SUBIECTUL DREPTULUI DE AUTOR - CONCEPTUL ROMANESC DE AUTOR

SUBIECTUL DREPTULUI DE AUTOR

1. conceptul romanesc de autor

Consacrarea juridica a conceptului de autor, care confera recunoastere publica unui creator, are la baza ideea ca o opera literara, artistica sau stiintifica este importanta nu doar prin continutul sau, ci si prin faptul ca este expresia personalitatii autorului.

Vorbind despre proprietate intelectuala, civilistii europeni continentali se gandesc in primul rand la autor si drepturile sale, avand in vedere conceptul de inspiratie franceza de droit d'auteur, opus britanicului copyright. Toate legislatiile care au la baza conceptul francez sunt de acord ca autorul este persoana caruia legea ii confera anumite drepturi ce sunt consecinta unei creatii care ii este atribuita. Desigur, o astfel de abordare nu ajuta prea mult in sensul definirii autoratului, atata timp cat aceeasi definitie generala poate fi folosita cu succes si pentru copyright.

Totusi, faptul ca drepturile conferite sunt atat morale, cat si patrimoniale, ca protectia se rasfrange atat asupra intereselor personale nepatrimoniale, cat si a celor materiale, puncteaza deja ceea ce constituie esenta oricarui sistem de drept continental european rezultat din dezvoltarea conceptului francez de droit d'auteur. O astfel de distinctie nu se regaseste in sistemele de inspiratie britanica. In viziunea europeana continentala, chiar daca opera este obiectul protectiei legii, ceea ce devine in mod indirect obiect al protectiei este personalitatea creativa a autorului, aceasta fiind aparent caracteristica esentiala a dreptului de autor.

Autor nu poate fi decat o persoana fizica. Doar in cazuri exceptionale, in legislatiile din sfera droit d'auteur se accepta derogari de la aceasta regula, care sunt insa de stricta interpretare si aplicare. Ele sunt diferit explicate si fundamentate in doctrina. Teoriile merg de la ideea unui mandat din partea autorului la aceea a unui drept original, lipsit de anumite prerogative incompatibile cu calitatea de persoana juridica.

O alta diferenta majora de ideologie intre sistemul anglo-saxon si cel continental european este aceea ca in sistemul anglo-saxon, autorul nu ste privit ca un creator cu o menire originar culturala, ci ca o persoana (fizica sau juridica) care prin mijloace creative realizeaza o lucrare ce satisface o nevoie a pietei sau o nevoie sociala. De altfel, sistemele de inspiratie britanica folosesc termenul generic de work (lucrare) pentru ceea ce in sistemul european continental este denumit opera, deoarece este un termen mult mai putin pretentios, care tine cont de realitatile socio-economice, in detrimentul perspectivei culturale, punctata de francezi.

Intrand in sfera tehnicii juridice romane, observam ca Legea nr. 8/1996 republicata nu defineste opera in mod expres, dar natura si continutul acesteia pot fi identificate din economia textului, precum si din corelatiile ce se pot realiza intre legea privind dreptul de autor si legislatia in materie de proprietate industriala.

Subiectul dreptului de autor este reglementat in Capitolul II (art. 3-6) din Legea nr. 8/1996 cu modificarile si completarile ulterioare.

2. PRINCIPIUL ADEVARATULUI AUTOR

Legea noastra consacra principiul adevaratului autor ca fiind persoana protejata prin dreptul de autor. Astfel, "dreptul este legat de persoana autorului si comporta atribute de ordin moral si patrimonial" , iar opera este recunoscuta si protejata "prin simplul fapt al realizarii ei", in vreme ce art. 3 alin. (1) din lege dispune ca "este autor persoana fizica sau persoanele fizice care au creat opera".

Calitatea de autor de opere apartine doar persoanelor fizice, pentru ca numai acestea au calitati specifice creatorului: inteligenta, personalitate, simtiri, forta creatoare, facultatea de a concepe, de a-si insusi si intelege concepte, de a gandi, a formula idei si a le expune intr-o forma personala, originala . Autor se prezuma a fi, pana la proba contrara, persoana sub numele careia opera a fost adusa, pentru prima data la cunostinta publicului. Proba contrara poate fi facuta prin orice mijloc de proba admis de lege, realizarea operei fiind un fapt si nu un act juridic, caz in care opereaza o prezumtie relativa.

La randul sau, autorul contestat, beneficiar al prezumtiei va putea dovedi, prin orice mijloc de proba ca este autorul operei in litigiu. Obiectul probei, fapt pozitiv pe care autorii care isi disputa calitatea trebuie sa-l dovedeasca, il constituie forma de manifestare, expresia, singura care este protejata, pentru ca ideea, oricat de valoroasa ar fi, nu se bucura de protectie. Cum exista particularitati ale expresiei pentru diversele categorii de opere protejate, obiectul probei si modul in care se face dovada va fi diferit, functie de genul operei in litigiu.

3. CAZURILE IN CARE DREPTUL DE AUTOR APARTINE ALTOR PERSOANE DECAT AUTORUL

Principiul adevaratului autor cunoaste unele exceptii reglementate chiar de lege care determina cazurile in care dreptul de autor este exercitat de alte persoane decat autorul. Aceasta realitate sta la baza clasificarii subiectilor dreptului de autor in subiecti originari sau primari si subiecti derivati sau secundari.

subiect primar este autorul nemijlocit, creatorul operei, adevaratul autor al acesteia;

subiect secundar este persoana care a dobandit unele prerogative ale dreptului de autor in temeiul legii, al unor acte intre vii sau pentru cauza de moarte.

Clasificarea propusa reuneste in aceeasi categorie, punandu-le pe acelasi plan, persoana fizica drept singur subiect al dreptului de autor cu persoana juridica, subiect exceptional care nu beneficiaza de totalitatea prerogativelor pe care le comporta dreptul de autor. Persoana juridica figureaza mentionata concomitent ca subiect primar si ca subiect derivat.

Subiectii secundari ai dreptului de autor ii intalnim in urmatoarele cazuri:

Succesorii in drepturi ai autorilor. Acestia exercita unele prerogative ale dreptului de autor, in care se includ si unele drepturi morale, drepturile patrimoniale fiind recunoscute in persoana lor pe durata limitata;

Cesionarii conventionali ai drepturilor patrimoniale. Acestia exercita drepturile transmise prin contract, in limitele si pe durata convenita intre cedent si cesionar[3];

Organismele de gestiune colectiva a drepturilor de autor. Acestea gestioneaza drepturile patrimoniale de autor, dar, in anumite conditii, ele pot exercita si unele drepturi morale.

Subiectii secundari exercita numai unele prerogative ale dreptului de autor, din randul acestora lipsind, in toate cazurile dreptul la calitatea de autor.

In ceea ce priveste raportul dintre autorul operei originale si cel al operei derivate, sunt necesare cateva precizari:

in cazul in care autorul operei derivate a realizat-o singur, pornind de la opera preexistenta, ne aflam in prezenta a doi titulari ai unor drepturi distincte: primul este autorul operei originale preexistente, ale carui drepturi asupra acesteia sunt expres prevazute de lege, iar al doilea este autorul operei derivate subsecvente;

in cazul in care realizarea operei derivate s-a facut cu ajutorul autorului operei preexistente, acesta va fi titularul a doua drepturi distincte, dreptul asupra operei originale si, respectiv, dreptul asupra operei derivate realizate in colaborare si care va fi o opera comuna, coautorii trebuind sa se supuna regimului juridic specific acesteia.