Cercetarea la fata locului a infractiunilor de la care se pot preleva urme biologice umane

Cercetarea la fata locului a infractiunilor de la care

se pot preleva urme biologice umane

SECTIUNEA I

Notiunea, sarcinile, si trasaturile caracteristice ale cercetarii

la fata locului

Cercetarea la fata locului se inscrie printre activitatile ce contribuie in mod esential la realizarea scopului procesului penal. In acceptiunea legii, procesuale penale, cercetarea la fata locului constituie un procedeu probatoriu care serveste la administrarea sau la aflarea unor mijloace de proba . Dar, cu tot caracterul, asa-zis auxiliar, acestei activitati i se atribuie o semnificatie deosebita, de ea depinzand direct aflarea adevarului cu privire la faptele si imprejurarile cauzei, inclusiv cu privire la persoana faptuitorului.

Potrivit art.129 din C.pr.pen. al Romaniei, "cercetarea la fata locului se efectueaza atunci cand este necesar sa se faca constatari cu privire la situatia locului savarsirii infractiunii, sa se descopere si sa se fixeze urmele infractiunii, sa se stabileasca pozitia si starea mijloacelor materiale de proba si imprejurarile in care infractiunea a fost savarsita".

Definind "locul savarsirii infractiunii" legea noastra procesuala (art.30 al C.pr.pen.), precizeaza ca acesta este " locul unde s-a desfasurat activitatea infractionala in total sau in parte ori locul unde s-a produs rezultatul acesteia". In ce priveste termenul de "fata locului" trebuie precizat ca prin acesta se intelege locul unde s-a savarsit fapta, avand in vedere atat locul sau, cat si zonele apropiate sau alte zone din cercetarea carora rezulta date privind pregatirea, comiterea si urmarile faptei. Din aceste zone fac parte si caile de acces sau de retragere a faptuitorului sau a partii vatamate.

Atat practica judiciara cat si literatura de specialitate sunt unanime in a aprecia ca locul unde s-a savarsit infractiunea, unde s-au produs consecintele activitatii ilicite ori care, in orice mod, conserva urmele acesteia constituie sursa celor mai fidele informatii ce pot fi valorificate in scopul aflarii adevarului. Aceasta, cu atat mai mult cu cat, de regula, cercetarea la fata locului este activitatea cu care debuteaza cercetarile, faza in care datele referitoare la natura faptei, imprejurarile comiterii ei, faptuitorii s.a. sunt extrem de sumare sau inexistente .

Organul de urmarire penala efectueaza cercetari la fata locului, in prezenta martorilor asistenti, in afara cazului cand acest lucru nu este posibil. Instanta de judecata efectueaza cercetari la fata locului, cu citarea partilor si in prezenta procurorului, cand participarea acestuia la judecata este obligatorie (art.129, alin 2 din C.pr.pen. ).

Concluzionand asupra sarcinilor cercetarii la fata locului se poate aprecia ca acestea sunt urmatoarele :

perceperea directa, nemijlocita si fixarea ambiantei locului faptei ;

cautarea, relevarea, fixarea, ridicarea si interpretarea urmelor si mijloacelor materiale de proba, precum si fixarea procesuala a acestora;

elaborarea si verificarea versiunilor cu privire la infractiunea comisa si faptuitorii ei, referitoare la diversele imprejurari ale comiterii faptei - loc, timp activitati desfasurate, metode si mijloace folosite, scop si urmarile produse;

determinarea cauzelor, conditiilor si imprejurarilor ce au determinat sau favorizat savarsirea infractiunii si a masurilor de prevenire care se impun.

Cercetarea la fata locului este o activitate esentiala, in sensul ca, de cate ori natura faptei savarsite impune efectuarea de constatari cu privire la situatia locului savarsirii infractiunii, descoperirii si fixarii urmelor acesteia, stabilirii pozitiei si starii mijloacelor materiale de proba si a imprejurarilor in care a fost savarsita infractiunea[5], cercetarea la fata locului precede in timp toate celelalte activitati.

Cercetarea la fata locului nu este numai un act initial de urmarire penala ci o activitate cu caracter imediat[6]. Urgenta este ceruta de faptul ca orice intarziere duce la modificarea "ambientului" locului faptei.

Cercetarea la fata locului este o activitate obligatorie deoarece perceperea nemijlocita a situatiei de la locul faptei nu poate fi inlocuita prin nici o alta activitate.

Cercetarea la fata locului este o activitate care, de regula, nu se poate repeta. Odata efectuata cercetarea la fata locului, aceasta sufera modificari, fiind putin probabil ca la repetarea ei sa se obtina rezultatele scontate. Cu atat mai mult, in foarte multe situatii cercetarea la fata locului este aproape imposibil de repetat in aceleasi conditii si cu aceleasi rezultate[7]. Totusi in anumite situatii si in mod cu totul exceptional, cercetarea la fata locului poate fi repetata.

Astfel de situatii de exceptie pot aparea in urmatoarele cazuri :

cercetarea initiala s-a desfasurat in conditii atmosferice si vizibilitate improprii;

nu a fost cunoscuta intreaga intindere a locului faptei si acesta nu a putut fi corect delimitat;

nu au fost cunoscute toate portiunile de teren si intinderile ce intra in portiunea de loc al faptei.

SECTIUNEA II

Sarcinile lucratorilor care au ajuns primii la locul faptei

Organele de urmarire penala - altele decat cele competente sa efectueze cercetarea la fata locului - precum si alte organe, de regula, ofiteri sau subofiteri din M.I. care s-au sesizat despre savarsirea unei infractiuni si au fost dirijati la locul faptei sunt obligati sa ia unele masuri urgente. Aceste masuri, menite sa asigure conservarea locului faptei, si care datorita - urgentei pot fi efectuate si de alte organe - chiar daca privesc o fapta care nu intra in competenta lor[8] sunt, in principal urmatoarele :

Salvarea victimelor si asigurarea acordarii primului ajutor medical. Oricare ar fi situatia, inainte de a ridica victima, cel sosit primul, la fata locului trebuie sa noteze si sa marcheze locul si pozitia in care se afla aceasta in momentul sosirii la fata locului[9]. Trebuie precizat ca ajutorul medical imediat se acorda chiar atunci cand exista riscul distrugerii unor urme, apararea vietii, sanatatii sau integritatii corporale neputand veni niciodata in concurs cu alte interese.

Identificarea martorilor oculari, a persoanelor suspecte, identificarea si retinerea faptuitorilor sau, dupa caz, luarea masurilor de urmarire si prindere a acestora.

Conservarea aspectului locului faptei prin indepartarea "curiosilor", interzicerea patrunderii in campul infractiunii, asigurarea urmelor si mijloacelor materiale de proba, in raport cu natura acestora, natura locului faptei si conditiile meteorologice existente. Este imperios necesar sa se respecte intocmai prevederile legale in vigoare care statueaza ca "se interzice intrarea in locul savarsirii infractiunii a ofiterilor si subofiterilor, precum si a oricaror alte persoane, indiferent de grad, functie sau calitate daca nu au sarcini in legatura cu cercetarea la fata locului sau cu salvarea victimelor".[11]

Incunostintarea organului de urmarire penala competent sa efectueze cercetarea la fata locului.

SECTIUNEA III

Pregatirea in vederea cercetarii la fata locului

Pregatirea temeinica a cercetarii la fata locului constituie una din conditiile esentiale ale realizarii scopului acestei activitati.

In ordinea lor cronologica, masurile pregatitoare parcurg doua etape :

pana la deplasarea la fata locului;

dupa sosirea la fata locului.

Masurile pregatitoare pana la deplasarea la fata locului :

Primirea, consemnarea si verificarea sesizarii

Organele de urmarire penala sunt sesizate despre savarsirea unei fapte penale prin oricare din modurile de sesizare prevazute de legea procesual penala - plangere, denunt sau din oficiu .

Se va identifica persoana care face sesizarea, daca este necesar se vor cere precizari cu privire la natura faptei sesizate, locul unde s-a produs, itinerariul deplasarii, luarea masurilor necesare pentru asigurarea pazei locului faptei, nemodificarea acestuia, exceptand cazurile in care este necesara salvarea victimelor sau inlaturarea unor pericole.

Asigurarea tehnico-materiala

Se vor stabili mijloacele tehnice criminalistice necesare, verificarea acestora si completarea lor potrivit cerintelor si particularitatilor cazului, pentru care se efectueaza deplasarea.

Asigurarea deplasarii cu operativitate a echipei la fata locului

Deplasarea la fata locului trebuie sa se faca cu maxima urgenta[13]. Practica judiciara a demonstrat ca atunci cand echipa de cercetare a ajuns la locul faptei intr-un timp scurt - 10 sau 15 minute - sansele de descoperire si examinare a tuturor urmelor infractiunii au fost mult mai mari, posibilitatile de distrugere, disparitie ori modificare a acestora reducandu-se la minimum .

Asigurarea prezentei specialistilor, a aparatorului si a martorilor asistenti

In practica, organele de urmarire penala se confrunta cu o mare diversitate de situatii. Multitudinea aspectelor pe care le imbraca infractiunile comise si varietatea problemelor din diverse domenii de activitate, ce impun o corecta interpretare a urmelor, poate face necesara includerea in echipa de cercetare si a altor specialisti.

Tactica criminalistica recomanda ca martorii asistenti sa fie asigurati inainte de ajungerea la fata locului.

Masurile pregatitoare dupa sosirea la fata locului

Informarea operativa asupra evenimentelor care au avut loc si au fost constatate de catre lucratorii sositi primii la fata locului; date pretioase pot fi obtinute si de la alte persoane gasite la locul faptei - victime, martori oculari, faptuitori.

Verificarea modului cum s-a actionat pana la sosirea echipei de cercetare, a rezultatelor obtinute si, in raport cu situatia existenta, luarea masurilor corespunzatoare..

Determinarea modificarilor care au survenit in aspectul initial al locului faptei.

Delimitarea corecta a locului de cercetat.

Organizarea masurilor de paza a locului faptei.

Identificarea martorilor oculari si stabilirea persoanelor suspecte.

Stabilirea metodelor concrete de cercetare a locului faptei.

Organizarea activitatii echipei de cercetare, fixarea sarcinilor pentru fiecare membru al echipei, tinand seama si de competenta pe care o are potrivit legii.

SECTIUNEA IV

Efectuarea cercetarii la fata locului

Cercetarea la fata locului este o activitate complexa, de durata, care solicita exactitate, calm, perseverenta, prudenta, eforturi si uneori chiar sacrificii pentru realizarea scopului pe care il urmareste[15].

Pe plan teoretic, cercetarea la fata locului parcurge doua faze si anume : faza statica si faza dinamica.

Faza statica a cercetarii la fata locului

Aceasta faza debuteaza cu observarea locului faptei prin parcurgerea acestuia, cu precizarea ca, in cazul interioarelor, ea se executa dintr-un singur loc.

In aceasta faza, urmele, obiectele, toate mijloacele materiale de proba sunt cercetate in nemiscare, static, fara a se modifica pozitia acestora.

O activitate specifica a fazei statice este orientarea locului faptei si stabilirea cailor de acces si a celor folosite de faptuitori pentru a parasi locul infractiunii.

O problema specifica acestei faze o constituie folosirea cainelui de urmarire pentru prelucrarea urmei de miros uman. Indicata este mai intai determinarea drumului de acces in locul faptei si apoi folosirea cainelui de urmarire, altfel echipa risca sa "imbogateasca" locul de examinat. Prelucrarea urmelor de miros uman incepe de la obiectele de uz vestimentar (imbracaminte, incaltaminte) sau de alta natura care pot fi ale victimelor, autorilor sau ale altor persoane care au avut contingenta cu locul faptei.

Descoperirea si valorificarea urmelor olfactive de la locul faptei, fata de alte feluri de urme, se realizeaza intr-un mod deosebit. In timpul formarii, aceste urme se imprima pe obiectele cu care omul vine in contact nemijlocit si, totodata, in cantitate mai mare se raspandesc in aer, sub forma unui culoar intins de-a lungul traseului de circulatie al persoanei[16].

Descoperirea si prelucrarea urmelor olfactive se face cu ajutorul cainilor de urmarire. Spre deosebire de om, un caine poate selecta o urma de miros din alte 200, explicatia constand in aceea ca el dispune de un numar de celule olfactive de peste de 30 de ori mai mare.[17] Descoperirea urmelor olfactive constituie una din sarcinile grele ale organului judiciar in procesul cercetarii la fata locului. Greutatea acestei sarcini este determinata de durata scurta de existenta a acestor urme, de numeroasele posibilitati obiective de a fi distruse, precum si de capacitatea limitata de a fi percepute.

Datorita acestor situatii, organul judiciar ajuns la fata locului, chiar de la inceput ia masurile necesare pentru conservarea urmelor olfactive pana la folosirea cainelui de urmarire. Una din aceste masuri consta in impiedicarea patrunderii curiosilor in perimetrul locului faptei. O alta masura, cand locul faptei se afla in interiorul unor imobile, se poate concretiza in impiedicarea patrunderii aerului din exterior, precum si evitarea crearii de curent in incaperea data, deoarece miscarea de aer distruge mult aceste urme, astfel incat nici chiar prin intermediul cainelui nu mai pot fi valorificate.

Specialistii recomanda cu insistenta ca, ori de cate ori la fata locului sunt observate urme de picioare ori obiecte suspecte, posibil purtatoare de urme de miros, cei care efectueaza cercetarea sa nu se apropie de ele la o distanta mai mica de 2-3 m , pentru a nu crea urme olfactive suplimentare care pot deruta cainele.

In timpul folosirii cainelui de urmarire pentru descoperirea urmelor olfactive se respecta doua conditii :

de la inceput si pana la sfarsit, cainele "lucreaza" alaturi de insotitorul sau care ii cunoaste capacitatea de lucru, reactiile fata de anumite situatii deosebite, modul cum se manifesta cand a gasit urma, cand a pierdut-o, exteriorizarile de oboseala sau de nervozitate.

introducerea cainelui in perimetrul locului faptei trebuie sa aiba loc in faza statica a cercetarii acestuia, inainte de patrunderea persoanelor straine, deoarece orice "buchet olfactiv" in plus mareste sansele de nereusita a cainelui in depistarea si prelucrarea urmei.

O cale de utilizare a urmelor olfactive in afara locului faptei consta in ridicarea obiectelor suspecte de a fi purtatoare ale acestor urme, ambalarea si transportarea lor, in vederea depistarii si prelucrarii de catre caini dresati in acest scop.[18]

Ridicarea si conservarea urmelor olfactive, in ultima vreme, se realizeaza printr-un procedeu destul de simplu si destul de practic. Pe locurile suspectate de a fi fost atinse de infractor se aplica vata sterilizata pe o suprafata de aproximativ 20x30cm, peste care se aseaza o bucata de sticla curata, in vederea realizarii unui contact perfect. Dupa 25 de minute, pernita de vata se ridica cu penseta si se introduce intr-un borcan curat, care se inchide ermetic, cu mentiunile de rigoare, care va fi pastrat in vederea identificarii.[19]

O alta metoda de fixare si, respectiv, prelevare a urmelor olfactive consta in acoperirea lor cu o panza speciala lipsita de orice miros (denumita "tesatura textila de fixare a mirosului") timpe de 20-30 de minute. Panza se ridica cu o penseta, de asemenea dezodorizata, si se introduce intr-un vas de sticla steril, care va fi inchis ermetic. Astfel conservata, urma olfactiva poate fi pastrata in incaperi speciale, timp de mai multi ani.[20] Vasul de sticla va purta o eticheta cu mentiunile exacte privind locul, data, modul de ridicare etc.

Dupa aceste operatiuni, primul care patrunde in locul faptei este ofiterul criminalist, insotit de seful echipei de cercetare si de alti specialisti[21] in cazul anumitelor infractiuni.

Parcurgand locul de cercetat, trebuie sa se procedeze la marcarea si protejarea locurilor unde se gasesc urme or mijloace materiale de proba, notandu-se dispunerea topografica a acestora, in relatie cu reperele si urmele invecinate.

Fixarea locului faptei in faza statica se face prin fotografii de orientare si fotografii schita ale obiectelor principale si ale urmelor cand exista pericol de disparitie a acestora.

Fig. 1 - Fotografia obiectelor principale la locul faptei - urme de saliva pe tigari

Fig. 2 - Fotografia obiectelor principale la locul faptei - urme de pete biologice.

Sintetizand, rezulta ca in faza statica echipa de cercetare ia contact nemijlocit cu locul faptei, ceea ce permite formarea unei imagini generale asupra lui si a evenimentului petrecut, iar prin masurile ce se intreprind se asigura fixarea procesuala a locului si inlaturarea posibilitatilor de distrugere, disparitie ori omitere a unor urme si mijloace materiale de proba.

Faza dinamica a cercetarii la fata locului.

Cercetarea la fata locului in faza dinamica consta in examinarea complexa si multilaterala a fiecarei urme identificate si marcate in prima faza, fixand-o topografic si criminalistic prin masuratori, in raport cu alte urme, cadavrul sau reperele din ambianta locului faptei. Echipa de cercetare foloseste mijloace tehnice, precum si priceperea si deprinderile membrilor sai pentru a releva, fixa, ambala si ridica toate urmele existente in locul faptei.

Cu privire la categoriile de urme ce trebuie cautate, acestea difera in raport cu natura faptei savarsite. La infractiunile comise prin violenta vor fi cautate intotdeauna urme biologice, microurme, obiecte folosite de autori pentru realizarea rezolutiunii infractionale.

O atentie deosebita trebuie acordata examinarii locului unde s-a consumat episodul principal al faptei[22] pentru ca aici pot ramane o multitudine de urme.

Urmele de sange.

Cautarea urmelor de sange la locul faptei se face dupa anumite procedee si prin utilizarea mijloacelor tehnice adecvate, in functie de natura infractiunii, particularitatile locului cercetat si de natura obiectelor din perimetrul sau. De obicei, obiectele care ar putea fi purtatoare ale urmelor de sange sunt foarte variate ca structura, destinatie, marime, culoare si forma de prezentare.

Descoperirea si ridicarea urmelor sanguinolente, interpretarea acestora in sensul mecanismului de formare, constituie o activitate de o deosebita importanta.[23] Dificultatea descoperirii nu priveste, desigur, urmele evidente de sange, cum ar fi, de exemplu, o balta de sange formata langa un cadavru ce prezinta plagi taiate profunde, ci, in special, acele urme care au suferit modificari prin scurgerea timpului, precum si urmele ori petele aflate in cantitate mica sau care prezinta o culoare ce se poate confunda cu aceea a suportului. La acestea se adauga dificultatile specifice descoperirii urmelor care au fost inlaturate in parte de catre autor.

Cu toata diversitatea locurilor sau suporturilor pe care se pot cauta urmele de sange, se poate spune ca cercetarea va fi orientata in cateva directii principale, si anume :

Pe imbracamintea victimei, faptuitorului sau suspectului - de la o extremitate la cealalta a corpului, pe straturi de obiecte, de la suprafata catre profunzime. Pentru fiecare obiect de uz vestimentar in parte se cerceteaza suprafata exterioara, marginile, portiunile unde sunt cusaturi, fata externa a buzunarelor, clapelor si marginilor, mansetelor pantalonilor etc. In continuare se examineaza fata interna a acelorasi obiecte si a lenjeriilor de corp. La aceasta din urma se examineaza si portiunile corespunzatoare regiunilor axilara, submamara, perineo-genitala, fesiera.

La obiectele folosite pentru acoperirea capului se examineaza ambele fete, captuseala, marginile, borurile, panglica exterioara pe fetele sale externa si interna.

Incaltamintea se cerceteaza cu atentie in exterior pe la cusaturi, intre talpa si fata, pe suprafata talpii, in detaliile desenului antiderapant, zonele arcadei, tocul. Trecand la partea interioara a incaltamintei, se examineaza captuseala, ciorapii, picioarele persoanei in cauza.

- Pe corpul victimei, faptuitorului sau suspectului - incepand de la extremitatea cefalica pana la varful piciorului. Se examineaza regiunea paroasa a pielii capului, orificiile naturale din sfera craniana, zonele axilelor, regiunea submamara, regiunea ombilicala, zona perineo-genitala, spatiile interdigitale de la maini si picioare, precum si spatiile subunghiale.

- In locul unde s-a savarsit fapta si cel unde se gaseste victima se actioneaza in functie de natura suportului si de prezenta unor obiecte asupra victimei sau in vecinatatea ei. Se cerceteaza dusumelele, locurile de imbinare a scandurilor si regiunile cu cusaturi, rupturi, sfasieturi sau cele prezentand pierderi de substanta de la nivelul suportului pe care este dispus corpul victimei etc.

Nu se omite cautarea urmelor in diferite recipiente care servesc la indepartarea reziduurilor sau pentru spalat, in instalatiile tehnico-sanitare, pe obiectele tapitate, pe saltele, plapumi, pilote, etc.

Podeaua, daca este din pamant batatorit sau caramida, se examineaza in zonele de afanare sau cu denivelari, respectiv in spatiile dintre caramizi.

In locurile deschise urmele de sange se cauta pe sol, pe vegetatie, pe obiectele aflate in zona, in apele statatoare, pe gheata ori zapada, pe garduri, pe marginile unor ziduri s.a.

- Obiectele utilizate pentru atac (aparare) sau care au produs in alt mod o vatamare corporala ori au fost folosite pentru sectionarea corpului victimei poarta urme de sange ce trebuie cautate pe suprafata lor.

O atentie deosebita se acorda cautarii si descoperirii urmelor de sange pe obiectele utilizate pentru transportul ori ascunderea victimei, cum ar fi mijloace de transport, valize, saci, lazi etc., unde s-au ascuns resturi din corpul sectionat, diferite materiale, inclusiv sforile sau alte legaturi folosite la ambalarea de catre faptuitor.

Urme de sange se mai pot gasi pe instrumentele utilizate la intreruperea ilegala a cursului sarcinii, pe materialele de pansament ori folosite pentru realizarea unor tratamente.

Deseori, in urmele de sange se pot descoperi, printr-o simpla examinare macroscopica, alte produse biologice (fire de par, sperma, resturi de tesuturi organice), patologice (puroi, fragmente de tumori, neoformatiuni maligne) si medicamentoase (unguente, fragmente de pansament etc.), care influenteaza adeseori aspectul urmelor respective.

Greutatea mai mare in cautarea urmelor de sange la locul faptei se intalneste cand acestea au fost distruse prin spalare, la care se adauga si o perioada lunga de timp de la savarsirea infractiunii pana in momentul cercetarii locului respectiv.[24] Dar si in asemenea situatii, resturi din urmele de sange spalate se pot descoperi la locul faptei, printr-o munca meticuloasa de examinare a zonelor mai ascunse, cum ar fi in masa tapiteriilor, sub dusumele sau parchet, partile de jos ale peretilor sau ale mobilelor, crapaturile mozaicurilor etc. In procesul acestor cercetari nu trebuie uitat ca, prin spalare, cantitatea mare de sange este inlaturata, resturile ramase sunt puternic diluate si amestecate cu substantele folosite la spalare, cu alte corpuri straine. Astfel , intr-o crima, sub parchetul din bucatarie au fost descoperite urme de sange, invechite si amestecate cu substante din continutul sapunului utilizat de infractor la spalarea cantitatii mari de sange. Prin examenul de laborator s-a stabilit grupa sanguina a urmelor descoperite, fiind identica cu a victimei infractiunii.

Depistarea petelor suspecte a fi de sange se face, de regula, cu surse de lumina (lanterna), care dispun de filtre de culoare (rosii sau verzi ) capabile sa scoata mai bine in evidenta urma. Iluminarea suprafetei cercetate se face sub un unghi ascutit. Frecvent se foloseste lampa cu radiatii U.V.

Urmele de saliva

Cautarea si descoperirea urmelor de saliva se face, dupa caz, prin examinarea directa cu ochiul liber, prin folosirea la fata locului a unor mijloace optice (lupa, microscopul de buzunar, lampi cu radiatii vizibile si ultraviolete, lanterne) sau prin ridicarea obiectelor pe care se presupune ca exista urme de saliva si trimiterea la laborator in vederea descoperirii lor.

Urmele de saliva se cauta pe toate obiectele existente la locul faptei ce ar putea avea legatura cu desfasurarea activitatii infractionale.

Obiectele si locurile unde se cauta urme de saliva sunt :

cele utilizate in scop de igiena corporala, cum ar fi batista, prosopul, periuta de dinti, scobitoarea sau alte mici obiecte pretabile acestei destinatii;

cele folosite pentru fumat - tigari, mucuri, pipe, trabucuri etc. ;

tacamurile, farfuriile, paharele, sticlele, cestile si alte asemenea obiecte susceptibile de a fi suportul unor urme de saliva;

instrumentele muzicale de suflat, instrumentar stomatologic si de ORL;

obiecte de incaltaminte si imbracaminte;

obiecte de cult religios (icoane, cruci, relicve etc);

vata, tifon, comprese, calusuri, alte obiecte introduse fortat in cavitatea bucala a victimei;

lenjeria de corp si de pat, insistandu-se in mod deosebit asupra gulerelor, pieptilor, cusaturilor marginale, fetelor interioare ale cupelor sutienelor, fetelor de perna, cearsafurilor s.a.

corpul victimei (pe buze, fata, gat, regiunea mamara, regiunea pubiana) si imprejurimile locului unde aceasta a fost gasita;

alte obiecte sau instrumente gasite la fata locului provenite de la faptuitor si pe care se presupune ca exista urme de saliva.

Din sfera cercetarii nu trebuie excluse obiecte sau suporturi care, aparent, nu sunt apte sa retina acest tip de urme, cum sunt, de pilda, timbrele, plicurile, suporturile rujurilor de buze. Privitor la retinerea urmelor de saliva pe suporturile mentionate, in literatura de specialitate se mentioneaza cazuri de stabilire a grupei sanguine prin examinarea a numai 1/16 din suprafata unui timbru[26].

La cautarea urmelor de saliva nu trebuie pierdut din vedere ca ele se pot confunda cu alte urme biologice (sperma, secretia vaginala, transpiratie, mucus nazal), precum si cu pete de alta natura anorganica sau organica, mai ales sucuri diverse, vopsea, detergenti etc.

Urmele de sperma

Cautarea urmelor de sperma, de regula, nu intampina greutati. Ele se descopera prin cercetarea obiectelor chiar cu ochiul liber la lumina naturala a zilei. In lipsa acesteia obiectele suspecte se lumineaza cu o lanterna de buzunar sub diferite unghiuri de incidenta a razelor de lumina. Se poate recurge, la nevoie, la utilizarea lampii portative cu ultraviolete, dupa ce s-a creat in prealabil o vizibilitate redusa in zona cercetata.

Ordinea cercetarii obiectelor suspecte de a fi purtatoare de urme de sperma este determinata de particularitatile locului faptei. Cand in locul respectiv se mai afla si corpul victimei, acesta se examineaza intai, cu concursul medicului legist. Astfel, urmele de sperma se vor cauta pe coapse, fese, abdomen, sub sani, subsuori, pe maini, in orificiile naturale, pe perii pubieni. Continua, apoi, cu lenjeria de corp si imbracamintea exterioara a victimei. Dupa aceea se trece la examinarea obiectelor suspecte de a fi purtatoare ale acestor urme. In ordine, se cerceteaza lenjeria de pat, covoarele din apropiere, dusumelele, parchetul, prosoapele, chiuvetele, baile, precum si alte obiecte apte de a primi si a pastra urmele de sperma.

In cazurile cand locul faptei este un camp deschis, urmele de sperma se mai cauta pe pamant, pe iarba, frunze, flori, precum si pe alte obiecte pe care s-ar fi putut crea ele in timpul savarsirii infractiunii cercetate.

Sub radiatiile ultraviolete, petele de sperma primesc o fluorescenta alb-albastruie, care se datoreaza sperminei, dar nu este specifica, fiind intalnita si in cazul altor substante.

Urmele de transpiratie

Urmele de transpiratie se creeaza la locul faptei fie prin stergerea fireasca a mainilor, fruntii, obrajilor, gatului sau altor parti ale corpului cu batiste, prosoape, cearsafuri, fie prin caderea de picaturi direct pe diferite obiecte, cum sunt dusumelele, parchetul etc.

De obicei, fiind incolore, doar foarte rar usor colorate datorita impuritatilor de pe corp, urmele de transpiratie se descopera foarte greu la locul faptei. Din aceste motive, ele se ridica impreuna cu obiectele suspecte de a fi purtatoare, cum sun batistele, palariile sau caciulile, fularele, incaltamintea, piesele din imbracamintea de corp si altele. In vederea descoperirilor, se cerceteaza foarte atent obiectele suspecte, folosindu-se mijloacele utilizate la urmele de saliva si sperma.

Urmele de urina.

Urmele de urina, de obicei, se creeaza la locul faptei in cantitate destul de mare si obiectele pe care se afla, cu rare exceptii, in zonele imbibate cu urina au o culoare usor galbuie, uneori chiar de un galben pronuntat. In cantitate mai mica ele pot fi descoperite pe lenjeria de corp, pe pat, iar in cantitate mai mare, pe solul ori pe zapada din perimetrul locului faptei sau chiar pe drumul parcurs de infractor inainte sau dupa savarsirea infractiunii.

Descoperirea urmelor de urina nu reprezinta o greutate deosebita. Obiectele imbibate cu urina, fiind usor colorate in galben, mai rar spre brun, se observa cu usurinta.

Urmele de voma

Urmele de voma se creeaza prin expulzarea pe cala bucala a continutului stomacal, datorita contractie spastice a diafragmei si a muschilor abdominali. Ele se compun, in esenta, din alimentele ingerate de persoana in cauza si inca nedigerate. In general, se prezinta sub forma unei mase vascoase, foarte des multicolora, cu un miros caracteristic alimentelor intrate in fermentatie.

Urmele de excremente

Urmele de excremente, uneori, sunt lasate de infractori la locul faptei din cele mai variate motive. La unii infractori datorita emotiilor deosebite traite in clipele activitatilor infractionale, se produc contractii spastice care comprima tubul digestiv grabind astfel defecatia[27]. Altii insa, isi lasa la locul faptei produsele fecale din convingerea superstitioasa ca nu vor fi prinsi . Alteori, se intampla ca infractorii sa-si lase excrementele din razbunare sau dispret .

Urmele sub forma firelor de par

Descoperirea firelor de par nu impune folosirea de metode sau mijloace tehnico-stiintifice deosebite, ele fiind destul de usor vizibile cu ochiul liber. Totusi, pentru facilitarea descoperirii este necesar sa se recurga la lupe si la surse de lumina ceva mai puternice.

Organele judiciare trebuie sa tina seama in procesul cautarii firelor de par, de natura faptei, de ansamblul locului in care a fost comisa si de urmele care in mod obisnuit se creeaza prin savarsirea unei infractiuni similare.

Urmele sub forma firelor de par se creeaza, de obicei, in cazul accidentelor de circulatie si de munca, cu prilejul savarsirii unor infractiuni indreptate contra persoanei, a infractiunilor de furt, mai ales prin efractie, sau a celor de talharie etc. Ele se depun, dupa detasare, pe cele mai diferite obiecte de la locul faptei, pe corpul victimelor sau al faptuitorilor ,de multe ori impreuna cu alte urme. In cazul infractiunilor de viol, de omor de talharie, firele de par se cauta, in primul rand, in mainile victimelor, pe hainele acestora, pe lenjeria de pat, covoare si dusumele, in baltile de sange, apoi in camerele de baie, chiuvete, pe diferite obiecte de care s-ar fi putut folosi, in procesul savarsirii infractiunilor, faptuitorul sau victima etc. La cercetarea accidentelor de circulatie sau a furturilor de autovehicule, firele de par pot fi pe osii, roti, bara de protectie, radiatorul masinii, in zona farurilor, pe portiere, in interior pe fotolii, volan, schimbatorul de viteze, pe corpul victimei, sosea, obiectele cu care s-a tamponat autovehiculul etc.

Pentru ca firele de par se descopera mai greu cand se afla pe obiecte de aceeasi culoare cu ele sau pe suprafete paroase, cum sunt multe tesaturi de lana, este potrivit ca obiectele in cauza sa fie iluminate sub diferite unghiuri de incidenta a luminii, in caz de nevoie sa fie utilizate si lampile portative de raze U.V. Aceste urme pot fi descoperite mai ales ca fire izolate cazute la intamplare sau, mai rar, mai multe la un loc, sub forma de suvite ori smocuri de par daca au fost rupte sau smulse, sub actiunea instrumentelor utilizate ori direct cu mainile. La persoanele suspecte, firele de par se cauta pe reverele hainelor, pe mansetele camasilor, pe manecile hainelor, pe toata suprafata pantalonilor, precum si pe obiectele care apartin acestora, cum sunt servietele, sacosele, posetele, diferitele instrumente presupuse ca au fost folosite la locul faptei[31].

Pentru depistarea firelor de par se mai cerceteaza cu atentie obiectele de igiena personala, in special pieptenii si prosoapele.

O atentie particulara trebuie acordata cercetarii obiectelor corp delict (arme de foc, cutite, topoare, obiecte contondente).

In sfera cercetarii sunt incluse si urmele biologice ce pot contine si fire de par.

La cadavre nu trebuie omisa cercetarea unghiilor si in general, a mainilor, in care se pot gasi fire smulse de la agresor[32].

In literatura de specialitate este citat un caz de identificare a unui infractor care a lovit cu piciorul in corpul victimei cazute la pamant, dupa firele de par din spranceana ramase pe incaltamintea faptuitorului.

In faza cercetarii dinamice se fac investigatii pentru obtinerea de date cat mai complexe inca din aceasta faza, in legatura cu victima(preocupari, cerc de relatii, rude), cu locul in care s-a savarsit infractiunea, cu posibilii faptuitori, organul judiciar evitand sa faca insa orice fel de comentarii cu privire la aspectele cunoscute.

Cercetarea urmelor apte sa serveasca la identificari genetice.

De regula, in linii mari, cercetarea urmelor apte sa serveasca la identificari genetice, parcurge aceleasi etape tehnice, tipice urmelor biologice (sange, sperma, saliva). Fireste ca se impun precautii suplimentare. Obiectele sau suporturile purtatoare de urme biologice care se ridica in vederea analizarii ADN, vor fi verificate pentru a fi puse in evidenta alte urme importante, cum ar fi urmele papilare. Pentru fiecare proba se va folosi un tip special de recipient care sa ofere o conservare optima si un transport sigur. Sangele lichid, tesuturile, organele sau oasele se containerizeaza si se refrigereaza in vederea transportarii in conditii optime. Spre deosebire de sangele colectat lichid, petele de sange aflate pe obiecte, vor fi uscate inainte de a fi impachetate si trimise laboratorului. Parul trebuie colectat cu grija pentru a evita ruperea tijei sau atingerea radacinii, furnizoare de informatie genetica.

Raportat la sensibilitatea tehnicilor ADN, contaminarea probelor este o adevarata problema[33]. Pentru a evita acest pericol se folosesc manusi si pensete adecvate, avantajul folosirii acestora fiind posibilitatea schimbarii lor ori de cate ori devin contaminate. Instrumentarul folosit, atat in cercetarea la fata locului, cat si in analizele de laborator, se curata cu tampoane cu alcool dupa ridicarea fiecarui obiect. De asemenea, se recomanda purtarea unor masti pentru a se evita stranutul, tusitul sau chiar vorbitul in apropierea materialului patat si, bineinteles, a manusilor.

Paralel cu activitatile prezentate, se iau primele declaratii martorilor si victimei daca mai este la locul faptei, inclusiv persoanelor suspecte. Declaratiile se vor lua separat si este recomandabil ca acestea sa fie inregistrate. In ipoteza in care la fata locului s-au facut si inregistrari video-magnetice, este indicat sa se verifice calitatea inregistrarii pentru o eventuala reluare a acesteia, daca nu este reusita.

Cu prilejul cercetarii in faza dinamica, se incearca sa se clarifice asa-numitele imprejurari negative, determinate de neconcordanta dintre situatia de fapt si evenimentul presupus ca s-ar fi produs, din absenta unor urme sau obiecte care, in mod normal, ar fi trebuit sa existe la fata locului. Necesitatea clarificarii imprejurarilor negative reprezinta un argument in curs pentru examinarea amanuntita a fiecarei portiuni de teren, a fiecarui obiect, chiar daca, in aparenta, nu are nici o legatura cu fapta cercetata. Numai astfel este posibil sa se explice de ce lipsesc unele urme care, in mod firesc ar fi trebuit sa existe, in timp ce alte urme sau obiecte nu isi gasesc o justificare imediata. Trebuie subliniat ca, in multe cazuri, imprejurarile negative releva intentia autorilor unor infractiuni de a masca caracterul faptei sau, pur si simplu, de a deruta cercetarile.

In practica judiciara s-a consemnat un caz in care o femeie a sesizat politia ca in seara anterioara sotul ei a plecat spre statia de cale ferata si ca dimineata a fost gasit decedat, pe un teren viran.

La cercetarea la fata locului s-a constatat ca victima prezenta leziuni cranio-cerebrale, cu infundare si dilatare cerebrala. Pe sol s-au gasit putine urme de sange, fiind evident ca locul unde a fost gasit cadavrul nu este locul unde s-a comis omorul. Aceasta concluzie a fost intarita si de o alta constatare : urmele de sange de pe cadavru indicau ca in cursul hemoragiei capul victimei s-a aflat cu partea dreapta in jos, in timp ce la cercetarea la fata locului a fost gasit cu obrazul stang pe sol. Lipsa bascului victimei, pe care il purta cand plecase de acasa, constituia o alta imprejurare negativa care a atras atentia echipei de ancheta.

Pe baza declaratiilor sotiei victimei au fost verificate cu atentie cele doua trasee pe care ar fi trebuit sa se deplaseze victima de acasa pana la locul unde a fost gasit cadavrul. Nedescoperindu-se nici o urma de sange si nici un alt fel de urme care sa indice locul unde s-ar fi produs agresiunea, banuiala a cazut asupra sotiei.

Perchezitia domiciliara fost relevatoare; urme de sange in multe locuri, parte din ele sterse recent dar inca vizibile si un obiect semnificativ - bascul victimei, ascuns undeva in grajd.

Inculpata a recunoscut savarsirea omorului si a precizat toate actiunile intreprinse pentru stergerea urmelor si derutarea cercetarilor. (Ioan Marita - Buletinul de criminologie si de criminalistica, nr. 2/ 1982, pag. 25).

SECTIUNEA V

Fixarea s i interpretarea rezultatelor cercetarii la fata locului

5.1. Fixarea rezultatelor cercetarii la fata locului

Cercetarea la fata locului se consemneaza intr-un proces verbal (art.131 C.pr.pen.), care trebuie sa cuprinda, in afara mentiunilor prevazute de art.91 C.pr.pen., descrierea amanuntita a situatiei locului, a urmelor gasite, a obiectelor examinate si a celor ridicate, a pozitiei si starii celorlalte mijloace materiale de proba, astfel incat acestea sa fie redate cu precizie si, pe cat, posibil cu dimensiunile respective. Se pot face schite, desene sau fotografii, inregistrari video sau alte asemenea lucrari, care se vizeaza si se anexeaza la procesul verbal.

Procesul verbal

Procesul verbal incheiat in vederea fixarii rezultatelor cercetarii la fasa locului se numara printre mijloacele de proba cu o semnificatie deosebita in solutionarea cauzei penale. Data fiind importanta sa, el va trebui sa corespunda anumitor cerinte, o buna parte stabilite in mod expres de legiuitor.

Art.91 C.pr.pen. indica mentiunile ce trebuie sa le contina procesul verbal din punct de vedere al formei si cuprinsului :

data si locul unde este incheiat ;

numele, prenumele si calitatea celui care il incheie ;

numele, prenumele, ocupatia si adresa martorilor asistenti, cand exista ;

descrierea amanuntita a celor constatate, precum si a masurilor luate ;

numele, prenumele, ocupatia si adresa persoanelor la care se refera procesul verbal, obiectiile si explicatiile acestora ;

mentiunile prevazute de lege pentru cazurile speciale.

Procesul verbal de cercetare la fata locului cuprinde trei parti : partea introductiva, partea descriptiva si incheierea. Raportandu-ne la aceasta structura se cere a fi subliniata ponderea partii descriptive, insasi legea procesual penala impunand necesitate descrierii amanuntite a situatiei locului, a urmelor gasite, a obiectelor examinate si a celor ridicate, a starii si pozitiei celorlalte mijloace materiale de proba, astfel incat acestea sa fie redate cu precizie si, pe cat posibil, cu dimensiunile respective (art.131 C.pr.pen).

In partea introductiva se arata fapta cercetata, data comiterii ei, locul si data, cu mentiunea orei cand incepe cercetarea, starea atmosferica si a locului faptei, delimitarea precisa a acestuia, organului de urmarire penala care conduce cercetarea, numele si prenumele, calitatea in care participa, ocupatia si adresa persoanelor participante. De asemenea, in aceasta parte se mentioneaza cand si de catre cine a fost sesizat organul judiciar despre savarsirea faptei, daca s-a asigurat paza locului si de catre cine pana la sosirea echipei de interventie.

In partea descriptiva se trece descrierea detaliata a locului faptei, insistandu-se asupra tabloului de ansamblu, in care se incadreaza locul faptei, delimitarea precisa a acestui loc, dimensiunile si amplasarea fata de punctele cardinale, particularitatile topografice, caile de acces si, de asemenea, se va trece descrierea amanuntita a obiectelor, urmelor si a altor probe materiale descoperite la locul savarsirii faptei. Se trece detaliat denumirea exacta a obiectelor indicandu-se cu precizie locul unde au fost gasite, distantele dintre ele sau pana la obiectele principale, forma, dimensiunea, culoarea, alte caracteristici fizico-chimice sau particularitati de identificare, precum si metodele tehnico-stiintifice criminalistice folosite pentru descoperirea, fixarea si ridicarea acestora.

In procesul verbal se va mentiona orice element particular al cercetarii, iar daca exista anumite observatii ale expertilor sau martorilor asistenti cu privire la consemnarea celor de mai sus, ele vor fi inserate in procesul verbal.

In partea finala a procesului final se vor trece :

obiectele si urmele descoperite si ridicate de la locul faptei, in ce scop si ce metode s-au folosit:

ce s-a fotografiat la locul faptei, in ce scop cu aplicarea caror metode fotografice, din ce puncte ale locului faptei s-au executat fotografiile si in ce conditii tehnice ;

ce masuratori fotografice s-au efectuat;

daca s-a intocmit schita plan, la ce scara si in ce fel.

Procesul verbal trebuie semnat pe fiecare pagina si la sfarsit de cel care il incheie, precum si de persoanele aflate la fata locului. Daca vreuna din aceste persoane nu poate sau refuza sa semneze se face mentiunea despre aceasta (art.91 C.pr.pen., alin. ultim).

Trebuie mentionat faptul ca in procesul verbal trebuie folosit un mod de exprimare riguros exact, precis si concis, prezentarea rezultatelor cercetarii trebuie sa fie obiectiva, completa si clara si descrierea celor constatate trebuie facuta in ordinea in care s-a desfasurat cercetarea la fata locului.

Este recomandata evitarea folosirii termenilor prea tehnici sau a neologismelor, atunci cand se pot folosi termeni adecvati, de larga circulatie.

Schita locului faptei

Schita locului faptei este un mijloc de fixare, prin desenare, a locului faptei, in ansamblul sau, prin scoaterea in evidenta a obiectelor si a urmelor descoperite cu zonele in care acestea se afla, precum si a distantelor si a raporturilor dintre ele. Schita poate fi realizata prin desenare simpla sau la scara si poate reprezenta un loc inchis, un loc deschis sau o forma mixta[34].

Principalul rol al schitei locului faptei este acela de a facilita formarea unei imagini cat mai apropiate de realitate asupra scenei infractiunii, astfel incat constatarile cuprinse in procesul verbal sa fie clar intelese.

Din punct de vedere al tehnicii de realizare, modalitatile de efectuare a schitei pot fi impartite in doua categorii, dupa cum se respecta sau nu proportiile dintre dimensiunile reale si reprezentarile grafice.

In schita efectuata la scara, cunoscuta si sub denumirea de plan - schita, sunt redate cu precizie dimensiunile locului faptei, distantele dintre obiecte precum si marimile acestora ridicate in plan[35]. Proportia de reducere in schita a dimensiunilor fata de cele reale se mentioneaza sub desenul astfel realizat. De obicei scara locurilor deschise este de 1:1000, a cladirilor de 1:100, iar a incaperilor de 1:50. aceste proportii pot insa diferi in functie de amploarea locului faptei, de varietatea obiectelor din perimetrul sau si distantele dintre ele. Esentialul este ca scara aplicata sa se respecte cu rigurozitate .

Schita simpla sau desenul schita se realizeaza fara respectarea stricta a dimensiunilor suprafetelor, a distantelor dintre obiecte si a marimilor acestora.

In aceasta schita sunt notate, pe baza de masuratori prealabile, distantele la care se afla obiectele unele fata de altele, dimensiunile suprafetelor desenate[37]etc.(fig. 3)

Fig. 3 - Schita simpla a locului faptei(dupa L.Coman)

La ambele schite, pentru orientare in teren, se indica punctele cardinale ale desenului, stabilite cu ajutorul busolei existente in trusa criminalistica a organului judiciar.

Schitele locurilor inchise, mai ales ale unor incaperi, de obicei, se fac in proiectie orizontala si prin metoda rabatarii planurilor de proiectie[38], dupa metoda cutiei de carton desfacute , in care sunt prezentate, pe langa partea orizontala, si aspectele peretilor si ale plafonului incaperii in cauza(fig. 4).

Desenarea in schita a obiectelor, a urmelor si a unor detalii se face prin folosirea anumitor semne conventionale prevazute intr-un tabel din trusa criminalistica.

Fotografia si filmul judiciar de la locul faptei

Fotografia de la locul faptei se efectueaza pe masura desfasurarii cercetarii. Fotografia la fata locului include fotografia de orientare, fotografiile schita, fotografia obiectelor principale, fotografiile de detaliu si masuratorile fotografice.

Fig. 2 - Schita locului faptei in interiorul unei locuinte (dupa L. Coman).

Fotografia de orientare este destinata fixarii intregului loc al faptei, raportat la anumite puncte de reper de natura sa serveasca la identificarea zonei in care s-a savarsit infractiunea.

Fotografiile schita servesc la redarea locului faptei, cu tot ce are el mai caracteristic, redarea in intregime sau in parte a locului respectiv, in functie de varianta in care este executata.

Fotografia obiectelor principale, cum sunt, de exemplu, corpul victimei, armele sau instrumentele folosite de autor in savarsirea infractiunii, obiectele purtatoare de urme s.a.

Fotografiile de detaliu, necesare punerii in evidenta a urmelor, a detaliilor caracteristice ale acestora, a modului in care sunt dispuse pe suprafata obiectului purtator, a modificarilor, degradarilor etc. produse prin savarsirea infractiunii.

Fig. 5 - Fotografie de detaliu a firelor de par

Fig. 6 - Fotografie de detaliu a urmelor de sange.

Filmul judiciar este una din metodele tehnice de fixare a locului faptei si a rezultatelor cercetarii sale, mai ales pentru situatiile deosebite, cum se intampla in unele cazuri de cercetare a omorului, incendiilor sau accidentelor de munca[40].

Trebuie mentionat faptul ca, in prezent, se recurge tot mai des la inregistrarea locului faptei pe banda videomagnetica, deoarece se dovedeste mult mai practica decat filmarea[41].

Fig.7 - Fotografie de detaliu a urmelor de sperma

Fig. 8 - Fotografie de detaliu a urmelor de saliva prelevate pe tigari

5.2.Interpretarea urmelor de la locul faptei

Plecand de la interdependenta obiectiva a fenomenelor din lumea inconjuratoare si repetabilitatea lor in esenta, daca se desfasoara in conditii similare, interpretarea intregului ansamblu de urme e la locul faptei este necesar sa se desfasoare de la particular spre general. Intai, sa se stabileasca cauzele si modurile formarii fiecarei urme in parte, comparata cu alte urme din categoria sa. Apoi, se raporteaza categoriile de urme intre ele, fara a se neglija natura infractiunii, specificul locului in care a fost savarsita. Astfel se deschide posibilitatea gasirii unor explicatii logice asupra existentei unor categorii de urme alaturi de unele de alta provenienta, precum si a lipsei acelor urme care, in mod obisnuit, in cazul infractiunilor de alta natura, savarsite in conditii si cu mijloace similare, se creeaza concomitent sau succesiv cu urmele de felul celor descoperite. Urmeaza ca datele stabilite prin acest proces de interpretare a urmelor sa fie comparate cu datele desprinse din alte surse, cum sunt, de pilda, cele rezultate din ascultarea persoanelor.

In functie de provenienta lor, urmele sunt foarte variate. Studiata in mod separat, fiecare urma de la locul faptei aminteste natura provenientei sale, uneori felul obiectului creator, modul in care s-a format, iar daca este purtatoarea unor detalii individuale ale obiectului creator respectiv, conduce pana la identificarea acestuia. Cand sunt mai multe urme create de acelasi obiect, prin pozitia lor si zonele in care se gasesc, evidentiaza succesiunea formarii lor, respectiv ordinea activitatilor intreprinse de persoana in cauza prin folosirea obiectului creator[42].

Interpretarea urmelor de sange la locul descoperirii lor, este o activitate cu rezonanta in clarificarea ulterioara a imprejurarilor savarsirii faptei. Dupa forma luata de o picatura de sange, se poate stabili inaltimea de la care a cazut, marginile urmei fiind cu atat mai zimtate cu cat inaltimea este mai mare. O urma de sange creata de o persoana in mers are o forma alungita ,apropiata de aceea a unui semn de exclamare, cu partea ascutita in directia deplasarii. Stropii de sange aflati pe perete la o inaltime de peste 1,50 m pot conduce la concluzia ca persoana a fost lovita in momentul in care se afla in picioare. De asemenea, dupa forma, dispunerea si cantitatea stropilor, se poate stabili daca sangele provine din artere sau vene[43].

Darele de sange servesc la stabilirea directiei in care a fost deplasat cadavrul, dupa cum prezenta unor multitudini de urme, imprastiate pe o mare suprafata in incapere, poate indica nu numai ca victima s-a zbatut sau s-a luptat cu agresorul, dar si faptul ca autorul infractiunii este purtator indubitabil de urme de sange.

In acelasi context, trebuie mentionata posibilitatea determinarii grupei de sange a autorului prin depistarea la fata locului a unor urme de sange apartinand a doua grupe sanguine diferite, dintre care una a victimei. In acelasi timp, se mai poate stabili data aproximativa de formare a urmei, dupa vechimea acesteia, eventual cantitatea scursa, dar aceasta poate fi mai sigur precizata dupa examenele de laborator si numai rareori cu certitudine.

Interpretarea urmelor de saliva poate servi la obtinerea de date privind modalitatea de formare a urmei, mediul profesional din care provine persoana, starea sa de sanatate, unele deprinderi sau vicii, indeosebi fumatul, numarul de persoane care au creat urmele, eventual timpul petrecut la locul cercetarii s.a.

Interpretare urmelor seminale la fata locului ofera date referitoare nu numai la natura, mobilul si modul de savarsire a faptei, ci si in legatura cu anumite deprinderi, aberatii sexuale sau anumite stari psihopatologice ale autorului.

Printr-un proces de studiu comparativ se urmareste si gasirea unei explicatii logice asupra lipsei unei categorii de urme alaturi de cele descoperite, precum si in privinta prezentei anumitor urme de alta natura care, de obicei, nu se creeaza in cazurile savarsirii infractiunilor din categoria celor cercetate.

Intrucat intregul tablou al locului faptei, conturat prin urmele existente in perimetrul sau, in mod obiectiv niciodata nu oglindeste complet procesul savarsirii infractiunii, organele judiciare folosesc si date din alte surse, cum ar fi din declaratiile persoanelor, reconstituiri, perchizitii, expertize etc., in coroborare cu urmele descoperite prin care se intregeste cu noi detalii oglinda procesului savarsirii infractiunii.

Un caz in care au fost coroborate un ansamblul de date din diferite surse, din cele mentionate mai sus, a fost prezentat in "Buletinul de criminologie si criminalistica" nr.1-2/1989 de catre Gh. Hurjui si I. Argesanu.

"Era o dimineata de iarna. Sotia plecase la munca in mod obisnuit. Isi lasase sotul acasa facandu-si pregatirile pentru plecarea intr-o excursie in strainatate.

La inapoierea la domiciliu, sotia gaseste deschisa usa de la intrare, iar pe sotul sau il vede in hol, cazut intr-o balta de sange.

Sunt anuntate organele de urmarire penala si se face cercetarea la fata locului. Pe corpul victimei, numeroase taieturi vadeau furia cu care a lovit agresorul. In holul apartamentului, pe pereti, pe fata interioara a usii de la intrare, pe usile de acces spre baie si bucatarie, precum si pe cele doua fotolii s-au gasit numeroase urme de sange sub forma de stropi, dare sau balta.

De la locul faptei s-au ridicat mai multe obiecte considerate ca ar putea avea legatura cu savarsirea omorului (intre care un nasture de camasa, un capot al sotiei victimei si o bucata rupta din acest capot, imbibata cu sange, precum si un pachet de tigari marca "PORT"), care urmau sa faca obiectul unor examinari criminalistice si medico-legale.

Medicul legist a precizat in raportul sau ca moartea victimei s-a datorat hemoragiei interne si externe, consecinta plagilor taiate-intepate, cervicale si toraco-abdominale, cu lezarea plamanilor, cordului si stomacului. Leziunile de violenta au fost produse prin loviri repetate din fata, spate, lateral-stanga, lateral-dreapta, cu un corp taietor-intepator (cutit) a carui lama avea o lungime minima de 12cm si latimea maxima de 3cm.

Analizele de laborator au stabilit ca sangele victimei apartinea grupei A-II. Probele de sange prelevate de pe bucata rupta din capotul victimei au fost analizate si s-a precizat ca au grupa O-I. Aceasta a fost indicatia sigura ca faptuitorul a fost ranit in timpul agresiunii.

La cateva zile dupa savarsirea omorului, serviciile politiei judiciare din Capitala au informat serviciile judetene ca intr-o cabina de toaleta a unui cinematograf s-a gasit o sacosa in care se aflau urmatoarele obiecte : haina si pantalon, ambele barbatesti, un cutit de bucatarie si o cheie tip yale. Pe toate aceste obiecte s-au pus in evidenta urme de sange uman care apartineau grupei A-II.

Schimbul operativ de informatii a facut posibila avansarea ipotezei ca exista legatura intre aceste obiecte si omorul savarsit in provincie. Verificarile ulterioare au confirmat ipoteza.

In prezenta acestor date, versiunea cea mai credibila era ca un barbat, avand sangele de grupa O-I, a savarsit fapta si apoi s-a deplasat in Capitala unde avea locuinta sau se afla doar in trecere.

Investigatiile privitoare la comportarea victimei au produs o informatie utila : avea o legatura extraconjugala de mai multi ani cu o femeie din Capitala. Ea a confirmat aceasta relatie si a adaugat ca ultima data cand l-a vazut - cu cateva zile inainte de a fi ucis - avea asupra lui o mare suma de bani. Nu au rezultat alte date care sa permita formularea unei versiuni.

Alte informatii au dezvaluit ca victima practica in mod curent jocurile de noroc. Partenerii de joc erau aproximativ aceleasi persoane, intre ei existand relatii de prietenie. De altfel, victima nu se afla in relatii de dusmanie cu nimeni.

O raza de lumina pentru orientarea cercetarilor a aparut cand a fost examinat un carnetel al victimei gasit la locuinta unui frate al sau. Mai multe prenume urmate de diferite cifre sugerau ca victima obisnuia sa imprumute sume de bani. Sotia nu cunostea nimic in legatura cu aceasta activitate. S-au facut cateva sondaje si presupunerea s-a dovedit exacta.

Se impunea verificarea tuturor numelor inscrise in carnetel. Erau cateva zeci si identificarea persoanelor numai dupa prenume nu a fost usoara.

Un nume figura de mai multe ori : Misu. Acesta primise des sume de bani, unele de cateva mii de lei, altele doar de cateva sute. Trebuia sa fie cineva nepretentios, care imprumuta in diferite ocazii si care avea acces usor la victima. Deci, poate unul dintre participantii la jocurile de noroc. S-a ajuns astfel la suspectul nr.1.

Partener obisnuit la masa de joc, Misu pierdea, iar victima, de regula, castiga. Nu se stricau relatiile pentru acest motiv, dar Misu se imprumuta in dreapta si in stanga pentru a face fata pierderii unor importante sume de bani la jocurile de noroc. Faptele erau insa cunoscute doar in cadrul cercului de prieteni intimi care se intalneau la masa de joc.

O simpla verificare a grupei de sange a strans cercul in jurul suspectului. El avea sangele de grupa O-I, aceeasi cu a urmelor de sange impregnate pe bucata de capot gasita la locul faptei si pe obiectele abandonate in cabina de toaleta a cinematografului din Capitala.

Suspectul nega vreo legatura cu savarsirea faptei, in ziua respectiva fiind pontat prezent la locul de munca. Dar, nu s-a constatat de atatea ori ca astfel de pontaje sunt fictive

Fata de datele existente, o perchizitie domiciliara se impunea.

O cautare sistematica, desfasurata pe parcursul unei intregi zile de o echipa de specialisti se apropia de sfarsit, fara vreun rezultat semnificativ. Suspectul se asezase comod in fotoliu si astepta calm. Stia ca in casa lui nu se aflau obiectele cautate. Toate hainele, pantalonii, camasile erau curate, nu atrageau atentia prin nimic. Nici haina din piele cu care era imbracat nu atragea atentia. Mai ales ca, gasindu-se sacosa cu hainele patate de sange, se presupunea ca faptuitorul a fost imbracat in costum in momentul comiterii omorului. Oricum, o ultima verificare nu strica.

Momentul adevarului sosise. Observand insistenta cu care erau examinate cateva mici pete de culoare inchisa, suspectul a inceput sa dea semne de nervozitate. Haina lui era curata. Ce nevoie este sa fie date la analiza aceste urme minuscule? Pentru ca pot fi urme de sange din sangele victimei, i s-a raspuns.

Confirmarea a venit prompt din partea laboratorului. Intr-adevar, erau urme de sange din grupa A-II, adica cea a victimei.

N-a mai rezistat. A marturisit totul. Era impovarat de datorii. Nu-l mai imprumuta nimeni. Singura lui sansa era sa-i ceara prietenului sau la care apelase de atatea ori. Doar ii restituise la termen sumele imprumutate si dobanzile substantiale pretinse. I s-a deschis usa, apoi a fost invitat sa se faca comod. Si-a scos haina de piele si a asezat-o pe fotoliul din holul apartamentului. Apoi, gazda i-a oferit o cafea. De ce venise Avea urgenta nevoie de bani si a venit la el, ca la un prieten ce-i este. Cum? Nu poate sa-l imprumute? Are bani si nu poate sa-l imprumute pentru ca vrea sa plece intr-o excursie? Si cu el ce se va intampla? De unde sa ia banii de care are atata nevoie pentru a achita alte datorii presante? In clipa in care prietenul sau i-a comunicat ca nu-l poate imprumuta, il si condamnase la moarte. Isi calcula doar momentul cand il va ataca. Nu pregatise nimic, nu venise cu gand sa ucida. Acum era altceva. Observase ca pe masa din bucatarie unde bause cafeaua se afla un cutit cu lama lunga si ascutita. L-a luat si a asteptat clipa potrivita. In timp ce victima sta cu spatele la el, a inceput sa-l loveasca, aplicandu-i in total 17 lovituri. A incetat doar cand mana i-a alunecat pe manerul cutitului si s-a taiat. In declaratia sa de la interogatoriu, inculpatul a marturisit : "am luat de pe masa din bucatarie cutitul, ce avea lama de aproximativ 20cm, cu varf bine ascutit si i-am aplicat victimei prima lovitura in spate, cand era aplecata, iar eu eram in spatele acesteia. Dupa ce i-am aplicat aceasta lovitura, victima s-a ridicat in picioare, cu fata catre mine si a zis :<<Ce faci, ma omori?>> Eu i-am raspuns si am continuat sa-i aplic lovituri cu cutitul in fata si in zona gatului. Victima nu avea nimic in maini, nu avea nici posibilitatea sa ia vreun obiect sa se apere. Cu mainile goale a incercat sa ma imobilizeze. Nu a putu sa faca acest lucru pentru ca eu i-am aplicat lovituri cu cutitul pe unde nimeream, in fata, in zona toracica, peste mainile ridicate deasupra capului ca sa se apere".

Dupa ce a luat din locuinta victimei tot ce putea sa duca, s-a gandit putin si la stergerea urmelor. Obiectele de imbracaminte care purtau urme de sange, cutitul si cheia de la usa apartamentului au fost impachetate. Unde sa le arunce? Cat mai departe, dar nu prea departe, incat sa nu se faca legatura cu fapta comisa de el. S-a deplasat imediat cu trenul la Bucuresti si a abandonat sacosa in cabina de toaleta a unui cinematograf.

"Am luat aceasta hotarare pentru ca m-am gandit ca in Bucuresti s-au intamplat multe crime si daca se vor gasi obiectele mentionate se vor incurca cercetarile. In acelasi timp, m-am gandit ca victima, plecand des la Bucuresti si stand perioade mai mari de timp acolo, se va crede ca autorii faptei sunt din Bucuresti si nu s-ar banui de unde sunt in realitate".

Asa isi inchipuise criminalul ca vor decurge cercetarile".

SECTIUNEA VI

Ridicarea urmelor de natura biologica

Ridicarea urmelor de sange are loc dupa descriere si fotografiere. Aceasta operatie se refera atat la obiectele purtatoare de atare urme care, prin dimensiunile lor, sunt usor de manipulat, cat si la substanta propriu-zisa a acestor urme. Ridicarea urmelor sanguinolente prezinta anumite particularitati, indeosebi in cazul celor care se gasesc pe obiecte ce nu pot fi transportate.

Obiectele purtatoare ale urmelor de sange, care sunt usor de ridicat si transportat, se ambaleaza de asa maniera ca urmele de pe ele sa nu sufere nici un fel de degradare[44]. Obiectele din lemn, metal, materiale plastice care, in general, nu se pot plia se ambaleaza in cutii corespunzatoare ca dimensiuni, astfel ca peretii acestora sa nu vina in contact direct cu suprafetele purtatoare de urme. Lenjeria de pat, obiectele de imbracaminte, unele covoare, prosoape, cu sangele imbibat in tesatura, in prealabil se pliaza astfel incat sa nu se deterioreze sangele din ele datorita umezelii sau altor factori. Indiferent de natura lor, obiectele purtatoare ale acestor urme se ambaleaza numai dupa ce sangele este uscat .

Urmele de sange aflate pe obiecte netransportabile, cum ar fi dulapurile, mesele, dusumelele, asfaltul, se ridica, in functie de starea in care se afla, prin procedee diferite. Cand este inca in stare fluida pe obiectul purtator si in cantitate mare, sangele se ridica din urme cu o para de cauciuc sau de mai multe ori cu pipeta si se introduce in borcane ori sticlute curate, care se inchid ermetic. Daca urma contine putin sange, cum ar fi cateva picaturi, se ridica prin tamponare cu o hartie de filtru, care se introduce in eprubete[46]. Sangele absorbit in pamant se ridica cu pamantul astfel imbibat si se introduce in borcane curate. Florile, iarba, frunzele arbustilor, purtatoare ale urmelor de sange, se taie si se ambaleaza in borcane inchise ermetic . In cazul cand sangele este infiltrat in masa de zapada, se ridica zapada imbibata in cantitate necesara, se aseaza pe o bucata de panza alba curata, de preferinta tifon, care se pune intr-un vas, pentru topirea zapezii in mod lent; sangele se va imbiba in tesatura respectiva, care va fi ambalata intr-un vas de sticla inchis ermetic .

Sangele coagulat sau in stare de crusta se poate ridica prin razuirea lui de pe obiectul purtator si, in functie de cantitate, se introduce in eprubete sau borcane curate. Un alt procedeu, mai ales cand sangele este in cantitate mica sau pe obiecte poroase, consta in dizolvarea in prealabil a petei in cauza cu o substanta potrivita, cum ar fi apa distilata, dupa care se absoarbe cu hartie de filtru, care se introduce in eprubeta[49].

La ridicarea urmelor sanguinolente trebuie avut in vedere ca acestea pot contine si alte categorii de urme biologice cum sunt, de exemplu, fire de par, resturi de tesut etc., carora trebuie sa li se asigure integritatea[50].

Specialistii recomanda insistent sa nu se ambaleze obiectele purtatoare de urme de sange in stare uda si, mai ales, in material plastic[51].

Ridicarea urmelor seminale necesita, poate mai mult decat in cazul altor urme biologice, precautie deosebita pentru pastrarea intacta a petei si implicit a spermatozoizilor, principalul element asupra caruia se indreapta examinarea. Pentru aceasta, se ridica intreg obiectul purtator de urme sau se taie portiunea cuprinzand pata, fara a se indoi.

Urmele dispuse pe o suprafata tare nu se razuie, ci se decupeaza. De pe corpul omului aceste urme se ridica cu o hartie de filtru, dupa ce au fost umezite cu apa distilata sau cu glicerina. Hartiile astfel imbibate se introduc in eprubete sterilizate. In cazul picaturilor aflate pe par, acestea se recolteaza prin taierea firelor, aceste operatiuni efectuandu-se de catre un cadru de specialitate, in conditii de laborator.

Manuirea si ambalarea obiectelor purtatoare de urme seminale se face de asa maniera incat suprafetele pe care se afla urmele sa nu vina in contact cu nici un obiect strain. Lenjeria de pat, imbracamintea, cand se pliaza pentru ambalare, se tine seama ca plierile sa nu se faca in zonele cu urmele in cauza[52].

Transportul urmelor de sperma trebui e sa se faca in stare uscata, la adapost de caldura si de lumina soarelui.

In urma unor cercetari efectuate s-a ajuns la concluzia ca stabilirea calitatii de secretor si determinarea antigenelor din sistemul A,B,O sunt mai sigure in cazul urmelor de sperma, in comparatie cu urmele vechi de sange, noile metode permitand stabilirea grupei sanguine in pete de lichid spermatic cu o vechime de peste un an , de unde rezulta si precautiile si atentia deosebita acordata ridicarii urmelor seminale.

Ridicarea urmelor de saliva, in mod obisnuit, cunoaste doua procedee, in functie de natura obiectelor primitoare. Cand obiectele respective sunt usor de ridicat, cum sunt batistele, imbracamintea omului, resturile de alimente, sticlele sau paharele din care s-a baut, se procedeaza la ridicarea obiectelor in cauza si ambalarea lor astfel incat urmele sa nu se distruga. In timpul ridicarii si ambalarii obiectelor purtatoare ale urmelor de saliva se va avea grija ca zonele in care se afla petele respective sa nu vina in contact cu ambalajul sau cu alte obiecte care le-ar putea deteriora. Daca, insa, urmele de saliva se afla pe obiecte greu de transportat, cum sunt dusumelele, mozaicul de bucatarie, pe mobila sau pe corpul omului, ridicarea lor se face cu hartie de filtru, cat timp sunt inca fluide. Cele deja uscate, sub forma de usoara pelicula, intai se umecteaza cu apa distilata si dupa aceea se tamponeaza cu hartie de filtru, care se introduce in eprubete sterilizate[54].

Specialistii recomanda expedierea de urgenta a urmelor de saliva la laboratorul de specialitate, pentru a nu se distruge antigenele[55].

Ridicarea urmelor de transpiratie se face impreuna cu obiectele purtatoare astfel ca, prin manipulare si transport, sa nu se creeze urme noi pe obiectele respective. Ambalajele utilizate trebuie sa fie curate, de dimensiuni potrivite obiectului in cauza.

Urmele de urina se ridica impreuna cu obiectele purtatoare si se ambaleaza astfel ca ele sa nu vina in contact cu substante straine. Cand sunt imbibate in sol sau in zapada se ridica o cantitate potrivita din acestea si se ambaleaza in borcane curate. Cand urina se gaseste sub forma de balti, ridicarea se realizeaza prin procedeul aplicat la ridicarea urmelor de sange in stare fluida si, in cantitate mai mare, cu pompa de cauciuc sau cu pipeta, introducandu-se in sticle curate, cu mentiunile de rigoare .

Ridicarea urmelor de voma se face prin introducerea din masa urmei in borcane curate a cantitatii necesare de substanta. Cand la locul faptei sunt urme de voma in mai multe locuri si cu aspecte, in general, diferite, se vor ridica probe de laborator din fiecare urma in parte, ambalandu-se in borcane separate.

Ridicarea urmelor de excremente se face prin procedee similare celor aplicate la urmele de voma.

Ridicarea firelor de par impune respectarea unor cerinte minime cu privire la mentinerea intacta a firului, evitarea amestecului lui cu alte fire de par, inclusiv cu fire provenite accidental de la persoanele care efectueaza cercetarea. Ridicarea firelor de par face cu penseta si se introduc in borcane sau eprubete curate, astfel ca fiecare urma formata din fire de par va fi pusa in ambalaj separat. Totodata trebuie pastrate intacte depunerile de pe tija firului, prevenindu-se aderarea de noi elemente .

Recoltarea firelor de par de la persoanele suspecte, in vederea obtinerii modelelor de comparatie, necesita si ea respectarea anumitor reguli. In primul rand recoltarea se poate face prin smulgere, pieptanare sau taiere, desi acest ultim procedeu lipseste parul de o parte importanta - radacina. Specialistii recomanda sa se faca recoltarea numai prin smulgere .

Firele de par vor fi ambalate separat, in functie de regiunea din care au fost recoltate. Pentru parul de pe cap este bine sa se faca recoltari din mai multe parti (crestet, ceafa, frunte, tample ), cel mai indicat procedeu fiind acela de a se imparti suprafata capului in mai multe zone (de regula opt), numerotate in sensul acelor de ceasornic, incepand din partea dreapta a fruntii. La fiecare fir de par se precizeaza regiunea din care provine si modul de recoltare, fara a se omite sa se indice si numele persoanei de la care provine.[59].

Trebuie precizat faptul ca fiecare colet continand urme biologice trebuie sa fie insotit de mentiuni precise, detaliate, privind data si locul ridicarii urmei, care au fost mijloacele descoperite in descoperirea lor, persoana care le-a ridicat.