Clasificarea servitutilor

Clasificarea servitutilor

In continuare vom clasifica servitutile, avand in vedere criteriile care rezulta explicit sau implicit din Codul civil.

1. Servituti urbane si servituti rurale. Potrivit prevederilor art.621 Cod civil, cand servitutea este stabilita in folosul cladirilor, ea este urbana iar cand este stabilita in folosul pamantului, este rurala. O servitute este urbana indiferent daca cladirea se afla in oras sau intr-o localitate rurala. Aceasta clasificare a servitutilor destul de ambigua, este lipsita de importanta in prezent.

2. Servituti continue si necontinue. Potrivit prevederilor art.622 Cod civil, o servitute este continua atunci cand pentru exercitiul ei nu este necesar faptul actual al omului. Pentru evitarea unor confuzii, nu trebuie sa intelegem prin cuvantul continua ca o servitutea se exercita neintrerupt. Nu continuitatea da caracterul de continuu servitutii. Art.622 Cod civil da chiar exemple de servituti continue: servitutea de apeduct (este vorba de dreptul unei persoane de a aduce apa prin conducte, peste terenul proprietatea altei persoane); servitutea de scurgere a apelor de ploaie (permite scurgerea apelor de ploaie de pe fondul aservit); servitutea de vedere; servitutea privind picatura stresinii etc.

Servitutile necontinue sunt acelea, pentru a caror exercitare este necesar faptul actual al omului. O servitute nu este necontinua deoarece s-ar exercita cu intermitente, ci pentru ca ea nu poate fi exercitata decat prin acte din partea omului. Sunt servituti necontinue: servitutea de trecere; dreptul de a lua apa de la fantana etc.

3. Servituti aparente si servituti neaparente. Art.622 alin.2 Cod civil, prevede ca servitutile aparente sunt acelea care se cunosc prin lucrari exterioare, fiind posibila observarea lor de catre titularul fondului aservit. Servitutile neaparente sunt acelea ce n-au semn exterior de existenta a lor.

Sunt servituti aparente: servitutea de vedere; plantatiile sau constructiile efectuate la o distanta mai mica decat cea legala; cand conducta de apa, gaz metan, se afla la suprafata pamantului etc.

Sunt servituti neaparente: servitutea de a nu zidi decat pana la o anumita inaltime sau de a nu inalta zidirea. In general, sunt servituti neaparente servitutile negative.

Interferenta dintre servitutile continue si necontinue, aparente si neaparente, permite alte clasificari, datorita combinatiilor care pot avea loc intre ele:

- servituti continue si aparente (de exemplu, servitutea de vedere);

- servituti continue si neaparente (de exemplu, servitutea de a nu construi);

- servituti necontinue si aparente (de exemplu, servitutea de a pasuna).

4. Servituti pozitive si servituti negative. Servitutile pozitive permit proprietarului fondului dominant sa faca anumite acte pe fondul aservit (de exemplu, servitutea de trecere, de a lua apa de la fantana etc.). Dimpotriva, servitutile negative sunt cele ce se prezinta sub forma impunerii unor obligatii de a nu face si care pot fi reciproc necesare unor bune relatii de vecinatate - ca de pilda, distanta plantatiilor (art.607-608 Cod civil), distanta si lucrarile intermediare pentru anumite constructii (art. 610 Cod civil) etc., sau unilaterale cum sunt, spre exemplu, servitutile aeriene si altele asemenea.

5. Servituti naturale, legale si prin vointa omului. Art.577 Cod civil prevede ca servitutile pot izvori din situatia naturala a lucrurilor, dintr-o obligatie impusa de lege sau din conventia dintre proprietari. In functie de aceste criterii, vom avea servituti naturale, servituti legale si servituti constituite prin fapta omului.

Aceasta clasificare este criticabila, din punctul nostru de vedere. Astfel, este inexact sa se sustina ca exista servituti naturale, deoarece natura nu creaza servituti. Practic, orice servitute isi are originea in lege, iar o servitute exista pentru ca legea o recunoaste. Din acest punct de vedere, servitutile naturale sunt tot legale. Adevaratele servituti sunt considerate doar cele care iau nastere din fapta omului. S-a apreciat chiar ca numai printr-un abuz de limbaj s-au denumit servituti, servitutile naturale si legale.

Conform dispozitiilor art.577 Cod civil, 'servitutile naturale sunt cele care izvorasc din situatiunea naturala a locurilor". In realitate, ele constituie restrictii ale dreptului de proprietate. La randul lor, servitutile naturale se impart in trei categorii:

- servitutile referitoare la ape (art.579-583)

- servitutile referitoare la granituirea proprietatilor (art.584)

- servituti referitoare la ingradirea proprietatii (art.585, 600).

Servitutile naturale sunt nu numai ingradiri normale ale atributelor dreptului de proprietate, dar unele din ele privesc chiar exercitarea dreptului de proprietate. Servitutile de granituire si ingradire nu sunt propriu-zis servituti, deoarece ele privesc de fapt obligatii care decurg din raporturile de vecinatate.