Procedura divortului

δ.1. Instanta competenta

Actiunea de divort se judeca, potrivit competentei materiale de drept comun, de judecatorie (art. 1 pct. 1 C.p.civ.). Dispozitii derogatorii de la dreptul comun au fost stabilite de legiuitor numai in materia competentei teritoriale. Astfel, potrivit art. 607 C.p.civ., solutionarea actiunii de divort este de competenta judecatoriei in raza careia se afla cel din urma domiciliu comun al sotilor. Pentru a se determina "ultimul domiciliu comun", nu intereseaza sensul strict juridic al notiunii de "domiciliu", ci locul in care cei doi soti au convietuit, chiar fara a se fi indeplinit formalitatile cerute de Legea nr. 105/1996 privind evidenta populatiei si cartea de identitate. Pentru a fi competenta instanta in raza careia se afla cel din urma domiciliu comun al sotilor, trebuie indeplinita o conditie, si anume, la data formularii actiunii de divort, cel putin unul dintre soti sa mai locuiasca in circumscriptia acestei instante judecatoresti.

Daca sotii nu au avut un domiciliu comun sau daca nici unul dintre acestia nu mai locuieste in raza judecatoriei celui din urma domiciliu comun, competenta pentru solutionarea cererii de divort apartine instantei in circumscriptia careia isi are domiciliul paratul.

In cazul in care paratul nu are domiciliul in tara sau domiciliul acestuia nu este cunoscut, instanta competenta in materia divortului este judecatoria in raza careia se afla domiciliul reclamantului.

In practica judiciara s-a aratat ca, daca, dupa introducerea actiunii de divort, sotii si-au schimbat domiciliul in alta localitate care nu se gaseste in raza teritoriala a judecatoriei unde a fost introdusa actiunea, aceasta imprejurare nu este de natura sa atraga necompetenta instantei legal sesizata la acea data.

In situatia in care prin actiunea de divort se solicita si impartirea bunurilor comune, iar printre acestea se gasesc bunuri imobile, competenta de solutionare revine instantei indicate de dispozitiile art. 607 C.p.civ. si nu de dispozitiile art. 13 C.p.civ., deoarece cererea de partaj are un caracter accesoriu fata de actiunea de divort. Daca cererea de partajare a bunurilor comune este promovata ulterior desfacerii casatoriei, pe calea unei actiuni principale, competenta revine instantei judecatoresti in a carei raza teritoriala se afla imobilul.

De asemenea, in legatura cu competenta trebuie sa amintim si prevederile art. 611 C.p.civ., potrivit carora: "Cererea de pensie de intretinere se va face la judecatoria investita cu cererea de divort, chiar daca intre timp s-au ivit schimbari cu privire la domiciliul partilor". Desi potrivit dispozitiilor art. 10 pct. 7 C.p.civ. actiunea pentru stabilirea pensiei de intretinere in favoarea minorului se introduce la instanta in a carei raza se afla domiciliul reclamantului, art. 611 C.p.civ. cuprinde o derogare, deoarece, daca o astfel de actiune este promovata atunci cand intre parintii minorului exista un proces de divort, instanta competenta este cea investita cu actiunea de divort.

In concluzie, in materia divortului, competenta teritoriala este absoluta, normele juridice fiind de stricta interpretare. Exceptia de necompetenta poate fi invocata de parti sau de instanta din oficiu.

δ.2. Dreptul de a sesiza instanta de judecata

Actiunea de divort are un caracter strict personal, ceea ce inseamna ca ea nu poate fi introdusa decat de catre soti. In consecinta, aceasta actiune nu poate fi promovata sau continuata de creditorii sau de mostenitorii unuia dintre soti si nici de procuror.

In ceea ce-l priveste pe sotul alienat sau debil mintal, el poate introduce actiunea de divort numai in momentele de luciditate. In literatura juridica nu exista o unanimitate de pareri in privinta legitimitatii procesuale active a sotului pus sub interdictie.

Astfel, intr-o prima opinie se sustine ca sotul pus sub interdictie nu poate promova o actiune de divort nici in momente de luciditate, deoarece este lipsit de capacitate de exercitiu.

Intr-o alta opinie se accepta promovarea actiunii de divort de sotul interzis judecatoresc, dar numai in momentele de luciditate, deoarece, in caz contrar, o incapacitate de exercitiu se transforma intr-o incapacitate de folosinta, pe de o parte, iar tutorele nu are legitimare procesuala pentru a introduce o astfel de actiune, pe de alta parte. Bineinteles, el poate figura ca parat in procesul de divort prin tutorele sau (art. 42 C.p.civ.).

δ.3. Cererea de chemare in judecata

Cererea pentru desfacerea casatoriei trebuie sa cuprinda, pe langa mentiunile prevazute de lege pentru orice cerere de chemare in judecata (art. 112 C.p.civ.) , si numele copiilor minori nascuti din casatorie sau al acelora care au aceeasi situatie legala (copiii adoptati sau recunoscuti de ambii soti). Daca nu sunt copii minori, se va face mentiunea expresa in acest sens.

Sotul reclamant poate formula, alaturi de cererea principala de desfacere a casatoriei din vina exclusiva a paratului, urmatoarele cereri accesorii:

- incuviintarea ca paratul sau reclamantul sa revina la numele avut anterior incheierii casatoriei (sau ca reclamantul sa pastreze numele dobandit prin incheierea casatoriei);

- incredintarea copiilor minori spre crestere si educare reclamantului sau/si paratului;

- fixarea contributiei pentru intretinerea minorilor;

- impartirea bunurilor comune;

- beneficiul contractului de inchiriere privitor la locuinta comuna;

- obligarea paratului la plata unei pensii de intretinere in favoarea reclamantului;

- plata cheltuielilor de judecata.

La cererea pentru desfacerea casatoriei, redactata in doua exemplare, reclamantul anexeaza o copie legalizata a certificatului de casatorie si, daca este cazul, a certificatelor de nastere ale copiilor minori.

Cererea de divort, impreuna cu inscrisurile doveditoare, se prezinta personal de reclamant presedintelui judecatoriei, care-i da sfaturi de impacare, iar in cazul in care se staruie in rezolvarea cauzei, va fixa termen pentru judecata. Deoarece reclamantul este prezent, acestuia i se da termen de judecata in cunostinta, ceea ce inseamna ca nu va fi citat pentru acest prim termen si nici pentru termenele de judecata ulterioare.

In ceea ce priveste taxa judiciara de timbru, cuantumul acesteia este fixat de Legea nr. 146/1998 si este diferit in functie de temeiul actiunii de divort si de veniturile pe care le realizeaza reclamantul. Astfel, in cazul actiunii de divort intemeiata pe dispozitiile art. 38 alin. 1 sau art. 38 alin. 2 C.fam., taxa judiciara de timbru este de 300.000 lei, iar daca cererea de divort este intemeiata pe dispozitiile art. 38 alin. 3 C.fam. sau daca reclamantul nu realizeaza venituri ori acestea sunt inferioare salariului minim brut pe economie, aceasta este de 60.000 lei.

δ.4. Cererea reconventionala

Potrivit dispozitiilor art. 608 C.p.civ., sotul parat poate sa introduca o cerere reconventionala , solicitand si el desfacerea casatoriei, insa din vina exclusiva a reclamantului. In ceea ce priveste momentul pana la care aceasta cerere poate fi formulata, legiuitorul prevede in mod expres trei astfel de momente:

a) Cel mai tarziu pana la prima zi de infatisare in sedinta publica, pentru faptele petrecute inainte de aceasta data. Nerespectarea termenului privind promovarea cererii reconventionale atrage sanctiunea decaderii paratului pentru motivele avute pana atunci (art. 610 C.p.civ.). Totusi, daca dupa data amintita mai sus apar noi fapte ce pot constitui motive de divort, paratul poate formula cerere reconventionala.

b) Pana la inceperea dezbaterilor asupra fondului in actiunea principala, dar numai invocand acele fapte care au aparut dupa prima zi de infatisare.

c) Art. 609 C.p.civ. mai prevede o ipoteza, si anume: "In cazul in care motivele divortului s-au ivit dupa inceperea dezbaterilor la prima instanta si in timp ce judecata primei cereri se afla in apel, cererea paratului va fi facuta direct la instanta investita cu judecarea apelului". Aceasta dispozitie legala, care permite introducerea cererii reconventionale direct la instanta sesizata cu apelul, constituie o exceptie de la regula ca in apel nu pot fi formulate cereri noi.

Daca paratul nu formuleaza o cerere reconventionala, instanta de judecata, apreciind probele administrate si retinand culpa exclusiva a reclamantului, nu poate desface casatoria, si, in consecinta, respinge actiunea de divort, deoarece nemo auditur propriam turpitudinem. Totusi, in baza art. 617 alin. 1 C.p.civ., se poate desface casatoria din vina ambilor soti daca din probele administrate rezulta culpa comuna si instanta de judecata a fost sesizata numai cu o actiune de divort.

Intotdeauna, cele doua cereri - cererea de divort a reclamantului si cererea reconventionala a paratului - se vor judeca impreuna la aceeasi instanta judecatoreasca, nefiind posibila disjungerea lor (art. 608 alin. 2 C.p.civ.).

δ.5. Intampinarea

In procesul de divort, intampinarea este facultativa. Daca motivele de divort invocate de sotul reclamant sunt superficiale, iar celalalt sot doreste sa mentina casatoria, acesta poate formula o intampinare in vederea respingerii actiunii de divort pe motiv ca cererea este neintemeiata.

In situatia in care sotul parat nu este reprezentat sau asistat de avocat, presedintele completului de judecata ii pune in vedere, la prima zi de infatisare, sa arate exceptiile, dovezile si toate mijloacele sale de aparare, care se consemneaza in incheierea de sedinta. La cererea paratului, instanta de judecata acorda un termen pentru pregatirea apararii si depunerea intampinarii.

δ.6. Cererile accesorii

Sotul reclamant, in actiunea de divort, sau sotul parat, in cererea reconventionala, poate formula o serie de cereri accesorii, unele avand caracter obligatoriu, si pe care instanta, in lipsa investirii cu judecarea lor, le invoca din oficiu, iar altele avand caracter facultativ.

Sunt cereri accesorii cu caracter obligatoriu cele care privesc numele sotilor dupa desfacerea casatoriei, incredintarea minorilor spre crestere si educare si stabilirea contributiei fiecarui parinte la cheltuielile necesitate de cresterea si educarea minorilor. In lipsa formularii uneia dintre aceste cereri accesorii, judecatorul este obligat sa o invoce din oficiu si sa o solutioneze.

Sunt cereri facultative cele care au drept obiect partajarea bunurilor comune , atribuirea locuintei, obligatia de intretinere intre soti, administrarea bunurilor minorului, reprezentarea sau incuviintarea actelor juridice ale minorului rezultat din casatoria desfacuta. Aceste cereri, daca nu au fost formulate in cuprinsul actiunii de divort, pot forma, dupa desfacerea casatoriei, obiectul unor actiuni principale distincte.

δ.7. Masurile provizorii in timpul procesului de divort

In cadrul procesului de divort, sotii pot formula diverse cereri, care au un caracter accesoriu si care sunt solutionate prin hotararea judecatoreasca de desfacere a casatoriei. Deoarece procesul de divort dureaza o perioada de timp mai indelungata, interesul unuia dintre soti sau al minorilor poate fi incalcat. De aceea, legiuitorul a prevazut ca unele cereri accesorii actiunii de divort pot sa fie solutionate mai repede, solutia fiind temporara pana la desfacerea casatoriei, cand isi va produce efectul hotararea de divort.

Astfel, potrivit dispozitiilor art. 613² C.p.civ., aceste masuri vremelnice se iau pe calea unei ordonante presedintiale si privesc incredintarea minorilor, obligatia de intretinere, alocatia pentru copii si folosirea locuintei. Aceste masuri pot fi luate de instanta numai daca intre soti exista un proces de divort.

Alte masuri vremelnice pot fi luate in baza art. 581 C.p.civ., chiar daca intre soti nu exista proces de divort. Astfel, in practica judiciara s-a statuat ca este admisibila ordonanta presedintiala si pentru a se obtine:

- restituirea bunurilor personale sau a celor necesare exercitarii profesiei unuia dintre soti, detinute de celalalt;

- evacuarea vremelnica din locuinta comuna a sotului care, prin acte de violenta, pune in pericol sanatatea sau chiar viata celuilalt;

- reintegrarea in domiciliul conjugal al sotului care a fost alungat;

- inventarierea sau evaluarea bunurilor comune, atunci cand exista pericolul ca ele sa fie instrainate de unul dintre soti;

- stabilirea domiciliului minorilor si a unei pensii de intretinere in favoarea acestora, atunci cand sotii sunt despartiti in fapt.

δ.8. Prezenta personala a sotilor la procesul de divort

Daca in dreptul comun, potrivit art. 67 alin. 1 C.p.civ., partile pot sa-si exercite drepturile procesuale personal sau prin mandatar, in materie de divort, potrivit art. 614 C.p.civ., sotii sunt obligati sa se infatiseze personal in fata instantei de fond. Aparatorii lor nu-i pot reprezenta, ci doar asista pe parcursul procesului de divort.

Acelasi art. 614 C.p.civ. prevede exceptiile de la obligativitatea infatisarii personale a sotilor in fata instantei de fond. Astfel, "daca unul dintre soti executa o pedeapsa privativa de libertate, este impiedicat de o boala grava, este pus sub interdictie sau are resedinta in strainatate, partile se vor putea infatisa prin mandatar". O precizare se impune in cazul sotului pus sub interdictie judecatoreasca, si anume, reprezentarea lui in procesul de divort se face de tutorele sau si nu de orice mandatar. Aceasta este situatia la instanta de fond.

In apel sau in recurs, sotii pot fi reprezentati prin avocatii lor, fara nici o restrictie, tinand cont de rolul pe care il au instantele judecatoresti in aceste etape ale procesului civil.

Pentru ca procesul de divort sa se poata desfasura, sotul reclamant este obligat sa se infatiseze la toate termenele de judecata. In acest sens, art. 616 C.p.civ. prevede ca: "Daca la termenul de judecata, in prima instanta, reclamantul lipseste nejustificat si se infatiseaza numai paratul, cererea va fi respinsa ca nesustinuta". O atare situatie se bazeaza pe prezumtia de renuntare la actiune a reclamantului. Dispozitia cuprinsa in art. 616 C.p.civ. reprezinta singurul caz in legislatia noastra in care, din cauza lipsei nejustificate a reclamantului la un termen, cererea de chemare in judecata este respinsa ca nesustinuta. Este binecunoscuta regula de drept comun care permite judecarea cauzei, chiar in lipsa ambelor parti (art. 152 C.p.civ.).

In ipoteza in care ambele parti lipsesc la un termen de judecata, actiunea de divort se suspenda de catre instanta, in conformitate cu dispozitiile art. 242 alin. 1 pct. 2 C.p.civ. Pentru a continua procesul, reclamantul sau paratul, dupa caz, trebuie sa faca o cerere de repunere a cauzei de divort pe rolul judecatoriei (art. 245 pct. 1 C.p.civ.). Daca se scurge un an fara ca una dintre parti sa fi formulat o cerere pentru redeschiderea actiunii, intervine perimarea cererii de divort. Astfel, art. 248 C.p.civ. prevede ca: "Orice cerere de chemare in judecata se perima de drept, chiar impotriva incapabililor, daca a ramas in nelucrare din vina partii timp de un an.".

In cazul in care paratul a formulat o cerere reconventionala, el este obligat sa se prezinte la toate termenele de judecata, in prima instanta, sub aceeasi sanctiune ca si cea aplicata reclamantului.

Desfasurarea procesului de divort nu este impiedicata de lipsa paratului, care nu a introdus cerere reconventionala. Totusi, instanta de judecata - pentru a-i da posibilitatea de a se apara - trebuie sa verifice daca au fost facute toate demersurile necesare pentru citarea paratului. In acest sens, art. 616¹ C.p.civ. dispune: "Daca procedura de chemare a sotului parat a fost indeplinita prin afisare, iar acesta nu s-a prezentat la primul termen de judecata, instanta va cere dovezi sau va dispune cercetari pentru a verifica daca paratul isi are domiciliul la locul indicat in cerere si, daca constata ca nu domiciliaza acolo, va dispune citarea lui la domiciliul sau, precum si, daca este cazul, la locul sau de munca".

Procedura de citare a paratului se poate realiza si prin publicitate, daca, potrivit art. 95 alin. 1 C.p.civ., reclamantul sustine si probeaza ca, desi a facut tot ce i-a stat in putinta, nu a izbutit sa afle domiciliul paratului.

δ.9. Participantii la procesul de divort

In procesul de divort au calitatea de participanti copilul minor, daca a implinit varsta de 10 ani si autoritatea tutelara.

Copilul minor este ascultat de completul de judecata in legatura cu dorinta acestuia de a fi incredintat unuia sau altuia dintre parinti. Art. 42 alin. 1 C.fam. prevede: "Instanta judecatoreasca va hotari, o data cu pronuntarea divortului, caruia dintre parinti vor fi incredintati copiii minori. In acest scop, instanta va asculta parintii si autoritatea tutelara si, tinand seama de interesele copiilor, pe care, de asemenea, ii va asculta daca au implinit varsta de 10 ani, va hotari, pentru fiecare dintre copii, daca va fi incredintat mamei sau tatalui".

Sub aspect procedural, art. 144¹ C.p.civ. prevede ca in cazurile in care, potrivit dispozitiilor Codului familiei, instanta de judecata urmeaza a asculta un copil minor, ascultarea se va face in camera de consiliu. Daca, fata de imprejurarile cauzei, instanta gaseste potrivit, ea va asculta copilul minor fara ca partile sau alte persoane sa fie de fata. Ascultarea minorului de catre judecator este necesara pentru solutionarea cererii accesorii privitoare la incredintarea acestuia spre crestere si educare

In toate cazurile in care sotii aflati in divort au copii minori, instanta judecatoreasca este obligata sa citeze in proces autoritatea tutelara, in a carei raza teritoriala isi au domiciliul partile, pentru ca aceasta sa puna concluzii scrise sau orale cu privire la incredintarea copiilor spre crestere si educare.

In practica judiciara, opinia autoritatii tutelare in legatura cu incredintarea minorilor imbraca forma unei anchete sociale care cuprinde informatii si cu privire la conditiile de trai ale sotilor, modul de ingrijire a copiilor, gradul de atasament al copiilor fata de parinti. Concluzia anchetei sociale nu este hotaratoare pentru instanta de judecata, ci ea este coroborata cu celelalte mijloace de proba administrate.

δ.10. Mijloacele de proba

In procesul de divort, legea deroga in privinta mijloacelor de proba din dreptul comun, sub doua aspecte:

1. Se admite un mijloc de proba care nu este posibil in procesul civil. Astfel, potrivit art. 189 C.p.civ., in procesul civil nu pot fi ascultati ca martori rudele si afinii pana la gradul III inclusiv, deoarece se prezuma lipsa lor de obiectivitate si partinirea in depozitiile ce le-ar face. In dovedirea motivelor de divort insa, este admisa proba testimoniala prin art. 190 C.p.civ., care da posibilitatea audierii ca martori a rudelor si a afinilor pana la gradul III inclusiv, cu exceptia descendentilor. Aceasta derogare se explica prin natura relatiilor de familie, care sunt cunoscute mai bine de catre rudele cele mai apropiate sotilor.

Potrivit regulilor generale, propunerea martorilor se face de catre reclamant, prin cererea de chemare in judecata sau, cel mai tarziu, la prima zi de infatisare, iar paratul indica martorii fie in intampinare, fie la prima zi de infatisare, sub sanctiunea decaderii din proba.

2. Se interzice un mijloc de proba care este admis in procesul civil. Acest mijloc de proba este, potrivit art. 612 alin. 6 C.p.civ., interogatoriul, care nu poate fi folosit pentru dovedirea motivelor de divort, deoarece s-ar ajunge, pe o cale indirecta, la desfacerea casatoriei pe baza acordului sotilor in alte conditii decat cele expres prevazute de art. 38 alin. 2 C.fam. Totusi, nimic nu impiedica partile sa-l foloseasca pentru combaterea motivelor de divort, precum si in legatura cu solutionarea unor cereri accesorii, cum ar fi cele privitoare la partajarea bunurilor, atribuirea locuintei, numele sotilor dupa divort.

δ.11. Actele de dispozitie ale partilor

1. Impacarea sotilor. Procesul de divort ia sfarsit prin simpla impacare a sotilor, de care instanta de judecata ia doar act. Impacarea poate interveni in orice faza a procesului - in fond, in apel sau in recurs - chiar daca, cum arata legiuitorul in art. 618 alin. 2 C.p.civ., apelul sau recursul nu sunt timbrate conform legii. Instanta judecatoreasca ia act de impacarea sotilor si pronunta o hotarare, care nu este susceptibila de apel sau recurs.

In literatura juridica se subliniaza faptul ca impacarea sotilor in procesul de divort reprezinta o situatie distincta de aceea a contractului judiciar din dreptul comun, deoarece instanta de judecata nu pronunta o hotarare de expedient, ci constata numai stingerea procesului prin impacarea sotilor si disparitia situatiei litigioase.

In ceea ce priveste posibilitatea reclamantului de a promova o noua actiune de divort, aceasta este posibila pentru fapte ivite dupa impacarea sotilor. Sotul reclamant se poate folosi si de fapte vechi in sustinerea cererii sale (art. 618 alin. 3 C.p.civ.).

2. Renuntarea la judecata. In legatura cu renuntarea la judecata, dispozitiile art. 618 alin. 1 C.p.civ. prevad: "Reclamantul poate renunta la cerere in tot cursul judecatii inaintea instantelor de fond, chiar daca paratul se impotriveste. Renuntarea reclamantului nu are nici o inraurire asupra cererii facute de parat". Instanta de judecata ia act de renuntarea la judecata printr-o incheiere, prin care se dispune inchiderea dosarului. Incheierea de sedinta nu este susceptibila de apel.

Suntem in prezenta unei noi particularitati a procedurii divortului, deoarece in dreptul comun, daca s-a trecut la judecarea fondului cauzei, renuntarea la judecata a reclamantului nu poate fi facuta decat cu acordul paratului. Tinand seama de pozitia speciala pe care o are sotul reclamant in procesul de divort si de interesul social al ocrotirii familiei, legiuitorul a acordat reclamantului dreptul de a renunta la judecata oricand pe parcursul procesului. Se intelege ca, daca paratul a formulat cerere reconventionala, iar reclamantul renunta la actiunea sa, procesul de divort continua, pozitiile partilor fiind rasturnate.

δ.12. Hotararea judecatoreasca

Indeplinirea conditiilor art. 38 alin. 1 C.fam. determina pronuntarea hotararii prin care instanta judecatoreasca dispune desfacerea casatoriei. In functie de probatoriul administrat, instanta de judecata poate pronunta una din urmatoarele solutii

a) admiterea actiunii de divort si desfacerea casatoriei din vina exclusiva a paratului sau din vina ambilor soti. Stabilirea culpei in sarcina unuia sau altuia dintre soti prezinta o mare importanta in privinta dreptului la intretinere (art. 41 alin. 2-5 C.fam.), atribuirii locuintei comune, platii cheltuielilor de judecata (art. 274 C.p.civ.);

b) admiterea actiunii de divort si a cererii reconventionale si, in consecinta, desfacerea casatoriei din vina ambilor soti;

c) respingerea actiunii de divort, si admiterea cererii reconventionale si, in consecinta, desfacerea casatoriei din vina exclusiva a sotului reclamant;

d) respingerea actiunii de divort formulata de reclamant, daca instanta a retinut culpa acestuia in destramarea relatiilor de familie, iar paratul nu a formulat cerere reconventionala.

Prin hotararea de divort se solutioneaza si cererile accesorii formulate de soti sau ridicate din oficiu de instanta judecatoreasca, si anume:

- numele pe care sotii il vor purta dupa desfacerea casatoriei (art. 40 C.fam.);

- pensia de intretinere intre fostii soti (art. 41 alin. 2-5 C.fam.);

- incredintarea copiilor minori spre crestere si educare (art. 42 C.fam.);

- indicarea parintelui care va administra bunurile minorului, il va reprezenta sau ii va incuviinta actele juridice civile (art. 43 C.fam.);

- impartirea bunurilor comune ale sotilor (art. 36 C.fam.);

- contributia fiecarui parinte la cheltuielile de crestere, educare, invatatura si pregatire profesionala a minorilor rezultati din casatorie (art. 42 alin. 3 C.fam.);

- atribuirea beneficiului contractului de inchiriere a locuintei comune;

- suportarea cheltuielilor de judecata (art. 274 C.p.civ.).

O noutate pentru legislatia si practica noastra judiciara o reprezinta continutul art. 617 alin. 2 C.p.civ.: "Hotararea prin care se pronunta divortul nu se va motiva, daca ambele parti solicita aceasta". In consecinta, in dispozitivul hotararii judecatoresti se precizeaza care dintre soti este vinovat de desfacerea casatoriei, fara ca in considerente sa se mai faca referire la continutul probatoriului administrat in cauza - declaratii de martori, inscrisuri (scrisori, vederi etc.) - care a determinat instanta sa pronunte divortul din culpa unuia sau a ambilor soti.

δ.13. Caile de atac

Codul de procedura civila contine, in materia divortului, si unele norme derogatorii de la dreptul comun in privinta cailor de atac. Aceste norme derogatorii privesc durata termenului de apel si de recurs, a numarului cailor extraordinare de atac si a actelor de dispozitie ale partilor.

Hotararea de divort, atat de admitere, cat si de respingere, este supusa apelului si recursului. Termenul de apel si de recurs este de 30 de zile si curge pentru parti de la comunicarea hotararii (art. 619 alin. 1 C.p.civ.).

Chiar daca apelul sau recursul sunt indreptate impotriva modului de solutionare a unor cereri accesorii, termenul este tot de 30 de zile, deoarece, pe de o parte, este inadmisibil ca o hotarare judecatoreasca sa fie supusa unor termene de apel sau de recurs diferite, iar pe de alta parte, cererile accesorii se afla intr-un raport de dependenta fata de cererea principala.

Daca la judecarea apelului sau a recursului promovat de reclamant impotriva hotararii prin care nu i s-a admis actiunea de divort se prezinta numai paratul, calea de atac este respinsa ca nesustinuta (art. 619 alin. 2 C.p.civ.).

O alta particularitate a hotararii de divort este legata de revizuirea acesteia. Astfel, potrivit ultimului alineat al art. 619 C.p.civ., hotararea data in materie de divort nu este supusa revizuirii. Asa fiind, impotriva hotararii de divort se pot folosi numai contestatia in anulare (art. 317-321 C.p.civ.), recursul in interesul legii si cel in anulare (art. 329-330 C.p.civ.).

δ.13. Inregistrarea hotararii judecatoresti de divort

Hotararea de divort este constitutiva de stare civila, deoarece prin ea sotii    dobandesc o stare civila noua, aceea de persoana divortata. Dovada noii stari civile o constituie insasi hotararea judecatoreasca de desfacere a casatoriei, ramasa definitiva si irevocabila, in baza careia se fac modificari in actele de identitate ale sotilor, daca este cazul.

Potrivit dispozitiilor art. 39 C.fam., casatoria se considera desfacuta de la data cand hotararea prin care s-a pronuntat divortul a ramas irevocabila. Din acest moment, instanta este obligata, in baza art. 9 din Legea nr. 119/1996 cu privire la actele de stare civila, sa comunice din oficiu la serviciul de stare civila care a inregistrat incheierea casatoriei acum desfacuta o copie a hotararii de divort, pentru a se opera mentiunile cuvenite pe marginea actului de casatorie.

Conform art. 84 alin. 1 din Metodologia nr. 1/1997, inscrierea divortului se face din oficiu sau la cererea oricaruia dintre fostii soti care va depune o copie legalizata a hotararii de divort definitiva si irevocabila.

Primind hotararea judecatoreasca de desfacere a casatoriei, ofiterul de stare civila opereaza pe marginea actului de casatorie mentiunea respectiva, dupa care inscrie mentiunea de divort si pe actele de nastere ale fostilor soti, daca acestia sunt nascuti in aceeasi localitate unde s-a inregistrat casatoria si unde functioneaza oficiul. In caz contrar, se trimit comunicari de mentiune primariilor unde este inregistrata nasterea fostilor soti.

Art. 85 alin. 2 din Metodologia nr. 1/1997 prevede ca un extras de pe actul de casatorie in care s-a operat mentiunea de divort se transmite formatiunii de evidenta a populatiei la care este arondata localitatea, in care se mentioneaza, pe linga datele de identificare a fostilor soti, domiciliul acestora, numarul hotararii judecatoresti, data si instanta de judecata care a pronuntat divortul, precum si datele despre copiii minori incredintati uneia dintre parti.

In raporturile dintre soti, deveniti fosti soti, mentiunea hotararii de divort pe marginea actului de casatorie nu produce nici un efect juridic, deoarece casatoria a fost desfacuta la data cand acea hotarare a ramas definitiva si irevocabila.

In ceea ce priveste raporturile patrimoniale dintre soti si tertele persoane, mentiunea prezinta importanta pentru ca, doar din momentul in care s-a realizat publicitatea prevazuta de lege, hotararea de divort este opozabila tertilor si deci efectele patrimoniale ale casatoriei inceteaza (art. 39 alin. 2 C.fam. prevede: "Fata de cel de-al treilea, efectele patrimoniale ale casatoriei inceteaza de la data cand s-a facut mentiune despre hotararea de divort pe marginea actului de casatorie sau de la data cand ei au cunoscut divortul pe alta cale").