TRANSMITEREA SI TRANSFORMAREA OBLIGATIILOR CIVILE

TRANSMITEREA SI TRANSFORMAREA OBLIGATIILOR CIVILE

Codul civil defineste transmiterea obligatiilor ca fiind operatiunea juridica in temeiul careia latura activa a raportului juridic obligational trece de la parti la o alta persoana.

Transmiterea obligatiilor civile se poate realiza prin: cesiune de creanta,subrogatie in drepturile creditorului prin plata creantei,poprire(obiect de studiu al dreptului procesual civil).

Cesiunea de creanta

Reprezinta contractul prin care creditorul isi transmite o creanta altei persoane.

Creditorul ce transmite creanta se numeste cedent, persoana care dobandeste creanta prin cesiune se numeste cesionar iar debitorul creantei transmise se numeste debitor cedat.

Cesiunea de creanta se poate realiza atat prin contracte cu titlu oneros cat si cu titlu gratuit.

Contractul de cesiune de creanta trebuie sa indeplineasca taete conditiile de validitate ale contactului. Obiect al acestui contract pot fi toete creantele afara de cele exceptate expres prin lege(ex:pensia de intretinere).

Acest contract este consensual, insa in cazul in care cesiunea se realizeaza printr-un contract autentic(ex:donatia) si forma sa va fi aceea a unui contact autentic.

Potrivit art. 1391 cod civil, executarea contractului de cesiune de creanta are loc prin remiterea de catre cedent catre cesionar a titlului constatator al creantei.

Pentru ca cesiunea de creanta sa fie opozabila tertilor trebuie indeplinite 2 formalitati:

notificarea, operatiunea prin care cedentul sau cesionarul aduc la cunostinta debitorului cedat faptul schimbarii creditorului initial.

acceptarea de catre debitorul cedat, care trebuie facuta in forma autentica;altfel cesiunea ii este opozabila numai lui.

Subrogatia in drepturile creditorului prin plata creantei

Reprezinta un mijloc de transmitere a dreptului de creanta, cu garantiile si accesoriile

sale,catre un tert care a facut plata fata de creditorul initial, in locul debitorului.

Subrogatia poate fi legala sau conventionala, Cea conventionala poate imbraca 2 forme: subrogatia consimtita de creditor si subrogatia consimtita de debitor.

Subrogatia are urmatoarele efecte juridice:

-tertul platitor dobandeste toate drepturile creditorului platit;

-tertul platitor poate exercita impotriva debitorului toate actiunile creditorului in drepturile caruia s-a subrogat.

Transformarea obligatiilor civile

Reprezinta operatiunea juridica in care partile, prin acordul lor de vointa, schimba unul din elementele raportului juridic obligational, respectiv subiectele, obiectul,cauza.

Se poate realiza prin 2 moduri: novatia si delegatia.

Novatia

Reprezinta conventia prin care partile unui raport juridic sting obligatia existenta, inlocuid-o cu una noua. Reprezinta un contract care trebuie sa indeplineasca toate conditiile de validitate, inclusiv si in mod special capacitatea de a contracta a partilor.

Conditiile novatiei:

sa aibe loc succesiunea a doua obligatii;

sa existe o diferenta intre cele doua obligatii;

sa existe inventia de a nova.

Novatia este de doua feluri: subiectiva cand se realizeaza prin schimbarea creditorului sau debitorului, si obiectiva cand se schimba obiectul, cauza sau modalitatile raportului juridic obligational.

Novatia duce la stingerea vechii obligatii (efect extinctiv) si inlocuirea acestuia cu o noua obligatie (efect creator).

Delegatia

Reprezinta operatiunea juridica prin care un debitor prezinta creditorului sau angajamentul de plata al altui debitor, in locul sau. Partile acestui raport juridic sunt: delegatarul este creditorul care primeste delegatia, delegantul este debitorul care face delegatia si delegatul este tertul care se obliga

Pentru ca delegatia sa aiba loc este necesar si acordul de vointa al creditorului care fie il elibereaza expres pe debitor de datorie, delegatia perfecta, fie nu-si elibereaza debitorul, urmand ca acesta sa raspunda solidar alaturi de terti - delegatia imperfecta.