NOTIUNI INTRODUCTIVE IN DOMENIUL FINANTELOR SI AL ACTIVITATII FINANCIARE

NOTIUNI INTRODUCTIVE IN DOMENIUL FINANTELOR SI AL ACTIVITATII FINANCIARE

1 Conceptul si structura finantelor

1 Conceptul de finante publice

Geneza finantelor publice este legata in timp de mai multe imprejurari, respectiv organizarea statului, a institutiilor sale, relatia marfa-bani etc. Sintagma "finante publice"[1] a fost raspandita, mai ales in Franta, existand supozitia ca deriva din expresia latina "financia pecuniaria" care insemna a incheia o tranzactie patrimoniala prin plata unei sume de bani.

In opinia reputatului profesor I.Gliga, asocierea finantelor publice cu statul este un element constant in evolutia istorica a acestor finante[2]. Insa atitudinea statului in utilizarea si aplicarea procedeelor financiare este recunoscuta ca o evolutie de la neinterventionism catre interventionismul statal.

2 Structura finantelor publice

Elementele structurale ale finantelor publice au aparut si au evoluat cu asemanari si deosebiri firesti de la un stat la altul, precum si in cursul timpului, conditionat de evolutia trebuintelor banesti publice si a posibilitatilor de realizare a veniturilor publice oferite de dezvoltarea economiilor nationale cu influentele conjuncturale inevitabile.

Datorita evolutiei istorice a finantelor publice, componentele structurale ale acestor finante in cele mai multe dintre statele contemporane cu economie nationala liberal-capitalista si regim politic parlamentar democrat sunt urmatoarele: bugetul de stat, cheltuielile publice, veniturile publice, imprumuturile de stat si finantele locale ale unitatilor administrativ-teritoriale[3].

Bugetul de stat, aparut in evolutia istorica a finantelor publice in scopul corelarii cheltuielilor cu veniturile statului, a devenit procedeul financiar central cu insemnatate politica fundamentala.

Cheltuielile publice. In structura finantelor din statele contemporane, stabilirea felului si proportiei cheltuielilor statului a ajuns subordonata procedurii aprobarii de catre parlament a fiecarui buget anual de stat. Aceasta a fost influentata si de tendinta de crestere permanenta a cheltuielilor publice in fiecare dintre aceste state.

Veniturile publice sunt componenta structurala a finantelor publice cu cea mai bogata si diversa evolutie, determinata atat de sporirea trebuintelor banesti ale statului cat si de necesitatea de a modifica si perfectiona procedeele impozitelor si taxelor in concordanta cu evolutia accelerata a activitatilor economice industriale, comerciale, de lucrari si servicii etc., ale caror rezultate banesti sau profituri reprezinta obiecte impozabile sau taxabile.

Imprumuturile de stat interne si externe s-au dezvoltat ca o componenta structurala a finantelor publice moderne cu particularitati diferite de ale creditului particular, fiind determinate de cele mai multe ori de necesitatea completarii veniturilor publice ordinare, precum si uneori de cea a constituirii unor resurse investitionale subordonate evident intereselor publice.

Finantele unitatilor administrativ-teritoriale s-au diferentiat in structura finantelor publice moderne in contextul afirmarii tot mai hotarate a autoritatilor publice locale, ale perfectionarii administratiei publice locale. In acest context, diversificarea serviciilor publice conduse de autoritatile locale si sporirea cheltuielilor bugetelor comunelor si oraselor a determinat recunoasterea dreptului acestor autoritati de a stabili si incasa impozite si taxe locale, completate cu alte venituri si eventual cu imprumuturi publice.

2 Dreptul financiar - ramura a sistemului de drept

In tara noastra, bazele finantelor publice moderne il constituie Regulamentele Organice (puse in aplicare la 1 iulie 1831 in Tara Romaneasca si 1 ianuarie in Moldova), prin care se desfiinteaza impartirea birului pe lude, clasificandu-se pe destinatii nominalizate concret, toate cheltuielile si veniturile statului[4].

In literatura financiara din Romania[5] se subliniaza ca ". statul si celelalte organizatii publice sunt si subiecte economice" si ca, in calitatea respectiva desfasoara o "economie financiara" care este "activitatea de procurare si intrebuintare de mijloace banesti pentru acoperirea cheltuielilor colective".

2.1 Relatiile financiare

Relatiile financiare rezulta din raporturile social-economice care apar in legatura cu constituirea si utilizarea resurselor sub forma baneasca pentru functionarea si dezvoltarea societatii.

Finantele au fost definite ca fiind ".relatii sociale de natura economica, aparute in procesul repartitiei produsului intern brut, in stransa legatura cu indeplinirea functiilor si sarcinilor statului[6]".

Alta trasatura, in afara celei economice, ce caracterizeaza relatiile financiare, consta in faptul ca acestea apar in forma baneasca, in cadrul productiei si marfuri, circulatiei si repartitiei produsului social.

2.2 Notiunea si obiectul dreptului financiar

In doctrina[7]se remarca necesitatea extinderii procesului de constituire si de formare a veniturilor publice, pentru a asigura acel echilibru intre venituri si cheltuieli, care constituie dezideratul major al oricarei administratii publice.

Nevoile publice cunosc o crestere specifica in perioada de tranzitie a tarii noastre spre economia de piata, cand datorita reformei economice se nasc, in mod obiectiv, multiple dezechilibre sociale si economice care implica o interventie sporita a statului pentru a se evita o prabusire economica totala si necontrolata.

Dreptul finantelor publice are ca obiect de reglementare bugetul de stat, bugetul asigurarilor sociale de stat, bugetele locale, bugetele fondurilor speciale si finantele institutiilor publice precum si regimul general al veniturilor publice si al cheltuielilor publice

Literatura de specialitate[8] defineste dreptul finantelor publice ca fiind ansamblul normelor juridice care au ca obiect procedeele, actele si operatiunile prin intermediul carora se mobilizeaza, repartizeaza, administreaza si controleaza fondurile banesti publice pentru satisfacerea nevoilor generale ale societatii.

2.3 Izvoarele dreptului financiar

Cadrul legislativ al reglementarilor financiare cuprinde numeroase forme de exprimare ale normelor juridice ce compun dreptul financiar[9].

Pe langa Constitutie, au existat si exista alte legi, precum si ordonante si hotarari ale Guvernului si decizii ale organelor administrativ-teritoriale, instructiuni, ordine si reglementari cu caracter normativ, emise de Ministerul Finantelor Publice si Banca Nationala a Romaniei.

2.4 Normele de drept financiar

Norma de drept financiar poate fi definita ca fiind o regula de conduita generala si impersonala care prescrie drepturi si obligatii subiectilor participanti la relatiile financiare.

Norma de drept financiar are aceiasi structura logico-juridica ca si celelalte norme de drept, avand ca elemente: ipoteza, dispozitia si sanctiunea.

2.5 Raporturile juridice financiare

Raporturilor juridice ce se nasc in dreptul financiar au la baza propriile norme juridice.

Relatiile financiare se realizeaza in cadrul unor raporturi juridice ce se nasc, se modifica si se sting in baza izvoarelor de drept financiar care reglementeaza drepturile si obligatiile financiare publice si care reprezinta raporturile juridice financiare publice

Raporturile juridice contin elemente specifice, dintre care cele mai importante sunt cele privind: subiectii, continutul si obiectul.