privind situatia din Ciprul de Nord)

Functionarea sistemului inainte de Protocolul 11

Sistemul initial, inainte de Protocolul 11 , prevedea 3 organe cu competente in materia drepturilor omului: Comisia DO, Curtea EDO si Comitetul Ministrilor.

Protocolul 11

suprima Comisia EDO, ceea ce inseamna ca reclamantii se adreseaza direct Curtii EDO

2. jurisdictia Curtii devine obligatorie. Prin simpla ratificare a Conventiei, statele parti au acceptat sa devina fie reclamant, fie parat in cauzele de pe rolul Curtii. Nu mai este necesar un compromis/ declaratie de acceptare a competentei Curtii, iar rezervele formulate de state nu sunt admise in aceasta materie.

3. nu mai este necesara o declaratie facultativa pentru sesizarea individuala (rezulta direct din Conventie)

4. Comitetul Ministrilor isi pierde orice competente pe fond

Procedura plangerii individuale la CEDO dupa Protocolul 11

Etapa I. Introducerea si inregistrarea plangerii individuale

Partile in procedura:

principale - reclamantul si paratul

tertii intervenienti

Partile principale

Reclamantul (latura activa)

capacitate procesuala activa - orice persoana fizica, orice ONG sau orice grup de indivizi cu sau fara personalitate juridica (adica orice particular). Nu exista nici o conditie de cetatenie/ nationalitate (ex. un cetatean american poate face plangere impotriva Romaniei)

calitate procesuala activa - orice persoana/ particular care se pretinde victima a incalcarii unuia din drepturile sale prevazute de Conventie. Daca dreptul nu e prevazut de Conventie, Curtea nu e competenta, chiar daca s-a incalcat dreptul intern.

Paratul (latura pasiva)

capacitate procesuala pasiva - orice stat parte la Conventia EDO

calitatea procesuala pasiva - statul despre care se pretinde ca a incalcat drepturile omului

ex. Ilascu si altii vs. Moldova si Rusia - Transnistria apartine Moldovei de jure si Rusiei de facto. Curtea EDO le-a condamnat pe amandoua - Moldova pentru ca nu a oprit abuzurile, iar Rusia pentru ca sustine politic si financiar puterea separatista de la Tiraspol.

Pentru sesizarea statala, orice stat parte are atat calitate cat si capacitate. In ceea ce priveste latura activa, nu trebuie dovedit un interes personal, pentru ca se apara ordinea publica, asa ca actiunea populara poate fi introdusa de orice stat membru la Conventie. Latura pasiva este asemanatoare cu cea prezentata in cazul sesizarilor individuale.

Calitatea procesuala reprezinta indeplinirea cumulativa a cerintelor de capacitate si interes.

Tertii intervenienti

Exista 2 tipuri de interventie: cea voluntara si cea autorizata/ la invitatie

interventia voluntara - dreptul (dar nu obligatia) intervenientului de a interveni in procedura. Intervenientul este un stat parte la conventie a carui cetatenie o are reclamantul (reminiscenta a institutiei protectiei diplomatice)

interventie autorizata/ la invitatie - orice alt stat sau subiect de drept poate fi autorizat sau invitat de Curte sa intervina in procedura, fara ca acest lucru sa reprezinte un drept sau o obligatie. In cazul autorizarii, initiativa apartine celui in cauza. Sunt necesare acordul Curtii si vointa intervenientului in acest sens, subiectele de drept avand o simpla vocatie de a interveni. (ex. in cauza Ilascu impotriva Moldovei/ Rusiei, doua persoane erau cetateni romani. Romania nu si-a exercitat dreptul de interventie voluntara, dar a intervenit la invitatia Curtii)

Inainte de introducerea plangerii trebuie parcursa procedura prealabila, care consta in epuizarea cailor interne de atac. Termenul de introducere a plangerii este de 6 luni de la data deciziei definitive (de fapt e vorba de data arhivarii la prima instanta).

Cererea se depune la Curte si se inregistreaza. Presedintele Curtii atribuie cauza sectiei din care face parte judecatorul national al statului parat. Daca un stat are foarte multe plangeri (ex Turcia - circa jumatate din cauzele de la CEDO) sau daca este vorba de doua state parate, se va face o redistribuire.

Presedintele Sectiei desemneaza un judecator raportor (care poate sau nu sa fie judecatorul national).

Etapa a II-a. Admisibilitatea

Judecatorul raportor (pentru ca intocmeste un raport) analizeaza admisibilitatea plangerii.

Conditii de admisibilitate ale plangerii/ cererii:

1. epuizarea cailor interne de atac (in caz contrar, cererea e respinsa ca prematura)

Reprezinta o expresie a principiului subsidiaritatii si inseamna parcurgerea completa a cailor ordinare de atac interne. Notiunea de cale ordinara de atac este o notiune europeana autonoma, si nu se suprapune intotdeauna peste ce anume considera legislatiile nationale ca fiind o cale ordinara). Este necesara indeplinirea cumulativa a doua conditii:

a) calea de atac sa fie accesibila, adica sa fie disponibila partilor

b) calea de atac sa fie efectiva, adica sa fie susceptibila de efect util (sa rectifice violarile drepturilor omului)

De exemplu, in Romania, recursul este o cale extraordinara de atac in materie civila si ordinara in materie penala. CEDO considera ca recursul este o cale de atac ordinara din punct de vedere european, asa ca trebuie parcursa. Aceeasi este situatia si cu contestatia in anulare, revizuirea si exceptia de neconstitutionalitate. Recursul in interesul legii si sesizarea Avocatului Poporului nu sunt cai ordinare de atac in sens european (nu sunt utile, iar prima nu e nici accesibila)

2. sa nu se fi depasit termenul de 6 luni de la data deciziei interne definitive. In caz contrar, plangerea este inadmisibila, fiind tardiva. Termenul curge de la momentul arhivarii la prima instanta.

3. sa nu existe un caz de litispendenta, adica sa nu fie sesizat si alt organ international cu acelasi litigiu (ex. competenta CEDO si a Comitetului drepturilor omului al ONU). Principiul aplicat este "electa una via non datur recursus ad alteram".

4. sa nu existe autoritate de lucru judecat sau decis, inclusiv in raport cu alte organe internationale

5. plangerea sa nu fie anonima. Reclamantul trebuie sa fie cunoscut

6. plangerea sa nu fie in mod manifest contrara dispozitiilor conventiei

7. plangerea sa nu fie in mod manifest neintemeiata (ex. dreptul de a calatori in spatiul extraatmosferic)

8. plangerea sa nu fie abuziva (ex. plangerea pentru rele tratamente cu certificate medico-legale false)

Judecatorul raportor poate trimite cauza unui Comitet sau direct Camerei. Daca apreciaza ca cererea e vadit inadmisibila, judecatorul raportor are posibilitatea sa sesizeze un Comitet format din 3 judecatori. Acesta poate sa dea o decizie definitiva de inadmisibilitate, cu unanimitate. (situatia a 80-90% din deciziile Curtii).

Daca cererea nu este considerata inadmisibila in unanimitate, fara a mai lua o decizie, Comitetul va trimite cauza unei Camere de 7 judecatori, care va analiza problema inadmisibilitatii.

Judecatorul raportor poate, de asemenea, trimite cauza direct Camerei. In aceasta ipoteza Camera va decide asupra inadmisibilitatii. Inadmisibilitatea se decide cu majoritate simpla, ceea ce duce la incheierea procedurii. Declararea ca admisibila are ca efect trecerea in etapa urmatoare a procedurii.

Etapa a III-a Incercarea de solutionare amiabila a cauzei

Aceasta faza este o expresie a subsidiaritatii mecanismului international fata de cel intern. Acest mecanism urmareste nu condamnarea ci repararea incalcarii drepturilor omului.

In cazul in care Camera a reusit solutionarea amiabila, Curtea este obligata sa accepte intelegerea partilor si pronunta o hotarare de radiere a cauzei de pe rol. Daca nu s-a reusit solutionarea amiabila, se trece la etapa urmatoare.

Decizia de admisibilitate este o simpla hotarare preparatorie iar nu interlocutorie (ea nu leaga instanta).

Etapa a IV-a Judecarea fondului in prima instanta

Camera de 7 judecatori pronunta o hotarare care nu este definitiva, ci estee susceptibila de a fi atacata cu o cerere de retrimitere. Aceasta cerere este o cale extraordinara de atac, de reformare (se judeca de o formatiune jurisdictionala superioara).Termenul de introducere este de 3 luni si incepe sa curga in principiu de la pronuntarea hotararii Camerei. Prin exceptie, cand hotararea nu se pronunta in sedinta publica, termenul de 3 luni incepe de la comunicarea hotararii catre parti (in acest caz, comunicarea valoreaza pronuntare).

Etapa a V-a Judecarea cauzei in calea de atac

Cauza se judeca in 2 etape: admisibilitatea caii de atac (justificarea caii de atac) si fondul caii de atac (nu al plangerii). Admisibilitatea caii de atac este de competenta Colegiului Marii Camere (5 judecatori). Colegiul Marii Camere poate sa pronunte o decizie de inadmisibilitate, ceea ce face ca hotararea Camerei sa devina definitiva.

Daca Colegiul Marii Camere considera calea de atac admisibila, se trece la urmatoarea etapa a hotararii, anume judecarea pe fond in calea de atac (competenta revine Marii Camere - 17 judecatori). Calea de atac este devolutiva. Marea Camera da o hotarare care este definitiva din momentul pronuntarii (sau comunicarii care valoreaza pronuntare). Marea Camera nu caseaza decat cu retinere (niciodata cu trimitere).

Hotararea Camerei (7 judecatori) devine definitiva in urmatoarele situatii

la expirarea termenului de 3 luni daca nu s-a exercitat calea de atac

daca in interiorul termenului de 3 luni toate partile renunta in mod expres la exercitarea caii de atac

declararea caii de atac ca inadmisibila de catre Colegiul Marii Camere

Etapa a VI-a Executarea hotararii

Aceasta etapa nu e de competenta Curtii, ci a Comitetului Ministrilor al Consiliului Europei.

In afara de procedura standard, descrisa mai sus, exista si doua proceduri speciale.

Unirea admisibilitatii cu fondul

Posbilitatea solutionarii amiabile nu dispare pentru ca instanta anunta partile de intentia de a uni admisibilitatea cu fondul, dar solutionarea amiabila se poate face pana la unire. Curtea va pronunta o singura hotarare, in care statueaza intai asupra admisibilitatii, apoi asupra fondului.    Procedura se foloseste atunci cand exista o hotarare de principiu intr-o cauza, iar in cauzele ulterioare apare aceeasi problema de drept.

2. procedura desesizarii Camerei in favoarea Marii Camere.

Camera se poate desesiza in favoarea Marii Camere oricand din momentul investirii Camerei pana in momentul dezinvestirii ei (prin pronuntarea hotararii). Aceasta este o procedura exceptionala, care intervine numai pentru motive de drept, in 2 ipoteze alternative: (a) crearea unei jurisprudente noi, in situatia unei probleme grave de drept, care apare pentru prima data in fata Curtii; sau (b) schimbarea unei jurisprudente. Efectul desesizarii consta in aceea ca dosarul trece la Marea Camera unde judecata continua in exact acea faza procedurala in care ramasese la Camera. Singura diferenta procedurala este aceea ca nu exista o cale de atac impotriva hotararii de fond a Marii Camere, hotararile acesteia fiind definitive. Aceasta desesizare este este posibila numai daca partile nu se opun, intrucat ele sunt private de o cale de atac).

Caile extraordinare de atac de retractare

In afara de cererea de retrimitere (cale de atac de reformare), exista 3 cai extraordinare de atac de retractare (aceeasi jurisdictie, nu cea superioara) Aceste cai de atac pot fi intentate impotriva hotararii Camerei sau Marii Camere. Toate cele 3 cai vizeaza numai hotararile Curtii. Deciziile Curtii nu sunt susceptibile de atac.

1. cererea de revizuire

2. cererea de interpretare a hotararilor Curtii

3. cererea de rectificare a erorilor materiale

Hotararile pe fond ale Curtii

Multa vreme, printr-o interpretare restrictiva a art. 41 din Conventie (Reparatia echitabila) competentele Curtii au fost restranse la doua forme de contencios de drept public:

1.un contencios de validitate (pentru a se verifica daca masurile interne sunt sau nu conforme cu CEDO)

Curtea verifica daca a avut sau nu loc o violare a conventiei, si pronunta o hotarare de condamnare sau de achitare a statului (in jargon).

2. un contencios de plina jurisdictie sub forma unui contencios in indemnizare

Curtea acorda victimei o satisfactie echitabila sub forma unei indemnizatii in bani. Aceasta indemnizatie poate cuprinde 4 elemente: daune materiale, daune morale, cheltuieli de procedura (atat interna cat si in fata Curtii) si dobanzi moratorii (in caz de executare cu intarziere a hotararii).

Curtii nu poate acorda mai mult decat o suma de bani.

Pentru acordarea unei indemnizatii echitabile, articolul 41 prevede 3 conditii cumulative:

sa se fi constatat existenta violarii unui drept din Conventie

2. Curtea sa considere necesara acordarea aceastei indemnizatii (exista hotarari prin care Curtea afirma ca nu exista prejudicii materiale, simpla constatare de catre Curte a violarii dreptului constituind o reparatie suficienta).

3. dreptul intern al statului parat sa nu permita decat o reparare imperfecta a conditiilor violarii (expresie a principiului subsidiaritatii protectiei internationale)

Din punct de vedere al celei de-a 3-a conditii, exista 2 tipuri de hotarari pe fond ale Curtii:

a) Curtea statueaza si asupra existentei violarii si a satisfactiei echitabile prin aceeasi hotarare

b) Curtea statueaza asupra existentei sau inexistentei violarii si, ulterior, printr-o alta hotarare, Curtea se pronunta asupra articolului 41 (satisfactia echitabila) - situatie rar intalnita - ex. cazul Brumarescu. In aceasta situatie, partile au posbilitatea de a ajunge la un acord in privinta satisfactiei echitabile (principiul subsidiaritatii).

In practica, a 3-a conditie este ignorata de Curte. In imensa majoritate a cazurilor se pronunta o singura hotarare prin care Curtea se pronunta si asupra violarii si asupra satisfactiei, ratiunea Curtii fiind aceea ca timpul derularii procedurii interne si a celei in fata Curtii EDO este oricum foarte lung).

Treptat, Curtea a castigat si alte competente (in numar de 3), care nu rezulta strict din art. 41, dar care au fost deduse prin interpretarea extensiva a art. 41 si 46 din Conventie (evolutie foarte rapida).

o competenta explicita decurgand dintr-un contencios de plina jurisdictie sub forma unui contencios in injonctiune (ordin dat de o instanta unei autoritati publice sa faca sau sa nu faca ceva)

a) cazul violarii art. 1 din Protocolul I (dreptul de proprietate), fiind vorba de restitutio in integrum (in natura). Aceasta competenta este asumata de CEDO prin jurisprudenta ei. Statul are o obligatie alternativa: fie plateste o indemnizatie de satsifactie echitabila, fie restituie bunul. Alegerea apartine statului, care se poate elibera prin oricare dintre cele doua modalitati.

b) cazul violarii art. 5 din CEDO privind dreptul la libertate (ex. Assanidze vs. Georgia, Ilascu si altii vs. Moldova si Rusia). In acest caz nu mai este vorba de o obligatie alternativa.

o competenta implicita decurgand dintr-un contencios de plina jurisdictie injonctiune sub forma unui contencios in injonctiune privind masuri cu caracter general

Violarea CEDO se poate face in doua feluri:

a) un organ al statului, incalcand atat CEDO cat si dreptul intern, violeaza drepturile omului. In acest caz nu e necesara exercitarea acestei forme de contencios

b) agentul statal a respectat dreptul intern, violand dispozitiile CEDO (ex. procurorii puteau emite mandate de arestare pe 30 de zile).

In acest caz, luarea de masuri individuale nu mai este suficienta. Exista posibilitatea unor violari repetate ale Conventiei, asa ca este nevoie de masuri cu caracter general (ex. abrogarea unei legi, sau chiar modificarea constitutiei - cazul Pantea)

o competenta implicita care decurge dintr-un contencios de plina jurisdictie sub forma unui contencios in injonctiune privind masuri individuale, care indirect devine un contencios in anulare. Obligatia impusa statului este aceea de a redeschide procedurile interne si de a rejudeca o cauza. Conditia de admisibilitate este epuizarea cailor interne de atac. In mod indirect, hotararea interna isi pierde autoritatea de lucru judecat. Hotararea de condamnare a statului constituie motiv de exercitare a unei cai extraordinare de atac pe plan intern. (ex. revizuirea sau recursul in anulare - inainte de abrogarea acestei institutii).

Etapa Executionala

Aceasta nu se desafasoara in fata Curtii. Executarea este supravegheata de Comitetul Ministrilor.

Hotararile Curtii sunt definitive si obligatorii dar nu au caracter executoriu (nu exista o astfel de dispozitie in Conventie). Dreptul roman recunoaste hotararilor Curtii caracterul obligatoriu (OG 94/99).

Daca un stat nu executa o hotarare a Curtii, Curtea acorda dobanzi moratorii. Consiliul Ministrilor nu poate trece la executare, dar executarea este garantata de niste sanctiuni internationale. Dupa sursa internationala care le prevede, se disting 3 tipuri de sanctiuni:

1. sursa jurisprudentiala (jurisprudenta Curtii) - dobanzile moratorii

2. actele interne ale Adunarii Parlamentare ale Consiliului Europei (Regulamentul Adunarii Parlamentare) - sanctiuni cu caracter politic (ex. suspendarea delegatiei parlamentare a statului parat care nu executa hotararea).

3. Statutul Consiliului Europei (tratat international). Principiile fundamentale ale Consiliului Europei sunt democratia, drepturile omului si statul de drept. In general, statele executa hotararile. In caz contrar, neexecutarea/ nerespectarea hotararilor aduc atingere drepturilor omului si statului de drept. In cazul violarii acestor valori fundamentale se pot aplica sanctiuni statutare de catre Comitetul Ministrilor (ca organ politic al Consiliului Europei. Exista 3 astfel de sanctiuni:

a. suspendarea statului din Consiliul Europei

b. invitatia adresata statului de a se retrage din CE

c. excluderea statului din Consiliul Europei

Comitetul Ministrilor nu actioneaza ca organ executional al Curtii, ci ca organ politic principal al Consiliului Europei, in temeiul statutului acestei organizatii.

DREPTUL SUBSTANTIAL / MATERIAL AL DR OMULUI

Drepturile omului sunt civile si politice, respectiv economice, sociale si culturale. Nu fac obiectul de studii al materiei decat drepturile civile si politice la nivel regional european, adica cele consacrate de Conventia Europeana a Drepturilor Omului, Protocoalele la Conventie si Jurisprudenta Curtii.

I. Inviolabilitati

1) dreptul la viata si interzicerea pedepsei cu moartea (art 2, Prot 6 - interzicerea pedepsei cu moartea, Prot 13 - interzicerea pedepsei cu moartea in toate imprejurarile)

2) interzicerea torturii (art 3)

3) interzicerea sclaviei si a muncii fortate (art. 4)

4) dreptul la libertate si siguranta (art. 5) si interzicerea privarii de libertate pentru datorii (art. 1 Prot 4)

5) nulla poena sine lege (art 7)

6) libertatea de circulatie (art. 2,3,4 Prot. 4)

II. Drepturi privind respectarea vietii private

1) dreptul la respectarea vietii private (art. 8)

2) dreptul la respectarea vietii familiale (art. 8), drepul la casatorie (art. 12), egalitatea intre soti (art. 5 P7)

3) dreptul la respectarea domiciliului (art. 8)

4) dreptul la respectarea corespondentei (art. 8)

III. Libertatile spiritului

1) libertatea de gandire, de constiinta si religie (art. 9)

2) libertatea de exprimare (art. 10)

3) dreptul la instruire (art. 2 Prot 1)

IV. Protectia proprietatii

1) dreptul de proprietate (art 1 Prot. 1)

V. Interzicerea discriminarii

1) Interzicerea discriminarii (art. 14 si Prot. 12)

VI. Libertatile de actiune sociala si politica

1) Libertatea de reuniune (art. 11)

2) Libertatea de asociere (art. 11)

3) Dreptul la alegeri libere (art. 3 Prot. 1)

VII. Drepturi de procedura

1) dreptul la un proces echitabil (art.6), dreptul de a nu fi judecat si pedepsit de doua ori (art. 4 Prot 7), dreptul la despagubiri in caz de eroare judiciara (art. 3 Prot 7), dreptul la doua grade de jurisdictie in materie penala (art. 2 Prot. 7)

2) dreptul la un recurs efectiv (cale efectiva de atac) - art. 13

3) garantii procedurale in cazul expulzarii strainilor (art. 1 Prot 7)

Drepturile civile vizeaza individul/ fiinta umana independent de cetatenie, in timp ce drepturile politice sunt recunoscute numai cetatenilor. Majoritatea drepturilor din Conventie sunt civile.

Drepturi politice

dreptul la alegeri libere (art. 3 din Protocolul 1)

dimensiunea internationala a libertatii de circulatie si chestiunea expulzarii (art 2 (partial)+ art 3 din P4 (i)

libertatea de exprimare & asociere (art. 10 si 11 - sunt doar partial drepturi politice)

Desi are o realitate materiala, separarea in drepturi civile si politice si drepturi economice, sociale si culturale se face pe un criteriu pur formal. Toate drepturile din CEDO sunt drepturi civile si politice. Toate drepturile din Carta sociala europeana sunt economice, sociale si culturale. Exista o singura exceptie, anume un drept care se gaseste si in CEDO si in Carta Sociala Europeana (drept civil si social in acelasi timp). Este vorba despre libertatea sindicala (art 11 CEDO - Libertatea de asociere -dreptul de a constitui un sindicat).