Circumstantele atenuante

Circumstantele atenuante

Circumstantele atenuante sunt legale si judiciare. Aceasta impartire este consacrata in mod implicit in Codul penal, prin modul de reglementare a acestora.

I. Potrivit art. 73 C. pen., exista trei circumstante atenuante legale:

a) depasirea limitelor legitimei aparari; b) depasirea limitelor starii de necesitate; c) provocarea.

a) Depasirea limitelor legitimei aparari (exces scuzabil). Codul penal prevede in art. 44 ca nu constituie infractiune fapta savarsita in stare de legitima aparare, adica pentru a inlatura un atac material, direct, imediat si injust, indreptat impotriva faptuitorului, a altei persoane sau impotriva unui interes obstesc, si care pune in pericol grav persoana sau drepturile celui atacat ori interesul obstesc. Pentru ca apararea sa fie legitima, riposta trebuie, in principiu, sa se afle intr-o justa proportie cu gravitatea pericolului pe care il reprezinta atacul. Daca apararea este excesiva si excesul nu a fost determinat de o tulburare sau temere generata de atac (asa-numitul exces justificat, asimilat starii de legitima aparare), atunci riposta va constitui circumstanta atenuanta prevazuta de art. 73 lit. a) teza I C. pen.

b) Depasirea limitelor starii de necesitate. Cand fapta comisa in stare de necesitate a produs urmari vadit mai grave decat cele ce s-ar fi putut produce in cazul cand pericolul nu era inlaturat si daca, in momentul comiterii, faptuitorul si-a dat seama de aceasta disproportie, atunci raspunderea penala a faptuitorului va fi, in mod obligatoriu, atenuata, pentru ca, potrivit art. 73 lit. a) teza a II-a, depasirea limitelor starii de necesitate constituie o circumstanta atenuanta legala.

c) Provocarea. Potrivit art. 73 lit. b) C. pen., circumstanta atenuanta a provocarii exista atunci cand infractiunea a fost savarsita sub stapanirea unei puternice tulburari sau emotii, determinata de o provocare din partea persoanei vatamate. Esenta provocarii este deci o stare psihica (tulburare sau emotie puternica), care, slabind autocontrolul, explica luarea rezolutiei infractionale si infaptuirea ei. Fiind legata organic de latura subiectiva a infractiunii, provocarea este o circumstanta personala, cu toate consecintele ce decurg din acest caracter pentru sanctionarea participantilor.

In cazul provocarii, ne aflam in fata a doua fapte ilicite:

- actul provocator, care trebuie sa se concretizeze intr-o fapta dintre cele aratate limitativ in lege: violenta, atingere grava a demnitatii persoanei sau alta actiune ilicita grava (de exemplu o abatere administrativa grava);

- infractiunea provocata, comisa sub stapanirea starii de puternica tulburare sau emotie.

II. Circumstantele atenuante judiciare sunt realitati obiective pe care instanta le poate constata, fara a fi totusi obligata sa le retina caracterul atenuant. Intrucat aplicarea circumstantelor atenuante judiciare este facultativa, instanta poate, chiar atunci cand stabileste existenta efectiva a unei asemenea circumstante, sa refuze acordarea ei, atunci cand, in raport de datele cauzei, nu s-ar justifica stabilirea pedepsei sub minimul special.

In art. 74 C. pen. sunt enumerate cu titlu exemplificativ (nu limitativ) urmatoarele imprejurari care pot constitui circumstante atenuante:

a) conduita buna a infractorului inainte de savarsirea faptei; b) staruinta depusa de infractor pentru a inlatura rezultatul infractiunii sau pentru a repara paguba pricinuita; c) atitudinea infractorului dupa savarsirea infractiunii, rezultand din prezentarea sa in fata autoritatii, comportarea sincera in cursul procesului, inlesnirea descoperirii sau arestarii participantilor.

Pe langa imprejurarile enumerate, instanta poate retine ca circumstanta atenuanta orice alta imprejurare.

4. Efectele circumstantelor atenuante

Din dispozitia inscrisa in art. 76 C. pen., rezulta ca circumstantele atenuante determina fie reducerea, fie schimbarea pedepsei principale, dupa cum urmeaza:

a) cand minimul special este de 10 ani sau mai mare, pedeapsa se coboara sub minim, dar nu mai jos de 3 ani;

b) cand minimul special este de 5 ani sau mai mare, pedeapsa se coboara sub minimul special, dar nu mai jos de un an;

c) cand minimul special este de 3 ani sau mai mare, pedeapsa se coboara sub minimul special, dar nu mai jos de 3 luni;

d) cand minimul special este de un an sau mai mare, pedeapsa se coboara sub minimul special, pana la minimul general;

e) cand minimul special este de 3 luni sau mai mare, pedeapsa se coboara sub acest minim pana la minimul general sau se aplica o amenda care nu poate fi mai mica de 500.000 lei, iar cand minimul special este sub 3 luni, se aplica o amenda care nu poate fi mai mica de 000.000 lei;

f) cand pedeapsa prevazuta de lege este amenda, aceasta se coboara sub minimul ei special, putand fi redusa pana la 1.500.000 lei in cazul cand minimul special este de 5.000.000 lei sau mai mare ori pana la minimul general cand minimul special este sub 5.000.000 lei.

Regulile mentionate nu au incidenta in cazul infractiunilor grave: infractiuni contra sigurantei statului, infractiuni contra pacii si omenirii, al infractiunii de omor, al infractiunilor savarsite cu intentie care au avut ca urmare moartea unei persoane sau al infractiunilor prin care s-au produs consecinte deosebit de grave. In aceste cazuri, daca se retin circumstante atenuante, pedeapsa inchisorii se poate reduce cel mult pana la o treime din minimul special.

Circumstantele atenuante produc efecte si asupra pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi, in sensul ca in cazurile in care ar fi fost obligatorie aplicarea acestei pedepse, devine posibila inlaturarea ei.

In sfarsit, in acele rare cazuri, cand legea prevede pentru infractiunea savarsita pedeapsa detentiunii pe viata - ca pedeapsa unica -, efectul circumstantelor atenuante consta in aplicarea pedepsei inchisorii de la 10 la 20 de ani.