Calitatile si viciile posesiei

Calitatile si viciile posesiei

Consideratiuni generale

Este posibil ca un posesor sa aiba atat corpus, cat si animus si totusi sa nu beneficieze de efectele juridice ale posesiei. Aceasta inseamna ca simplul fapt de a cumula cele doua elemente constitutive ale posesiei nu este suficient. Legea mai cere indeplinirea si a altor conditii. Astfel, art.1847 Cod civil dispune ca este necesar pentru a se putea prescrie, ca sa existe 'o posesiune continua, neintrerupta, netulburata, publica si sub nume de proprietar'.

In afara celor cinci conditii pe care trebuie sa le indeplineasca posesia, Codul civil francez mai prevede inca o conditie, si anume necesitatea ca posesia sa fie neechivoca. Este adevarat ca intr-o opinie s-a sustinut ca neechivocitatea ar fi o conditie inutila, dar majoritatea autorilor romani si practica instantelor judecatoresti au considerat ca este necesara si indeplinirea acestei conditii.

Deoarece nu sunt suficiente cele doua elemente esentiale, corpus si animus sibi habendi, art.1847 Cod civil prevede necesitatea ca posesia sa indeplineasca si urmatoarele calitati: sa fie continua, neintrerupta, netulburata, publica, sub nume de proprietar. La acestea se adauga inca o calitate a posesiei care este neechivocitatea. Absenta cel putin a uneia dintre aceste calitati face ca posesia sa devina viciata astfel incat ea nu va mai produce nici un efect.

Pentru a fi utila, posesia trebuie sa indeplineasca toate calitatile, prevazute expres de art.1847 Cod civil. Viciile posesiei sunt situatii contrare calitatilor ei.

Printre alte conditii, art. 1847 Cod civil prevede ca posesia trebuie sa fie neintrerupta si sub nume de proprietar. In doctrina juridica s-a relevat ca aceste conditii nu sunt propriu-zis calitati ale posesiei, deoarece inexistenta lor nu viciaza posesia, ci pur si simplu o impiedica sa mai existe. In aceste conditii, singurele vicii veritabile ale posesiei ar fi: discontinuitatea, violenta, clandestinitatea si echivocitatea.

1. Posesia sa fie continua. Art.1847 Cod civil prevede in mod expres, ca pentru a se putea prescrie, 'se cere o posesiune continua', iar art.1848 Cod civil dispune ca 'Posesiunea este discontinua cand posesorul o exercita neregulat, adica cu intermitente anormale'.

Continuitatea exista atunci cand bunul este stapanit cu regularitatea pe care o cere natura lui. Caracterul de continuitate nu exclude anumite intermitente. De altfel, art.1848 Cod civil cere ca intermitentele sa nu fie 'anormale', de unde concluzia ca sunt admisibile intermitentele normale.

Continuitatea posesiei este intotdeauna prezumata. Aceasta prezumtie rezulta din continutul art.1850 Cod civil, operand atunci cand 'Posesorul actual care probeaza ca a posedat intr-un moment dat mai inainte, este presupus ca a posedat in tot timpul intermediar, fara insa ca aceasta sa impiedice proba contrarie'. Intermitentele trebuie sa fie deci premerse si urmate de acte de stapanire a bunului. In doctrina juridica s-a considerat chiar ca posesia mai veche ar putea prezuma posesia actuala.

2. Posesia sa fie neintrerupta. Desi art.1847 Cod civil distinge intre posesia continua si posesia neintrerupta, unii autori, atunci cand trateaza caracterul continuu al posesiei, au in vedere inclusiv neintreruperea acesteia . Dimpotriva, intr-o alta opinie, la care ne raliem, se considera ca nu exista similitudine intre continuitate si neintrerupere, din punct de vedere juridic. In timp ce continuitatea este opera posesorului insusi, intreruperea este faptul unui tert, care duce la desfiintarea posesiei. Posesia nu inceteaza chiar daca apar momente de discontinuitate, pe cand in cazul intreruperii, ea se va pierde.

Desi art.1847 Cod civil enumera printre calitatile posesiei si pe aceea de a fi neintrerupta, aceasta calitate vizeaza in special efectele posesiei. Intreruperea posesiei are in vedere in primul rand uzucapiunea, deoarece duce la paralizarea ei. Art.1849 Cod civil prevede ca posesia se va intrerupe prin modurile si conform regulilor prescrise in art.1863-1973 Cod civil (aceste articole de lege au in vedere cauzele care intrerup prescriptia). Cand intervine un caz de intrerupere a uzucapiunii, timpul scurs pana atunci nu mai produce nici un efect juridic. Pentru a se putea dobandi dreptul de proprietate prin uzucapiune va trebui sa curga un nou termen, fara a se tine seama de perioada anterioara.

Potrivit art.1863 Cod civil, prescriptia poate fi intrerupta in mod natural sau in mod civil.

Intreruperea naturala a prescriptiei achizitive

Codul civil, in art. 1864, prevede doua cazuri de intrerupere naturala:

a) 'Cand posesorul este si ramane lipsit, in curs mai mult de un an, de folosinta lucrului sau de catre vechiul proprietar sau de catre o a treia persoana'. Formula 'vechiul proprietar' nu este corecta, deoarece, in realitate este vorba tot de actualul proprietar.

Intreruperea naturala consta in deposedarea posesorului actual de catre adevaratul proprietar sau de catre un tert. Esential este ca deposedarea sa fi avut loc impotriva vointei posesorului. Este totusi cert ca pierderea posesiunii prin faptul posesorului produce de asemenea intreruperea prescriptiei, de exemplu, cand posesorul abandoneaza sau cedeaza cu vointa lucrul. In acest caz, nu este necesar ca intreruperea sa fi tinut un an.

Intreruperea va fi naturala doar cand este consecinta faptei omului si nu atunci cand provine dintr-un caz de forta majora. Niciodata forta majora nu va intrerupe prescriptia achizitiva.

b) 'Cand lucrul este declarat neprescriptibil in urmarea unei transformari legale a naturii sau destinatiei sale' (art.1864 Cod civil). Legea se refera, in realitate, la situatiile in care bunul este scos din circuitul civil, adica este declarat inalienabil.

Prin scoaterea terenurilor din circuitul civil a avut loc o intrerupere naturala a uzucapiunii, in temeiul art. 1864 Cod civil, deoarece aceste bunuri au fost declarate inalienabile si implicit imprescriptibile.

Intreruperea civila a prescriptiei achizitive

Intreruperea civila va avea loc in urmatoarele cazuri:

- prin sesizarea instantei judecatoresti printr-o cerere de revendicare din partea proprietarului

- prin savarsirea unui act incepator de executare

- prin recunoasterea dreptului a carui actiune se prescrie, de catre cel in favoarea caruia curge prescriptia achizitiva.

Prin actele de intrerupere, proprietarul urmareste sa-si exercite dreptul sau de proprietate. Sunt asimilate cererii de chemare in judecata: cererea reconventionala, cererea de interventie, cererea de chemare in garantie. Prescriptia achizitiva nu se va intrerupe cand cererea de chemare in judecata a fost respinsa, anulata, litigiul a fost suspendat sau s-a dispus perimarea.

Recunoasterea dreptului de proprietate trebuie sa provina numai de la posesor, pentru ca ea sa fie valabila, posesorul trebuie sa aiba capacitatea de a dispune.

Cazurile de intrerupere si suspendare a prescrippei achizitive sunt strict delimitate si nu pot fi extinse la alte situatii. lata de ce, instrainarea imobilului de catre proprietar, nu constituie un caz de intrerupere a prescriptiei achizitive, deoarece nu este prevazuta de lege.

3. Posesia sa fie netulburata

Potrivit art.1851 Cod civil, posesia este tulburata atunci cand este intemeiata sau conservata prin acte de violenta impotriva sau din partea adversarului. Este necesar ca posesia sa nu fi debutat si mentinuta prin acte de violenta fizica sau psihica. Chiar daca posesia a inceput pasnic, dar a fost conservata prin acte de violenta, ea nu-si va produce efectele. Posesia sa fie netulburata pe tot parcursul ei, deoarece aceasta conditie este impusa de insusi art.1851 Cod civil care dispune ca posesia nu trebuie 'conservata prin acte de violenta'. Cu toate acestea, pentru a se considera tulburata posesia, va trebui ca actele de violenta sa aiba o anumita gravitate. ln cazul actelor usoare de violenta, care nu duc la pierderea materiala a bunului, posesorul se limiteaza la o stare de expectativa, asa incat posesia nu se considera viciata.

4. Posesia sa fie publica

Asemenea proprietarului si posesorul trebuie sa exercite posesia in vazul tuturor. Codul civil nu prevede ce inseamna publicitatea posesiei, dar defineste posesia clandestina. Astfel, conform art.1852 Cod civil, 'Posesiunea este clandestina cand posesorul o exercita in ascuns de adversarul sau incat acesta nu este in stare de a putea sa o cunoasca'. De fapt, legiuitorul a dorit ca posesia sa fie astfel exercitata, incat sa poata fi cunoscuta de cel impotriva caruia este exercitata. Este necesar ca posesia sa fie publica pe toata durata ei.

S-a stabilit ca este necesar ca posesia sa se exercite public pentru ca proprietarul sa poata afla de posesia ce se exercita impotriva sa. Legea nu prevede insa si conditia ca proprietarul sa aiba efectiv cunostinta de imprejurarea ca bunul sau este posedat de altul.

5. Posesia sa fie sub nume de proprietar

Art.1847 Cod civil, printre conditiile pe care le impune posesiei, este si aceea de a fi exercitata 'sub nume de proprietar'. Cu alte cuvinte, posesorul se considera titular al dreptului referitor la bunul aflat in posesie. Intentia sa este aceea de a stapani bunul pentru sine si nu pentru altul, asa cum procedeaza un detentor precar. Posesorul poseda intotdeauna pentru sine, pe cand detentorul precar pentru altul. Astfel, detin bunul pentru altul: arendasii, chiriasii, depozitarii, mandatarii, creditorii gajisti, uzuarii, comodatarii etc.

Art.1854 Cod civil prevede ca posesorul este prezumat ca poseda intotdeauna pentru sine, sub nume de proprietar, evident, se va putea face insa dovada ca posesorul a inceput a poseda pentru altul. Legea prezuma in caz de indoiala ca posesorul poseda pentru sine cu titlu de proprietar.

6. Posesia sa fie neechivoca

Contrar Codului civil francez, art.1847 din Codul civil roman nu include printre calitatile posesiei si neechivocitatea. Unii au considerat justificata eliminarea din textul romanesc a acestei conditii, deoarece ar fi fost inutila sau ca echivocitatea s-ar confunda cu precaritatea.

Pe langa conditiile pe care trebuie sa le indeplineasca posesia potrivit art.1847 Cod civil, mai este necesara si conditia ca ea sa fie neechivoca. O posesie este neechivoca atunci cand nu sunt indoieli cu privire la existenta celor doua elemenete constitutive ale posesiei. Intr-adevar, acest viciu al posesiei, echivocul, are in vedere in primul rand elementul intentional - animus.

1. Viciul discontinuitatii

Conform prevederilor art.1848 Cod civil o posesie este discontinua atunci cand este exercitata cu intermitente anormale. La aceasta se mai adauga situatia cand posesorul abandoneaza bunul. Nu exista similitudine intre intreruperea posesiei si discontinuitate, asa cum am mai evidentiat, intreruperea este consecinta activitatii unui tert, pe cand discontinuitatea provine de la posesor. De asemenea, discontinuitatea, spre deosebire de intrerupere nu duce la incetarea posesiei.

Discontinuitatea este un viciu temporar (deoarece nu-si mai produce efectele cand actele de stapanire au devenit regulate, conform naturii bunului) si in mod obisnuit, e aplicabila bunurilor imobile.

Art.1848 Cod civil nu exclude intermitentele in exercitarea posesiei, dar este absolut necesar ca ele sa nu fie 'anormale'. Intr-adevar, intermitentele nu exclud continuitatea.

2. Viciul violentei

Posesia este viciata atunci cand este tulburata prin acte de violenta; in acest sens, art.1851 C civ. dispune ca posesia este tulburata cand este intemeiata sau conservata prin acte de violenta impotriva sau din partea adversarului. Sunt excluse actele de violenta atat la inceputul posesiei, cat si in timpul exercitarii ei.

In spiritul art.1851 Cod civil, posesia va fi viciata atat atunci cand actele de violenta au existat la inceputul posesiei, precum si atunci cand au fost savarsite in timpul posesiei.

Violenta este un viciu relativ, asa ca, potrivit art.1862 Cod civil, acest viciu va putea fi invocat numai de cei in privinta carora posesiunea a avut un asemenea character. Este un viciu temporar (deoarece posesia redevine utila in momentul in care au incetat actele de violenta); acest viciu este aplicabil atat in ce priveste posesia imobilelor, cat si posesia mobilelor.

3. Viciul clandestinitatii

Potrivit art.1852 Cod civil, 'Posesiunea este clandestina cand posesorul o exercita in ascuns de adversarul sau incat acesta nu este in stare de a putea sa o cunoasca'. Este dificil de imaginat o posesie clandestina in cazul bunurilor imobile, motiv pentru care clandestinitatea este intalnita de regula la bunurile mobile. Reamintim ca, chiar daca posesia nu este publica, dar proprietarul putea sa o cunoasca, atunci nu opereaza viciul clandestinitatii. In cazul in care posesia debuteaza clandestin, dar ulterior devine publica, sau invers, principiul aplicabil este ca publicitatea trebuie sa se manifeste pe intreaga durata a posesiei.

4. Viciul precaritatii

O calitate esentiala a posesiei o constituie exercitarea ei sub nume de proprietar, adica posesorul sa posede pentru sine si nu pentru altul. In situatia in care exercita posesia pentru altul, posesorul ramane doar un detentor precar.

Precaritatea posesiei este sinonima cu absenta posesiei, dar nu credem ca art. 1847 Cod civil a inclus inutil printre calitatile posesiei si exercitarea ei sub nume de proprietar. Tocmai aceasta calitate distinge posesia propriu-zisa de detentie precara.

Viciul precaritatii are un caracter absolut si perpetuu.

5. Viciul echivocitatii posesiei

Art.1847 Cod civil nu include printre conditiile posesiei si viciul echivocitatii. O posesie este echivoca atunci cand sunt indoieli cu privire la existenta celor doua elemente constitutive ale posesiei: animus si corpus. Sau cum s-a aratat in literatura de specialitate, 'Posesia este echivoca atunci cand nu se cunoaste daca ea este manifestarea unui drept, in ipoteza in care actele invocate au un caracter indoielnic.

O alta situatie cand ne putem afla in prezenta unei posesii echivoce este atunci cand fara sa se poata face dovada precisa, prin proba scrisa, a precaritatii, adversarul posesorului poate sa invedereze anumite circumstante de fapt, sa administreze dovezi de natura sa faca indoielnica existenta unui just titlu, translativ in temeiul caruia posesorul a intrat in posesia bunului.