Principiul legalitatii

Principiul legalitatii

Cadrul juridic. Acest principiu nu este reglementat expres in nici o lge privind extradarea (cu referire speciala la aceasta), insa existenta lui rezulta din interpretarea intregii legislatii privind extradarea. Totusi, datorita importantei pe care o are, acesta este prezent in documente precum: "Declaratia drepturilor omului si cetateanului" - 1789, "Declaratia Universala a Drepturilor Omului"-1948, "Pactul international cu privire la drepturile civile si politice"-1966, "Conventia Europeana a Drepturilor Omului" - 1950.

Notiune. Principiul legalitatii este regula de drept conform careia intreaga procedura a extradarii trebuie facuta numai in baza legii, nerespectarea acestui lucru ducand inevitabil la nulitatea tuturor actelor incheiate.

Caracterizare. Este de la sine inteles ca toata procedura extradarii trebuie sa se desfasoare cu respectarea stricta a legii. Acesta nu este un principiu specific extradarii, ci el guverneaza reglementarea intregii legislatii penale. Principiul legalitatii face parte din prima categorie de principii, nefiind o regula proprie unei ramuri de drept sau unei institutii juridice, ci isi gaseste aplicarea in cadrul intregului sistem de drept.

De asemenea, principiul legalitatii este un principiu absolut, fiindca nu cunoaste derogari sau exceptii.

Dupa cum am pecizat si in capitolul I, in cadrtul principiilor cooperarii internationale, acest principiu a fost formulat pentru prima data de catre penalistul italian Cesare Beccaria in anul 1764 in lucrarea "Dei delitti e delle pene" , mentionand ca "numai legile pot stabili pedepsele corespunzatoare infractiunilor, iar aceasta autoritate nu o poate detine decat legiuitorul, care reprezinta toata societatea unita printr-un contract social." In domeniul extradarii, acest principiu exprima regula potrivit careia, intreaga activitate de aparare sociala impotriva criminalitatii trebuie sa se desfasoare in baza si in stricta conformitate cu legea.

De exemplu, extradarea poate fi solicitata ori acordata potrivit Conventirei Europene de Extradare din 1957 si celor doua Protocoale aditionale, daca fapta savarsita este incriminata ca infractiune de legislatia ambelor state (solicitat si solocitant), fiind necesara dubla incriminare.

Principiul legalitatii extradarii reprezinta o garantie a libertatii persoanei impotriva oricaror fapte de abuz din partea autoritatilor judiciare si o garantie ca legea se va aplica numai faptelor comise dupa intrarea in vigoare a legii incriminatoare.

Astfel, in virtutea respectarii principiul legalitatii extradarii, trebuie avute in vedere urmatoarele ideei:

a)      legea penala noua nu retroactioveaza (nullum crimen sine lege praevia, nulla poena sine lege praevia),

b)     descrierea exacta in lege a faptei incriminate si prevederea clara a sanctiunii aplicabile (nullum crimen sine lege certa, nulla poena sine lege stricta),

c)     respectarea legalitatii procesuale (nullum justitia sine lege, nullum judicium sine lege). Astfel, legalitatea este un principiu prevazut tacit in legile ce au ca obiect extradarea, are caracter absolut, se refera la toate conditiile extradarii, este nespecific extradarii si are un caracrer principal.