Categorii de legi penale

Categorii de legi penale

Legile penale pot fi clasificate in mai multe categorii, in raport de anumite criterii, ceea ce ajuta la o mai buna cunoastere a acestora si la stabilirea unor reguli stiintifice pentru interpretarea si aplicarea respectivelor legi. Aceste clasificari se fac in raport cu intinderea domeniului de reglementare, dupa caracterul legilor si in functie de durata lor de aplicare.

a) Legi generale si legi speciale. Aceasta prima clasificare se face in ra port de intinderea domeniului de reglementare, avandu-se in vedere continutul si rolul pe care il au legile penale in reglementarea relatiilor de aparare sociala impotriva infractiunilor.

Legile penale generale sunt reprezentate de codurile penale, care cuprind un ansamblu complet si sistematizat de norme penale generale si speciale, ce contin majoritatea institutiilor de drept penal, atat norme cu valoare de principii, cat si majoritatea normelor incriminatoare.

Legea penala generala constituie ceea ce se denumeste in mod curent dreptul penal comun, avand ponderea cea mai mare in cadrul legislatiei penale si reprezentand cel mai important instrument de lupta impotriva infractionalitatii.

Unica lege penala generala in tara noastra este, prin urmare, Codul penal, ce se caracterizeaza printr-un sistem unitar de norme, avand o structura interna precis determinata, cuprinzand doua parti: una generala si alta speciala.

Legile speciale au un camp mai restrans de actiune, cuprinzand norme ce reglementeaza institutii speciale de drept penal sau incriminand ca infractiuni fapte savarsite intr-un anumit domeniu.

Spre deosebire de legile generale, legile speciale nu au o structura determinata, ele putand cuprinde, de la caz la caz, mai multe capitole, sectiuni sau un numar de articole.

Importanta distinctiei intre legile generale si cele speciale este legata de interpretarea si aplicarea lor, in sensul ca legea generala este de cea mai larga aplicatiune, insa in cazul unui concurs intre o lege generala si una speciala care deroga de la cea generala sau o completeaza pe aceasta, legea speciala are prioritate; toate aceste legi generale si speciale sunt, insa, in vigoare in acelasi timp.

Raporturile dintre aceste legi trebuie privite si dintr-un alt unghi de vedere, in sensul ca dispozitiile din Partea generala a Codului penal se aplica si Partii speciale, precum si institutiilor reglementate prin legi speciale. Aceasta solutie se fundamenteaza pe prevederile art. 362 C. pen., in care se arata ca "dispozitiile din Partea generala a acestui cod se aplica si faptelor sanctionate penal prin legi speciale, afara de cazul cand legea dispune altfel".

b) Dupa caracterul lor, in teoria si practica dreptului penal se face distinctie intre legile penale ordinare si legile penale exceptionale.

Legile penale ordinare sunt cele ce sunt adoptate in conditii normale, obisnuite de lupta impotriva fenomenului infractional. Din aceasta categorie fac parte Codul penal si majoritatea legilor speciale.

Legile exceptionale apar in conditii deosebite de evolutie a fenomenului infractionalitatii, provocate de unele situatii exceptionale de origine naturala sau sociala (calamitati naturale, stare de razboi etc.). Datorita escaladarii periculoase a infractionalitatii, profitandu-se de dereglarea vietii sociale si dificultatile cu care se confrunta organele de ordine ale statului, care sunt chemate sa stapaneasca situatia deosebita intervenita, normele penale exceptionale deroga de la dreptul comun, stabilind fie un regim sanctionator mai aspru pentru anumite infractiuni sau o inasprire a conditiilor de aplicare si executare a sanctiunilor penale, fie incriminand, in premiera, fapte ce dobandesc un pericol social deosebit in astfel de situatii.

Legile exceptionale sunt, de regula, legi temporare, ele ramanand in vigoare doar atata timp cat situatia o impune.

Intre o lege generala, una speciala si o lege exceptionala, se aplica cu prioritate legea exceptionala, avandu-se in vedere necesitatile unei actiuni eficiente in lupta antiinfractionala.

c) In raport de durata lor de aplicare, legile penale se impart in legi cu durata nedeterminata si legi cu durata determinata.

Legile penale cu durata nedeterminata (permanente) sunt acelea in al caror cuprins nu se stipuleaza perioada lor de aplicare. Legile permanente au o stabilitate mai mare, ele fiind principalul instrument de lupta impotriva infractionalitatii. Sunt legi cu durata nedeterminata atat legile generale, cat si legile speciale. In art. 363 din actualul Cod penal se prevede, spre exemplu, ca acesta a intrat in vigoare la 1 ianuarie 1969, dar nu se precizeaza perioada sa de aplicabilitate, fiind, prin urmare, o lege penala cu durata nedeterminata.